Monthly Archive April 16, 2022

Bydr. Cristina Munteanu

Psoriazisul între stigmatizare și tratamente alternative

foto: pixabay.com

Psoriazisul este o afecțiune cronică dermatologică, care se caracterizează prin producerea în exces a celulelor de piele în anumite zone ale corpului. O dată cu producerea accelerată a celulelor, la suprafața pielii se vor observa zone roșiatice (leziunile eritematoase), de forme și dimensiuni diferite, acoperite de cruste (scuame) alb-sidefii. Ca să înțelegem cât de accelerat este ritmul de înmulțire al acestor celule, vom menționa faptul că ciclul de viață normal (turnover-ul) al celulelor cutanate este undeva la 30 de zile, în timp ce în psoriazis este de circa 5 zile; ceea ce înseamnă că celulele se multiplică de 5-6 ori mai repede decât în mod normal.

Aceste leziuni specifice psoriazisului apar de obicei în zone precum: coate, genunchi, dar și în zona scalpului, pe spate sau palme. Poate afecta, de asemenea, unghiile, părul sau articulațiile. Leziunile pot determina mâncărime sau pot fi dureroase.

Psoriazisul este o boală autoimună, determinată genetic și nu este contagioasă.

Evoluția bolii depinde și de alți factori și are loc în pusee. Dintre numeroșii factori care pot contribui la apariția psoriazisului menționăm: alimentația, fumatul, consumul de alcool, abuzul de medicamente, bolile infecțioase, îmbrăcămintea, traumatismele, contactul cu substanțe chimice, factorii psiho-emoționali (stresul, oboseala cronică) etc.

Fiind o boală autoimună, persoanele care au psoriazis pot dezvolta și alte boli autoimune precum boala Crohn, diabet zaharat, tiroidite ș.a.

Tratament

Până la momentul de față nu există un tratament curativ, adică un tratament care să vindece psoriazisul și să determine dispariția lui. Toate tratamentele încearcă să țină evoluția bolii sub control, să diminueze leziunile, astfel încât să contribuie la îmbunătățirea calității vieții acestor persoane.

Tratamentul clasic presupune aplicarea unor creme sau unguente (bazate pe analogi de vitamina D, retinoizi, corticosteroizi, uree, acid salicilic), fototerapia cu ultraviolete, fotochimioterapia cu psoralen (medicamentul este activat prin expunerea la radiațiile ultraviolete), anumite tratamente medicamentoase (retinoizi, metotrexat, ciclosporină) și, mai recent, terapiile biologice. Majoritatea acestor tratamente prezintă însă riscuri și reacții adverse semnificative.

Tratamentul alternativ

Fotografie de Geraud pfeiffer pe Pexels.com

Tratamentul alternativ sau, mai bine spus în acest caz, complementar, înseamnă în primul rând modificarea stilului de viață. Ca și în cazul altor boli autoimune, o alimentație sănătoasă și echilibrată poate ajuta la ținerea bolii sub control. Este dovedit că în cazul bolilor autoimune renunțarea la alimentele care întrețin inflamația (lactate, gluten, grăsimi, prăjeli, zahăr, condimente, conserve, afumături) este benefică. Astfel, alimentația pacienților cu psoriazis va trebui să predomine în fructe și legume proaspete, care sunt bogate în vitamine și antioxidanți. Fibrele favorizează detoxifierea organismului, de aceea alimentația bogată în fibre este indicată la pacienții cu psoriazis.

Se recomandă introducerea în alimentația zilnică a alimentelor bogate în grăsimi sănătoase: semințe de in, semințe și ulei de cânepă, semințe de chia, nuci, avocado, ulei de măsline ș.a.

Cosmetice naturale

Evitarea folosirii cosmeticelor (creme, șampoane, deodorante, parfumuri, vopsele de păr etc.) care conțin substanțe chimice nocive și înlocuirea lor pe cât posibil cu produse bazate pe ingrediente naturale este, de asemenea, recomandată.

Îmbrăcăminte din fibre naturale

Se recomandă evitarea hainelor din fibre sintetice și strâmte pe corp și utilizarea unor îmbrăcăminți confecționate din fibre naturale: in, cânepă, bumbac, mătase, bambus.

Evitarea stresului

Optarea pentru un ritm de viață mai liniștit, cu respectarea programului de odihnă și a mișcării fizice ușoare, constante, a meditației sau rugăciunii este recomandată pentru toate persoanele și, cu atât mai mult, pentru cele care suferă de psoriazis. Avem de a face în psoriazis cu un cerc vicios: stresul contribuie la apariția psoriazisului, iar mai apoi leziunile de pe piele întrețin stresul. Persoanele cu psoriazis în zone vizibile suferă de o oarecare stigmatizare din cauza societății, care pune leziunile pe seama unor boli contagioase sau a lipsei de igienă. Am putea spune că psoriazisul este un fel de lepră a societății moderne din acest punct de vedere. Acest fapt determină izolarea socială a pacienților cu psoriazis, apariția depresiei, anxietății, fenomene care contribuie în plus la agravarea bolii. Pacienților cu psoriazis li se recomandă în acest context și psihoterapia, ca ajutor în gestionarea situațiilor stresante de viață.

Remedii din plante

Dintre remediile bazate pe plante natura ne-a pus la dispoziție numeroase plante care pot fi utilizate în tratamentul psoriazisului, unele consumate intern, iar altele sub formă de băi, comprese, creme sau unguente.

Pe piele putem aplica uleiuri vegetale de cătină, morcov, cânepă, gălbenele, luminiță de seară, coada șoricelului, rostopască, măsline, in, cocos, sâmburi de struguri, avocado. La acestea se pot adăuga uleiuri esențiale: tămâie, smirnă, levănțică, copaiba, cedru, mușețel, arbore de ceai, geranium, turmeric, Helichrysum (imortele).

Majoritatea acestor uleiuri sunt bogate în acizi grași esențiali, vitamine și antioxidanți, care au rol în reducerea inflamației de la nivelul pielii, au efect emolient și hidratant. Unele dintre uleiuri au efect antimicrobian (arbore de ceai, salvie, neem).

Fotografie de Vladimir Konoplev pe Pexels.com

Pentru băi și comprese se pot folosi amestecuri din următoarele plante: rădăcină de brusture, coada șoricelului, coada calului, mușețel, levănțică, trifoi roșu, rostopască, trei frați pătați, gălbenele, nalbă, pudră de araroba ș.a.

Intern se recomandă consumul următoarelor ceaiuri: coriandru, brusture, coada șoricelului, năpraznic, urzică, trei frați pătați, măceșe, cătină, flori de soc, gălbenele, rostopască, cimbrișor, ceai verde, nuc, mesteacăn. Pentru confortul emoțional: levănțică, valeriană, conuri de hamei, passiflora, tei.

Primăvara se recomandă o cură cu sevă de mesteacăn. O altă alternativă este cura cu gel de aloe vera.

Extracte din plante care pot fi utilizate în psoriazis sunt: orz verde, cedru, nuc, platan, secară, tei.

Expunerea la soare

Expunerea corpului la lumina naturală a soarelui în orele recomandate este, de asemenea, benefică. Se recomandă folosirea unor creme de protecție solară bazate pe ingrediente naturale.

Acest material nu înlocuiește consultația medicală și nici nu încurajează automedicația. Pentru a trata o afecțiune, chiar și naturist, avem nevoie în primul rând de un diagnostic corect! Tratamentele se individualizează în funcție de simptomele fiecărui pacient.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie orientativă:

1. Woźniak E, Owczarczyk-Saczonek A, Placek W. Psychological Stress, Mast Cells, and Psoriasis-Is There Any Relationship? Int J Mol Sci. 2021 Dec 9;22(24):13252. doi: 10.3390/ijms222413252. PMID: 34948049; PMCID: PMC8705845.

2. Hoffmann J, Gendrisch F, Schempp CM, Wölfle U. New Herbal Biomedicines for the Topical Treatment of Dermatological Disorders. Biomedicines. 2020 Feb 8;8(2):27. doi: 10.3390/biomedicines8020027. PMID: 32046246; PMCID: PMC7168306.

3. Timoszuk M, Bielawska K, Skrzydlewska E. Evening Primrose (Oenothera biennis) Biological Activity Dependent on Chemical Composition. Antioxidants (Basel). 2018 Aug 14;7(8):108. doi: 10.3390/antiox7080108. PMID: 30110920; PMCID: PMC6116039.

4. Martins AM, Gomes AL, Vilas Boas I, Marto J, Ribeiro HM. Cannabis-Based Products for the Treatment of Skin Inflammatory Diseases: A Timely Review. Pharmaceuticals (Basel). 2022 Feb 9;15(2):210. doi: 10.3390/ph15020210. PMID: 35215320; PMCID: PMC8878527.

Bydr. Cristina Munteanu

Rostopasca (Chelidonium majus)

foto: Cristina Munteanu

Rostopasca este o plantă ierboasă care crește în zone nisipoase, umbroase, pe lângă case sau garduri, în zone necultivate.

De la rostopască se pot utiliza în scop terapeutic toate părțile plantei: rădăcina, tulpina, frunzele, florile sau sucul proaspăt (seva/latexul). Planta este bogată în principii active precum alcaloizi (chelidonină, chelidoxantină, sanguinarină etc.), vitamina C, uleiuri volatile, săruri minerale, saponozide ș.a.

Preparatele pe bază de rostopască au proprietăți antispastice, sedative, analgezice, hepatoprotectoare, coleretic-colagoge (stimulează secreția și eliminarea bilei), vasodilatatoare, hipotensive, hipocolesterelomiante, hemostatice, antivirale, bacteriostatice, antifungice, antitumorale.

Rostopasca este astfel recomandată în afecțiuni hepato-biliare (post hepatită acută, hepatite cronice, litiază biliară, migrene de cauză biliară, ciroză), hipertensiune, hipercolesterolemii, ateroscleroză, tumori.

Se poate utiliza sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din plantă, cataplasme, ulei, unguent, suc proaspăt – singură sau în diverse combinații.

foto: Cristina Munteanu

Sucul proaspăt de rostopască se folosește în tratamentul verucilor, din acest motiv planta mai fiind numită și ,,iarbă de negi” sau ,,negelariță”. Seva se aplică pe negi 7 zile consecutiv. În perioadele în care planta proaspătă nu este disponibilă sau din motive inestetice (colorația maronie ulterioară) pe negi se poate aplica tinctură, ulei sau unguent pe bază de rostopască. Uleiul sau unguentul mai sunt recomandate în răni (nesângerânde), psoriazis, impetigo, eczeme.

📍Atenție!

Rostopasca nu se administrează în faza acută a icterelor.

Nu se consumă mai mult de 7 zile consecutiv. După o cură de 7 zile se recomandă o pauză de 2 săptămâni.

‼️Contraindicații:

Nu se recomandă folosirea în timpul sarcinii și al alăptării. De asemenea, nu se recomandă utilizarea în cazul copiilor sub 14 ani (doar în cazuri excepționale, cu recomandarea medicului).

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

Bydr. Cristina Munteanu

Păducel (Crataegus monogyna, Crataegus oxyacantha)

foto: istockphoto.com
foto: istockphoto.com

Păducelul este un arbust spinos din familia Rosaceae. Florile sale sunt albe iar fructele coapte au formă sferic-ovală, culoare roșie și gust amărui.

Păducelul este o plantă cu proprietăți dovedite în problemele cardio-vasculare, mai ales cele care au la bază un substrat nervos, fiind pe bună dreptate supranumit planta inimii.

Se folosesc de la arbustul de păducel florile, frunzele și fructele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură, extract, sirop, vin tonic, comprimate, capsule.

Păducelul intră în compoziția a numeroase preparate fitoterapice simple sau combinate, indicate în probleme cardiace, asupra cărora vom insista în continuare. Fructele proaspete se pot consuma sub formă de compot sau dulceață.

Prin substanțele chimice care intră în componența sa, păducelul are numeroase proprietăți, acționând asupra centrilor nervoși vasculari, a vaselor de sânge și asupra miocardului. De asemenea, este recomandat și ca neurotrofic.

foto: istockphoto.com

Păducelul

– contribuie la creșterea forței de contracție a inimii (acțiune inotrop pozitivă)

– acționează pe reglarea ritmului cardiac (efect cronotrop negativ)

– acționează asupra vaselor de sânge, reducând rezistența vasculară periferică

– tonifică pereții capilarelor

– are acțiune coronarodilatatoare și antispastică

– are acțiune antiaritmică

– previne apariția trombozelor

– este hipocolesterolemiant

– este antioxidant

– are efect ușor sedativ

– are efect diuretic.

Păducelul este mai degrabă un normotensor, un reglator de tensiune.

Este indicat în:

❤tahicardie (palpitații)

❤aritmii

❤hipertensiune

❤angină pectorală, precordialgii

❤insuficiență cardiacă la debut

❤sechele post infarct miocardic

❤hipercolesterolemii

❤ateroscleroză

❤tulburările induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri)

❤insomnie

❤anxietate

❤stress

❗❗❗

Înainte de începerea unui tratament pe bază de păducel este recomandat să consultați un medic specialist în fitoterapie, mai ales când există deja medicație cardiacă instituită.

Păducelul nu se recomandă bolnavilor care se află în stadii avansate de boală, prezintă edeme cardiace și nici femeilor însărcinate. Cu prudență și monitorizare, poate fi administrat copiilor.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

fitoterapeut&nutriționist

Bydr. Cristina Munteanu

Sinuzita – cauze, simptome, tratament naturist

Sinuzita reprezintă inflamația sinusurilor paranazale. Sinusurile paranazale sunt niște cavități osoase care în mod normal sunt pline cu aer. Ele sunt căptușite de o mucoasă la nivelul căreia se găsesc mai multe tipuri de celule; dintre aceste celule unele produc mucus, iar altele drenează, ajută la eliminarea mucusului.

Există mai multe tipuri de sinusuri, pereche, grupate după localizarea lor în:

Foto: internet

– frontale (deasupra ochilor)

– etmoidale (între ochi)

– maxilare (sub ochi)

– sfenoidale (în spatele ochilor).

Rolul sinusurilor paranazale este multiplu. Exemplificăm prin rolul de a proteja căile aeriene, de a umidifica și încălzi aerul inspirat, de a regla presiunea intranazală sau de a amplifica rezonanța vocii. De asemenea, ele au un rol în apărarea imunitară, la nivelul mucoasei existând limfocite și mastocite.

În sinuzite, mucoasa care căptușește aceste sinusuri este inflamată, iar în interiorul cavităților se acumulează secreții (exces de mucus), care pot bloca astfel sinusurile și se pot suprainfecta. Datorită inflamației mucoasei, secreția normală de mucus și drenarea acestuia este afectată. Inflamația poate fi de natură alergică, virală, bacteriană sau fungică. De asemenea, ea poate fi acută sau cronică.

Semne și simptome ale sinuzitei

Fotografie de Polina Tankilevitch pe Pexels.com

– secreții nazale vâscoase, galben-verzui sau transparente

– nas înfundat (datorită inflamației mucoasei)

– respirație dificilă (datorită nasului înfundat)

– diminuarea mirosului

– senzația de presiune la nivelul sinusurilor paranazale

– durere la nivelul frunții, la baza nasului, în jurul ochilor

– durere la nivelul maxilarului, dinților sau urechilor

– respirație urât mirositoare (halenă)

– tuse (datorită secrețiilor care drenează postnazal, ajungând în orofaringe)

– febră

Factori favorizanți

Există o serie de factori care pot favoriza apariția sinuzitelor:

– deviația de sept

– polipii nazali

– alergiile

– infecțiile respiratorii (virale, bacteriene sau fungice)

– boli care presupun alterarea statusului imunitar (imunodeficiențe, boli autoimune).

Netratată, sinuzita poate duce la complicații grave precum abcesul orbitar, meningita, osteomielita, afectarea vederii, de aceea este importantă diagnosticarea corectă și tratarea corespunzătoare a acesteia.

Tratament naturist

Ca în cazul majorității afecțiunilor, avem și posibilități naturiste de a ameliora simptomele sau de a trata sinuzitele. Tratamentul trebuie individualizat, depinzând de tipul sinuzitei (acută sau cronică) și de factorul etiologic (alergic, infecțios etc.) și poate fi asociat medicației clasice.

Dintre soluțiile pe care natura ni le oferă, voi prezenta în cele ce urmează câteva alternative.

În sinuzitele de natură alergică se pot folosi plante care au efect antialergic:

– coacăz negru

– trei frați pătați

– lemn dulce.

În sinuzitele de natură infecțioasă sunt utile:

– salvia

– echinaceea

– cimbrul

– propolisul.

Pentru inhalații se pot folosi infuzii din următoarele plante (sau uleiuri esențiale adăugate în apa pentru inhalații):

Fotografie Pexels.com

– cimbru

– busuioc

– mentă

– muguri de pin

– eucalipt

– mușețel

– salvie

– ghimbir

– lavandă

– tămâie.

Pentru uz intern, eficiente sunt extractele din coacăz negru, carpen, mesteacăn pufos, arin negru sau cel din semințe de grapefruit.

Acest material nu înlocuiește consultația medicală și nici nu încurajează automedicația. Pentru a trata o afecțiune, chiar și naturist, avem nevoie în primul rând de un diagnostic corect! Tratamentele se individualizează în funcție de simptomele fiecărui pacient și de cauza sinuzitei sale.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Coriandru (Coriandrum sativum)

foto: istockphoto

Coriandrul sau pătrunjelul chinezesc, cum mai este denumit, este o plantă cunoscută în special ca și condiment și mai puțin pentru beneficiile sale terapeutice. Cu toate acestea, atât frunzele, cât și semințele plantei au numeroase proprietăți terapeutice asupra cărora vom insista în cele ce urmează. Părțile sale componente reprezintă o sursă importantă de vitamine (A, C, K), minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu), fibre și uleiuri esențiale.

foto: istockphoto

Coriandrul are astfel proprietăți de stimulare a digestiei, antidiabetice, anxiolitice, anticonvulsivante, antioxidante, antiinflamatoare, cardioprotectoare, hepatoprotectoare și neuroprotectoare. Pe lângă aceste proprietăți general recunoscute, coriandrul conține o serie de compuși cu rol chelator, care contribuie la eliminarea metalelor grele din organism și a toxinelor. Metalele grele (aluminiu, arsenic, cadmiu, mercur, plumb etc.) pot ajunge în organism pe diverse căi, prin consumul de pește oceanic (rechin, ton), fructe și legume stropite cu pesticide sau prin fumat (culturile de tutun se stropesc cu cadmiu), cosmetice etc.

Coriandrul este, așadar, un element important în curele de dezintoxicare ale organismului și enumerat printre plantele cu proprietăți anticancerigene.

Aceste proprietăți sunt susținute prin studii științifice, pe care le puteți consulta la bibliografie.

Cel care a descoperit această proprietate de chelator de metale grele a coriandrului este Dr. Yoshiaki Omura de la Fundatia de Cercetare a Inimii din New York.

foto: istockphoto

Coriandrul poate fi astfel folosit intern sub formă de infuzie, ulei, tinctură, capsule cu ulei sau pulbere din plantă, singur sau în combinație cu alte plante medicinale în diverse produse digestive.

Extern, coriandrul poate fi utilizat sub formă de cataplasme, comprese sau gargară în afecțiuni ale mucoasei bucale, ale pielii, precum și în afecțiuni reumatismale.

Se recomandă în:

  • inapetență, anorexie
  • tulburări digestive
  • parazitoze intestinale
  • stimularea lactației
  • sindrom metabolic
  • diabet zaharat
  • boala Alzheimer
  • boala Parkinson
  • migrene
  • afecțiuni oncologice
  • afecțiuni ale pielii
  • detoxifiere de metale grele.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Aga M, Iwaki K, Ueda Y, Ushio S, Masaki N, Fukuda S, Kimoto T, Ikeda M, Kurimoto M. Preventive effect of Coriandrum sativum (Chinese parsley) on localized lead deposition in ICR mice. J Ethnopharmacol. 2001 Oct;77(2-3):203-8. doi: 10.1016/s0378-8741(01)00299-9. PMID: 11535365.

2. Marcucci MC, Oliveira CR, Spindola D, Antunes AA, Santana LYK, Cavalaro V, Costa IB, de Carvalho AC, Veiga TAM, Medeiros LS, Dos Santos Zamarioli L, Gonçalves CP, Santos MF, Grecco SS, Suzuki VY, Ferreira LM, Garcia DM. Molecular Dereplication and In Vitro and In Silico Pharmacological Evaluation of Coriandrum sativum against Neuroblastoma Cells. Molecules. 2022 Aug 24;27(17):5389. doi: 10.3390/molecules27175389. PMID: 36080159; PMCID: PMC9457718.

3. Mustafa HN. Morphohistometric analysis of the effects of Coriandrum sativum on cortical and cerebellar neurotoxicity. Avicenna J Phytomed. 2021 Nov-Dec;11(6):589-598. doi: 10.22038/AJP.2021.18107. PMID: 34804896; PMCID: PMC8588955.

4. Nishio R, Tamano H, Morioka H, Takeuchi A, Takeda A. Intake of Heated Leaf Extract of Coriandrum sativum Contributes to Resistance to Oxidative Stress via Decreases in Heavy Metal Concentrations in the Kidney. Plant Foods Hum Nutr. 2019 Jun;74(2):204-209. doi: 10.1007/s11130-019-00720-2. PMID: 30783906.

5. Omura Y, Beckman SL. Role of mercury (Hg) in resistant infections & effective treatment of Chlamydia trachomatis and Herpes family viral infections (and potential treatment for cancer) by removing localized Hg deposits with Chinese parsley and delivering effective antibiotics using various drug uptake enhancement methods. Acupunct Electrother Res. 1995 Aug-Dec;20(3-4):195-229. doi: 10.3727/036012995816357014. PMID: 8686573.

6. Sobhani Z, Mohtashami L, Amiri MS, Ramezani M, Emami SA, Simal-Gandara J. Ethnobotanical and phytochemical aspects of the edible herb Coriandrum sativum L. J Food Sci. 2022 Apr;87(4):1386-1422. doi: 10.1111/1750-3841.16085. Epub 2022 Mar 12. PMID: 35279837; PMCID: PMC9314633.

7. Velaga MK, Yallapragada PR, Williams D, Rajanna S, Bettaiya R. Hydroalcoholic seed extract of Coriandrum sativum (Coriander) alleviates lead-induced oxidative stress in different regions of rat brain. Biol Trace Elem Res. 2014 Jun;159(1-3):351-63. doi: 10.1007/s12011-014-9989-4. Epub 2014 May 3. PMID: 24793421.

Bydr. Cristina Munteanu

Cireș (Cerasus/Prunus avium)

foto: istockphoto.com

Cireșul este un pom fructifer care crește în țara noastră în zonele de câmpie, deal și munte. Primăvara îi admirăm splendoarea și mirosul delicat al florilor, în timp ce vara ne delectăm cu fructele dulci-acrișoare.

De la cireș se folosesc în scop medicinal florile, frunzele, fructele, cozile fructelor și sâmburii – cu compoziții și proprietăți diferite.

Florile și frunzele de cireș sunt bogate în acid citric, acid cafeic, acid malic, taninuri, flavonoide, genisteină, uleiuri esențiale. Au proprietăți diuretice, antiinflamatoare, hipotensive.

Fructele conțin vitamine (A, B, C, E, K), minerale (calciu, cupru, fier, mangan, magneziu, potasiu, zinc), polifenoli, betacaroten, quercetină, fibre, melatonină etc. Cele mai închise la culoare au un conținut mai ridicat în antioxidanți. Cireșele sunt consumate de cele mai multe ori ca atare, fără a le cunoaște multiplele beneficii: vitaminizante, remineralizante, antioxidante, antiinflamatorii, tonice generale și nervoase, reglatoare ale tranzitului intestinal.

Codițele de cireșe conțin taninuri, saponine, flavonoide, proantocianidoli, săruri de potasiu și au proprietăți diuretice, depurative, antiinflamatoare, antiedematoase, hipotensive, astringente.

Sâmburii de cireșe conțin acizi grași Omega 3, Omega 6 și Omega 9, vitamina E, vitamina A, fitosteroli și au proprietăți antiinflamatorii, regenerante, emoliente, echilibrează secreția de sebum și conferă protecție împotriva radiațiilor UV.

Florile de cireș se recomandă intern în:

foto: istockphoto.com
  • edeme
  • celulită
  • artrită
  • reumatism articular

Codițele de cireșe recomandă în:

  • infecții urinare joase (cistite, prostatite)
  • infecții urinare înalte (pielonefrite)
  • microlitiaza urinară
  • valori ridicate ale ureei și creatininei
  • hipertensiune arterială
  • artrită reumatoidă
  • enterocolite
  • celulită

Sâmburii de cireșe au proprietatea de a reține mult timp căldura sau frigul și se folosesc sub formă de pernițe

foto: istockphoto.com
  • încălzite – aplicate pe burtica bebelușilor pentru a diminua colicile, în lombalgii, bronșite, dureri menstruale, dureri reumatice
  • răcite – în contuzii, entorse, înțepături de insecte, migrene

Uleiul din sâmburi de cireșe este recomandat

  • intern

-în afecțiuni cardiovasculare

-ca tonic nervos

-tulburări psiho-emoționale

-carențe vitaminice

  • extern pentru efectul
foto: istockphoto.com

– protector împotriva radiațiilor UV

-antiaging

-regenerator cutanat.

Florile de cireș se folosesc intern sub formă de infuzie sau vin medicinal. Uleiul din flori de cireș este un parfumant deosebit utilizat în cosmetică și aromaterapie.

Codițele de cireșe se folosesc intern sub formă de infuzie, decoct, pulbere, tinctură, vin medicinal, capsule cu pulbere – singure sau în combinații de ceaiuri diuretice și depurative.

Uleiul din sâmburi de cireșe presat la rece se folosește intern ca atare sau în preparate culinare (salate, supe, ciorbe) iar extern în diferite amestecuri pentru efectele benefice cutanate.

Pudra de cireșe este bogată în vitamine, minerale și antioxidanți și se folosește în patiserie/cofetărie ca aromatizant și colorant în prăjituri, înghețată, iaurturi, shake-uri, smoothie-uri etc.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

foto: istockphoto.com

1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

2. Ferretti G, Bacchetti T, Belleggia A, Neri D. Cherry antioxidants: from farm to table. Molecules. 2010 Oct 12;15(10):6993-7005. doi: 10.3390/molecules15106993. PMID: 20944519; PMCID: PMC6259571.

3. Kelley DS, Adkins Y, Laugero KD. A Review of the Health Benefits of Cherries. Nutrients. 2018 Mar 17;10(3):368. doi: 10.3390/nu10030368. PMID: 29562604; PMCID: PMC5872786.