Există două specii de sânziene, una cu flori albe (Galium mollugo) și cea cu flori galbene (Galium verum), care ne este mai cunoscută și despre care vom vorbi în continuare.
Sânzienele cresc în flora spontană, în zone însorite, pe marginea drumurilor, a pădurilor, lanurilor de cereale, în zone de câmpie, deal, dar și în regiunile montane. Ele mai poartă denumirea de floarea Sfântului Ioan Botezătorul sau drăgaică.
foto: pixabay.com
De la sânziene se folosește pentru proprietățile sale terapeutice tulpina cu flori. Planta este bogată în principii active precum flavonoide, taninuri, glicozide iridoide, ulei esențial, acid citric, enzime, substanțe minerale ș.a.
Sânzienele au proprietăți
antispastice
antiseptice
antiinflamatoare
cicatrizante
detoxifiante
diuretice
afrodisiace.
Ele sunt indicate atât în uzul intern, cât și în cel extern.
Pentru uz intern sânzienele se folosesc sub formă de infuzie, macerat la rece, pulbere din plantă măcinată (sublingual), capsule cu pulbere, tinctură, extract sau sirop.
Extern, se utilizează sub formă de comprese, gargară, băi, cataplasme, loțiune pentru față (în amestec cu alte plante), cremă sau unguent.
Preparatele pe bază de sânziene se recomandă intern în:
afecțiuni ale glandei tiroide (sânzienele sunt un reglator hormonal și pot fi utilizate atât în hipotiroidism, cât și în hipertiroidism)
noduli tiroidieni
afecțiuni ale corzilor vocale
laringite
tumori ale laringelui
afecțiuni hepatice
afecțiuni cardiace
cistite
litiază renală
gută
reumatism
tulburări de somn
nevroze.
Extern, sânzienele sunt folosite în:
afecțiuni ale tiroidei (masaj)
arsuri
răni
eczeme
erizipel
acnee
psoriazis
zone pigmentate
veruci
reumatism
nevralgii
cearcăne
riduri.
Unguentul de sânziene îl puteți prepara după rețetele găsite aici:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Bradic J, Zivkovic V, Srejovic I, Jakovljevic V, Petkovic A, Turnic TN, Jeremic J, Jeremic N, Mitrovic S, Sobot T, Ponorac N, Ravic M, Tomovic M. Protective Effects of Galium verum L. Extract against Cardiac Ischemia/Reperfusion Injury in Spontaneously Hypertensive Rats. Oxid Med Cell Longev. 2019 Feb 4;2019:4235405. doi: 10.1155/2019/4235405. PMID: 3086.3479; PMCID: PMC6378796.
4. Schmidt M, Polednik C, Roller J, Hagen R. Galium verum aqueous extract strongly inhibits the motility of head and neck cancer cell lines and protects mucosal keratinocytes against toxic DNA damage. Oncol Rep. 2014 Sep;32(3):1296-302. doi: 10.3892/or.2014.3316. Epub 2014 Jul 9. PMID: 25017936.
5. Zhao R, Chen Z, Jia G, Li J, Cai Y, Shao X. Protective effects of diosmetin extracted from Galium verum L. on the thymus of U14-bearing mice. Can J Physiol Pharmacol. 2011 Sep;89(9):665-73. doi: 10.1139/y11-058. Epub 2011 Aug 18. PMID: 21851214.
Luna mai este numită popular și Florar, deoarece este luna florilor. Pe lângă efectul lor estetic și mirosul îmbietor, majoritatea florilor din luna mai au însă și numeroase indicații terapeutice. Vom face, așadar, o scurtă incursiune florală și vom enumera calitățile tămăduitoare ale celor mai importante flori ce își deschid bobocii în luna mai.
1. Salcâmul
Foto: Cristina Munteanu
Florile de salcâm au o acțiune antiacidă, emolientă, relaxantă. Ele sunt indicate intern în funcționarea normală a stomacului și plămânilor: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, tuse. Se mai recomandă în stări depresive, migrene, insomnii, anxietate, stres. Extern: în iritații ale pielii, arsuri.
Se recomandă folosirea florilor de salcâm intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop. Un preparat deosebit de apreciat și care păstrează proprietățile plantei este mierea de salcâm. Florile de salcâm se mai pot folosi proaspete, presărate în salate.
Extern, se pot face băi cu flori de salcâm și se pot aplica pe piele comprese cu infuzie sau ulei din flori de salcâm.
Florile de tei au acțiune antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, sedativă, hipotensivă.
Ele sunt indicate intern în afecțiuni respiratorii însoțite de tuse (bronșite, pneumonii), în afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, laringite, sinuzite), în stări de anxietate, agitație psiho-motorie, insomnii, dureri de cap (cefalee), nevroză cardiacă, sindromul picioarelor neliniștite, crampe abdominale. Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii.
Se recomandă folosirea florilor de tei intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, miere.
Extern, se pot aplica comprese cu infuzie din flori de tei sau extract uleios din flori de tei: calmarea iritațiilor pielii.
Florile de soc au acțiune detoxifiantă, sudorifică, mucolitică (fluidifică secrețiile și favorizează eliminarea lor), antalgică, antibacteriană, antivirală, ușor diuretică, ușor laxativă.
Foto: pixabay.com
Ele sunt indicate intern în: gripe, viroze, bronșite, traheite, stări febrile, tuse, reumatism, gută, stimularea lactației (la mamele care alăptează).
Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii, hemoroizi.
Se recomandă folosirea florilor de soc intern sub formă de suc, infuzie, tinctură, sirop, capsule cu pulbere.
Extern, se folosesc comprese cu infuzie din flori de soc în înțepături de insecte, arsuri, eczeme, nevralgii; infuzia din flori de soc mai poate fi utilizată sub formă de băi de șezut (hemoroizi, cistite).
Florile de păducel au acțiune reglatoare a tensiunii arteriale, antiaritmică, hipocolesterolemiantă, antioxidantă, ușor sedativă, calmantă.
Ele sunt indicate intern în: buna funcționare a aparatului cardiovascular, hipertensiune, tahicardie (palpitații), angină pectorală, hipercolesterolemie, tulburări induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri), insomnie, anxietate, stres.
Se recomandă folosirea florilor de păducel intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, vin tonic, capsule cu pulbere, comprimate, miere.
Florile de iasomie au acțiune tonică generală, relaxantă, antioxidantă, antitumorală, analgezică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie sau sirop în: insomnie, stres, anxietate, stări depresive.
Extern, în aromaterapie uleiul esențial de iasomie este deosebit de apreciat pentru inducerea unei stări de relaxare și optimism. Tot extern, se folosește uleiul de iasomie în masaj. Apa florală de iasomie se folosește ca loțiune tonică.
Florile de liliac au acțiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, antifungică, antibacteriană.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, vin medicinal, sirop în: reumatism, diabet zaharat, stări gripale, anxietate. Gemoderivatul din muguri de liliac este indicat în afecțiuni ale sistemului arterial coronarian (sindroame coronariene), angină pectorală.
Un preparat deosebit de apreciat pentru consumul intern este dulceața din flori de liliac.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, dureri articulare, nevralgii sub formă de comprese sau băi cu infuzie sau oțet din flori de liliac, masaj cu ulei de liliac. Pentru durerile dentare sau în afecțiuni ale cavității bucale (laringite, faringite, halenă) se recomandă sub formă de gargară. Un alt remediu preparat din flori de liliac este unguentul, util în durerile reumatismale.
Uleiul esențial de liliac se recomandă în aromaterapie în stări de stres, ca și decongestionant nazal etc. De asemenea, se poate combina cu alte ingrediente în realizarea unor creme, loțiuni, parfumuri.
Florile de gălbenele au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antispastică, hepatoprotectoare, cicatrizantă, epitelizantă, antiseptică, antibacteriană, antimicotică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din flori: gastrite, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară (fiere leneșă), hepatite, dismenoree.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, răni, degerături, afte, gingivite, acnee, cuperoză, hemoroizi, candidoză vaginală, sub formă de infuzie, gargară, comprese, băi de șezut, unguent, ulei vegetal.
Florile de mac au acțiune analgezică, sedativă, emolientă, antitusivă, hemostatică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop din petale în stări de anxietate, stres, insomnie, gripă, bronșită, laringită, tuse.
Extern, infuzia din petale de mac se folosește sub formă de gargară în afecțiuni ale cavității bucale (gingivite, faringite, abcese dentare). Sub formă de comprese faciale infuzia este utilizată pentru diminuarea ridurilor.
Atenție!
Macul de grădină (Papaver somniferum – în special semințele) conține morfină, codeină și papaverină. Acești compuși activi sunt responsabili pentru efectele terapeutice ale macului, însă pot provoca dependență și intoxicații.
Florile de mușețel au acțiune antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, sedativă.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule în: colici abdominale, sinuzite, insomnii.
Extern, florile de mușețel (infuzie, ulei) au indicație în cosmetică, afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, gingivite, sinuzite) și stomatologice (dureri dentare – în special cele date de erupție, abcese dentare). Unguentul, uleiul și infuzia din flori de mușețel se folosesc extern în afecțiuni ale pielii sau în dureri musculare. În lămpile de aromaterapie este utilizat pentru reducerea anxietății, stres, insomnii.
Florile de lăcrămioare au acțiune cardiotonică și diuretică.
Ele sunt indicate pentru uz intern numai sub îndrumare și supraveghere medicală sub formă de tinctură sau extract apos și în doze bine stabilite (planta are potențial toxic).
Extern, se folosesc infuzia, uleiul, oțetul sau unguentul pe bază de flori de lăcrămioare.
În aromaterapie uleiul de lăcrămioare este folosit ca parfumant și relaxant.
Extern, infuzia de lăcrămioare se poate folosi sub formă de comprese pentru diminuarea cearcănelor și a ochilor umflați dimineața (edem al pleoapelor) sau ca loțiune tonică pentru față. Unguentul și oțetul pe bază de flori de lăcrămioare sunt utile în durerile de cap.
Bradul alb este un arbore de talie mare, ce poate atinge înălțimi de până la 50 m, fiind întâlnit în mod normal în zonele montane.
În fitoterapie se utilizează mugurii, mlădițele, scoarța și uleiul esențial de brad.
Uleiul esențial de brad conține α-pinen, limonen, taninuri, rășini, săruri minerale ș.a.
Dintre acțiunile sale terapeutice menționăm faptul că este analgezic, antiinflamator, antimicrobian, expectorant, antitusiv, odorizant, stimulant, tonic, revulsiv, antireumatic, ușor diuretic, remineralizant.
Se poate utiliza atât intern, cât și extern.
Intern se folosește sub formă de macerat glicerinic din muguri, tinctură din muguri sau rășină de brad, sirop din muguri, infuzie din muguri de brad, miere de brad.
Extern se recomandă sub formă de băi din infuzie de crenguțe de brad (singure sau în amestec cu alte plante), masaj cu ulei esențial (singur sau combinat cu alte uleiuri esențiale și întotdeauna diluat corespunzător într-un ulei vegetal), inhalații cu ulei esențial, ulei esențial difuzat în lămpi de aromaterapie. Pentru afecțiuni hemoroidale sau ginecologice sunt recomandate supozitoarele din rășină de brad.
tulburări de mineralizare ale smalțului și osului (rahitism, osteoporoză, consolidarea oaselor după fracturi, carii)
reumatism
astenie
afecțiuni ale tractului urinar (cistite) și digestiv.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1.Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Deac, L, Studiu privind proprietățile antioxidante și antimicrobiene ale siropului din muguri de brad http://www.usamvcluj.ro/simpo_stud/files/2013/6.%20FACULTATEA%20DE%20STIINTA%20SI%20TEHNOLOGIA%20ALIMENTELOR/14.%20SECTIUNEA%20CONTROLUL%20SI%20EXPERTIZA%20PRODUSELOR%20ALIMENTARE/Deac%20Liana%20Mariana1/DeacLiana_CEPA_rom.pdf?fbclid=IwAR14r-nlVTu0DzFjjsh68L1xiWEmHNvwWEf5l7WtxkXTu032Y_sJYHP_Efc
4. Garzoli S, Masci VL, Caradonna V, Tiezzi A, Giacomello P, Ovidi E. Liquid and Vapor Phase of Four Conifer-Derived Essential Oils: Comparison of Chemical Compositions and Antimicrobial and Antioxidant Properties. Pharmaceuticals (Basel). 2021 Feb 8;14(2):134. doi: 10.3390/ph14020134. PMID: 33567501; PMCID: PMC7914598.
5. Lanzerstorfer A, Hackl M, Schlömer M, Rest B, Deutsch-Grasl E, Lanzerstorfer C. The influence of air-dispersed essential oils from lemon (Citrus limon) and silver fir (Abies alba) on airborne bacteria and fungi in hospital rooms. J Environ Sci Health A Tox Hazard Subst Environ Eng. 2019;54(3):256-260. doi: 10.1080/10934529.2018.1546498. Epub 2019 Feb 22. PMID: 30795725.
6. Sirše M, Fokter SK, Štrukelj B, Zupan J. Silver Fir (Abies alba L.) Polyphenolic Extract Shows Beneficial Influence on Chondrogenesis In Vitro under Normal and Inflammatory Conditions. Molecules. 2020 Oct 11;25(20):4616. doi: 10.3390/molecules25204616. PMID: 33050554; PMCID: PMC7587205.
Arinul negru (sau aninul negru) este una dintre cele mai răspândite specii de arin. Acest arbore crește în zone mai umede, lemnul acestuia fiind de altfel foarte rezistent la apă și fiind folosit mult în construcții.
Din punct de vedere medical ne interesează compoziția sa chimică: alnulină, tanini, săruri minerale etc.
Ce este specific acestui arbore sunt rădăcinile sale, care prezintă un fel de noduri (asemănătoare unor mărgele), de culoare portocalie, care formează simbioze cu bacterii fixatoare de azot.
De la arborele de arin negru se utilizează în scop medicinal scoarța, frunzele și mugurii.
Mugurii de arin negru au o bună acțiune terapeutică asupra vaselor de sânge, în special asupra arterelor cerebrale și coronare; au, de asemenea, rol antitrombotic.
Scoarța este recunoscută pentru acțiunea sa astringentă, febrifugă și antireumatică.
Frunzele au rol diuretic, cicatrizant și antiinflamator.
Arinul negru se poate consuma sub formă de infuzie, cataplasme, pulbere măcinată, tinctură sau extracte în
gastroenterite
ulcer gastro-duodenal
troboflebite
cefalee
îmbunătățirea circulației cerebrale
sinuzită
astm alergic
traheo-bronșite
cistite.
ATENȚIE!
Preparatele pe bază de arin negru nu sunt recomandate femeilor însărcinate sau celor care alăptează.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
2. Acero N, Muñoz-Mingarro D. Effect on tumor necrosis factor-α production and antioxidant ability of black alder, as factors related to its anti-inflammatory properties. J Med Food. 2012 Jun;15(6):542-8. doi: 10.1089/jmf.2011.0281. Epub 2012 Mar 16. PMID: 22424456; PMCID: PMC3359632.
3. Altınyay Ç, Süntar I, Altun L, Keleş H, Küpeli Akkol E. Phytochemical and biological studies on Alnus glutinosa subsp. glutinosa, A. orientalis var. orientalis and A. orientalis var. pubescens leaves. J Ethnopharmacol. 2016 Nov 4;192:148-160. doi: 10.1016/j.jep.2016.07.007. Epub 2016 Jul 2. PMID: 27381042.3.
Infecțiile urinare reprezintă inflamații la nivelul tractului urinar cauzate de diverse bacterii, virusuri sau fungi.
Cea mai cunoscută bacterie care dă infecții urinare este E. Coli.
Alte bacterii incriminate în patologia urinară sunt: Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Enterobacter ș.a.
În funcție de partea tractului urinar pe care o afectează, infecția urinară poate fi joasă sau înaltă:
– înaltă – când afectează rinichii (ex. pielonefrita)
– joasă – când afectează vezica urinară (ex. cistita), uretra (ex. uretrita) sau prostata (ex. prostatita).
Cauze
Femeile fac mai des infecții urinare decât bărbații datorită dimensiunii uretrei – mai scurtă la femei și datorită faptului că orificiul anal este situat în apropierea uretrei – bacteriile din jurul anusului putând ajunge astfel cu ușurință la acest nivel.
Un alt factor favorizant la femei poate fi contactul sexual (care poate determina migrarea bacteriilor către tractul urinar).
Se poate înțelege din aceste afirmații de ce cu o igienă corespunzătoare putem evita de multe ori această afecțiune.
Alți factori favorizanți:
abuzul de antibiotice
folosirea toaletelor publice
alimentația necorespunzătoare
purtarea lenjeriei intime din materiale sintetice
menopauza
imunitatea scăzută
Simptome
Simptomele unei infecții urinare sunt:
– senzație de usturime/arsură/durere la urinare
– urinări frecvente
– urinări în cantități mici, cu senzația imediată, iminentă, de a urina din nou, ca și cum vezica ar fi plină
– urină cu culoare modificată, tulbure, maronie, urât mirositoare (la copiii mici se observă pătarea scutecului și un miros particular)
– uneori urinare cu sânge (urina poate fi maroniu-roșiatică – hematurie macroscopică, ce poate fi vizibilă cu ochiul liber sau urina aparent are o culoare normală, dar testele ne indică prezența hematiilor în urină – hematurie microscopică)
– sensibilitate sau durere în abdomenul inferior (zona vezicii urinare) în infecțiile joase sau dureri în zona lombară și febră, frisoane, greață și vărsături (în infecțiile înalte).
În plus, la copilul mic putem avea cel mai adesea semne și simptome nespecifice precum agitație marcată, lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături.
Diagnostic
Pentru a pune diagnosticul de infecție urinară este necesar a se efectua un examen de urină și urocultură (în cazul în care avem infecție bacteriană să beneficiem de antibiogramă).
Foto: Cristina Munteanu
În cazul infecțiilor înalte sau a infecțiilor urinare repetate se recomandă consult nefrologic și efectuarea unei ecografii renale. Aceasta, deoarece pot exista anumite anomalii ale tractului urinar care pot determina, favoriza, aceste infecții.
Putem preveni apariția infecțiilor urinare?
Da, există anumite lucruri pe care le putem face pentru a preveni aceste infecții urinare.
Ce putem face pentru a preveni infecțiile urinare?
să consumăm lichide suficiente, acel minimum de 2 litri pe zi (apă, ceaiuri, supe, ciorbe – nu băuturi carbogazoase)
să respectăm normele de igienă (a mâinilor și a zonelor intime)
să le învățăm pe fetițe (mai ales) că atunci când merg la wc direcția de ștergere este dinspre orificiul uretral spre orificiul anal și nu invers (lucru valabil și la bebeluși când îi ștergem la schimbarea pampers-ului, deoarece am văzut de multe ori că nu se respectă acest lucru)
să evităm pe cât posibil folosirea șervețelelor umede (majoritatea conțin numeroase substanțe chimice precum parabeni, conservanți – cu potențial iritativ sau alergen) și să apelăm cu încredere la apă și săpun (pentru situații când nu suntem acasă există varianta de a ne prepara șervețele umede din material textil pulverizat cu apă și săpun natural, pe care le putem depozita într-o cutie sau pungă cu sistem de închidere)
să evităm toaletele publice pe cât posibil sau să folosim acele șervețele speciale de pus pe colacul de wc
să evităm constipația prin consum de fructe și legume proaspete, fibre
să îi învățăm pe copii să meargă la toaletă atunci când simt nevoia și să nu “se țină”: cu cât urina stagnează mai mult în vezică există șansa ca bacteriile să se înmulțească.
să purtăm lenjerie de bumbac și îmbrăcăminte lejeră (nu pantaloni foarte strâmți)
Tratament
Tratamentul în infecțiile urinare depinde de cauza ce a determinat apariția infecției și de tipul de germene implicat. Este un tratament care presupune măsurile de igienă recomandate mai sus, la care se asociază un antibiotic (conform antibiogramei!) și/sau tratament fitoterapic.
Există numeroase plante cu efect dovedit antibacterian și dezinfectant al tractului urinar.
Ca și tratament pe bază de plante, produsele cu merișor (ceai, extract, sirop, capsule) sunt cel mai des recomandate – ele conțin substanțe care inhibă adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar și totodată stopează înmulțirea lor.
Afin, codițe de cireșe, ienupăr, urzică
Alte plante cu efect dezinfectant al tractului urinar sau diuretice sunt afinul, codițele de cireșe, mătasea de porumb, tecile de fasole, coada calului, urzică, fructele de ienupăr etc.
Există și amestecuri din aceste plante, pentru potențarea acțiunii.
Uleiuri esențiale
Dintre uleiurile esențiale: uleiul de scorțișoară, arbore de ceai (melaleuca), ienupăr, tămâie, cimbru.
Propolis
Dintre produsele stupului propolisul luat intern este de ajutor.
Albastru de metil(en)
Albastrul de metil este și el un dezinfectant foarte bun al tractului urinar.
D-manoza
D-manoza este un produs ce se găsește sub formă de pudră, capsule, singură sau în asociere cu alte substanțe, cu efect bun în infecția urinară cu E. coli (împiedică aderarea patogenilor la tractul urinar).
!!!Dacă am început să luăm antibiotic nu prea mai are rost să facem urocultura. Urocultura se recoltează înainte de începerea tratamentului antibiotic și la aproximativ o săptămână după încheierea sa.
!!!Există niște reguli de recoltare, în recipiente sterile (nu în borcanele de prin șpais), după toaletarea zonei intime cu apă și săpun (nu șervețele umede), cu eliminarea primului jet de urină și recoltarea în urocultor a jetului de mijloc.
Afinul este un arbust fructifer care crește spontan în zonele muntoase în general, dar care poate fi cultivat și în grădinile noastre (afinul de cultură).
Afinul este una dintre plantele medicinale care este deopotrivă aliment și medicament.
Se folosesc în scop medicinal frunzele, fructele, mlădițele de afin și chiar semințele.
Frunzele de afin se folosesc sub formă de infuzie sau tinctură.
Fructele se consumă ca atare sau sub formă de decocturi, macerate.
Mlădițele de afin se găsesc sub forma gemoderivatelor (maceratelor glicerinice).
Substanțele active cărora afinul își datorează proprietățile sunt numeroase și diferă în funcție de partea arbustului la care ne referim.
Frunzele conțin triterpene, fitosteroli, flavonoide, quercetină, tanin, săruri minerale, mirtilină și neomirtilină ș.a. Neomirtilina este o substanță asemănătoare insulinei, ceea ce recomandă frunzele de afin ca fiind un fel de insulină vegetală, cu proprietăți hipoglicemiante – indicat în diabetul zaharat.
Semințele de afin sunt bogate în acizi grași de tipul omega-3 și omega-6. Uleiul extras din semințe de afine este un preparat mai rar, cu indicații atât medicale, cât și cosmetice.
Cea mai cunoscută proprietate a afinului este aceea de antiinflamator, antiseptic și antibacterian al tractului digestiv și urinar. La aceasta adăugăm proprietatea hipoglicemiantă menționată anterior, acțiunea protectoare asupra sistemului vascular în general și efectul antiproliferativ tumoral.
afecțiuni ale aparatului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite)
afecțiuni ale cavității bucale (afte, gingivite, stomatite)
afecțiuni oculare (retinopatie diabetică și hipertensivă, retinită, uveită, nictalopie, miopie)
diabet zaharat
gută
afecțiuni tumorale.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Del Bubba M, Di Serio C, Renai L, Scordo CVA, Checchini L, Ungar A, Tarantini F, Bartoletti R. Vaccinium myrtillus L. extract and its native polyphenol-recombined mixture have anti-proliferative and pro-apoptotic effects on human prostate cancer cell lines. Phytother Res. 2021 Feb;35(2):1089-1098. doi: 10.1002/ptr.6879. Epub 2020 Sep 14. PMID: 32929801
4. Kim J, Kim CS, Lee YM, Sohn E, Jo K, Kim JS. Vaccinium myrtillus extract prevents or delays the onset of diabetes–induced blood-retinal barrier breakdown. Int J Food Sci Nutr. 2015 Mar;66(2):236-42. doi: 10.3109/09637486.2014.979319. Epub 2015 Jan 13. PMID: 25582181
5. Kosehira M, Machida N, Kitaichi N. A 12-Week-Long Intake of Bilberry Extract (Vaccinium myrtillus L.) Improved Objective Findings of Ciliary Muscle Contraction of the Eye: A Randomized, Double-Blind, Placebo-Controlled, Parallel-Group Comparison Trial. Nutrients. 2020 Feb 25;12(3):600. doi: 10.3390/nu12030600. PMID: 32106548; PMCID: PMC7146147.
6. Satoh Y, Ishihara K. Investigation of the antimicrobial activity of Bilberry (Vaccinium myrtillus L.) extract against periodontopathic bacteria. J Oral Biosci. 2020 Jun;62(2):169-174. doi: 10.1016/j.job.2020.01.009. Epub 2020 Feb 11. PMID: 32057978.
7. Takikawa M, Inoue S, Horio F, Tsuda T. Dietary anthocyanin-rich bilberry extract ameliorates hyperglycemia and insulin sensitivity via activation of AMP-activated protein kinase in diabetic mice. J Nutr. 2010 Mar;140(3):527-33. doi: 10.3945/jn.109.118216. Epub 2010 Jan 20. PMID: 20089785
