Tag Archive acnee

Bydr. Cristina Munteanu

Beneficiile și contraindicațiile tratamentului în salină

foto: istockphoto

Salinele, fie că vorbim de cele naturale, fie de cele artificiale, au devenit din ce în ce mai populare datorită beneficiilor lor pentru sănătate. În acest articol, vom explora beneficiile și contraindicațiile expunerii la salină, precum și diferențele dintre anumite tipuri de saline, umede sau uscate, dar și diferențele existente între aerosolii din salină și cei de la mare.

Ce este o salină?

Salina este un spațiu în care aerul este saturat cu particule de sare. Aceasta poate fi naturală sau artificială. Salinele naturale sunt practic mine de sare din munți, care au fost ulterior amenajate ca destinație terapeutică sau turistică. Salinele artificiale sunt cele amenajate în centre de tratament și concepute astfel încât să imite microclimatul specific al unei saline naturale.

Aerul sărat din salină are proprietăți terapeutice, fiind folosit pentru ameliorarea diverselor afecțiuni respiratorii și pentru susținerea sistemului imunitar. Aerosolii salini sunt de fapt micro-particule care, inhalate prin nas și gură, pătrund apoi în căile respiratorii inferioare (laringe, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare) unde reduc inflamația, refac elasticitatea membranelor celulare, dezinfectează mucoasele și reduc prezența microorganismelor. Aceste particule au proprietăți higrofile, adică absorb apa, ceea ce duce la diminuarea cantității de mucus din căile respiratorii. În plus, sarea stimulează mișcarea cililor de la nivelul celulelor epiteliale respiratorii, facilitând mobilizarea și eliminarea secrețiilor.

Copiii cu astm sau infecții respiratorii recurente pot experimenta ameliorări semnificative ale stării de sănătate după expuneri regulate la aerul din salină.

Beneficiile tratamentului în salină

  1. Îmbunătățirea sănătății respiratorii: Sarea are proprietăți antiinflamatoare și antibacteriene, purificând aerul și ajutând la desfundarea căilor respiratorii și la ameliorarea simptomelor din astm, bronșită, sinuzită, rinită, hipertrofie amigdaliană, vegetații adenoide (polipi), alergie. De asemenea, salina este recomandată pentru cei cu fibroză chistică și bronșite cronice alergice sau obstructive.
  2. Susținerea sistemului imunitar: Inhalarea aerului salin poate ajuta la fortificarea sistemului imunitar, făcând organismul mai rezistent la infecții.
  3. Relaxează și reduce stresul: Multe persoane folosesc salinele pentru relaxare sau în stările de oboseală cronică, datorită efectului calmant pe care îl are mediul sărat asupra sistemului nervos.
  4. Îmbunătățirea calității somnului: Aerul din salină poate contribui la o respirație mai ușoară și la reducerea sforăitului, ceea ce poate favoriza un somn mai odihnitor.
  5. Piele sănătoasă: Sarea poate avea efecte benefice și asupra pielii, prin echilibrarea florei bacteriene de la acest nivel, ajutând la tratarea unor afecțiuni precum eczema, dermatita, psoriazisul sau acneea.

Contraindicații ale tratamentului în salină

Deși tratamentele în salină sunt, în general, sigure, există câteva contraindicații de care trebuie să ținem cont:

  1. Afecțiuni severe ale rinichilor (insuficiență renală, transplant renal): Persoanele cu insuficiență renală ar trebui să evite salinele, deoarece acestea pot avea dificultăți în eliminarea excesului de sare din organism. Deși inhalarea particulelor de sare nu este același lucru cu ingerarea lor, totuși absorbția sării se realizează și de la nivelul căilor respiratorii; în anumite situații medicale la risc, datorită faptului că nu se poate cuantifica exact cantitatea de sare care ajunge în organism este mai prudent să evităm această expunere la mediul salin.
  2. Afecțiuni cardiace severe (hipertensiune arterială, infarct miocardic recent, insuficiență cardiacă): Expunerea prelungită la aer sărat poate crește tensiunea arterială, ceea ce poate fi periculos pentru persoanele care suferă de hipertensiune stadiul II-III, necontrolată medicamentos sau oscilantă.
  3. Probleme respiratorii severe: Persoanele cu afecțiuni respiratorii grave, cum ar fi tuberculoza sau cancerul pulmonar, ar trebui să evite salina, deoarece aerul sărat poate agrava simptomele.
  4. Infecții respiratorii acute (febră, frisoane, tuse productivă) și boli infecto-contagioase
  5. Claustrofobie, anxietate: persoanele care suferă de claustrofobie sau cele care suferă de anxietate s-ar putea să nu poată intra sau rămâne prea mult timp în saline.
  6. Femeile însărcinate în ultimul trimestru: datorită presiunii atmosferice ușor crescute și datorită posibilității intrării în travaliu în această perioadă a sarcinii.
  7. Alte afecțiuni: hipertiroidism, afecțiuni oncologice, epilepsie (și alte afecțiuni ce pot evolua cu pierderea stării de conștiență), criză de astm bronșic recent
  8. Vârsta: nu se recomandă acest tip de tratament copiilor sub 3 ani sau adulților peste 65 ani, decât în situații speciale, la recomandarea medicului. Excepție fac salinele artificiale, unde haloterapia se recomandă și în afara acestor intervale (la recomandarea medicului).

Persoanele care se regăsesc la rubrica de contraindicații pot vizita totuși salinele în scop turistic, atât timp cât expunerea este limitată la o perioadă scurtă și rămâne unică. În aceste cazuri, vizita poate fi considerată sigură, având în vedere că durata redusă de expunere nu este suficientă pentru a declanșa efecte adverse semnificative. Totuși, este important ca aceste persoane să fie atente la orice semn de disconfort nou apărut.

Se recomandă, de asemenea tuturor, să acorde o atenție deosebită hidratării corespunzătoare în perioada terapiei în salină.

Criteriul vârstei și expunerea treptată

foto: istockphoto
  1. Criteriul vârstei:
    • Copii: Tratamentele în salină sunt cel mai adesea recomandate pentru copii, mai ales pentru cei care suferă de afecțiuni respiratorii. Tratamentul în salină se recomandă de regulă începând cu vârsta de 3 ani, și doar în cazuri particulare, cu recomandarea medicului pediatru, înainte de această vârstă (de regulă nu sub 1 an). Durata expunerii în cazul copiilor trebuie să fie mai scurtă decât în cazul adulților, de obicei între 20 și 30 de minute per ședință. Expunerile sunt însă întotdeauna individualizate în funcție de vârstă și afecțiuni. De asemenea, este important ca părinții să fie atenți și să monitorizeze orice reacție nou apărută.
    • Adulți: Adulții pot beneficia de ședințe mai lungi, de până la 45-60 de minute, în funcție de afecțiune, toleranță și de recomandările medicului.
    • Persoane vârstnice: Persoanele în vârstă ar trebui să înceapă cu sesiuni mai scurte, de aproximativ 30 de minute, și să crească treptat durata, în funcție de starea lor generală de sănătate.
  2. Expunerea treptată:
    • Începerea tratamentului: Este recomandat ca persoanele care nu au mai fost expuse la aerul salin să înceapă cu ședințe scurte, de 15-20 de minute, pentru a permite organismului să se acomodeze. Acest lucru este valabil în special pentru copii și pentru persoanele cu afecțiuni cronice.
    • Creșterea graduală a timpului: După câteva ședințe inițiale, durata poate fi crescută treptat cu 5-10 minute, până la atingerea unei durate maxime recomandate de medic, care poate varia între 45 și 60 de minute pentru adulți.
    • Monitorizarea reacțiilor: Pe măsură ce durata ședințelor crește, este esențial să se monitorizeze reacțiile organismului. Dacă apar simptome precum amețeli, dureri de cap, disconfort respirator, accese de tuse, ședința trebuie întreruptă și timpul de expunere redus la următoarea vizită.

3. Durata tratamentului: aceasta se personalizează în funcție de vârstă și afecțiuni, variind de la 7-10 zile în rândul copiilor mici și crescând la 14-21 zile pentru copiii mari și adulți. Ședințele de terapie în salină vor fi efectuate de două ori pe zi, iar curele se pot repeta odată la câteva luni dacă este necesar pentru ameliorarea simptomatologiei. Cel mai frecvent se recomandă repetarea după 6 luni, dar salinoterapia poate fi individualizată de către medicul curant în funcție de problemele de sănătate ale fiecărui pacient.

Salina umedă vs. Salina uscată

Nu toate salinele sunt la fel, există așa-numitele saline umede și saline uscate, fiecare cu indicațiile ei, pe care este bine să le cunoaștem atunci când alegem această metodă terapeutică.

  1. Salina umedă: Aceasta implică o umiditate mai mare a aerului. Umiditatea ridicată ajută la dizolvarea și absorbția particulelor de sare în căile respiratorii. Este adesea recomandată pentru tratarea afecțiunilor respiratorii severe și pentru persoanele care nu tolerează aerul foarte uscat.
  2. Salina uscată: În acest tip de salină, aerul este mult mai uscat, iar concentrația de particule de sare este mai mare. Salina uscată este preferată pentru tratamente scurte, fiind eficientă pentru curățarea căilor respiratorii și pentru stimularea sistemului imunitar. Este mai des întâlnită în centrele de wellness urbane.

Pe teritoriul României se regăsesc și saline umede, dintre care cea mai renumită este cea de la Turda (județul Cluj), dar și saline uscate precum cea de la Praid (județul Harghita).

foto: internet

Pentru a înțelege mai bine diferența dintre o salină umedă și una uscată, vom oferi câteva exemple concrete.

În salinele considerate umede, cum este Salina Turda, temperatura aerului se situează în jurul valorilor de 12-14 °C, iar umiditatea relativă variază între 78-82% la intrare și 73-80% în diferitele săli ale salinei.

Pe de altă parte, salinele uscate, cum este Salina Praid, au o temperatură de aproximativ 14-16 °C și o umiditate mai scăzută, cuprinsă între 66-70%.

În cazul salinelor amenajate de suprafață (salinele artificiale urbane), microclimatul este controlat pentru a menține o temperatură între 20-24 °C și o umiditate relativă de 40-60%, creând astfel condițiile ideale pentru tratamentele cu aerosoli uscați.

Alte saline naturale se găsesc la:

Slănic Prahova (județul Prahova) – temperatură 12-13°C, umiditate relativă a aerului 50-60 %

Târgu Ocna (județul Bacău) – temperatură 12-13°C, umiditate relativă a aerului 74-82 %

Ocnele Mari (județul Vâlcea) – temperatură 13-15 °C, umiditate relativă a aerului 50 %

Cacica (județul Suceava) – temperatură 14 °C, umiditate relativă a aerului 70-80%

Ocna Mureș (județul Albă) – temperatură 10-12°C, umiditate relativă a aerului 75-85 %

foto: internet

Există, de asemenea, în țară stațiuni balneo-climaterice pe teritoriul sau în apropierea unor foste mine de sare, unde, prin  surparea galeriilor ocnei de sare au apărut lacuri de apă sărată, precum cele de la Ocna Şugatag (județul Maramureș) sau Ocna Sibiului ș.a. – unde se trateaza cu rezultate deosebite preponderent boli ale aparatului locomotor, reumatisme degenerative cronice, artroze etc.

Pentru a putea petrece timpul cât mai plăcut, în majoritatea acestor saline au fost amenajate locuri de joacă, terenuri de sport, restaurante, muzee, biserici.

Este important să alegem salinele în funcție de afecțiunile pe care urmărim să le tratăm sau ameliorăm. Salina umedă, este recomandată pentru aerosoli îndeosebi în cazul copiilor cu infecții respiratorii frecvente (acei copii care răcesc des), au vegetații adenoide (polipi), amigdale hipertrofice, astm, dar nu este atât de recomandată celor cu fond alergic. Salina uscată este recomandată în toate afecțiunile menționate, dar și celor cu teren alergic.

Cu toate acestea, efectele pot varia de la o persoană la alta, fiind întotdeauna recomandat să se consulte un medic înainte de a începe terapia într-o salină, fie ea umedă sau uscată.

Se recomandă ca ședințele de terapie în salinele naturale să fie efectuate primăvara sau toamna, datorită faptului că în salină temperaturile sunt mai scăzute și umiditatea crescută, pentru a nu fi discrepanțe foarte mari de temperatură între interior și exterior și organismul să se adapteze ușor la aceste diferențe. Există persoane, în special cele cu astm bronșic care pot face bronhospasm (contracție bruscă și involuntară a mușchilor bronhiilor care duce la îngustarea căilor respiratorii și dificultăți de respirație) în timpul terapiei în salină. Diferența mare de temperatură între înauntru și afară, în condițiile în care în salină sunt în medie 12-14°C și afară aproape 40°C poate fi un factor declanșator al bronhospasmului, care se manifestă cu dificultăți de respirație, durere în piept, tuse, respirație șuierătoare (wheezing).

Pe de altă parte, inhalarea aerosolilor de sare poate fi benefică pentru mulți, dar pentru unele persoane, particulele mici de sare pot irita căile respiratorii, în special atunci când nu se respectă timpul de expunere. Acest lucru poate provoca bronhospasm, mai ales la cei cu sensibilitate crescută a căilor respiratorii, cum ar fi persoanele cu astm, bronșită cronică sau alergii.

Pentru unele persoane, stresul sau anxietatea legate de starea lor de sănătate sau de mediul înconjurător pot provoca un bronhospasm. Deși acest lucru nu este specific salinei, poate fi o reacție la frica de a fi într-un spațiu închis sau necunoscut, mai ales dacă cineva are un istoric de atacuri de panică sau anxietate.

Aerosolii din salină vs aerosolii marini

Aerosolii salini din saline și cei de la mare au compoziții și caracteristici diferite datorită mediului în care se formează, iar aceste diferențe influențează efectele terapeutice și utilizările lor.

Aerosolii din saline se formează în interiorul minelor de sare, unde aerul este saturat cu particule fine de sare provenite din evaporarea sau desprinderea naturală a cristalelor de sare din pereții salinei. Acești aerosoli sunt compuși aproape exclusiv din clorură de sodiu (sare) și alte minerale precum calciu, magneziu și potasiu. Aceștia au, așadar, o concentrație foarte mare de particule de sare; particulele sunt de dimensiuni foarte mici, permițându-le să pătrundă adânc în căile respiratorii. Acest lucru este esențial pentru tratarea afecțiunilor respiratorii cronice, cum ar fi astmul, bronșita sau alergiile. Aerosolii din saline sunt utilizați în principal pentru tratamente respiratorii specifice, având capacitatea de a curăța și dezinfecta căile respiratorii, reducând inflamația și ameliorând simptomele bolilor cronice amintite deja. Nu în ultimul rând, aerosolii din saline sunt concentrați într-un spațiu închis și controlat, ceea ce permite o expunere consistentă și intensivă în timpul terapiei.

foto: istockphoto

Aerosolii de la mare se formează prin evaporarea apei de mare. Aerosolii marini conțin nu doar clorură de sodiu, ci și alte substanțe organice și anorganice, inclusiv iod, magneziu, și particule microscopice de alge și microorganisme. Particulele sunt mai mari și mai puțin concentrate decât cele din saline, ceea ce le face mai ușor de inhalat, dar cu o penetrare mai superficială în căile respiratorii. Aerosolii de la mare sunt considerați benefici pentru sănătate în general, având un efect tonic asupra sistemului imunitar și oferind beneficii pentru sănătatea pielii. Ei contribuie și la relaxarea și reducerea stresului, datorită atmosferei marine. În plus, sub acțiunea radiațiilor solare se stimulează sintetizarea de către organism a vitaminei D, implicată în modularea răspunsului imun, menținerea sănătății osoase și nu numai. Aerosolii marini sunt dispersați într-un mediu deschis, cu factori variabili precum vântul și umiditatea, ceea ce face ca efectele să fie mai puțin concentrate, dar mai accesibile și recreative.

Tratamentele în salină oferă, așadar, numeroase beneficii pentru sănătate, în special pentru sistemul respirator și cel imunitar. Totuși, este important să se ia în considerare contraindicațiile și să se consulte un specialist înainte de a începe un astfel de tratament, mai ales în cazul persoanelor cu afecțiuni medicale preexistente.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Sindromul ovarelor polichistice – cauze, simptome, abordare alternativă

foto: istockphoto

Sindromul ovarelor polichistice reprezintă o afecțiune ce cuprinde o serie de modificări care au loc la nivelul ovarelor, modificări care se reflectă negativ în primul rând asupra funcției reproductive a femeii, dar și asupra întregului organism.

În cazul existenței sindromului de ovare polichistice, structura ovarelor femeii respective este modificată, la suprafața ovarelor găsindu-se mai multe chisturi, care pot avea dimensiuni diferite. Ovarul deține două mari funcții în cadrul organismului, un rol endocrin (secretă estrogen și progesteron) și un rol exocrin (în inducerea ovulației).

Cauze

O cauză exactă nu a putut fi identificată, sindromul ovarelor polichistice fiind o afecțiune multifactorială, în care pot fi implicați factori genetici, factori hormonali, dar și factori care țin de modul de viață al persoanei și inflamația cronică a organismului.

Simptome

Cum se manifestă sindromul ovarelor polichistice?

Cele mai frecvente și supărătoare modificări ce pot apărea în cadrul acestui sindrom sunt:

  • dereglări ale ciclului menstrual
  • tulburări de fertilitate
  • ten gras, acnee, dermatită seboreică
  • creștere în greutate
  • hirsutism (creșterea părului în zone tipice masculine: mustață, barbă) și alte semne de virilizare (îngroșarea vocii)
  • acantozis nigricans (o colorare brună a pielii din zona gâtului și a subrațului)
  • stări depresive.

Sindromul ovarelor polichistice interferează cu ovulația, putând afecta capacitatea femeilor de a rămâne însărcinate. Unul din factorii incriminați în acest sens este excesul de hormoni androgeni. De unde și prezența simptomelor de virilizare (apariția caracteristicilor de sex masculin): hirsutismul, îngroșarea vocii etc.

foto: istockphoto

Ce se întâmplă mai exact în organism? În mod normal, în fiecare lună în interiorul unui ovar (de obicei alternativ) se dezvoltă un ovocit (gamet feminin). Ovocitul este, de fapt, un ovul imatur.

Ovocitele se formează în timpul vieții intrauterine, astfel încât ele sunt prezente în ovarul fetiței încă de la naștere.

Până atinge stadiul maturității, ovocitul se dezvoltă în interiorul unui folicul. În cadrul fiecărui ciclu menstrual, un ovocit se va transforma într-un ovul matur, moment în care peretele foliculului se rupe și ovulul este eliberat – fenomen numit ovulație.

După momentul ovulației, foliculul se va transforma în așa-numitul corp galben care secretă hormonul progesteron, cu rol în pregătirea endometrului în eventualitatea unei sarcini. Această secreție de progesteron durează aproximativ 14 zile. Dacă în timpul acestor zile ovulul eliberat este fecundat și rezultă o sarcină, sarcina nou formată va determina corpul galben să secrete în continuare progesteron pentru ca sarcina să își urmeze cursul normal. Dacă fecundarea nu are loc, secreția de progesteron scade, corpul galben involuează în așa-numitul corp alb și endometrul se elimină, moment în care apare menstruația. Apoi urmează în mod normal un alt ciclu ovarian.

Toate acestea se întâmplă sub un control mai amplu hormonal, dar nu este subiectul materialului de față a detalia rolul celorlalte glande endocrine și al celorlalți hormoni implicați.

Astfel, în cazul femeilor cu sindrom de ovare polichistice, ovulația este perturbată, neregulată sau absentă, deoarece ovocitul nu ajunge să fie eliberat, persistând însă foliculii în care ovocitul s-a dezvoltat. Datorită anovulației, organismul nu va secreta progesteronul necesar apariției menstruației sau va secreta o cantitate insuficientă, de unde menstruații neregulate, rare sau absente.

Tratament

În cazul în care ați fost diagnosticată cu sindromul ovarelor polichistice, este important de știut că unul din primele lucruri pe care trebuie să le faceți este să acordați o atenție deosebită modului dumneavoastră de viață. O dietă adecvată, mișcarea și scăderea ponderală (atunci când e cazul) pot contribui la un mai bun control al simptomelor și al afecțiunii.

Uneori medicul ginecolog poate decide că este necesar tratamentul hormonal, cu preparate care conțin progesteron sau combinații de estrogen și progesteron.

Tratament alternativ

În perturbările ciclului ovarian, vorbim cel mai adesea de un nivel scăzut de progesteron. Acest nivel scăzut de progesteron poate fi cauzat de un nivel ridicat al hormonilor estrogeni, de o insuficiență ovariană cu lipsa ovulației ș.a. Uneori nivelurile de hormoni sunt normale, dar receptorii celulari sunt afectați. Este important în acest sens să cunoaștem nivelurile principalilor hormoni implicați în aceste procese și momentul ciclului menstrual când se secretă, deoarece și tratamentele, inclusiv cele din plante, vor ținti echilibrarea acestora.

foto: istockphoto

Dintre cele mai frecvente manifestări asociate cu nivelul scăzut de progesteron menționăm: sindromul premenstrual, menstruații neregulate, chisturi ovariene, fibroame, infertilitate, atrofie vaginală, mastopatie fibrochistică, avorturi spontane etc.

Există însă o multitudine de plante cu efect deosebit pe aparatul reproducător feminin la care putem apela în această situație, plante care pot contribui la ameliorarea simptomelor din cadrul sindromului ovarelor polichistice și la o funcționare normală a ovarelor.

Majoritatea acestor plante conțin fitosteroli, substanțe active care acționează în organism pe echilibrarea balanței estrogen/progesteron, creșterea nivelului de progesteron sau utilizarea corespunzătoare a acestuia la nivel ovarian.

Măr pădureț

Există numeroase plante care conțin progesteron, așa-numitul fitoprogesteron. Dintre acestea amintim mărul și preparatele gemoterapice din muguri de măr pădureț (Malus sylvestris) care sunt recomandate ca reglator hormonal feminin în faza progesteronică (începând cu ziua 14 a ciclului menstrual pentru un ciclu menstrual de 28 de zile sau în funcție de ziua identificată a ovulației pentru ciclurile menstruale cu altă durată).

Crețișoara

Cretișoara (Alchemilla vulgaris) este o altă plantă cunoscută, bogată în numeroase principii active, printre care și fitosteroli, de unde acțiunea sa specifică pe aparatul reproducător feminin. Deoarece contribuie la stimularea producției proprii de progesteron în organism, ei i s-a alăturat denumirea de progesteron natural.

foto: istockphoto – crețișoară

Indicațiile sale clinice sunt în special antihemoragice și uterotonice, fiind astfel recomandată în cazul menstruațiilor abundente și a metroragiilor.

Coada șoricelului

Coada șoricelului (Achillea millefolium) reprezintă o plantă autohtonă cu o compoziție chimică complexă, renumită pentru utilitatea sa în afecțiunile ginecologice și nu numai.

Consumul acestei plante reglează fluxul menstrual și periodicitatea menstruațiilor, fiind deosebit de utilă și în perioada perimenopauzei.

Zmeur

Zmeurul (Rubus idaeus) reprezintă un aliat important în problemele feminine, acest fapt datorându-se compoziției sale bogate în minerale, antioxidanți, fitosterină și fragarină. Îndeosebi părțile tinere de plantă conțin cantități importante de principii active, ceea ce face ca extractul din mlădițe de zmeur să fie un preparat atât de utilizat de către femei. Acesta acționează astfel pe reglarea secreției hormonale ovariene, fiind util în: sindromul ovarelor polichistice, fibrom uterin, mastopatie fibrochistică, sindrom premenstrual, infertilitate etc.

Vitex agnus-castus

foto: istockphoto – Vitex agnus castus

O plantă renumită ca echilibrator hormonal feminin, asupra căreia s-au efectuat numeroase studii și care are o eficiență dovedită pe creșterea perioadei progesteronice și diminuarea sindomului premenstrual sau în simptome legate de perimenopauză este Vitex agnus-castus (mielăreaua).

Vitex echilibrează raportul estrogeni/progesteron din organism; prin acțiunea sa asupra hipofizei conduce la stimularea eliberării hormonului luteinizant (LH), inhibă secreția de hormon foliculostimulant (FSH) și scade nivelul de prolactină, ducând la creșterea nivelului de progesteron.

Dioscorea villosa – Yam sălbatic

Dioscoreea sau ignama sălbatică este o plantă bogată în principii active fitosterolice precum diosgenina, un precursor vegetal al hormonilor steroizi. Diosgenina reprezintă astfel o materie primă importantă în industria farmaceutică în prepararea unor medicamente steroidiene. Conversia acestor fitosteroli în organism în progesteron reprezintă încă un subiect de cercetare. Cu toate acestea, practica clinică dovedește eficiența acestei substanțe în numeroase afecțiuni inflamatorii, neurologice sau endocrine. Este luat în discuție faptul că principiile active din plante acționează în sinergie, iar atunci când sunt izolate doar anumite principii pentru studiile de laborator, eficiența nu mai este aceeași.

Yam-ul este astfel, datorită diosgeninei, una din plantele utilizate cu succes în patologia aparatului reproducător feminin. În calitatea sa de fitomodulator hormonal reduce simptomele neplăcute ale dezechilibrelor hormonale premenstruale (spasme uterine, dureri) sau postmenopauză (uscăciune vaginală, bufeuri, osteoporoză).

Uleiuri esențiale

Uleiurile volatile utile în dezechilibrele hormonale feminine sunt:

  • trandafir
  • grapefruit
  • tămâie
  • scorțișoară
  • geraniu
  • salvie.

Xenoestrogenii

Un aspect tot mai discutat în ultimul timp este cel al xenoestrogenilor. Ce sunt de fapt xenoestrogenii? Sunt niște substanțe cu efect similar estrogenului, care se găsesc în pesticide, materiale plastice, cosmetice și în alte produse de îngrijire și care au efect perturbator endocrin. Odată pătrunse în corp, cresc nivelul de estrogen și pot induce dezechilibrul glandei tiroide, modificări ale funcției suprarenale, perturbarea echilibrului dintre estrogen și progesteron, tulburări neurologice ș.a.

Este așadar important să acordăm o atenție deosebită și produselor pe care le punem pe piele și le utilizăm în gospodărie, nu doar alimentelor pe care le consumăm.

Arsenalul plantelor utilizate în afecțiunile aparatului reproducător feminin este mult mai complex, unele plante fiind mai cunoscute în medicina tradițională orientală. Dintre acestea, menționăm: Maca (Lepidium meyenii), Lotus (Nelumbo nucifera), Leuștean chinezesc (Ligusticum wallichii), Degetar chinezesc (Rehmannia glutinosa), Bujor alb (Paeonia lactiflora), Angelica chinezeacă (Dong Quai) ș.a. Majoritatea sunt întâlnite în preparate destinate sănătății aparatului genital feminin.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă

1. Arentz S, Abbott JA, Smith CA, Bensoussan A. Herbal medicine for the management of polycystic ovary syndrome (PCOS) and associated oligo/amenorrhoea and hyperandrogenism; a review of the laboratory evidence for effects with corroborative clinical findings. BMC Complement Altern Med. 2014 Dec 18;14:511. doi: 10.1186/1472-6882-14-511. PMID: 25524718; PMCID: PMC4528347.

2. Bojor O – Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, București, 2003.

3. Grandi G, Facchinetti F, Melotti C, Sgandurra A. Phyto-progestins for the treatment of abnormal uterine bleeding without organic cause in women at high risk for breast cancer and breast cancer survivors: a prospective, pilot study. Gynecol Endocrinol. 2023 Jul 21;39(1):2239936. doi: 10.1080/09513590.2023.2239936. PMID: 37494965.

4. Iino, Mayumi, et al. “Progesterone: its occurrence in plants and involvement in plant growth.” Phytochemistry 68.12 (2007): 1664-1673.

5. Manouchehri A, Abbaszadeh S, Ahmadi M, Nejad FK, Bahmani M, Dastyar N. Polycystic ovaries and herbal remedies: A systematic review. JBRA Assist Reprod. 2023 Mar 30;27(1):85-91. doi: 10.5935/1518-0557.20220024. PMID: 35916457; PMCID: PMC10065776.

6. Niroumand, Mina Cheraghi, Fatemeh Heydarpour și Mohammad Hosein Farzaei. „Efectele farmacologice și terapeutice ale Vitex agnus-castus L.: O revizuire”. Recenzii de farmacognozie 12.23 (2018).

7. Pitera F – Compendiu de gemoterapie clinică, Tipografia Muntenia, Constanța, 2000.

8. Reddy V, McCarthy M, Raval AP. Xenoestrogens impact brain estrogen receptor signaling during the female lifespan: A precursor to neurological disease? Neurobiol Dis. 2022 Feb;163:105596. doi: 10.1016/j.nbd.2021.105596. Epub 2021 Dec 20. PMID: 34942334.

9. Tikhonova MA, Ting CH, Kolosova NG, Hsu CY, Chen JH, Huang CW, Tseng GT, Hung CS, Kao PF, Amstislavskaya TG, Ho YJ. Improving Bone Microarchitecture in Aging with Diosgenin Treatment: A Study in Senescence-Accelerated OXYS Rats. Chin J Physiol. 2015 Oct 31;58(5):322-31. doi: 10.4077/CJP.2015.BAD325. PMID: 26387656.

Bydr. Cristina Munteanu

30 de motive pentru a consuma cătină

foto: istockphoto.com

Cătina albă (Hippophaë rhamnoides) este o plantă cu numeroase proprietăți medicale, cosmetice sau alimentare.

O cunoaștem cu toții sub forma acelor fructe rotund-ovale galben-portocalii cu gust acrișor care se comercializează toamna, despre care bătrânii ne spun că sunt foarte bune pentru sănătate. De fapt, cătina este un adevărat panaceu, motiv pentru care a fost supranumită planta de aur, iar uleiul de cătină aur lichid.

Care sunt motivele pentru care cătina este atât de benefică pentru sănătate, vă invit să le descoperiți în continuare.

1. Conținutul în vitamine

Cătina conține aproximativ 200 de substanțe active cunoscute, între care vitamine lipo și hidrosolubile, minerale, proteine, acizi grași esențiali.

Vitamina C

Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele.

Mai mult, cercetările arată faptul că vitamina C din fructele de cătină este mai stabilă decât în alte fructe, păstrându-și proprietățile în caz de uscare sau fierbere.

Pe lângă vitamina C, cătina este bogată în vitaminele A și E, complexul de vitamine B (B1, B2, B6, B9), vitamina D, K și P (rutin).

2. Conținutul în minerale

Cătina este o sursă importantă de substanțe minerale precum: calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, zinc.

3. Conținutul în acizi grași Omega

Cătina este probabil singura plantă care asigură toți acizii de tip Omega: Omega 3, Omega 6, Omega 7 și Omega 9.

foto: istockphoto.com. Sea buckthorn oil capsules, omega 7

Acizii grași de tip Omega 3 și 6 sunt grăsimi polinesaturate pe care organismul nostru nu le poate produce singur (din acest motiv sunt numite grăsimi esențiale) și pe care trebuie astfel să le obțină prin aport extern: alimente sau suplimente.

Acizii grași de tip Omega 7 și 9 sunt grăsimi mononesaturate, neesențiale, adică pe care organismul le poate produce.

Acizii grași de tip Omega au rol imunomodulator, neuroprotector și antiinflamator, contribuind la ameliorarea bolilor cronice, la buna funcționare a aparatului cardio-vascular, la susținerea funcției neuro-cognitive etc.

4. Conținutul în antioxidanți

Alături de vitaminele A, C, E cu rol antioxidant, cătina este bogată și în alte substanțe care reduc radicalii liberi din organism: flavonoide (quercetină, isorhamnetină), carotenoizi (licopen, luteină, zeaxantină, betacaroten), compuși fenolici (acid galic, acid cafeic), acizii grași Omega ș.a.

Antioxidanții, așa cum le spune și numele, împiedică oxidarea și degradarea celulară, ceea ce contribuie la încetinirea proceselor de îmbătrânire a organismului.

5. Conținutul în proteine și aminoacizi

Pe lângă toate substanțele enumerate anterior, trebuie să subliniem conținutul în proteine și aminoacizi al cătinei, fapt care o face benefică în susținerea sănătății organismului.

Cătina conține 18 aminoacizi, inclusiv toți aminoacizii esențiali (izoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofan, valină şi histidină).

Aminoacizii au un rol esențial în funcționarea organismului, fiind implicați în producerea hormonilor, buna funcționare a sistemului nervos, realizarea structurii musculare, producerea de anticorpi etc.

6. Conținutul în hormoni și precursori hormonali

Cătina, în special scoarța, are un conținut ridicat de serotonină și triptofan, care reprezintă un precursor pentru serotonină și melatonină. Iată de ce cătina este o resursă valoroasă în combaterea stresului, a stărilor depresive și a insomniei.

De asemenea, cătina se remarcă prin conținutul său în fitosteroli, mai ridicat decât în produsele pe bază de soia, cu rol în inhibarea absorbției colesterolului, efect cardioprotector și reglator al proceselor inflamatorii.

***

Datorită acestor asocieri de substanțe active, cătina este recomandată în diferite afecțiuni ale organismului.

foto: istockphoto.com

7. Afecțiuni hepatice

Conținutul în acizi grași esențiali (care sunt grăsimi sănătoase), dar și în carotenoizi și vitamina E protejează celulele hepatice și susțin regenerarea ficatului.

Cătina este recomandată astfel în:

  • hepatite acute și cronice
  • steatoză hepatică
  • ciroză hepatică.

Se recomandă consumul de cătină persoanelor care sunt nevoite să lucreze în medii toxice sau cărora li se administrează medicamente cu toxicitate hepatică.

8. Afecțiuni gastro-intestinale

Cătina, și în special uleiul de cătină, are rol protector și regenerator al mucoasei stomacului și intestinelor.

Conținutul în fibre al fructelor de cătină contribuie la reglarea florei intestinale și susține o digestie sănătoasă.

Astfel, cătina e recomandată în:

  • gastrită
  • ulcer gastro-duodenal (de stres sau cu Helicobacter pylori)
  • constipație
  • gastro-enterocolite.

9. Anemie

Datorită faptului că fructele de cătină sunt bogate în fier și vitamina C, consumul de cătină este recomandat persoanelor care suferă de anemie carențială.

10. Rahitism

Conținutul în vitamina D și calciu recomandă cătina ca adjuvant în rahitism, nivel insuficient de vitamina D și hipocalcemie.

11. Alte carențe minerale și vitaminice, stări de astenie, convalescență

Asocierea de minerale și polivitamine fac din cătină un aliment ce susține refacerea organismului în diferite carențe, în stări de astenie sau convalescență. De asemenea, consumul de cătină este recomandat sportivilor de performanță și persoanelor care depun efort fizic intens.

12. Infecții bacteriene, virale și fungice

Cătina posedă o activitate antivirală, antibacteriană și antifungică cu spectru larg. Studiile au demonstrat o activitate de inhibare a unor germeni precum: E. coli, Shigella dysenteriae, Yersinia enterocolitica, Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Streptococcus pneumoniae, Candida albicans ș.a.

Consumul de cătină poate susține astfel organismul în afecțiuni precum:

  • pneumonie
  • bronșită
  • sinuzită
  • otită
  • amigdalită
  • enterocolită
  • infecție urinară
  • ulcer cu Helicobacter pylori
  • candidoză.

13. Susținerea sistemului imunitar

foto: istockphoto.com

Cătina este un bun imunomodulator datorită conținutului bogat de vitamina C, flavonoide și alți antioxidanți. Conținutul în aminoacizi susține sistemul imunitar în producerea de anticorpi.

Se poate administra pentru susținerea sistemului imunitar în prevenirea și tratarea gripei, precum și a altor afecțiuni infecțioase.

14. Afecțiuni oculare

Datorită conținutului ridicat de carotenoizi, proantocianidine, antioxidanți și acizi Omega, cătina

  • îmbunătățește vederea
  • ameliorează sindromul ochiului uscat
  • reduce riscul de cataractă
  • previne bolile oculare
  • încetinește progresia miopiei.

15. Afecțiuni cardio-vasculare

foto: istockphoto.com

Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați echilibrează sinteza de prostaglandine cu rol reglator al tensiunii arteriale. Un alt component activ cu rol protectiv cardiovascular identificat în cătină este isorhamnetina.

16. Protector al vaselor sanguine. Coagulare

Consumul de cătină reduce fragilitatea vasculară datorită, între altele, conținutului în vitamina C și rutin.

De asemenea, fructele de cătină conțin vitamina K, care are un rol deosebit de important în coagularea sângelui și previne calcifierea vaselor de sânge (și, implicit, hipertensiunea arterială).

17. Reduce nivelul colesterolului

Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați contribuie, de asemenea, la scăderea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge și previne ateroscleroza.

Studii realizate pe șoareci obezi au demonstrat că un consum de infuzie din frunze de cătină reduce nivelul seric al colesterolului total și trigliceridelor, precum și grăsimea viscerală.

18. Acțiune antitumorală

Numeroși compuși regăsiți și în cătină sunt studiați ca având efecte antiproliferative tumorale sau de radioprotecție. Substanțe active precum kaempferol, quercetină și izorhamnetină, regăsite în cătină, protejează celulele de deteriorarea oxidativă care poate duce la mutații genetice și, în final, la cancer.

Consumul de cătină reduce riscul bolilor oncologice și susține organismul după chimio și radioterapie.

19. Ameliorează simptomele menopauzei

Consumul de cătină poate ameliora simptomele menopauzei. Fitohormonii conținuți în cătină susțin organismul femeilor postmenopauză și contribuie la scăderea riscului de osteoporoză și la reducerea atrofiei vaginale.

20. Susține fertilitatea

Prin conținutul său în vitamina E, cătina susține sistemul reproducător feminin și masculin, fiind recomandată în infertilitate.

21. Efect antiinflamator

Cătina este un bun antiinflamator, fapt care o recomandă în

  • parodontoză
  • gingivită
  • afecțiuni dermatologice
  • alergii
  • astm bronșic
  • reumatism.
foto: istockphoto.com

22. Afecțiuni ale pielii

Consumul de cătină are un efect protector asupra pielii împotriva efectelor nocive ale radiațiilor UVA și UVB și contribuie la regenerarea celulelor pielii prin refacerea barierei lipidice de la suprafața epidermei.

Uleiul de cătină aplicat extern

  • calmează iritațiile pielii
  • contribuie la vindecarea arsurilor solare sau postradioterapie
  • ajută la vindecarea rănilor și escarelor
  • previne și tratează acneea
  • are efect antirid
  • ameliorează psoriazisul
  • contribuie la vindecarea eczemelor
  • este benefic în dermatite.

23. Efect calmant

Conținutul în serotonină al cătinei, cunoscută drept ,,hormonul fericirii”, contribuie la îmbunătățirea stării psihice. În plus, cătina conține și aminoacidul esențial triptofan, folosit de organism pentru a produce serotonina și melatonina, consumul de alimente care conțin triptofan susținând acest proces. Complexul de vitamine B are, de asemenea, un rol important în buna funcționare a sistemului nervos.

foto: istockphoto.com

Cătina este recomandată astfel în:

  • stres
  • sindrom de burnout
  • anxietate
  • stări depresive
  • insomnie
  • stări de suprasolicitare intelectuală.

24. Neuroprotecție, îmbunătățirea memoriei și a cogniției

Unul din compușii flavonoizi conținuți în cătină – isorhamnetina – are efecte protectoare cerebrovasculare. Alături de isorhamnetină, vitaminele din grupul B care se regăsesc în cătină contribuie și ele la susținerea bunei funcționări a sistemului nervos.

Consumul de cătină este recomandat în

  • prevenirea bolilor neurodegenerative
  • Alzheimer
  • Parkinson
  • scleroză multiplă
  • îmbunătățirea memoriei.

25. Reumatism

Efectul antiinflamator al cătinei contribuie la diminuarea simptomelor din afecțiunile reumatice: reduce tumefierile articulare, diminuează durerile osteo-articulare și încetinește progresia bolii.

26. Obezitate

Conținutul în fibre și acizi grași polinesaturați contribuie la reglarea nivelului de grăsimi din sânge și la o bună funcționare a tractului digestiv, cu rol în menținerea unei greutăți corporale normale.

27. Diabet zaharat

Cătina conține substanțe cu efect hipoglicemiant, care o recomandă persoanelor ce suferă de diabet zaharat. Studiile efectuate au demonstrat că un consum regulat de cătină poate stabiliza hiperglicemia postprandială, combate hipoglicemia ulterioară și îmbunătăți profilul glicemic.

28. Alcoolism, tabagism

Cătina este recomandată persoanelor care consumă tutun și alcool, contribuind la diminuarea consecințelor negative ale intoxicării organismului cu aceste substanțe (prin conținutul său bogat în antioxidanți). Cătina diminuează toxicitatea hepatică a alcoolului și reprezintă o sursă de vitamine, minerale și aminoacizi, necesare organismelor care duc un mod de viață nesănătos.


29. Păr frumos

Bogăția de substanțe active prezente în cătină, în special mineralele, contribuie la aspectul sănătos al scalpului și al firului de păr.

Uleiul de cătină poate fi folosit și ca mască pentru păr, singur sau alături de alte ingrediente cosmetice.

30. Unghii sănătoase

Cătina este benefică și pentru unghii. Uleiul de cătină poate reprezenta un tratament pentru reducerea exfolierii unghiilor. Datorită proprietăților antifungice, contribuie la menținerea unui aspect sănătos al unghiilor și la prevenirea sau tratarea onicomicozelor.

***

Cum consumăm cătina?

foto: istockphoto.com
Sea buckthorn frozen in pieces of ice, macro. Healthy organic food.

De la cătină se pot utiliza fructele, frunzele, mlădițele, semințele și scoarța.

Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură. Uscate, se pot măcina și consuma sub formă de pulbere. O altă modalitate de consum este prin adăugarea fructelor în fursecuri, prăjituri, smoothie, shake-uri, înghețată.

Uleiul de cătină poate fi preparat din fructe sau semințe.

Uleiul din semințe de cătină se folosește pentru uz extern, diluat cu alte uleiuri vegetale, ca hidratant și calmant în iritații ale pielii, acnee, cuperoză, răni, arsuri, ten ridat sau ca protector solar.

Uleiul din fructe de cătină se folosește atât pentru uz intern, cât și extern în afecțiunile enumerate.

Infuzia din frunze de cătină reprezintă o sursă de vitamine, antioxidanți, aminoacizi, acizi grași și minerale. Se consumă ca tonic general, pentru reglarea tensiunii arteriale, scăderea colesterolului, susținerea sistemului imunitar, în afecțiuni hepatice, anemie, stări alergice, afecțiuni ale pielii.

Tinctura de cătină se prepară prin macerarea alcoolică a fructelor, crenguțelor sau scoarței.

Extractul din muguri de cătină este recomandat în susținerea sistemului imunitar, anemie, anorexie, ca tonic al sistemului nervos, în situații de suprasolicitare fizică și psihică.

De asemenea, cătina se comercializează sub formă de capsule cu ulei sau pulbere din fructe, consumul fiind indicat în perioade de convalescență, astenie fizică și psihică, precum și în toate afecțiunile menționate mai sus.

Unguentul pe bază de cătină are acțiune emolientă, cicatrizantă, antiseptică și este recomandat în eczeme, acnee, arsuri, degerături, hemoroizi, psoriazis.

Administrarea produselor din cătină va fi personalizată la recomandarea unui medic fitoterapeut în funcție de vârstă și de afecțiunile existente.

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. De Seta F, Caruso S, Di Lorenzo G, Romano F, Mirandola M, Nappi RE. Efficacy and safety of a new vaginal gel for the treatment of symptoms associated with vulvovaginal atrophy in postmenopausal women: A double-blind randomized placebo-controlled study. Maturitas. 2021 May;147:34-40. doi: 10.1016/j.maturitas.2021.03.002. Epub 2021 Mar 4. PMID: 33832645.

4. Dupak R, Hrnkova J, Simonova N, Kovac J, Ivanisova E, Kalafova A, Schneidgenova M, Prnova MS, Brindza J, Tokarova K, Capcarova M. The consumption of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) effectively alleviates type 2 diabetes symptoms in spontaneous diabetic rats. Res Vet Sci. 2022 Aug 31;152:261-269. doi: 10.1016/j.rvsc.2022.08.022. Epub ahead of print. PMID: 36063603.

5. Galitsyn, G. U., KreymeGalitsyn, G. U., Kreymer, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.r, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.

6. Gong G, Guan YY, Zhang ZL, Rahman K, Wang SJ, Zhou S, Luan X, Zhang H. Isorhamnetin: A review of pharmacological effects. Biomed Pharmacother. 2020 Aug;128:110301. doi: 10.1016/j.biopha.2020.110301. Epub 2020 Jun 2. PMID: 32502837.

7. Guo C, Han L, Li M, Yu L. Seabuckthorn (Hippophaë rhamnoides) Freeze-Dried Powder Protects against High-Fat Diet-Induced Obesity, Lipid Metabolism Disorders by Modulating the Gut Microbiota of Mice. Nutrients. 2020 Jan 20;12(1):265. doi: 10.3390/nu12010265. PMID: 31968607; PMCID: PMC7020008.

8. Janceva S, Andersone A, Lauberte L, Bikovens O, Nikolajeva V, Jashina L, … & Krasilnikova J (2022). Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides) waste biomass after harvesting as a source of valuable biologically active compounds with nutraceutical and antibacterial potential. Plants, 11(5), 642.

9. Jaśniewska A, Diowksz A. Wide Spectrum of Active Compounds in Sea Buckthorn (Hippophae rhamnoides) for Disease Prevention and Food Production. Antioxidants (Basel). 2021 Aug 12;10(8):1279. doi: 10.3390/antiox10081279. PMID: 34439527; PMCID: PMC8389226.

10. Lee HI, Kim MS, Lee KM, Park SK, Seo KI, Kim HJ, Kim MJ, Choi MS, Lee MK. Anti-visceral obesity and antioxidant effects of powdered sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaf tea in diet-induced obese mice. Food Chem Toxicol. 2011 Sep;49(9):2370-6. doi: 10.1016/j.fct.2011.06.049. Epub 2011 Jun 23. PMID: 21723364.

11. Olas B, Skalski B, Ulanowska K. The Anticancer Activity of Sea Buckthorn [Elaeagnus rhamnoides (L.) A. Nelson]. Front Pharmacol. 2018 Mar 15;9:232. doi: 10.3389/fphar.2018.00232. PMID: 29593547; PMCID: PMC5861756.

12. Ren R, Li N, Su C, Wang Y, Zhao X, Yang L, Li Y, Zhang B, Chen J, Ma X. The bioactive components as well as the nutritional and health effects of sea buckthorn. RSC Adv. 2020 Dec 17;10(73):44654-44671. doi: 10.1039/d0ra06488b. PMID: 35516250; PMCID: PMC9058667.

13. Zielińska A, Nowak I. Abundance of active ingredients in sea-buckthorn oil. Lipids Health Dis. 2017 May 19;16(1):95. doi: 10.1186/s12944-017-0469-7. PMID: 28526097; PMCID: PMC5438513.

Bydr. Cristina Munteanu

Sânziene (Galium verum)

foto: internet

Există două specii de sânziene, una cu flori albe (Galium mollugo) și cea cu flori galbene (Galium verum), care ne este mai cunoscută și despre care vom vorbi în continuare.

Sânzienele cresc în flora spontană, în zone însorite, pe marginea drumurilor, a pădurilor, lanurilor de cereale, în zone de câmpie, deal, dar și în regiunile montane. Ele mai poartă denumirea de floarea Sfântului Ioan Botezătorul sau drăgaică.

foto: pixabay.com

De la sânziene se folosește pentru proprietățile sale terapeutice tulpina cu flori. Planta este bogată în principii active precum flavonoide, taninuri, glicozide iridoide, ulei esențial, acid citric, enzime, substanțe minerale ș.a.

Sânzienele au proprietăți

  • antispastice
  • antiseptice
  • antiinflamatoare
  • cicatrizante
  • detoxifiante
  • diuretice
  • afrodisiace.

Ele sunt indicate atât în uzul intern, cât și în cel extern.

Pentru uz intern sânzienele se folosesc sub formă de infuzie, macerat la rece, pulbere din plantă măcinată (sublingual), capsule cu pulbere, tinctură, extract sau sirop.

Extern, se utilizează sub formă de comprese, gargară, băi, cataplasme, loțiune pentru față (în amestec cu alte plante), cremă sau unguent.

Preparatele pe bază de sânziene se recomandă intern în:

  • afecțiuni ale glandei tiroide (sânzienele sunt un reglator hormonal și pot fi utilizate atât în hipotiroidism, cât și în hipertiroidism)
  • noduli tiroidieni
  • afecțiuni ale corzilor vocale
  • laringite
  • tumori ale laringelui
  • afecțiuni hepatice
  • afecțiuni cardiace
  • cistite
  • litiază renală
  • gută
  • reumatism
  • tulburări de somn
  • nevroze.

Extern, sânzienele sunt folosite în:

  • afecțiuni ale tiroidei (masaj)
  • arsuri
  • răni
  • eczeme
  • erizipel
  • acnee
  • psoriazis
  • zone pigmentate
  • veruci
  • reumatism
  • nevralgii
  • cearcăne
  • riduri.

Unguentul de sânziene îl puteți prepara după rețetele găsite aici:

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Bradic J, Zivkovic V, Srejovic I, Jakovljevic V, Petkovic A, Turnic TN, Jeremic J, Jeremic N, Mitrovic S, Sobot T, Ponorac N, Ravic M, Tomovic M. Protective Effects of Galium verum L. Extract against Cardiac Ischemia/Reperfusion Injury in Spontaneously Hypertensive Rats. Oxid Med Cell Longev. 2019 Feb 4;2019:4235405. doi: 10.1155/2019/4235405. PMID: 3086.3479; PMCID: PMC6378796.

4. Schmidt M, Polednik C, Roller J, Hagen R. Galium verum aqueous extract strongly inhibits the motility of head and neck cancer cell lines and protects mucosal keratinocytes against toxic DNA damage. Oncol Rep. 2014 Sep;32(3):1296-302. doi: 10.3892/or.2014.3316. Epub 2014 Jul 9. PMID: 25017936.

5. Zhao R, Chen Z, Jia G, Li J, Cai Y, Shao X. Protective effects of diosmetin extracted from Galium verum L. on the thymus of U14-bearing mice. Can J Physiol Pharmacol. 2011 Sep;89(9):665-73. doi: 10.1139/y11-058. Epub 2011 Aug 18. PMID: 21851214.

Bydr. Cristina Munteanu

Cicoare (Cichorium intybus)

foto: istockphoto.com

Cicoarea este o plantă pe care cu siguranță o cunoaștem cu toții după florile sale albastre, fiind o plantă nepretențioasă, răspândită pe marginile drumurilor, de la zona de câmpie până la cea de munte.

De la cicoare se folosesc în scop medicinal rădăcina și tulpina cu flori. Aceste părți componente sunt bogate în substanțe active precum: cicorină, arginină, inulină, colină, taninuri, substanțe minerale (calciu, fier, fosfor ș.a.), vitamine (A, B, C), uleiuri esențiale etc.

Cicoarea are astfel proprietăți stomahice, colagoge, hipoglicemiante, hipocolesterolemiante, diuretice, depurative, sedative, remineralizante, antiinflamatoare și antibacteriene.

Se folosește sub formă de infuzie (tulpina cu flori), decoct (rădăcină), pulbere măcinată, capsule, tinctură. De asemenea, datorită proprietăților sale eupeptic-amare intră în compoziția bitterului și a amestecurilor de ceaiuri digestive.

Florile de cicoare intră în compoziția remediului floral Bach 8 – Chicory, fiind recomandat pentru echilibrarea organismului și depășirea blocajelor emoționale în cazul persoanelor exagerat de protective, care manifestă o grijă excesivă față de cei apropiați, așteptând ca generozitatea lor să fie răsplătită.

Despre remediile florale Bach puteți citi mai multe aici:

Extern, se recomandă sub formă de băi sau comprese în afecțiuni ale pielii: acnee, furunculoză ș.a.

foto: istockphoto.com

Un alt mod de utilizare al rădăcinii de cicoare este ca înlocuitor de cafea sau cacao sub formă de granule solubile de cicoare prăjită.

Se recomandă în:

  • afecțiuni hepatice
  • diskinezie biliară (bilă/fiere leneșă)
  • litiază biliară
  • hipercolesterolemie
  • diabet zaharat
  • anorexie
  • constipație
  • parazitoze intestinale
  • acnee
  • furunculoză

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Janda K, Gutowska I, Geszke-Moritz M, Jakubczyk K. The Common Cichory (Cichorium intybus L.) as a Source of Extracts with Health-Promoting Properties-A Review. Molecules. 2021 Mar 23;26(6):1814. doi: 10.3390/molecules26061814. PMID: 33807029; PMCID: PMC8005178.

4. Valente AH, de Roode M, Ernst M, Peña-Espinoza M, Bornancin L, Bonde CS, Martínez-Valladares M, Ramünke S, Krücken J, Simonsen HT, Thamsborg SM, Williams AR. Identification of compounds responsible for the anthelmintic effects of chicory (Cichorium intybus) by molecular networking and bio-guided fractionation. Int J Parasitol Drugs Drug Resist. 2021 Apr;15:105-114. doi: 10.1016/j.ijpddr.2021.02.002. Epub 2021 Feb 11. PMID: 33618233; PMCID: PMC7907819.

5. Ziamajidi N, Khaghani S, Hassanzadeh G, Vardasbi S, Ahmadian S, Nowrouzi A, Ghaffari SM, Abdirad A. Amelioration by chicory seed extract of diabetes- and oleic acid-induced non-alcoholic fatty liver disease (NAFLD)/non-alcoholic steatohepatitis (NASH) via modulation of PPARα and SREBP-1. Food Chem Toxicol. 2013 Aug;58:198-209. doi: 10.1016/j.fct.2013.04.018. Epub 2013 Apr 18. PMID: 23603006.

Bydr. Cristina Munteanu

Cânepa: aliment sau medicament?

Cânepa indiană sau canabisul (Cannabis indica, Cannabis sativa subsp.indica) este o specie care aparține genului Cannabis, familia Cannabaceae.

Fotografie de Kindel Media pe Pexels.com

Frunzele, florile, tulpinile și semințele plantelor de cânepă conțin mai multe tipuri de substanțe active, numite canabinoizi, dintre care cele mai cunoscute sunt THC (tetra-hidro-cannabinol) şi canabidiolul (CBD). THC este un compus psihoactiv, în timp ce CBD este un compus anti-psihoactiv. Ceea ce face deosebirea între speciile sativa și indica este procentul de THC conținut. Cannabis sativa conține un procent sub 0,3-0,5% THC, în timp ce Cannabis indica (marihuana) poate depăși 20%. Canabidiolul nu alterează starea de conștiență și nu afectează sistemul nervos central.

Specia sativa se cultivă și în țara noastră fiind folosită în special pentru fabricarea hainelor, hârtiei sau funiilor. Tot Cannabis sativa se folosește în alimentație sau cosmetică.

În alimentație se folosesc preponderent semințele de cânepă și uleiul de cânepă.

Semințele de cânepă

Fotografie de Kindel Media pe Pexels.com

Semințele de cânepă se încadrează în categoria nucilor sau oleaginoaselor. Ele pot fi consumate ca atare, presărate în salate, supe cremă, iaurturi, shake-uri sau smoothie-uri. Miezul semințelor de cânepă este cremos și fin, iar gustul este asemănător cu cel al semințelor de floarea soarelui sau de pin.

Semințele de cânepă se recomandă a fi folosite decorticate, pentru o mai bună asimilare a principiilor nutritive. Ele sunt bogate în vitamine (A, C, D, E, B6, K), minerale (calciu, cupru, fier, fosfor, mangan, magneziu, potasiu, zinc), acizi grași nesaturați Omega 3 (acid linoleic) și Omega 6 (acid alfa-linolenic), aminoacizi. Semințele de cânepă conțin toți cei 21 de aminoacizi cunoscuți, inclusiv aminoacizii esențiali care nu pot fi sintetizați în mod natural de organismul uman. Din ele se poate prepara lapte vegetal sau se pot folosi sub formă de făină și pudră proteică.

Uleiul de cânepă

Uleiul de cânepă alimentar se obține prin presarea la rece a seminţelor plantei de cânepă (Cannabis sativa). El poate fi combinat cu alte uleiuri vegetale utilizate în bucătărie și poate fi folosit pentru asezonarea salatelor și a altor preparate culinare.

Uleiul din semințe de cânepă este folosit și în cosmetică, inclus în diverse produse cosmetice precum balsam de buze, loțiuni sau săpunuri. Aplicat pe piele, uleiul de cânepă se absoarbe ușor și ajută la menținerea unei pieli sănătoase și catifelate. Se recomandă, de asemenea, în afecțiuni ale pielii: eczeme, psoriazis, acnee.

Uleiul CBD

Fotografie de Nataliya Vaitkevich pe Pexels.com

Din punct de vedere medical sunt explorate efectele terapeutice ale uleiului CBD ca antiinflamator, în durere (migrene, dureri reumatismale), afecțiuni cardio-vasculare, cancer, Parkinson, Alzheimer, scleroză multiplă, lupus, epilepsie, depresie, insomnie, stări de anxietate, afecțiuni dermatologice ș.a.

Deoarece nu conțin THC, produsele pe bază de ulei de canabis CBD pot fi comercializate legal.

dr. Cristina Munteanu

                        

Bydr. Cristina Munteanu

Busuioc (Ocimum basilicum)

foto: pixabay.com

Busuiocul este o plantă utilizată atât pentru proprietățile sale terapeutice, cât și pentru cele aromatice, ca și condiment.

În fitoterapie se utilizează frunzele, florile și uleiul esențial de busuioc.

Uleiul de busuioc conține linalol, eucaliptol, eugenol, camfor, anetol, taninuri, saponozide triterpenice ș.a.

Dintre acțiunile sale terapeutice menționăm activitatea antispastică, carminativă, digestivă, antiinflamatoare, febrifugă, expectorantă, antivirală, antibacteriană, antifungică, antioxidantă, antidepresivă, antireumatică, galactogogă.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

foto: pixabay.com

Se folosește sub formă de infuzie, pulbere măcinată, tinctură, ulei esențial, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.

Se recomandă intern pentru

  • stimularea digestiei
  • meteorism abdominal
  • anorexie
  • gastroenterocolite (Salmonella, Campylobacter jejunii, Clostridium perferingens, Yersinia enterocolitica)
  • parazitoze intestinale
  • bronșite
  • pneumonii
  • sinuzită
  • infecții urinare (E. Coli)
  • depresie
  • insomnie
  • migrene.

Extern se utilizează ca și calmant în înțepături de insecte și ca repelent; în afecțiuni dermatologice:

  • acnee
  • eczeme
  • micoze
  • întreținerea părului.

Sub formă de inhalații se recomandă în afecțiuni respiratorii (bronșită, astm).

Nu se recomandă folosirea uleiului esențial de busuioc în timpul sarcinii.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Araújo Silva V, Pereira da Sousa J, de Luna Freire Pessôa H, Fernanda Ramos de Freitas A, Douglas Melo Coutinho H, Beuttenmuller Nogueira Alves L, Oliveira Lima E. Ocimum basilicum: Antibacterial activity and association study with antibiotics against bacteria of clinical importance. Pharm Biol. 2016;54(5):863-7. doi: 10.3109/13880209.2015.1088551. Epub 2015 Oct 10. PMID: 26455352.

3. Hirai M, Ito M. Sedative effects of the essential oil and headspace air of Ocimum basilicum by inhalation in mice. J Nat Med. 2019 Jan;73(1):283-288. doi: 10.1007/s11418-018-1253-3. Epub 2018 Oct 20. PMID: 30343352.

4. Pejčić M, Stojanović-Radić Z, Genčić M, Dimitrijević M, Radulović N. Anti-virulence potential of basil and sage essential oils: Inhibition of biofilm formation, motility and pyocyanin production of Pseudomonas aeruginosa isolates. Food Chem Toxicol. 2020 Jul;141:111431. doi: 10.1016/j.fct.2020.111431. Epub 2020 May 14. PMID: 32417365.

Bydr. Cristina Munteanu

Brusture (Arctium lappa)

Brusture (Arctium lappa)

foto: pixabay.com

Brusturele este o plantă care crește pe marginile drumurilor și în zone de teren necultivate de la câmpie, deal și până în zonele montane.

În fitoterapie se utilizează rădăcina de brusture.

Rădăcina de brusture este bogată în principii active precum: acid cafeic, inulină, mucilagii, hormoni vegetali (sitosterol, stigmasterol), săruri minerale ș.a.

Dintre acțiunile sale terapeutice menționăm activitatea sa antibacteriană și antifungică, acțiunea antiinflamatoare, antioxidantă, hipoglicemiantă, diuretică, depurativă, detoxifiantă, antitumorală.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

Se folosește sub formă de decoct, pulbere măcinată, tinctură, diverse loțiuni de uz extern (tonice faciale și capilare).

Fibrele rădăcinii de brusture au proprietatea de a încorpora anumiți compuși toxici și de a facilita eliminarea acestora din organism. Astfel, consumată intern, rădăcina de brusture are un efect hepatoprotector și detoxifiant.

foto: pixabay.com

Se recomandă în tratamentul diferitelor afecțiuni dermatologice precum: acnee, furunculoză, eczeme, dermatita seboreică a scalpului. De asemenea, se recomandă persoanelor cu diabet tip II în menținerea unui nivel normal al glucozei sanguine.

Extern, rădăcina de brusture este utilizată îndeosebi pentru întărirea rădăcinii firului de păr și stimularea creșterii acestuia.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Alhusaini A, Fadda L, Hasan IH, Ali HM, El Orabi NF, Badr AM, Zakaria E, Alenazi AM, Mahmoud AM. Arctium lappa Root Extract Prevents Lead-Induced Liver Injury by Attenuating Oxidative Stress and Inflammation, and Activating Akt/GSK-3β Signaling. Antioxidants (Basel). 2019 Nov 24;8(12):582. doi: 10.3390/antiox8120582. PMID: 31771282; PMCID: PMC6943639.

4. Annunziata G, Barrea L, Ciampaglia R, Cicala C, Arnone A, Savastano S, Nabavi SM, Tenore GC, Novellino E. Arctium lappa contributes to the management of type 2 diabetes mellitus by regulating glucose homeostasis and improving oxidative stress: A critical review of in vitro and in vivo animal-based studies. Phytother Res. 2019 Sep;33(9):2213-2220. doi: 10.1002/ptr.6416. Epub 2019 Jun 24. PMID: 31232489.

5. Chen M, Xu J, Wang Y, Wang Z, Guo L, Li X, Huang L. Arctium lappa L. polysaccharide can regulate lipid metabolism in type 2 diabetic rats through the SREBP-1/SCD-1 axis. Carbohydr Res. 2020 Aug;494:108055. doi: 10.1016/j.carres.2020.108055. Epub 2020 Jun 7. PMID: 32535406.

6. Gao Q, Yang M, Zuo Z. Overview of the anti-inflammatory effects, pharmacokinetic properties and clinical efficacies of arctigenin and arctiin from Arctium lappa L. Acta Pharmacol Sin. 2018 May;39(5):787-801. doi: 10.1038/aps.2018.32. Epub 2018 Apr 26. PMID: 29698388; PMCID: PMC5943914.

7. Li X, Lin YY, Tan JY, Liu KL, Shen XL, Hu YJ, Yang RY. Lappaol F, an anticancer agent, inhibits YAP via transcriptional and post-translational regulation. Pharm Biol. 2021 Dec;59(1):619-628. doi: 10.1080/13880209.2021.1923759. PMID: 34010589; PMCID: PMC8143639.

8. Miazga-Karska M, Michalak K, Ginalska G. Anti-Acne Action of Peptides Isolated from Burdock Root-Preliminary Studies and Pilot Testing. Molecules. 2020 Apr 27;25(9):2027. doi: 10.3390/molecules25092027. PMID: 32349230; PMCID: PMC7248785.

9. Nascimento BAC, Gardinassi LG, Silveira IMG, Gallucci MG, Tomé MA, Oliveira JFD, Moreira MRA, Meirelles AFG, Faccioli LH, Tefé-Silva C, Zoccal KF. Arctium lappa Extract Suppresses Inflammation and Inhibits Melanoma Progression. Medicines (Basel). 2019 Jul 29;6(3):81. doi: 10.3390/medicines6030081. PMID: 31362372; PMCID: PMC6789568.

Bydr. Cristina Munteanu

Arțar (Acer platanoides, Acer campestre)

foto: pixabay.com

Arțarul este un arbore foios, pe care îl întâlnim îndeosebi în regiunile de câmpie sau de deal. Genul Acer conține mai multe specii de arbori, dintre care cei mai cunoscuți din punctul de vedere al utilizării lor în medicina alternativă sunt Acer platanoides și Acer campestre.

În fitoterapie se utilizează frunzele, fructele, mugurii, scoarța și seva arborilor de arțar.

Scoarța arțarului este bogată în substanțe precum taninuri, flavone ș.a., fapt care îi conferă proprietăți antidiareice, hemostatice, cicatrizante. Este astfel indicată în dizenterie, enterocolite, hemoragii.

foto: pixabay.com

Seva arțarului este un lichid dulce, din care se obține renumitul sirop de arțar – edulcorant natural.

Mugurii de arțar au acțiune antiinflamatoare asupra colecistului, modificând compoziția chimică a bilei și reducând astfel precipitarea la acest nivel a sărurilor biliare și formarea calculilor biliari. Tot mugurii stimulează funcția pancreatică, având acțiune hipoglicemiantă.

Frunzele au acțiune antiiflamatoare, fiind indicate (sub formă de comprese cu infuzie, cataplasme sau tinctură) în dureri articulare și reumatism.

Un alt efect benefic al mugurilor și frunzelor de arțar îl subliniem la nivelul vaselor de sânge, cu rol protector asupra arterelor în special.

În cosmetică se recomandă curățarea tenului cu infuzie din frunze de arțar, având un efect antiinflamator și calmant (acnee, iritații).

Se folosește sub formă de infuzie, decoct, sevă, tinctură, extract, sirop în

  • litiază biliară
  • diskinezie biliară
  • hipercolesterolemie
  • enterocolite
  • reumatism
  • arterioscleroză
  • acnee.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

  1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
  2. González-Sarrías A, Li L, Seeram NP. Effects of maple (Acer) plant part extracts on proliferation, apoptosis and cell cycle arrest of human tumorigenic and non-tumorigenic colon cells. Phytother Res. 2012 Jul;26(7):995-1002. doi: 10.1002/ptr.3677. Epub 2011 Dec 6. PMID: 22147441.
  3. Liu C, Guo H, Dain JA, Wan Y, Gao XH, Chen HD, Seeram NP, Ma H. Cytoprotective effects of a proprietary red maple leaf extract and its major polyphenol, ginnalin A, against hydrogen peroxide and methylglyoxal induced oxidative stress in human keratinocytes. Food Funct. 2020 Jun 24;11(6):5105-5114. doi: 10.1039/d0fo00359j. PMID: 32356551.
Bydr. Cristina Munteanu

Arnica (Arnica montana)

foto: pixabay.com

Arnica este una dintre plantele medicinale cele mai cunoscute, fiind răspândită în zonele montane.

De la planta de arnica se folosesc în scop medicinal florile.

Substanțele active în care arnica este bogată sunt: uleiuri esențiale, flavone, cinarină, aricină ș.a.

Arnica este recunoscută datorită proprietăților sale – predominant în uzul extern – antiinflamatorii, analgezice, antiseptice, bacteriostatice și antifungice.

foto: pixabay.com

Florile de arnica posedă însă și o bună capacitate de stimulare a formării țesuturilor de granulație.

Extern, se recomandă în

  • contuzii
  • echimoze
  • entorse
  • luxații
  • ulcer varicos
  • cancer de piele
  • furunculoze
  • abcese
  • acnee
  • cicatrici cheloide
  • înțepături de insecte
  • arsuri
  • dureri musculare
  • reumatism.

Consumată intern – doar cu avizul medicului – este recomandată în

  • afecțiuni coronariene
  • angină pectorală
  • insomnii
  • depresie
  • viroze ș.a.

Se poate folosi sub formă de infuzie, ulei, tinctură, geluri sau unguente.

ATENȚIE!

Arnica poate determina dermatită de contact. Se recomandă testarea prealabilă a sensibilității la arnica pe o porțiune mică de piele fără leziuni.

Nu se aplică pe răni deschise sau mucoase. În cazul rănilor, se așteaptă formarea crustei și abia apoi se pot aplica unguentele sau compresele.

Intern se poate consuma numai la recomandarea medicului, fiind o plantă cu potențial toxic în cazul nerespectării dozelor.

Nu se recomandă consumul intern copiilor, femeilor însărcinate sau celor care alăptează.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Knuesel, O., Weber, M. & Suter, A. Arnica montana gel in osteoarthritis of the knee: An open, multicenter clinical trial. Adv Therapy 19, 209 (2002). https://doi.org/10.1007/BF02850361

4. Robledo SM, Vélez ID, Schmidt TJ. Arnica Tincture Cures Cutaneous Leishmaniasis in Golden Hamsters. Molecules. 2018 Jan 12;23(1):150. doi: 10.3390/molecules23010150. PMID: 29329207; PMCID: PMC6017635.

5. da Silva Prade J, Bálsamo EC, Machado FR, Poetini MR, Bortolotto VC, Araújo SM, Londero L, Boeira SP, Sehn CP, de Gomes MG, Prigol M, Cattelan Souza L. Anti-inflammatory effect of Arnica montana in a UVB radiation-induced skin-burn model in mice. Cutan Ocul Toxicol. 2020 Jun;39(2):126-133. doi: 10.1080/15569527.2020.1743998. Epub 2020 Mar 30. PMID: 32183539.

6. Sugier P, Jakubowicz-Gil J, Sugier D, Kowalski R, Gawlik-Dziki U, Kołodziej B, Dziki D. Chemical Characteristics and Anticancer Activity of Essential Oil from Arnica Montana L. Rhizomes and Roots. Molecules. 2020; 25(6):1284. https://doi.org/10.3390/molecules25061284