Tag Archive tensiune arterială

Bydr. Cristina Munteanu

Ghid complet: Forme de magneziu și cum să alegi varianta potrivită pentru tine


De la citrat la L-treonat: beneficii și recomandări pentru fiecare formă de magneziu

Magneziul este unul dintre mineralele esențiale de care organismul are nevoie zilnic pentru a funcționa în mod optim. Este implicat în peste 300 de reacții biochimice – de la contracția și relaxarea musculară, transmiterea impulsurilor nervoase și menținerea ritmului cardiac, până la producerea de energie și susținerea echilibrului emoțional.

Atunci când nivelul de magneziu scade, corpul începe să transmită semnale subtile, dar importante: tensiune musculară, crampe frecvente, somn agitat, iritabilitate, oboseală mentală, dificultăți de concentrare sau palpitații. De multe ori, aceste simptome sunt puse pe seama stresului sau a suprasolicitării, fără a se lua în calcul un posibil deficit de magneziu.

Astfel apare întrebarea:
„Ce tip de magneziu este cel mai bun pentru mine?”

foto: pixabay

Un aspect esențial, adesea trecut cu vederea, este faptul că magneziul nu există într-o singură formă. În suplimente, el este legat de diferiți compuși, iar această asociere influențează în principal modul de absorbție și toleranța digestivă. Deși baza rămâne magneziul, compusul de legătură poate orienta ușor modul în care acesta este utilizat de organism și țesuturile pe care le susține cu prioritate.

De exemplu:

  • Unele forme sunt mai blânde pentru stomac și potrivite pentru administrare zilnică.
  • Altele sunt asociate cu susținerea funcției cognitive, a memoriei și a capacității de concentrare.
  • Unele forme sunt utilizate cu precădere pentru susținerea sănătății inimii și a sistemului cardiovascular.
  • Altele pot contribui la relaxare și la inducerea unui somn mai odihnitor.

Magneziul se regăsește și în alimente, în special în cele integrale și minim procesate. Surse bogate de magneziu sunt legumele verzi (spanac, broccoli), semințele și nucile (semințe de dovleac, migdale, caju), leguminoasele, cerealele integrale, avocado și cacaoa. Cu toate acestea, alimentația modernă, solurile sărace în minerale, stresul cronic și procesarea excesivă a alimentelor pot reduce semnificativ aportul real de magneziu, ceea ce explică de ce, în multe situații, suplimentarea devine necesară.

foto: pixabay

Chiar și cu o alimentație echilibrată, necesarul de magneziu poate varia de la o persoană la alta, în funcție de stres, nivelul de activitate fizică, vârstă sau anumite afecțiuni. În aceste situații, suplimentarea poate constitui un real sprijin. Alegerea formei potrivite nu este întâmplătoare, ci ține cont de nevoia principală a organismului – fie că vorbim despre digestie, energie, fie de susținerea creierului, a inimii sau relaxare.

În continuare, îți prezint cele mai frecvent utilizate forme de magneziu și modul în care acestea pot susține organismul. Alegerea formei și a dozei potrivite ar trebui făcută întotdeauna la recomandarea medicului, astfel încât suplimentarea să fie adaptată corect nevoilor tale individuale.

Magneziu citrat – „magneziul digestiei”

Magneziul citrat are absorbție bună și este frecvent utilizat pentru susținerea digestiei, fiind util în caz de constipație sau tranzit intestinal lent. La doze mai mari poate avea efect laxativ, de aceea administrarea trebuie adaptată toleranței individuale a fiecărei persoane.

Magneziu bisglicinat – „magneziul armoniei”

Această formă este foarte bine tolerată digestiv și este recomandată pentru susținerea relaxării, reducerea stresului și anxietății, precum și pentru îmbunătățirea calității somnului sau reducerea crampelor musculare, fiind potrivită pentru administrare seara.

Magneziu malat – „magneziul energiei”

Magneziul malat sprijină producerea de energie la nivel celular și poate fi util în oboseala cronică sau dureri musculare, fiind adesea recomandat a fi administrat dimineața pentru un efect energizant.

Magneziu orotat – „magneziul inimii”

Această formă de magneziu ajută la menținerea funcției cardiace și a tensiunii arteriale normale, contribuind la protecția inimii și a vaselor de sânge, fiind recomandată mai ales persoanelor cu risc cardiovascular.

Magneziu taurat – „magneziul ritmului”

Legat de taurină, magneziul sprijină sănătatea cardiovasculară, contribuind la menținerea tensiunii arteriale în limite normale și a ritmului cardiac stabil. De asemenea, susține sistemul nervos și poate fi util în situații de palpitații sau stres, fără a induce sedare.

Magneziu L-treonat – „magneziul creierului”

Această formă de magneziu traversează bariera hemato-encefalică, ceea ce îi permite să ajungă direct la creier, unde contribuie la susținerea memoriei, a concentrării și a funcțiilor cognitive. Este recomandată în perioade de stres sau oboseală mentală, precum și atunci când este nevoie de performanță intelectuală ridicată, de exemplu în perioadele de examene, sprijinind funcția cognitivă în mod eficient.

Magneziu lactat – „magneziul confortului”

Magneziul lactat are o absorbție bună și acționează ca reglator al acidității. Administrarea în timpul mesei reduce riscul de disconfort digestiv sau muscular la doze mai mari. De asemenea, lactatul de magneziu poate ameliora aciditatea gastrică, indigestia însoțită de senzația de arsură în capul pieptului și refluxul ușor.

Magneziu sulfat – „magneziul de urgență”

Magneziul sulfat este disponibil sub formă perfuzabilă sau sub formă de pulbere ca sare amară (Epsom). Acest tip nu este recomandat pentru suplimentare zilnică și trebuie utilizat punctual, sub supraveghere medicală.

Magneziu oxid – „magneziul tranzitului”

Magneziul oxid are absorbție slabă și efect laxativ, nefiind eficient pentru corectarea deficitului de magneziu, fiind utilizat doar ocazional pentru reglarea tranzitului intestinal.

Magneziu gluconat – „magneziul ușor tolerat”

Această formă este blândă pentru stomac și are absorbție bună, fiind potrivită pentru administrare zilnică, în special în cazurile în care toleranța digestivă este o preocupare.

foto: pixabay

Magneziu succinat – „magneziul energiei celulare”

Magneziul succinat sprijină producerea de energie la nivel celular, contribuie la reducerea oboselii fizice și musculare și poate fi utilizat zilnic pentru susținerea performanței generale.

Magneziu piruvat – „magneziul metabolismului”

Această formă de magneziu contribuie la producerea de energie în ciclul Krebs, susține rezistența și performanța musculară și este bine tolerată pentru administrare zilnică.

Magneziu glicerofosfat – „magneziul biodisponibil”

Magneziul glicerofosfat combină magneziul cu fosforul, susținând funcțiile organismului și fiind foarte bine tolerat; totuși, trebuie evitat în insuficiență renală datorită riscului formării de cristale urinare.

Magneziu marin – „magneziul natural”

Această formă provine din surse naturale și conține minerale asociate; are o absorbție moderată, susține funcția musculară și echilibrul electrolitic, iar conținutul exact de magneziu poate varia în funcție de sursă.

Magneziu aspartat – „magneziul vitalității musculare”

Magneziul aspartat sprijină producerea de energie și funcția musculară, fiind potrivit pentru administrare zilnică și pentru susținerea activității fizice.

Magneziu pidolat – „magneziul activității”

Această formă are biodisponibilitate bună și susține funcția musculară și nervoasă, fiind recomandată în special persoanelor active.

Magneziu clorură – „magneziul relaxării”

Magneziul clorură poate fi utilizat topic, sub formă de ulei pentru masaj sau sare de baie, pentru a susține relaxarea musculară și a ameliora tensiunea. Absorbția are loc prin piele, ceea ce îl face o opțiune practică atunci când nu se dorește administrarea orală sau se dorește un efect relaxant local. Uneori, aplicarea poate provoca senzație de furnicături sau iritație ușoară a pielii, de obicei temporară.

Magneziu lipozomal – „magneziul super-biodisponibil”

Datorită încapsulării în lipozomi, această formă de magneziu are o absorbție superioară și poate susține funcția musculară, nervoasă și producerea de energie, fiind recomandată mai ales în cazurile de absorbție dificilă.

Alte forme de magneziu

Pe lângă variantele prezentate detaliat, există și alte forme mai puțin frecvente, întâlnite în anumite suplimente: magneziu carbonat, stearat, ascorbat sau picolinat. Acestea contribuie, la fel ca celelalte forme, la aportul de magneziu, însă absorbția și toleranța pot fi diferite, iar utilizarea lor se face de obicei în funcție de recomandarea medicului sau a farmacistului și de nevoile individuale ale organismului. În general, sunt prezente în formule speciale și sunt mai puțin utilizate în administrarea zilnică comparativ cu formele clasice.

Concluzie

Magneziul este esențial pentru numeroase funcții ale organismului, de la sănătatea musculară și cardiovasculară, la funcțiile cognitive și echilibrul emoțional. Alegerea formei potrivite depinde de nevoile tale specifice, de toleranța digestivă și de recomandarea medicului sau a farmacistului. Nu există „un singur magneziu ideal” pentru toată lumea, ci varianta care se potrivește cel mai bine obiectivelor tale de sănătate. Printr-o alegere informată și, dacă este nevoie, prin suplimentare corect adaptată, magneziul poate deveni un aliat real în susținerea stării generale de bine și a performanței organismului.

Bibliografie selectivă:


1. Coudray C, Rambeau M, Feillet-Coudray C, Gueux E, Tressol JC, Mazur A, Rayssiguier Y. Study of magnesium bioavailability from ten organic and inorganic Mg salts in Mg-depleted rats using a stable isotope approach. Magnes Res. 2005 Dec;18(4):215-23. PMID: 16548135.

2. Firoz M, Graber M. Bioavailability of US commercial magnesium preparations. Magnes Res. 2001 Dec;14(4):257-62. PMID: 11794633.

3. Jahnen-Dechent W, Ketteler M. Magnesium basics. Clin Kidney J. 2012 Feb;5(Suppl 1):i3-i14. doi: 10.1093/ndtplus/sfr163. PMID: 26069819; PMCID: PMC4455825.

4. Kumar A, Mehan S, Tiwari A, Khan Z, Gupta GD, Narula AS, Samant R. Magnesium (Mg2+ ): Essential Mineral for Neuronal Health: From Cellular Biochemistry to Cognitive Health and Behavior Regulation. Curr Pharm Des. 2024;30(39):3074-3107. doi: 10.2174/0113816128321466240816075041. PMID: 39253923.
5. Rude RK. Magnesium metabolism and deficiency. Endocrinol Metab Clin North Am. 1993 Jun;22(2):377-95. PMID: 8325293.

6. Sun Q, Weinger JG, Mao F, Liu G. Regulation of structural and functional synapse density by L-threonate through modulation of intraneuronal magnesium concentration. Neuropharmacology. 2016 Sep;108:426-39. doi: 10.1016/j.neuropharm.2016.05.006. Epub 2016 May 10. PMID: 27178134.

Bydr. Cristina Munteanu

Epistaxisul. Cum oprim rapid și eficient sângerarea nazală?

foto: istockphoto

Epistaxisul, cum este numită în termeni medicali sângerarea nazală, reprezintă o situație neplăcută, dar care trebuie să fie tratată cu maximă seriozitate.

Este important să fim pregătiți și să știm exact ce măsuri să luăm pentru a opri rapid și eficient sângerarea, fie că ne confruntăm noi înșine cu această problemă, fie că ajutăm o altă persoană.

Epistaxisul poate fi clasificat în funcție de localizarea sa în: epistaxis anterior și epistaxis posterior.

foto: istockphoto

Epistaxisul anterior este cel mai frecvent întâlnit și se produce de obicei din zona numită pata vasculară Kisselbach, situată pe septul nazal (peretele ce desparte cele două nări) în porțiunea anterioară. Aceasta este o zonă extrem de bine vascularizată, ceea ce o face vulnerabilă la sângerări.

Epistaxisul posterior este mai rar și provine din partea din spate a cavității nazale, din arterele etmoidale cel mai adesea. Acest tip de sângerare poate fi mai greu de controlat și este adesea mai grav, necesitând uneori intervenție medicală de urgență.

Tehnici de oprire a sângerării

În majoritatea cazurilor, epistaxisul anterior poate fi gestionat acasă prin câteva măsuri simple, dacă sunt corect efectuate: poziționarea și presiunea.

foto: istockphoto

Importanța poziționării corecte în gestionarea epistaxisului: pacientul trebuie să fie așezat cu corpul și capul ușor aplecate în față.

De ce această poziție ușor aplecat în față este importantă?

Cea mai importantă rațiune pentru aplecarea în față – și nu poziționarea pe spate – este prevenirea înghițirii, înecării sau aspirării sângelui în plămâni.

Dacă pacientul este poziționat pe spate, crește presiunea în vasele de sânge de la nivelul feței, fapt care va agrava sângerarea. Sângele care curge din cavitatea nazală se va prelinge la nivelul faringelui posterior și, ajungând în gură, cel mai probabil va fi înghițit. Ingerarea sângelui poate provoca iritația stomacului, ceea ce va duce la greață și vărsături. Efortul de vărsătură și vărsăturile în sine pot agrava sângerarea nazală. Din acest motiv, sângele care se acumulează la nivelul gurii este recomandat să fie scuipat, nu înghițit.

În anumite situații, mai ales la copiii mici sau la persoanele semiconștiente, există riscul ca sângele să fie aspirat în căile respiratorii, ceea ce poate duce la pneumonie sau chiar înecare.

În plus, aplecarea ușoară înainte permite un control mai bun al sângerării, deoarece sângele curge în afara nării, facilitând observarea cantității acestuia. Poziția întins pe spate, poate ascunde amploarea sângerării și poate complica evaluarea reală a situației.

Presiunea

Se recomandă să se aplice presiune pe aripa nazală (partea moale a nasului) timp de 5-10 minute, exercitarea acestei presiuni constant, continuu, fiind esențială pentru a opri sângerarea. Din acest motiv, nu vom întrerupe compresiunea după câteva secunde pentru a verifica dacă mai curge sânge. Se recomandă ca timpul de exercitare al presiunii să fie cronometrat, deoarece în astfel de situații se pierde noțiunea timpului.

foto: istockphoto

Dacă sângerarea persistă după 20 de minute sau dacă epistaxisul este posterior, este necesară evaluarea medicală de urgență. O modalitate de a ne da seama că epistaxisul este posterior este și constatarea faptului că, deși exercităm compresiunea corect pe aripile nazale și persoana este poziționată cu corpul și cu capul ușor aplecate în față, sângele continuă să se acumuleze în cavitatea bucală.

O recomandare frecventă este aplicarea compreselor reci pe față pentru a induce vasoconstricție și a reduce astfel sângerarea și prin acest mecanism. Totuși, nu întotdeauna avem la dispoziție comprese reci sau riscăm să pierdem timp prețios, în loc să efectuăm imediat compresiunea corectă, care este esențială pentru a controla sângerarea.

O situație frecvent întâlnită este aceea de a încerca oprirea sângerării nazale prin introducerea în nară a unui șervețel de hârtie sau a unui tampon de vată. Aceste măsuri nu sunt recomandate, deoarece nu pot produce presiune pe locul de sângerare. Aceste materiale doar absorb din sângele care curge, dar nu rezolvă problema: sângele continuă să curgă și se va acumula în nară, începând să se coaguleze; persoana căreia îi curge sânge din nas va simți la un moment dat nevoia să sufle nasul și va elimina acel cheag, vederea acestuia generând de cele mai multe ori panică. Mai mult, resturi de fibre pot rămâne în interiorul nasului și irita mucoasa nazală. Dacă există la îndemână, se pot folosi însă bureți hemostatici, care au o capacitate mare de absorbție și aderă la locul sângerării, activând trombocitele și inițiind astfel procesul de oprire a sângerării.

Așadar, poziția aplecat în față în timpul unui episod de epistaxis nu doar că ajută la gestionarea eficientă a sângerării, dar previne și complicațiile potențial grave, cum ar fi ingerarea sau aspirația sângelui. Această poziționare corectă, combinată cu presiunea constantă aplicată pe aripa nazală, constituie primele măsuri de tratament care trebuie urmate în caz de sângerare nazală.

Cauzele frecvente ale epistaxisului

Majoritatea episoadelor de epistaxis sunt localizate anterior, la nivelul plexului vascular Kisselbach, fiind cauzate de iritația sau lezarea mucoasei nazale.

Printre cauzele cele mai comune se numără:

infecții virale: majoritatea virusurilor au ca poartă de intrare în corpul uman căile nazale și, odată pătrunse în organism, ele încep rapid multiplicarea la acest nivel, fapt care determină inflamarea mucoasei nazale

picături de nas: utilizarea excesivă a picăturilor și spray-urilor nazale poate irita mucoasa nazală

lezarea mucoasei: introducerea degetului sau a altor corpuri străine în nas poate provoca leziuni care duc la sângerare

afecțiuni de tipul rinitelor (alergice și non-alergice), deviației de sept

aer uscat: umiditatea redusă din încăperi usucă mucoasa nazală și poate contribui la apariția de fisuri și cruste la acest nivel

administrare de medicamente antiinflamatoare sau anticoagulante

carențe vitaminice: de exemplu, lipsa vitaminei C sau K

Alte cauze care pot determina sângerări nazale sunt:

Tensiunea arterială: creșterea tensiunii arteriale poate determina apariția epistaxisului și, în această situație, sângerarea nazală apare frecvent după efort fizic sau este asociată cu dureri de cap severe.

Probleme hematologice:

Anumite afecțiuni hematologice predispun la epistaxis:

trombocitopenie: un număr scăzut de trombocite poate afecta coagularea sângelui și duce la sângerări

hemofilie

boala von Willebrand

Atunci când vorbim de existența unor probleme hematologice, în marea lor majoritate afecțiuni ereditare ce afectează coagularea sângelui, aceste persoane prezintă sângerări nazale frecvente, asociate cu sângerări gingivale sau cu apariția de vânătăi spontane – situații care necesită consult medical de specialitate.

Afecțiuni ale ficatului: acestea pot afecta producția de factori de coagulare, care sunt esențiali pentru controlul sângerării. Când funcția ficatului este compromisă (în boli hepatice precum ciroza sau hepatita cronică), scade și producția acestor factori, ceea ce determină o tendință crescută de sângerare.

Mai rar, putem vorbi și de traumatisme, tumori sau intervenții chirurgicale la nivelul nasului sau feței.

Ce facem după oprirea sângerării?

După oprirea unei sângerări nazale este important să luăm măsuri adecvate pentru a preveni resângerarea. Mucoasa nazală rămâne vulnerabilă și fragilă după un episod de epistaxis, iar anumite activități sau comportamente pot declanșa o nouă sângerare. De aceea, este important să știm ce trebuie evitat pentru a facilita vindecarea completă a mucoasei nazale și a reduce riscul apariției altor episoade de epistaxis.

Iată câteva măsuri esențiale pentru a reduce riscul de resângerare:

– evitarea efortului fizic intens

– evitarea suflării nasului: suflarea nasului poate crea o presiune internă ridicată asupra vaselor de sânge din nas. Aceasta poate afecta crusta formată pentru a opri sângerarea, determinând desprinderea ei și, implicit, resângerarea. Dacă este absolut necesar să se îndepărteze secrețiile nazale, este recomandat să se procedeze într-un mod delicat, preferabil folosind un spray salin sau ser fiziologic pentru a umezi interiorul nasului și a înmuia crustele, facilitând astfel eliminarea lor fără a aplica presiune.

– strănutul puternic poate declanșa o nouă sângerare: dacă se întâmplă să strănutați, este recomandat să nu vă abțineți și să strănutați cu gura deschisă

– evitarea expunerii la medii uscate: puteți încerca utilizarea unui umidificator în camera în care petreceți cel mai mult timp

– hidratare corespunzătoare: consumul adecvat de lichide poate contribui la menținerea hidratării mucoasei nazale

– evitarea mâncărurilor și băuturilor fierbinți: acestea pot provoca vasodilatație (dilatarea vaselor de sânge), inclusiv la nivelul nasului, ceea ce poate crește riscul de resângerare

– evitarea băilor cu apă fierbinte, inhalațiilor cu abur cald sau a saunei: provoacă vasodilatație

– poziționarea capului mai sus în timpul somnului: dormitul cu capul ușor mai ridicat poate contribui la reducerea presiunii asupra vaselor de sânge din nas, diminuând riscul de resângerare pe timpul nopții

foto: istockphoto

– lubrifierea mucoasei nazale: aplicarea unui unguent nazal pe bază de vaselină poate contribui la protejarea mucoasei (sau a unor unguente special concepute pentru aceste situații). Se mai pot folosi spray-uri nazale cu acid hialuronic sau panthenol. Foarte eficient este în aceste situații și uleiul de cătină, care lubrifiază mucoasa nazală, dar (prin conținutul în vitamine A, C, K și E) contribuie și la refacerea mucoasei nazale și la reducerea fragilității vaselor de sânge.

– evitarea expunerii la fum de țigară sau alte substanțe iritante (parfumuri, praf, ciment etc.)

– monitorizarea tensiunii arteriale (în cazul persoanelor hipertensive)

– reducerea pe cât posibil a utilizării medicamentelor care pot favoriza sângerarea, cum ar fi aspirina și ibuprofenul. De asemenea, este important să evaluați dacă ați introdus recent un medicament nou, chiar și un supliment din plante, înainte de apariția sângerării.

În concluzie, gestionarea corectă a epistaxisului și adoptarea măsurilor de prevenție sunt esențiale pentru a reduce riscul reapariției sângerărilor nazale. Prin aplicarea rapidă poziționării corecte și a tehnicilor adecvate de compresiune, prin evitarea factorilor declanșatori și protejarea mucoasei nazale în perioada de vindecare, putem asigura un proces de recuperare eficient și preveni astfel recidivele.

Epistaxisul este un simptom relativ comun, dar el nu trebuie ignorat, mai ales dacă apare frecvent sau este însoțit de alte simptome. În astfel de cazuri, este esențială evaluarea medicală pentru a identifica și trata cauzele subiacente.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Păducel (Crataegus monogyna, Crataegus oxyacantha)

foto: istockphoto.com
foto: istockphoto.com

Păducelul este un arbust spinos din familia Rosaceae. Florile sale sunt albe iar fructele coapte au formă sferic-ovală, culoare roșie și gust amărui.

Păducelul este o plantă cu proprietăți dovedite în problemele cardio-vasculare, mai ales cele care au la bază un substrat nervos, fiind pe bună dreptate supranumit planta inimii.

Se folosesc de la arbustul de păducel florile, frunzele și fructele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură, extract, sirop, vin tonic, comprimate, capsule.

Păducelul intră în compoziția a numeroase preparate fitoterapice simple sau combinate, indicate în probleme cardiace, asupra cărora vom insista în continuare. Fructele proaspete se pot consuma sub formă de compot sau dulceață.

Prin substanțele chimice care intră în componența sa, păducelul are numeroase proprietăți, acționând asupra centrilor nervoși vasculari, a vaselor de sânge și asupra miocardului. De asemenea, este recomandat și ca neurotrofic.

foto: istockphoto.com

Păducelul

– contribuie la creșterea forței de contracție a inimii (acțiune inotrop pozitivă)

– acționează pe reglarea ritmului cardiac (efect cronotrop negativ)

– acționează asupra vaselor de sânge, reducând rezistența vasculară periferică

– tonifică pereții capilarelor

– are acțiune coronarodilatatoare și antispastică

– are acțiune antiaritmică

– previne apariția trombozelor

– este hipocolesterolemiant

– este antioxidant

– are efect ușor sedativ

– are efect diuretic.

Păducelul este mai degrabă un normotensor, un reglator de tensiune.

Este indicat în:

❤tahicardie (palpitații)

❤aritmii

❤hipertensiune

❤angină pectorală, precordialgii

❤insuficiență cardiacă la debut

❤sechele post infarct miocardic

❤hipercolesterolemii

❤ateroscleroză

❤tulburările induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri)

❤insomnie

❤anxietate

❤stress

❗❗❗

Înainte de începerea unui tratament pe bază de păducel este recomandat să consultați un medic specialist în fitoterapie, mai ales când există deja medicație cardiacă instituită.

Păducelul nu se recomandă bolnavilor care se află în stadii avansate de boală, prezintă edeme cardiace și nici femeilor însărcinate. Cu prudență și monitorizare, poate fi administrat copiilor.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

fitoterapeut&nutriționist