Ciuboțica cucului este o plantă erbacee care poate crește până la înălțimi de 20-30 cm în zone însorite, cu sol mai umed, îndeosebi la câmpie și deal, dar nu numai. Astfel, ciuboțica cucului este o plantă frecvent întâlnită în Europa centrală și de vest sau Asia.
foto: istockphoto
De la ciuboțica cucului se pot utiliza în scop terapeutic toate părțile plantei: rizomii, rădăcinile, florile, frunzele și semințele.
Planta este bogată în principii active precum taninuri, flavonoide, saponozide, primulină, acid primulinic A, uleiuri volatile, betacaroten, vitamina C, săruri minerale.
Semințele de ciuboțica cucului sunt bogate în acizi gama-linoleici.
Preparatele pe bază de ciuboțica cucului au următoarele proprietăți: antispastice (îndeosebi pe căile respiratorii), emoliente, fluidifiante ale secreţiilor bronşice, secretolitice, calmante, sedative, cicatrizante, sudorifice.
Ciuboțica cucului este astfel recomandată în afecțiuni precum: bronşită, pneumonie, astm bronşic, tuse, gripă, cefalee, migrene, nevralgii, tulburări nervoase, insomnie, afecțiuni cardiace etc. Ciuboțica cucului stimulează secreția salivară și poate fi administrată în senzația de gură uscată. Extern, ea este indicată în cazul echimozelor, contuziilor, plăgilor și ulcerațiilor cutanate.
foto: istockphoto
Se poate utiliza sub formă de infuzie (florile și frunzele), decoct (rizomii și rădăcinile), tinctură, extract gemoterapic, vin medicinal, capsule cu pulbere din plantă, sirop, comprese/cataplasme, ulei (din semințe), cremă / unguent – singură sau în diverse combinații.
Părțile aeriene ale plantei intră în compoziția a numeroase preparate indicate pentru suținerea imunității și a aparatului respirator în afecțiuni precum: bronșite, pneumonii, astm bronșic etc. Astfel, ciuboțica cucului este un ingredient de bază în numeroase ceaiuri sau siropuri indicate în afecțiunile respiratorii cu tuse.
foto: istockphoto
Uleiul din semințe de ciubotica-cucului contribuie la reducerea colesterolului, protejează arterele, prevenind riscul apariției afecțiunilor cardiovasculare.
De asemenea, florile și frunzele proaspete se pot utiliza în salate, fiind bogate în vitamina C și betacaroten. Florile de ciuboțica cucului pot fi adăugate în diverse băuturi și preparate culinare, având o aromă specifică.
Contraindicații
În cazul respectării dozelor, ciuboțica cucului nu prezintă contraindicații absolute. Cu toate acestea, se recomandă prudență în administrarea sa femeilor însărcinate sau celor care alăptează, precum și persoanelor aflate sub tratament anticoagulant. În cazul nerespectării dozelor, pot apărea tulburări gastro-intestinale precum greața sau scaunele diareice.
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Veldman LBM, Belt-Van Zoen E, Baars EW. Mechanistic Evidence of Andrographis paniculata (Burm. f.) Wall. ex Nees, Pelargonium sidoides DC., Echinacea Species and a Combination of Hedera helix L., Primula veris L./Primula elatior L. and Thymus vulgaris L./Thymus zygis L. in the Treatment of Acute, Uncomplicated Respiratory Tract Infections: A Systematic Literature Review and Expert Interviews. Pharmaceuticals (Basel). 2023 Aug 24;16(9):1206. doi: 10.3390/ph16091206. PMID: 37765014; PMCID: PMC10537612.
Cătina albă (Hippophaë rhamnoides) este o plantă cu numeroase proprietăți medicale, cosmetice sau alimentare.
O cunoaștem cu toții sub forma acelor fructe rotund-ovale galben-portocalii cu gust acrișor care se comercializează toamna, despre care bătrânii ne spun că sunt foarte bune pentru sănătate. De fapt, cătina este un adevărat panaceu, motiv pentru care a fost supranumită planta de aur, iar uleiul de cătină aur lichid.
Care sunt motivele pentru care cătina este atât de benefică pentru sănătate, vă invit să le descoperiți în continuare.
1. Conținutul în vitamine
Cătina conține aproximativ 200 de substanțe active cunoscute, între care vitamine lipo și hidrosolubile, minerale, proteine, acizi grași esențiali.
Vitamina C
Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele.
Mai mult, cercetările arată faptul că vitamina C din fructele de cătină este mai stabilă decât în alte fructe, păstrându-și proprietățile în caz de uscare sau fierbere.
Pe lângă vitamina C, cătina este bogată în vitaminele A și E, complexul de vitamine B (B1, B2, B6, B9), vitamina D, K și P (rutin).
2. Conținutul în minerale
Cătina este o sursă importantă de substanțe minerale precum: calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, zinc.
3. Conținutul în acizi grași Omega
Cătina este probabil singura plantă care asigură toți acizii de tip Omega: Omega 3, Omega 6, Omega 7 și Omega 9.
Acizii grași de tip Omega 3 și 6 sunt grăsimi polinesaturate pe care organismul nostru nu le poate produce singur (din acest motiv sunt numite grăsimi esențiale) și pe care trebuie astfel să le obțină prin aport extern: alimente sau suplimente.
Acizii grași de tip Omega 7 și 9 sunt grăsimi mononesaturate, neesențiale, adică pe care organismul le poate produce.
Acizii grași de tip Omega au rol imunomodulator, neuroprotector și antiinflamator, contribuind la ameliorarea bolilor cronice, la buna funcționare a aparatului cardio-vascular, la susținerea funcției neuro-cognitive etc.
4. Conținutul în antioxidanți
Alături de vitaminele A, C, E cu rol antioxidant, cătina este bogată și în alte substanțe care reduc radicalii liberi din organism: flavonoide (quercetină, isorhamnetină), carotenoizi (licopen, luteină, zeaxantină, betacaroten), compuși fenolici (acid galic, acid cafeic), acizii grași Omega ș.a.
Antioxidanții, așa cum le spune și numele, împiedică oxidarea și degradarea celulară, ceea ce contribuie la încetinirea proceselor de îmbătrânire a organismului.
5. Conținutul în proteine și aminoacizi
Pe lângă toate substanțele enumerate anterior, trebuie să subliniem conținutul în proteine și aminoacizi al cătinei, fapt care o face benefică în susținerea sănătății organismului.
Cătina conține 18 aminoacizi, inclusiv toți aminoacizii esențiali (izoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofan, valină şi histidină).
Aminoacizii au un rol esențial în funcționarea organismului, fiind implicați în producerea hormonilor, buna funcționare a sistemului nervos, realizarea structurii musculare, producerea de anticorpi etc.
6. Conținutul în hormoni și precursori hormonali
Cătina, în special scoarța, are un conținut ridicat de serotonină și triptofan, care reprezintă un precursor pentru serotonină și melatonină. Iată de ce cătina este o resursă valoroasă în combaterea stresului, a stărilor depresive și a insomniei.
De asemenea, cătina se remarcă prin conținutul său în fitosteroli, mai ridicat decât în produsele pe bază de soia, cu rol în inhibarea absorbției colesterolului, efect cardioprotector și reglator al proceselor inflamatorii.
***
Datorită acestor asocieri de substanțe active, cătina este recomandată în diferite afecțiuni ale organismului.
foto: istockphoto.com
7. Afecțiuni hepatice
Conținutul în acizi grași esențiali (care sunt grăsimi sănătoase), dar și în carotenoizi și vitamina E protejează celulele hepatice și susțin regenerarea ficatului.
Cătina este recomandată astfel în:
hepatite acute și cronice
steatoză hepatică
ciroză hepatică.
Se recomandă consumul de cătină persoanelor care sunt nevoite să lucreze în medii toxice sau cărora li se administrează medicamente cu toxicitate hepatică.
8. Afecțiuni gastro-intestinale
Cătina, și în special uleiul de cătină, are rol protector și regenerator al mucoasei stomacului și intestinelor.
Conținutul în fibre al fructelor de cătină contribuie la reglarea florei intestinale și susține o digestie sănătoasă.
Astfel, cătina e recomandată în:
gastrită
ulcer gastro-duodenal (de stres sau cu Helicobacter pylori)
constipație
gastro-enterocolite.
9. Anemie
Datorită faptului că fructele de cătină sunt bogate în fier și vitamina C, consumul de cătină este recomandat persoanelor care suferă de anemie carențială.
10. Rahitism
Conținutul în vitamina D și calciu recomandă cătina ca adjuvant în rahitism, nivel insuficient de vitamina D și hipocalcemie.
11. Alte carențe minerale și vitaminice, stări de astenie, convalescență
Asocierea de minerale și polivitamine fac din cătină un aliment ce susține refacerea organismului în diferite carențe, în stări de astenie sau convalescență. De asemenea, consumul de cătină este recomandat sportivilor de performanță și persoanelor care depun efort fizic intens.
12. Infecții bacteriene, virale și fungice
Cătina posedă o activitate antivirală, antibacteriană și antifungică cu spectru larg. Studiile au demonstrat o activitate de inhibare a unor germeni precum: E. coli, Shigella dysenteriae, Yersinia enterocolitica, Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Streptococcus pneumoniae, Candida albicans ș.a.
Consumul de cătină poate susține astfel organismul în afecțiuni precum:
pneumonie
bronșită
sinuzită
otită
amigdalită
enterocolită
infecție urinară
ulcer cu Helicobacter pylori
candidoză.
13. Susținerea sistemului imunitar
foto: istockphoto.com
Cătina este un bun imunomodulator datorită conținutului bogat de vitamina C, flavonoide și alți antioxidanți. Conținutul în aminoacizi susține sistemul imunitar în producerea de anticorpi.
Se poate administra pentru susținerea sistemului imunitar în prevenirea și tratarea gripei, precum și a altor afecțiuni infecțioase.
14. Afecțiuni oculare
Datorită conținutului ridicat de carotenoizi, proantocianidine, antioxidanți și acizi Omega, cătina
îmbunătățește vederea
ameliorează sindromul ochiului uscat
reduce riscul de cataractă
previne bolile oculare
încetinește progresia miopiei.
15. Afecțiuni cardio-vasculare
foto: istockphoto.com
Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați echilibrează sinteza de prostaglandine cu rol reglator al tensiunii arteriale. Un alt component activ cu rol protectiv cardiovascular identificat în cătină este isorhamnetina.
16. Protector al vaselor sanguine. Coagulare
Consumul de cătină reduce fragilitatea vasculară datorită, între altele, conținutului în vitamina C și rutin.
De asemenea, fructele de cătină conțin vitamina K, care are un rol deosebit de important în coagularea sângelui și previne calcifierea vaselor de sânge (și, implicit, hipertensiunea arterială).
17. Reduce nivelul colesterolului
Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați contribuie, de asemenea, la scăderea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge și previne ateroscleroza.
Studii realizate pe șoareci obezi au demonstrat că un consum de infuzie din frunze de cătină reduce nivelul seric al colesterolului total și trigliceridelor, precum și grăsimea viscerală.
18. Acțiune antitumorală
Numeroși compuși regăsiți și în cătină sunt studiați ca având efecte antiproliferative tumorale sau de radioprotecție. Substanțe active precum kaempferol, quercetină și izorhamnetină, regăsite în cătină, protejează celulele de deteriorarea oxidativă care poate duce la mutații genetice și, în final, la cancer.
Consumul de cătină reduce riscul bolilor oncologice și susține organismul după chimio și radioterapie.
19. Ameliorează simptomele menopauzei
Consumul de cătină poate ameliora simptomele menopauzei. Fitohormonii conținuți în cătină susțin organismul femeilor postmenopauză și contribuie la scăderea riscului de osteoporoză și la reducerea atrofiei vaginale.
20. Susține fertilitatea
Prin conținutul său în vitamina E, cătina susține sistemul reproducător feminin și masculin, fiind recomandată în infertilitate.
21. Efect antiinflamator
Cătina este un bun antiinflamator, fapt care o recomandă în
parodontoză
gingivită
afecțiuni dermatologice
alergii
astm bronșic
reumatism.
foto: istockphoto.com
22. Afecțiuni ale pielii
Consumul de cătină are un efect protector asupra pielii împotriva efectelor nocive ale radiațiilor UVA și UVB și contribuie la regenerarea celulelor pielii prin refacerea barierei lipidice de la suprafața epidermei.
Uleiul de cătină aplicat extern
calmează iritațiile pielii
contribuie la vindecarea arsurilor solare sau postradioterapie
ajută la vindecarea rănilor și escarelor
previne și tratează acneea
are efect antirid
ameliorează psoriazisul
contribuie la vindecarea eczemelor
este benefic în dermatite.
23. Efect calmant
Conținutul în serotonină al cătinei, cunoscută drept ,,hormonul fericirii”, contribuie la îmbunătățirea stării psihice. În plus, cătina conține și aminoacidul esențial triptofan, folosit de organism pentru a produce serotonina și melatonina, consumul de alimente care conțin triptofan susținând acest proces. Complexul de vitamine B are, de asemenea, un rol important în buna funcționare a sistemului nervos.
foto: istockphoto.com
Cătina este recomandată astfel în:
stres
sindrom de burnout
anxietate
stări depresive
insomnie
stări de suprasolicitare intelectuală.
24. Neuroprotecție, îmbunătățirea memoriei și a cogniției
Unul din compușii flavonoizi conținuți în cătină – isorhamnetina – are efecte protectoare cerebrovasculare. Alături de isorhamnetină, vitaminele din grupul B care se regăsesc în cătină contribuie și ele la susținerea bunei funcționări a sistemului nervos.
Consumul de cătină este recomandat în
prevenirea bolilor neurodegenerative
Alzheimer
Parkinson
scleroză multiplă
îmbunătățirea memoriei.
25. Reumatism
Efectul antiinflamator al cătinei contribuie la diminuarea simptomelor din afecțiunile reumatice: reduce tumefierile articulare, diminuează durerile osteo-articulare și încetinește progresia bolii.
26. Obezitate
Conținutul în fibre și acizi grași polinesaturați contribuie la reglarea nivelului de grăsimi din sânge și la o bună funcționare a tractului digestiv, cu rol în menținerea unei greutăți corporale normale.
27. Diabet zaharat
Cătina conține substanțe cu efect hipoglicemiant, care o recomandă persoanelor ce suferă de diabet zaharat. Studiile efectuate au demonstrat că un consum regulat de cătină poate stabiliza hiperglicemia postprandială, combate hipoglicemia ulterioară și îmbunătăți profilul glicemic.
28. Alcoolism, tabagism
Cătina este recomandată persoanelor care consumă tutun și alcool, contribuind la diminuarea consecințelor negative ale intoxicării organismului cu aceste substanțe (prin conținutul său bogat în antioxidanți). Cătina diminuează toxicitatea hepatică a alcoolului și reprezintă o sursă de vitamine, minerale și aminoacizi, necesare organismelor care duc un mod de viață nesănătos.
29. Păr frumos
Bogăția de substanțe active prezente în cătină, în special mineralele, contribuie la aspectul sănătos al scalpului și al firului de păr.
Uleiul de cătină poate fi folosit și ca mască pentru păr, singur sau alături de alte ingrediente cosmetice.
30. Unghii sănătoase
Cătina este benefică și pentru unghii. Uleiul de cătină poate reprezenta un tratament pentru reducerea exfolierii unghiilor. Datorită proprietăților antifungice, contribuie la menținerea unui aspect sănătos al unghiilor și la prevenirea sau tratarea onicomicozelor.
***
Cum consumăm cătina?
foto: istockphoto.com Sea buckthorn frozen in pieces of ice, macro. Healthy organic food.
De la cătină se pot utiliza fructele, frunzele, mlădițele, semințele și scoarța.
Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură. Uscate, se pot măcina și consuma sub formă de pulbere. O altă modalitate de consum este prin adăugarea fructelor în fursecuri, prăjituri, smoothie, shake-uri, înghețată.
Uleiul de cătină poate fi preparat din fructe sau semințe.
Uleiul din semințe de cătină se folosește pentru uz extern, diluat cu alte uleiuri vegetale, ca hidratant și calmant în iritații ale pielii, acnee, cuperoză, răni, arsuri, ten ridat sau ca protector solar.
Uleiul din fructe de cătină se folosește atât pentru uz intern, cât și extern în afecțiunile enumerate.
Infuzia din frunze de cătină reprezintă o sursă de vitamine, antioxidanți, aminoacizi, acizi grași și minerale. Se consumă ca tonic general, pentru reglarea tensiunii arteriale, scăderea colesterolului, susținerea sistemului imunitar, în afecțiuni hepatice, anemie, stări alergice, afecțiuni ale pielii.
Tinctura de cătină se prepară prin macerarea alcoolică a fructelor, crenguțelor sau scoarței.
Extractul din muguri de cătină este recomandat în susținerea sistemului imunitar, anemie, anorexie, ca tonic al sistemului nervos, în situații de suprasolicitare fizică și psihică.
De asemenea, cătina se comercializează sub formă de capsule cu ulei sau pulbere din fructe, consumul fiind indicat în perioade de convalescență, astenie fizică și psihică, precum și în toate afecțiunile menționate mai sus.
Unguentul pe bază de cătină are acțiune emolientă, cicatrizantă, antiseptică și este recomandat în eczeme, acnee, arsuri, degerături, hemoroizi, psoriazis.
Administrarea produselor din cătină va fi personalizată la recomandarea unui medic fitoterapeut în funcție de vârstă și de afecțiunile existente.
Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. De Seta F, Caruso S, Di Lorenzo G, Romano F, Mirandola M, Nappi RE. Efficacy and safety of a new vaginal gel for the treatment of symptoms associated with vulvovaginal atrophy in postmenopausal women: A double-blind randomized placebo-controlled study. Maturitas. 2021 May;147:34-40. doi: 10.1016/j.maturitas.2021.03.002. Epub 2021 Mar 4. PMID: 33832645.
4. Dupak R, Hrnkova J, Simonova N, Kovac J, Ivanisova E, Kalafova A, Schneidgenova M, Prnova MS, Brindza J, Tokarova K, Capcarova M. The consumption of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) effectively alleviates type 2 diabetes symptoms in spontaneous diabetic rats. Res Vet Sci. 2022 Aug 31;152:261-269. doi: 10.1016/j.rvsc.2022.08.022. Epub ahead of print. PMID: 36063603.
5. Galitsyn, G. U., KreymeGalitsyn, G. U., Kreymer, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.r, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.
6. Gong G, Guan YY, Zhang ZL, Rahman K, Wang SJ, Zhou S, Luan X, Zhang H. Isorhamnetin: A review of pharmacological effects. Biomed Pharmacother. 2020 Aug;128:110301. doi: 10.1016/j.biopha.2020.110301. Epub 2020 Jun 2. PMID: 32502837.
7. Guo C, Han L, Li M, Yu L. Seabuckthorn (Hippophaë rhamnoides) Freeze-Dried Powder Protects against High-Fat Diet-Induced Obesity, Lipid Metabolism Disorders by Modulating the Gut Microbiota of Mice. Nutrients. 2020 Jan 20;12(1):265. doi: 10.3390/nu12010265. PMID: 31968607; PMCID: PMC7020008.
8. Janceva S, Andersone A, Lauberte L, Bikovens O, Nikolajeva V, Jashina L, … & Krasilnikova J (2022). Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides) waste biomass after harvesting as a source of valuable biologically active compounds with nutraceutical and antibacterial potential. Plants, 11(5), 642.
9. Jaśniewska A, Diowksz A. Wide Spectrum of Active Compounds in Sea Buckthorn (Hippophae rhamnoides) for Disease Prevention and Food Production. Antioxidants (Basel). 2021 Aug 12;10(8):1279. doi: 10.3390/antiox10081279. PMID: 34439527; PMCID: PMC8389226.
10. Lee HI, Kim MS, Lee KM, Park SK, Seo KI, Kim HJ, Kim MJ, Choi MS, Lee MK. Anti-visceral obesity and antioxidant effects of powdered sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaf tea in diet-induced obese mice. Food Chem Toxicol. 2011 Sep;49(9):2370-6. doi: 10.1016/j.fct.2011.06.049. Epub 2011 Jun 23. PMID: 21723364.
11. Olas B, Skalski B, Ulanowska K. The Anticancer Activity of Sea Buckthorn [Elaeagnus rhamnoides (L.) A. Nelson]. Front Pharmacol. 2018 Mar 15;9:232. doi: 10.3389/fphar.2018.00232. PMID: 29593547; PMCID: PMC5861756.
12. Ren R, Li N, Su C, Wang Y, Zhao X, Yang L, Li Y, Zhang B, Chen J, Ma X. The bioactive components as well as the nutritional and health effects of sea buckthorn. RSC Adv. 2020 Dec 17;10(73):44654-44671. doi: 10.1039/d0ra06488b. PMID: 35516250; PMCID: PMC9058667.
13. Zielińska A, Nowak I. Abundance of active ingredients in sea-buckthorn oil. Lipids Health Dis. 2017 May 19;16(1):95. doi: 10.1186/s12944-017-0469-7. PMID: 28526097; PMCID: PMC5438513.
Luna mai este numită popular și Florar, deoarece este luna florilor. Pe lângă efectul lor estetic și mirosul îmbietor, majoritatea florilor din luna mai au însă și numeroase indicații terapeutice. Vom face, așadar, o scurtă incursiune florală și vom enumera calitățile tămăduitoare ale celor mai importante flori ce își deschid bobocii în luna mai.
1. Salcâmul
Foto: Cristina Munteanu
Florile de salcâm au o acțiune antiacidă, emolientă, relaxantă. Ele sunt indicate intern în funcționarea normală a stomacului și plămânilor: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, tuse. Se mai recomandă în stări depresive, migrene, insomnii, anxietate, stres. Extern: în iritații ale pielii, arsuri.
Se recomandă folosirea florilor de salcâm intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop. Un preparat deosebit de apreciat și care păstrează proprietățile plantei este mierea de salcâm. Florile de salcâm se mai pot folosi proaspete, presărate în salate.
Extern, se pot face băi cu flori de salcâm și se pot aplica pe piele comprese cu infuzie sau ulei din flori de salcâm.
Florile de tei au acțiune antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, sedativă, hipotensivă.
Ele sunt indicate intern în afecțiuni respiratorii însoțite de tuse (bronșite, pneumonii), în afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, laringite, sinuzite), în stări de anxietate, agitație psiho-motorie, insomnii, dureri de cap (cefalee), nevroză cardiacă, sindromul picioarelor neliniștite, crampe abdominale. Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii.
Se recomandă folosirea florilor de tei intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, miere.
Extern, se pot aplica comprese cu infuzie din flori de tei sau extract uleios din flori de tei: calmarea iritațiilor pielii.
Florile de soc au acțiune detoxifiantă, sudorifică, mucolitică (fluidifică secrețiile și favorizează eliminarea lor), antalgică, antibacteriană, antivirală, ușor diuretică, ușor laxativă.
Foto: pixabay.com
Ele sunt indicate intern în: gripe, viroze, bronșite, traheite, stări febrile, tuse, reumatism, gută, stimularea lactației (la mamele care alăptează).
Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii, hemoroizi.
Se recomandă folosirea florilor de soc intern sub formă de suc, infuzie, tinctură, sirop, capsule cu pulbere.
Extern, se folosesc comprese cu infuzie din flori de soc în înțepături de insecte, arsuri, eczeme, nevralgii; infuzia din flori de soc mai poate fi utilizată sub formă de băi de șezut (hemoroizi, cistite).
Florile de păducel au acțiune reglatoare a tensiunii arteriale, antiaritmică, hipocolesterolemiantă, antioxidantă, ușor sedativă, calmantă.
Ele sunt indicate intern în: buna funcționare a aparatului cardiovascular, hipertensiune, tahicardie (palpitații), angină pectorală, hipercolesterolemie, tulburări induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri), insomnie, anxietate, stres.
Se recomandă folosirea florilor de păducel intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, vin tonic, capsule cu pulbere, comprimate, miere.
Florile de iasomie au acțiune tonică generală, relaxantă, antioxidantă, antitumorală, analgezică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie sau sirop în: insomnie, stres, anxietate, stări depresive.
Extern, în aromaterapie uleiul esențial de iasomie este deosebit de apreciat pentru inducerea unei stări de relaxare și optimism. Tot extern, se folosește uleiul de iasomie în masaj. Apa florală de iasomie se folosește ca loțiune tonică.
Florile de liliac au acțiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, antifungică, antibacteriană.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, vin medicinal, sirop în: reumatism, diabet zaharat, stări gripale, anxietate. Gemoderivatul din muguri de liliac este indicat în afecțiuni ale sistemului arterial coronarian (sindroame coronariene), angină pectorală.
Un preparat deosebit de apreciat pentru consumul intern este dulceața din flori de liliac.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, dureri articulare, nevralgii sub formă de comprese sau băi cu infuzie sau oțet din flori de liliac, masaj cu ulei de liliac. Pentru durerile dentare sau în afecțiuni ale cavității bucale (laringite, faringite, halenă) se recomandă sub formă de gargară. Un alt remediu preparat din flori de liliac este unguentul, util în durerile reumatismale.
Uleiul esențial de liliac se recomandă în aromaterapie în stări de stres, ca și decongestionant nazal etc. De asemenea, se poate combina cu alte ingrediente în realizarea unor creme, loțiuni, parfumuri.
Florile de gălbenele au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antispastică, hepatoprotectoare, cicatrizantă, epitelizantă, antiseptică, antibacteriană, antimicotică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din flori: gastrite, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară (fiere leneșă), hepatite, dismenoree.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, răni, degerături, afte, gingivite, acnee, cuperoză, hemoroizi, candidoză vaginală, sub formă de infuzie, gargară, comprese, băi de șezut, unguent, ulei vegetal.
Florile de mac au acțiune analgezică, sedativă, emolientă, antitusivă, hemostatică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop din petale în stări de anxietate, stres, insomnie, gripă, bronșită, laringită, tuse.
Extern, infuzia din petale de mac se folosește sub formă de gargară în afecțiuni ale cavității bucale (gingivite, faringite, abcese dentare). Sub formă de comprese faciale infuzia este utilizată pentru diminuarea ridurilor.
Atenție!
Macul de grădină (Papaver somniferum – în special semințele) conține morfină, codeină și papaverină. Acești compuși activi sunt responsabili pentru efectele terapeutice ale macului, însă pot provoca dependență și intoxicații.
Florile de mușețel au acțiune antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, sedativă.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule în: colici abdominale, sinuzite, insomnii.
Extern, florile de mușețel (infuzie, ulei) au indicație în cosmetică, afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, gingivite, sinuzite) și stomatologice (dureri dentare – în special cele date de erupție, abcese dentare). Unguentul, uleiul și infuzia din flori de mușețel se folosesc extern în afecțiuni ale pielii sau în dureri musculare. În lămpile de aromaterapie este utilizat pentru reducerea anxietății, stres, insomnii.
Florile de lăcrămioare au acțiune cardiotonică și diuretică.
Ele sunt indicate pentru uz intern numai sub îndrumare și supraveghere medicală sub formă de tinctură sau extract apos și în doze bine stabilite (planta are potențial toxic).
Extern, se folosesc infuzia, uleiul, oțetul sau unguentul pe bază de flori de lăcrămioare.
În aromaterapie uleiul de lăcrămioare este folosit ca parfumant și relaxant.
Extern, infuzia de lăcrămioare se poate folosi sub formă de comprese pentru diminuarea cearcănelor și a ochilor umflați dimineața (edem al pleoapelor) sau ca loțiune tonică pentru față. Unguentul și oțetul pe bază de flori de lăcrămioare sunt utile în durerile de cap.
Thymus Flowers in the Sunset. foto: istockphoto.com
Cimbrul de câmp este un subarbust (20-50 cm) care crește în locuri însorite și cu temperaturi ridicate, preferabil în zone de câmpie, după cum îi spune și numele.
A nu se confunda cu cimbrișorul, care este o plantă spontană, sălbatică (din aceeași familie) ce crește în zone de deal și munte și despre care puteți citi mai multe aici:
De la cimbru se folosesc în scop medicinal părțile aeriene, adică tulpina cu frunze și flori. Aceste părți componente sunt bogate în substanțe active precum: taninuri, flavonoide, uleiuri esențiale, săruri minerale (calciu, cupru, fier, magneziu, zinc), vitamine (A, B, C) ș.a.
Se folosește intern sub formă de infuzie, pulbere, tinctură, extract, vin medicinal, sirop, ulei esențial, capsule – singur sau în combinații.
Extern se pot face inhalații, gargară sau băi cu ceai de cimbru. Uleiul esențial se poate folosi, combinat cu ulei de mentă, la prepararea apelor de gură.
Thyme essential oil bottle with bunch of thyme herb. foto: istockphoto.com
Uleiul esențial de cimbru, diluat în funcție de vârstă cu un ulei vegetal (ulei de cocos, ulei de măsline, ulei de avocado, ulei din sâmburi de struguri ș.a.) se folosește sub formă de masaj în afecțiuni respiratorii și reumatice. De asemenea, se aplică topic pentru îndepărtarea negilor, papiloamelor sau herpesului bucal (diluat, cu ajutorul unui bețișor de ureche, strict pe zona leziunii).
O altă modalitate eficientă de utilizare a uleiului esențial de cimbru este adăugarea sa în lămpile de aromaterapie (combinat cu uleiuri de citrice, lavandă sau tămâie) în afecțiuni respiratorii și pentru susținerea sistemului nervos.
Uleiul esențial de cimbru mai intră în compoziția repelentelor anti-insecte datorită efectului său insecticid.
dry thyme foto: istockphoto.com
Se recomandă în:
susținerea sistemului imunitar
afecțiuni ale aparatului respirator (bronșită, pneumonie, astm)
tuse spastică
gastro-enterocolită
disbioză intestinală
meteorism abdominal
parazitoze intestinale
hipertensiune arterială
dureri menstruale
infecții urinare
candidoze
reumatism
convalescență
stres
depresie
anxietate
veruci.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1.Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
2. Borugă O, Jianu C, Mişcă C, Goleţ I, Gruia AT, Horhat FG. Thymus vulgaris essential oil: chemical composition and antimicrobial activity. J Med Life. 2014;7 Spec No. 3(Spec Iss 3):56-60. PMID: 25870697; PMCID: PMC4391421.
3. Micucci M, Protti M, Aldini R, Frosini M, Corazza I, Marzetti C, Mattioli LB, Tocci G, Chiarini A, Mercolini L, Budriesi R. Thymus vulgaris L. Essential Oil Solid Formulation: Chemical Profile and Spasmolytic and Antimicrobial Effects. Biomolecules. 2020 Jun 4;10(6):860. doi: 10.3390/biom10060860. PMID: 32512899; PMCID: PMC7356897.
4. Patil SM, Ramu R, Shirahatti PS, Shivamallu C, Amachawadi RG. A systematic review on ethnopharmacology, phytochemistry and pharmacological aspects of Thymus vulgaris Linn. Heliyon. 2021 May 18;7(5):e07054. doi: 10.1016/j.heliyon.2021.e07054. PMID: 34041399; PMCID: PMC8141878.
De la cimbrișor se folosește în scop medicinal tulpina cu frunze și flori. Aceste părți componente sunt bogate în substanțe active precum: uleiuri esențiale, taninuri, flavonoide, substanțe minerale ș.a.
Tea with wild thyme outdoors. foto: istockphoto.com
Se folosește intern sub formă de infuzie, pulbere, tinctură, sirop, ulei macerat la rece, ulei esențial, capsule sau comprimate – singur sau în combinații.
Extern se pot face inhalații, gargară sau băi cu ceai de cimbrișor. Săculeții și pernele umplute cu plante uscate se folosesc în dureri abdominale și menstruale (încălzite) sau insomnii.
Crema de cimbrișor îmbunătățește circulația sanguină și are un efect favorabil asupra căilor respiratorii: poate fi aplicată pe zona pieptului în stări gripale sau local în dureri musculare și menstruale.
În gastronomie cimbrișorul se adaugă pentru aroma sa unică în creme/sosuri de brânză, ulei aromat, oțet aromat, supe, ciorbe, salate.
Se recomandă în:
tuse spastică
gripă
astm
bronșită
pneumonii
sinuzită
laringită
amigdalită
gingivită
parazitoze intestinale
colici abdominale
enterocolită
anorexie
reumatism
insomnie
depresie.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Brezoiu AM, Prundeanu M, Berger D, Deaconu M, Matei C, Oprea O, Vasile E, Negreanu-Pîrjol T, Muntean D, Danciu C. Properties of Salvia officinalis L. and Thymus serpyllum L. Extracts Free and Embedded into Mesopores of Silica and Titania Nanomaterials. Nanomaterials (Basel). 2020 Apr 25;10(5):820. doi: 10.3390/nano10050820. PMID: 32344938; PMCID: PMC7712395.
4. Bozkurt E, Atmaca H, Kisim A, Uzunoglu S, Uslu R, Karaca B. Effects of Thymus serpyllum extract on cell proliferation, apoptosis and epigenetic events in human breast cancer cells. Nutr Cancer. 2012;64(8):1245-50. doi: 10.1080/01635581.2012.719658. PMID: 23163852.
5. Jarić S, Mitrović M, Pavlović P. Review of Ethnobotanical, Phytochemical, and Pharmacological Study of Thymus serpyllum L. Evid Based Complement Alternat Med. 2015;2015:101978. doi: 10.1155/2015/101978. Epub 2015 Jul 22. PMID: 26265920; PMCID: PMC4525464.
6. Rasooli I, Mirmostafa SA. Antibacterial properties of Thymus pubescens and Thymus serpyllum essential oils. Fitoterapia. 2002 Jun;73(3):244-50. doi: 10.1016/s0367-326x(02)00064-3. PMID: 12048019.
Chimionul sau chimenul este o plantă medicinală care crește atât spontan, cât și cultivată, utilizată pentru multiplele sale proprietăți terapeutice. De asemenea, este folosită în bucătărie ca și condiment pentru aroma sa specifică dulceagă și deopotrivă puțin iute.
A nu se confunda cu chimenul negru sau negrilica (Nigella sativa), despre care vom vorbi într-un material următor.
De la chimion se utilizează în scop terapeutic fructele. Acestea sunt bogate în uleiuri esențiale, acizi grași, flavonoide, taninuri, săruri minerale ș.a. Uleiul esențial al fructelor de chimion este bogat în substanțe precum carvacrolul, carvona, α-pinenul, limonenul, γ-terpinenul, linalolul, carvenona și p- cimenul.
foto: pixabay.com
Preparatele pe bază de chimion au proprietăți antispastice, carminative, protectoare gastrice, antioxidante, antibacteriene (Klebsiella pneumoniae, Streptococcus mutans, Streptococcus pyogenes, Helicobacter pylori, Campylobacter jejuni), antifungice (Candida albicans), anticarcinogene/antimutagenice, antidiabetice, imunomodulatoare, estrogenice, antiosteoporotice, galactagoge (stimulează lactația), fluidifiante ale secrețiilor bronșice, antidepresive, anxiolitice.
Anumite studii efectuate pe animale de laborator au demonstrat faptul că suplimentarea alimentară cu chimion previne apariția cancerului de colon. De asemenea, la animalele care primesc constant chimen, nu au fost observate tumori de colon.
Se poate utiliza sub formă de infuzie, pulbere măcinată din fructe (sublingual), capsule cu ulei de chimen, ulei esențial de chimen. De asemenea, chimionul intră în compoziția unor amestecuri de ceaiuri sau comprimate/capsule digestive, antibalonare, pentru colicile bebelușilor sau pentru stimularea lactației.
Chimionul este astfel recomandat în
foto: pixabay.com
meteorism abdominal
colici intestinale
gastroenterocolite
ulcer gastro-duodenal
anorexie
parazitoze intestinale
bronșite
tuse
infecții bacteriene
infecții fungice (candidoze)
stimularea lactației
osteoporoză
depresie
anxietate
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Es-Safi I, Mechchate H, Amaghnouje A, Jawhari FZ, Al Kamaly OM, Imtara H, Grafov A, Bari A, Bousta D. An Insight into the Anxiolytic and Antidepressant-Like Proprieties of Carum carvi L. and Their Association with Its Antioxidant Activity. Life (Basel). 2021 Mar 5;11(3):207. doi: 10.3390/life11030207. PMID: 33807960; PMCID: PMC8000502.
4. Johri RK. Cuminum cyminum and Carum carvi: An update. Pharmacogn Rev. 2011 Jan;5(9):63-72. doi: 10.4103/0973-7847.79101. PMID: 22096320; PMCID: PMC3210012.
5. Mousavi S, Weschka D, Bereswill S, Heimesaat MM. Immune-Modulatory Effects upon Oral Application of Cumin-Essential-Oil to Mice Suffering from Acute Campylobacteriosis. Pathogens. 2021 Jun 29;10(7):818. doi: 10.3390/pathogens10070818. PMID: 34209990; PMCID: PMC8308722.
6. Nasiri S, Shams Ghahfarokhi M, Razzaghi Abyaneh M. Effect of Carum carvi essential oil on ERG6 gene expression and virulence factors in Candida albicans. Curr Med Mycol. 2020 Jun;6(2):30-36. doi: 10.18502/CMM.6.2.3628. PMID: 33628979; PMCID: PMC7888518.
De data aceasta mă voi abate de la materialele despre tratamentele naturiste pentru a clarifica niște aspecte legate de un dispozitiv medical frecvent utilizat la domiciliu de 2 ani încoace: pulsoximetrul pentru deget.
Aceasta, deoarece am constatat că mulți dintre noi încă nu îl folosim corect și intrăm în panică atunci când aparatul arată măsurători sub limita considerată normală.
Mă voi referi în special la pulsoximetrul pentru deget, dar informațiile sunt valabile și pentru aplicațiile care pot măsura saturația în oxigen cu ajutorul senzorului aflat lângă camera foto a telefonului mobil sau pentru smartwatch-uri.
Ce este pulsoximetrul?
Pulsoximetrul este un dispozitiv medical care înregistrează nivelul de oxigen din sânge/saturația de oxigen (SpO2) și pulsul (frecvența cardiacă). Majoritatea dispozitivelor mai indică un parametru, numit indice de perfuzie (IP) sau indice de modulație a pulsului (PMI). Aparatele mai performante pot măsura și alți parametri.
Foto: Cristina Munteanu
Pulsoximetria este procedura prin care se determină acești parametri cu ajutorul unui pulsoximetru. Saturația arterială a oxigenului măsoară de fapt cantitatea de oxigen transportată de hemoglobină. Oxigenul care pătrunde în plămâni atunci când respirăm este transportat în cea mai mare parte prin sânge cu ajutorul hemoglobinei (o proteină din globulele roșii).
Pulsoximetria folosește lumina pentru a determina saturația de oxigen, mai precis, se bazează pe caracteristica hemoglobinei de absorbție a luminii.
Astfel, pulsoximetrul este dotat cu o sursă de lumină, un detector de lumină și un microprocesor care efectuează calculele necesare. Lumina este emisă de fapt de 2 surse care traversează sonda și ajunge la detectorul de lumină. Doar una dintre surse este vizibilă (cu lungime de undă pentru lumină roșie), în timp ce cealaltă sursă este invizibilă (în spectrul infraroșu). Sursele de lumină și senzorul sunt montate într-un cuplu ce se atașează la pulpa degetului. Absorbția radiației luminoase de către sângele venos, piele și țesut subcutanat sunt de obicei constante, singura variabilă fiind cantitatea de hemoglobină (unda pulsatorie) din patul vascular. Măsurarea saturației se face în vârful undei pulsatile, pentru a izola semnalul arterial. Microprocesorul măsoară diferențele de absorbție date de pulsul arterial față de cele două surse de lumină utilizate.
Foto: Cristina Munteanu
Așadar, cu ajutorul pulsoximetrului putem evalua cât de bine distribuie organismul oxigenul din plămâni către sânge și celule. Valorile normale ale saturației în oxigen sunt cuprinse de obicei între 95-100%. O valoare sub 93-92% se numește hipoxemie și necesită adresarea către medic.
Saturația în oxigen are, așadar, o singură valoare, care ar trebui să fie cuprinsă între 95-100%. Nu avem două valori, ca la tensiune. Cealaltă valoare indicată este pulsul. Atunci când efectuăm o măsurătoare, în dreptul saturației apare SpO2, iar în dreptul pulsului apare PRbpm (PR= puls rate; bpm= beats per minute/bătăi pe minut).
Unele aparate oferă un alt treilea parametru: IP, indicele de perfuzie, care reprezintă valoarea rezistenței pulsului la locul senzorului. Indicele de perfuzie variază în funcție de pacienți, de condițiile fiziologice și de zonele de monitorizare.
Putem avea erori de măsurătoare?
Da, putem avea erori care țin de aparatul în sine, de tehnica de măsurare sau de anumite condiții fiziologice sau patologice.
Legat de aparat, este bine să știm că nu toate pulsoximetrele comercializate sunt dispozitive avizate de Ministerul Sănătății, ceea ce face ca unele dintre ele, deși apropiate ca măsurători, să dea totuși erori.
Nu se recomandă folosirea pulsoximetrului imediat după ce aparatul a fost mutat dintr-un mediu rece într-un loc cald, umed sau invers. De asemenea, nu se recomandă utilizarea sa dacă există surse de radiații electromagnetice în vecinătate.
Legat de tehnica în sine, trebuie să ne asigurăm că degetul pătrunde cu ușurință în dispozitiv și nu este presat. De asemenea, trebuie să așteptăm puțin pentru ca aparatul să facă măsurătoarea. Unele pulsoximetre au plasată sub cifre o undă (pletismogramă, care apreciază variațiile pulsului)– aceasta trebuie să fie simetrică pentru a avea o măsurătoare corectă. De obicei o undă simetrică apare în decurs de 8-10 secunde dacă nu se mișcă degetul.
Foto: Cristina Munteanu – Exemplu de pletismogramă care nu este simetrică
Cele mai frecvente cauze care pot determina valori eronate ale măsurătorilor sunt cele legate de utilizarea unui dispozitiv necorespunzător (cel de adult pentru copil) sau mișcarea degetului în timpul măsurătorii (în special la copii), aspectul și condiția degetelor și a unghiilor. Astfel, nu se vor introduce în dispozitiv:
– degete ale căror unghii sunt făcute cu lac (îndeosebi cele cu gel influențează măsurătoarea) sau degete care au aplicate unghii false
– oxigenul disponibil din aerul atmosferic (pe care îl respirăm)
– concentrația de hemoglobină din celulele roșii
– schimbul de gaze realizat în plămâni: oxigenul trebuie să ajungă la alveole și să treacă prin pereții alveolari pentru a ajunge la celulele roșii.
Atunci când avem extremitățile reci, avem o vasoconstricție locală și deci o hipoperfuzie cu sânge a degetelor. Acest fapt se va răsfrânge într-o valoare mai mică a saturației.
Calitatea aerului pe care îl respirăm este importantă, deoarece există substanțe care se leagă mai puternic de hemoglobină decât oxigenul, precum monoxidul de carbon, caz în care apare intoxicația cu monoxid de carbon.
În anemie avem de obicei o cantitate de hemoglobină redusă, fapt care determină un nivel scăzut de oxigen în sânge.
În bolile pulmonare cronice avem o afectare a schimbului de gaze la nivel pulmonar. Acești pacienți au de fond saturații mai scăzute și folosesc medicație bronhodilatatoare sau oxigenoterapie.
Pacienții care suferă de boli pulmonare acute (pneumonii, bronșite, crize de astm bronșic) înregistrează valori scăzute ale saturației în oxigen pe fondul inflamației și alterării schimburilor gazoase la nivelul membranei alveolo-capilare.
Pacienții care suferă de afecțiuni cardiace au un flux sanguin insuficient, care afectează cantitatea de oxigen din sânge și, deci, valoarea saturației în oxigen.
Valorile măsurate de pulsoximetru pot fi modificate la altitudini peste 2000m, unde concentrația de oxigen din aerul atmosferic este scăzută.
O saturație mică, sub 92%, este însoțită de dificultăți de respirație. Aceste dificultăți sunt mai evidente pentru o afecțiune care a debutat recent (acută) și sunt mai puțin evidente în cazul afecțiunilor mai vechi (cronice).
Dacă saturația este mică, dar persoana căreia îi monitorizați saturația nu are nici un semn sau simptom de greutate în respirație (respirații scurte, rapide, dureri în piept), cel mai probabil avem o eroare de măsurare. În acest caz, se recomandă repetarea măsurătorii peste câteva minute. Dacă saturația mică este însoțită de dificultăți de respirație, stări de confuzie, amețeală, dureri de cap, puls rapid, unghii și buze albăstrii, atunci este momentul să vă adresați medicului.
Un aspect important (mai ales acum, în pandemia generată de noul coronavirus) îl constituie asocierea semnelor și simptomelor de mai sus cu un atac de panică. Diferențierea poate fi făcută însă tot de către un cadru medical. De obicei însă, în atacurile de panică saturația se menține la valori normale și manifestările atacului de panică se diminuează după aplicare unor tehnici de respirație și relaxare.
Atunci când achiziționați un pulsoximetru rugați medicul sau farmacistul să vă explice cum se efectuează corect măsurătorile. De asemenea, citiți cu atenție prospectul produsului.
Pulsoximetrul constituie un dispozitiv medical care, utilizat corect, ne poate ajuta să evaluăm cantitatea de oxigen din sângele nostru și să solicităm ajutor medical într-un timp adecvat atunci când este necesar.
Extern se utilizează ca și calmant în înțepături de insecte și ca repelent; în afecțiuni dermatologice:
acnee
eczeme
micoze
întreținerea părului.
Sub formă de inhalații se recomandă în afecțiuni respiratorii (bronșită, astm).
Nu se recomandă folosirea uleiului esențial de busuioc în timpul sarcinii.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Araújo Silva V, Pereira da Sousa J, de Luna Freire Pessôa H, Fernanda Ramos de Freitas A, Douglas Melo Coutinho H, Beuttenmuller Nogueira Alves L, Oliveira Lima E. Ocimum basilicum: Antibacterial activity and association study with antibiotics against bacteria of clinical importance. Pharm Biol. 2016;54(5):863-7. doi: 10.3109/13880209.2015.1088551. Epub 2015 Oct 10. PMID: 26455352.
3. Hirai M, Ito M. Sedative effects of the essential oil and headspace air of Ocimum basilicum by inhalation in mice. J Nat Med. 2019 Jan;73(1):283-288. doi: 10.1007/s11418-018-1253-3. Epub 2018 Oct 20. PMID: 30343352.
4. Pejčić M, Stojanović-Radić Z, Genčić M, Dimitrijević M, Radulović N. Anti-virulence potential of basil and sage essential oils: Inhibition of biofilm formation, motility and pyocyanin production of Pseudomonas aeruginosa isolates. Food Chem Toxicol. 2020 Jul;141:111431. doi: 10.1016/j.fct.2020.111431. Epub 2020 May 14. PMID: 32417365.
Bradul alb este un arbore de talie mare, ce poate atinge înălțimi de până la 50 m, fiind întâlnit în mod normal în zonele montane.
În fitoterapie se utilizează mugurii, mlădițele, scoarța și uleiul esențial de brad.
Uleiul esențial de brad conține α-pinen, limonen, taninuri, rășini, săruri minerale ș.a.
Dintre acțiunile sale terapeutice menționăm faptul că este analgezic, antiinflamator, antimicrobian, expectorant, antitusiv, odorizant, stimulant, tonic, revulsiv, antireumatic, ușor diuretic, remineralizant.
Se poate utiliza atât intern, cât și extern.
Intern se folosește sub formă de macerat glicerinic din muguri, tinctură din muguri sau rășină de brad, sirop din muguri, infuzie din muguri de brad, miere de brad.
Extern se recomandă sub formă de băi din infuzie de crenguțe de brad (singure sau în amestec cu alte plante), masaj cu ulei esențial (singur sau combinat cu alte uleiuri esențiale și întotdeauna diluat corespunzător într-un ulei vegetal), inhalații cu ulei esențial, ulei esențial difuzat în lămpi de aromaterapie. Pentru afecțiuni hemoroidale sau ginecologice sunt recomandate supozitoarele din rășină de brad.
tulburări de mineralizare ale smalțului și osului (rahitism, osteoporoză, consolidarea oaselor după fracturi, carii)
reumatism
astenie
afecțiuni ale tractului urinar (cistite) și digestiv.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1.Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Deac, L, Studiu privind proprietățile antioxidante și antimicrobiene ale siropului din muguri de brad http://www.usamvcluj.ro/simpo_stud/files/2013/6.%20FACULTATEA%20DE%20STIINTA%20SI%20TEHNOLOGIA%20ALIMENTELOR/14.%20SECTIUNEA%20CONTROLUL%20SI%20EXPERTIZA%20PRODUSELOR%20ALIMENTARE/Deac%20Liana%20Mariana1/DeacLiana_CEPA_rom.pdf?fbclid=IwAR14r-nlVTu0DzFjjsh68L1xiWEmHNvwWEf5l7WtxkXTu032Y_sJYHP_Efc
4. Garzoli S, Masci VL, Caradonna V, Tiezzi A, Giacomello P, Ovidi E. Liquid and Vapor Phase of Four Conifer-Derived Essential Oils: Comparison of Chemical Compositions and Antimicrobial and Antioxidant Properties. Pharmaceuticals (Basel). 2021 Feb 8;14(2):134. doi: 10.3390/ph14020134. PMID: 33567501; PMCID: PMC7914598.
5. Lanzerstorfer A, Hackl M, Schlömer M, Rest B, Deutsch-Grasl E, Lanzerstorfer C. The influence of air-dispersed essential oils from lemon (Citrus limon) and silver fir (Abies alba) on airborne bacteria and fungi in hospital rooms. J Environ Sci Health A Tox Hazard Subst Environ Eng. 2019;54(3):256-260. doi: 10.1080/10934529.2018.1546498. Epub 2019 Feb 22. PMID: 30795725.
6. Sirše M, Fokter SK, Štrukelj B, Zupan J. Silver Fir (Abies alba L.) Polyphenolic Extract Shows Beneficial Influence on Chondrogenesis In Vitro under Normal and Inflammatory Conditions. Molecules. 2020 Oct 11;25(20):4616. doi: 10.3390/molecules25204616. PMID: 33050554; PMCID: PMC7587205.
Alunul este un arbust pe care îl întâlnim în zonele de deal, cu predilecție la marginea pădurilor.
Din punct de vedere medicinal putem utiliza aproape toate părțile arbustului pentru a beneficia de proprietățile sale medicale.
foto: pixabay.com
Intern
Frunzele de alun sunt bogate în substanțe active precum uleiuri eterice, betulină, tanini și sunt utilizate pentru proprietățile lor vasoconstrictoare și tonice venoase, antihemoragice, antidiareice. Se recomandă prepararea sub formă de infuzie și utilizarea lor în insuficiența venoasă (varice, hemoroizi), răni, ulcere, hemoragii.
Din frunzele de alun se obține un ulei volatil, cu proprietăți vasoconstrictoare și bacteriostatice.
foto: pixabay.com
Amenții (mâțișorii/florile) au rol sudorific și antidiareic. Se consumă sub formă de infuzie sau macerat glicerinic.
Mugurii de alun se folosesc sub formă de macerat glicerinic și au indicație în afecțiuni respiratorii și hepatice.
Scoarța de alun este un remediu bogat în tanini, rezine, flavonoide. Se prepară un decoct din scoarță, care se consumă în caz de febră.
Fructele alunului – alunele – sunt poate cele mai cunoscute și apreciate. Ele sunt bogate în uleiuri, proteine, minerale (calciu, fier, potasiu, sodiu), vitamine (A, B1, B2, B3, C, E). Alunele se consumă ca și gustare alături de alte nuci și fructe, având o valoare nutritivă mare. De asemenea, se consumă sub formă de unt vegetal sau în diverse preparate de patiserie.
Din alune se obține un ulei bogat în acizi grași nesaturați (omega-6, omega-9), fitosteroli și vitaminele A și E. Se administrează intern, câte o 1 linguriță dimineața, 14 zile cu efect antiparazitar.
Extern
Se pot aplica comprese cu infuzie din frunze de alun, cu rol antiinflamator în dureri articulare, acnee.
Uleiul de alun se aplică extern pentru dureri articulare, alopecie, cicatrici și leziuni. De asemenea, în dermato-cosmetică este utilizat pentru îngrijirea tenului mixt sau gras, cu acnee. Uleiul penetrează pielea și nu lasă film gras la suprafață; redă elasticitatea pielii, fiind recomandat pentru a preveni apariția celulitei și a vergeturilor sau pentru a le diminua pe cele deja apărute. Se poate folosi ca atare sau în diverse amestecuri cu alte uleiuri vegetale și creme pentru corp.
Scoarța se folosește extern ca și cicatrizant (comprese sau spălături cu decoct).
Alunul este indicat astfel în:
anemie
convalescență
bronșită
hipercolesterolemie
hepatită
ciroză hepatică
varice
ulcer varicos
hemoroizi
vergeturi
celulită.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
