Bicarbonat de sodiu – 10 lingurițe cu vârf (aproximativ 100 g)
Pulbere de cărbune vegetal – 1 linguriță rasă
Calciu vegetal sau coral – 2 capsule
Ulei de mentă 5-10 picături
Ulei de melaleuca 2 picături
Ulei de copaiba 2 picături
Ulei de cuișoare 2 picături
Ulei de lămâie 2 picături
Se topește uleiul de cocos pe ,,bain-marie”, apoi se lasă puțin să se răcească, după care se adaugă încet, amestecând ușor, bicarbonatul de sodiu.
Foto credit: Cristina Munteanu
Foto credit: Cristina Munteanu
După ce compoziția a devenit omogenă, adaugăm și pulberea de cărbune vegetal, amestecând până aceasta se încorporează uniform.
Adăugăm ulterior conținutul a 2 capsule de calciu vegetal sau calciu coral și amestecăm din nou până la omogenizare.
La final se adaugă uleiurile esențiale și se mai amestecă puțin compoziția, după care se depozitează la loc răcoros până se solidifică.
Fiecare poate opta pentru ce uleiuri dorește în funcție de preferințe și de problemele cavității bucale.
În gingivite, stomatite, parodontoze recomand uleiul de tămâie, copaiba, cuișoare, melaleuca.
Foto credit: Cristina Munteanu
PS
Dacă din anumite motive pasta de dinți nu are consistența dorită, se poate retușa. Dacă este prea uleioasă, se depozitează într-un loc mai cald câteva minute (de exemplu, acum iarna, pe calorifer), apoi se adaugă bicarbonat de sodiu. Dacă este prea solidă și reușim cu greu să o luăm pe periuța de dinți, după ce o aducem la o consistență mai moale prin depozitare la cald, mai adăugăm ulei de cocos. De asemenea, dacă dorim o aromă mai puternică, putem completa cu câteva picături de ulei esențial.
Ultimul an a reprezentat o provocare din multe puncte de vedere, iar mâinile noastre au fost expuse agresiunii folosirii repetate a soluțiilor dezinfectante. Săpunul de Castilia reprezintă o variantă naturală de săpun fără miros, recomandat persoanelor cu piele sensibilă sau cu teren alergic. De aceea reprezintă o alternativă la săpunurile pline de coloranți și substanțe chimice din comerț.
Săpunul de Castilia este o combinație de uleiuri de măsline, cocos, palmier, jojoba și cânepă. Hidroxidul de potasiu din compoziție nu se regăsește în produsul final după saponificare. În urma acestui procedeu de saponificare se formează glicerina, care are efect de hidratare a pielii.
Acest săpun poate fi utilizat ca săpun solid, săpun lichid, gel de duș, șampon, pastă de dinți, detergent de vase sau de rufe. De asemenea, poate fi folosit ca șampon pentru animalele de companie sau ca insecticid natural sub formă de spray pulverizat pe plante sau suprafețe.
Pentru fiecare utilizare în parte se aplică un alt mod de diluare.
Din săpunul de Castilia lichid putem crea un săpun antibacterian adăugând apă și câteva picături de ulei esențial de melaleuca și/sau tămâie. De asemenea, ne putem personifica săpunul prin adăugarea unui ulei esențial preferat pe post de parfum: bergamotă, grapefruit, levănțică, mentă, trandafir, ylang-ylang etc.
Putem dilua produsul la fiecare folosire sau putem face o diluare prealabilă într-un recipient.
Pentru față de exemplu, se umezesc în prealabil fața și mâinile, apoi se pun 2-3 picături în palmele umezite și se aplică pe față prin masaj ușor, apoi se clătește.
Pentru corp se pun câteva picături de săpun lichid de Castilia pe un burete de corp și apoi se aplică pe corpul umezit în prealabil. Sau se pot adăuga 2 linguri de săpun lichid la o cadă.
Pentru păr se umezește părul și se pune o jumătate de lingură de săpun lichid în palmă, care se aplică și masează apoi ca un șampon obișnuit și ulterior se clătește. Sau se diluează o jumătate de lingură de săpun lichid cu o jumătate de cană de apă, se amestecă ușor și apoi se aplică pe părul umezit.
În cazul în care am rămas fără pastă de dinți putem aplica o picătură de săpun lichid de Castilia pe periuța de dinți și efectua astfel periajul. Pentru a contracara gustul de săpun putem adăuga o picătură de ulei esențial de mentă sau tămâie.
Pentru spălatul vaselor se diluează o parte de săpun cu 10 părți de apă.Pentru spălatul rufelor se folosesc 80-120 ml de săpun lichid de Castilia pentru o mașină (se pot adăuga câteva picături de ulei esențial pentru un miros plăcut, mirosul săpunului fiind unul neutru). La limpezire se adaugă 120 ml de oțet.
Ca și detergent universal se aplică o diluție de 60 ml de săpun lichid de Castilia la 900 ml de apă (de asemenea, se poate adăuga ulei esențial de lămâie sau portocală, atât pentru mirosul plăcut, cât și pentru intensificarea efectului de curățare).
Luna mai este numită popular și Florar, deoarece este luna florilor. Pe lângă efectul lor estetic și mirosul îmbietor, majoritatea florilor din luna mai au însă și numeroase indicații terapeutice. Vom face, așadar, o scurtă incursiune florală și vom enumera calitățile tămăduitoare ale celor mai importante flori ce își deschid bobocii în luna mai.
1. Salcâmul
Foto: Cristina Munteanu
Florile de salcâm au o acțiune antiacidă, emolientă, relaxantă. Ele sunt indicate intern în funcționarea normală a stomacului și plămânilor: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, tuse. Se mai recomandă în stări depresive, migrene, insomnii, anxietate, stres. Extern: în iritații ale pielii, arsuri.
Se recomandă folosirea florilor de salcâm intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop. Un preparat deosebit de apreciat și care păstrează proprietățile plantei este mierea de salcâm. Florile de salcâm se mai pot folosi proaspete, presărate în salate.
Extern, se pot face băi cu flori de salcâm și se pot aplica pe piele comprese cu infuzie sau ulei din flori de salcâm.
Florile de tei au acțiune antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, sedativă, hipotensivă.
Ele sunt indicate intern în afecțiuni respiratorii însoțite de tuse (bronșite, pneumonii), în afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, laringite, sinuzite), în stări de anxietate, agitație psiho-motorie, insomnii, dureri de cap (cefalee), nevroză cardiacă, sindromul picioarelor neliniștite, crampe abdominale. Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii.
Se recomandă folosirea florilor de tei intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, miere.
Extern, se pot aplica comprese cu infuzie din flori de tei sau extract uleios din flori de tei: calmarea iritațiilor pielii.
Florile de soc au acțiune detoxifiantă, sudorifică, mucolitică (fluidifică secrețiile și favorizează eliminarea lor), antalgică, antibacteriană, antivirală, ușor diuretică, ușor laxativă.
Foto: pixabay.com
Ele sunt indicate intern în: gripe, viroze, bronșite, traheite, stări febrile, tuse, reumatism, gută, stimularea lactației (la mamele care alăptează).
Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii, hemoroizi.
Se recomandă folosirea florilor de soc intern sub formă de suc, infuzie, tinctură, sirop, capsule cu pulbere.
Extern, se folosesc comprese cu infuzie din flori de soc în înțepături de insecte, arsuri, eczeme, nevralgii; infuzia din flori de soc mai poate fi utilizată sub formă de băi de șezut (hemoroizi, cistite).
Florile de păducel au acțiune reglatoare a tensiunii arteriale, antiaritmică, hipocolesterolemiantă, antioxidantă, ușor sedativă, calmantă.
Ele sunt indicate intern în: buna funcționare a aparatului cardiovascular, hipertensiune, tahicardie (palpitații), angină pectorală, hipercolesterolemie, tulburări induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri), insomnie, anxietate, stres.
Se recomandă folosirea florilor de păducel intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, vin tonic, capsule cu pulbere, comprimate, miere.
Florile de iasomie au acțiune tonică generală, relaxantă, antioxidantă, antitumorală, analgezică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie sau sirop în: insomnie, stres, anxietate, stări depresive.
Extern, în aromaterapie uleiul esențial de iasomie este deosebit de apreciat pentru inducerea unei stări de relaxare și optimism. Tot extern, se folosește uleiul de iasomie în masaj. Apa florală de iasomie se folosește ca loțiune tonică.
Florile de liliac au acțiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, antifungică, antibacteriană.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, vin medicinal, sirop în: reumatism, diabet zaharat, stări gripale, anxietate. Gemoderivatul din muguri de liliac este indicat în afecțiuni ale sistemului arterial coronarian (sindroame coronariene), angină pectorală.
Un preparat deosebit de apreciat pentru consumul intern este dulceața din flori de liliac.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, dureri articulare, nevralgii sub formă de comprese sau băi cu infuzie sau oțet din flori de liliac, masaj cu ulei de liliac. Pentru durerile dentare sau în afecțiuni ale cavității bucale (laringite, faringite, halenă) se recomandă sub formă de gargară. Un alt remediu preparat din flori de liliac este unguentul, util în durerile reumatismale.
Uleiul esențial de liliac se recomandă în aromaterapie în stări de stres, ca și decongestionant nazal etc. De asemenea, se poate combina cu alte ingrediente în realizarea unor creme, loțiuni, parfumuri.
Florile de gălbenele au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antispastică, hepatoprotectoare, cicatrizantă, epitelizantă, antiseptică, antibacteriană, antimicotică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din flori: gastrite, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară (fiere leneșă), hepatite, dismenoree.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, răni, degerături, afte, gingivite, acnee, cuperoză, hemoroizi, candidoză vaginală, sub formă de infuzie, gargară, comprese, băi de șezut, unguent, ulei vegetal.
Florile de mac au acțiune analgezică, sedativă, emolientă, antitusivă, hemostatică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop din petale în stări de anxietate, stres, insomnie, gripă, bronșită, laringită, tuse.
Extern, infuzia din petale de mac se folosește sub formă de gargară în afecțiuni ale cavității bucale (gingivite, faringite, abcese dentare). Sub formă de comprese faciale infuzia este utilizată pentru diminuarea ridurilor.
Atenție!
Macul de grădină (Papaver somniferum – în special semințele) conține morfină, codeină și papaverină. Acești compuși activi sunt responsabili pentru efectele terapeutice ale macului, însă pot provoca dependență și intoxicații.
Florile de mușețel au acțiune antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, sedativă.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule în: colici abdominale, sinuzite, insomnii.
Extern, florile de mușețel (infuzie, ulei) au indicație în cosmetică, afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, gingivite, sinuzite) și stomatologice (dureri dentare – în special cele date de erupție, abcese dentare). Unguentul, uleiul și infuzia din flori de mușețel se folosesc extern în afecțiuni ale pielii sau în dureri musculare. În lămpile de aromaterapie este utilizat pentru reducerea anxietății, stres, insomnii.
Florile de lăcrămioare au acțiune cardiotonică și diuretică.
Ele sunt indicate pentru uz intern numai sub îndrumare și supraveghere medicală sub formă de tinctură sau extract apos și în doze bine stabilite (planta are potențial toxic).
Extern, se folosesc infuzia, uleiul, oțetul sau unguentul pe bază de flori de lăcrămioare.
În aromaterapie uleiul de lăcrămioare este folosit ca parfumant și relaxant.
Extern, infuzia de lăcrămioare se poate folosi sub formă de comprese pentru diminuarea cearcănelor și a ochilor umflați dimineața (edem al pleoapelor) sau ca loțiune tonică pentru față. Unguentul și oțetul pe bază de flori de lăcrămioare sunt utile în durerile de cap.
Fitoterapia reprezintă o modalitate de tratament alternativ în cazul a numeroase afecțiuni în populația adultă. Ea constituie o metodă de tratament blândă și bine tolerată, care ar putea fi de folos și în cazul afecțiunilor pediatrice, în situația unor efecte adverse, rezistențe medicamentoase sau contraindicații în ce privește administrarea anumitor medicamente la vârste mici.
Numeroși părinți recurg la tratamente alternative din proprie inițiativă, de cele mai multe ori consultând internetul și apelând la sfatul unor persoane fără pregătire medicală. Pe de altă parte, există studii insuficiente privind tratamentele alternative la această categorie de vârstă, motiv care stă la baza reticenței medicilor în a prescrie pacienților pediatrici o medicație bazată pe plante. Cu toate acestea, utilizarea tratamentelor bazate pe plante este un proces care ia amploare. Acest fapt constituie o realitate nu doar în România, ci și în alte țări.
Datorită progreselor științifice, manifestate și în domeniul chimiei și farmacologiei, astăzi putem beneficia de produse standardizate din plante și de un control mai eficient al fitocompușilor și al efectelor lor. Acest fapt, corelat cu efectuarea unor studii clinice în populația pediatrică, poate contribui la utilizarea pe scară largă a fitoterapiei în pediatrie într-un mod responsabil, sub supraveghere medicală și cu monitorizarea atât a efectelor terapeutice, cât și a posibilelor efecte adverse.
Obiective
Obiectivul acestui studiu l-a constituit identificarea și analizarea studiilor existente privind utilizarea fitoterapiei în pediatrie în afecțiunile căilor respiratorii.
Material și metodă
Am căutat articole și studii științifice privitoare la utilizarea fitoterapiei în pediatrie în afecțiunile căilor respiratorii în bazele de date electronice Pub Med, Google Academic și Science Direct, în perioada 01.01.2008-30.03.2021. Am inclus în cercetarea noastră studii privind fitoterapia și aromaterapia în pediatrie. Nu am inclus în căutarea efectuată materiale care fac referire la tratamente homeopate sau vitamine.
Rezultate și discuții
Utilizarea fitoterapiei constituie o preocupare în țări cu un sistem medical bine dezvoltat și a fost documentată în diferite afecțiuni în cazul populației pediatrice, singură sau în asociere cu alte medicamente (1, 2, 3, 4, 5, 6).
În cercetarea efectuată am descoperit studii privind utilizarea produselor din plante în afecțiuni pediatrice respiratorii, digestive, endocrine, metabolice, urinare, dermatologice, oncologice etc. dar ne-am oprit atenția asupra celor respiratorii, urmând ca celelalte categorii să fie abordate separat, constituind tema unor materiale științifice următoare.
Dintre afecțiunile respiratorii, astmul a reprezentat un subiect de cercetare pentru mai multe studii științifice (7, 8). Acestea au relevat faptul că un procent de până la 89% dintre părinți folosesc medicina complementară și alternativă pentru a trata astmul copilului lor. O explicație a acestui fapt o constituie natura cronică a afecțiunii și efectele adverse ale medicației clasice utilizate pe termen lung. Dintre plantele și substanțele care au îmbunătățit funcția respiratorie menționăm îndeosebi Petasites hybridus (captalan) și picnogenolul, în urma utilizării cărora s-a constatat o îmbunătățire semnificativă a funcției pulmonare și a scorurilor astmului, scăderea inflamației căilor respiratorii, precum și reducerea dozelor de medicamente administrate. Alte plante și substanțe menționate privind efectul lor în astm, îndeosebi la adulți, sunt Boswellia serrata (tămâia), Tylophora indica, Lobelia inflata, ghimbirul, eucaliptolul.
O metaanaliză (9) care a studiat utilizarea plasturilor pe bază de plante Acupoint (AHP) în cadrul terapiei medicinei tradiționale chineze în astmul la copii a identificat unsprezece studii care au implicat 882 de copii cu astm. Semințele de muștar alb, rhizoma Corydalis și radix Kansui au fost cele mai frecvent utilizate plante medicinale. Tratamentul adjuvant cu AHP a redus semnificativ frecvența crizelor de astm acut și a îmbunătățit debitul expirator de vârf. Revizuirea respectivă a concluzionat faptul că adăugarea tratamentului bazat pe plasturii din plante la medicația clasică ar putea reduce frecvența crizelor de astm, comparativ cu medicația clasică singură.
Turmericul (Curcuma longa L.) a fost evaluat într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (10), care a demonstrat ameliorarea astmului la copii și adolescenți. Pacienții au fost repartizați aleatoriu să primească 30 mg/kg/zi de C. longa timp de 6 luni sau placebo. Pacienții cărora li s-a administrat turmeric au prezentat treziri nocturne mai puțin frecvente, utilizarea mai rară a agoniștilor β-adrenergici cu acțiune scurtă și un control mai bun al bolii după 3 și 6 luni, în comparație cu cei care au primit placebo.
Tot în ceea ce privește astmul bronșic la copii, extractul din rădăcină de Pelargonium sidoides (geraniu) a fost evaluat (11) în privința eficienței în reducerea crizelor de astm. Studiul a înrolat 61 de copii astmatici cu infecție virală a tractului respirator superior și a concluzionat faptul că grupul de copii care a beneficiat de tratamentul cu Pelargonium sidoides a avut o frecvență mai mică a atacurilor de astm în timpul infecțiilor virale ale tractului respirator.
Geraniul (Pelargonium sidoides) a constituit subiectul unei revizii de literatură (12) care a analizat șapte studii cu 1067 copii având vârsta sub 6 ani privind eficiența în infecțiile acute ale tractului respirator. Copiii au prezentat în majoritatea cazurilor recuperare completă sau îmbunătățiri majore ale simptomelor în timpul perioadei de tratament. Preparatul pe bază de geraniu a avut eficiență în astmul bronșic, faringo-amigdalita acută și în rinosinuzita acută.
Pelargonium sidoides a constituit, de asemenea, subiectul unor studii (13) privind evaluarea eficacității acestei plante în bronșitele acute la copii. Studiul a inclus 220 de copii, împărțiți pe grupe de vârstă (1-6 ani, 6-12 ani, 12-18 ani), cărora li s-a administrat geraniu sau placebo timp de 7 zile. S-a constatat o îmbunătățire în ce privește tusea și ralurile auscultatorice la pacienții ce au primit geraniu, indicând faptul că această plantă poate constitui o opțiune bine tolerată și eficientă de tratament în bronșita acută.
Un studiu clinic multicentric, randomizat, deschis (14) a fost efectuat privind siguranța și efectele dependente de doză ale echinaceei în tratamentul episoadelor de infecții respiratorii acute la copii. Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 79 de copii cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani, cărora li s-au administrat începând de la primele semne și simptome de infecție respiratorie comprimate cu extract de Echinaceea. Rezultatele au fost dependente de doză, ducând la scurtarea timpului de boală și la recurențe mai puține în perioada următoare în cazul copiilor care au beneficiat de doza mai mare.
În ceea ce privește alte afecțiuni respiratorii, precum bronșiolita, chestionare aplicate aparținătorilor copiilor cu această afecțiune au relevat că aceștia au apelat la medicamente tradiționale chineze și au fost mulțumiți de efectele acestora (15).
În pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae s-a constatat (16) faptul că asocierea unor remedii aparținând medicinei chineze cu antibioterapia (azitromicină) a prezentat avantaje clinice mai evidente și eficacitate semnificativă, comparativ cu tratamentul antibiotic singur. Un alt studiu (17) a comparat efectele ameliorative ale formulei tradiționale chineze Qingfei Tongluo și ale azitromicinei asupra pneumoniei cu Mycoplasma. Concluzia studiului a fost aceea că tratamentul medicinal clasic chinez a inhibat progresia pneumoniei cu Mycoplasma pneumoniae, a redus permeabilitatea vasculară și a îmbunătățit microcirculația pulmonară mai eficient decât tratamentul convențional cu azitromicină.
În tratamentul tusei în medicina tradițională iraniană a fost demonstrat a avea efect planta numită Zataria multiflora. Astfel, următorul studiu (18) a realizat o revizie de literatură privind utilizarea acestei plante în tratamentul tusei, singură sau în combinație cu Althaea officinalis (nalbă) sau uleiul esențial de Foeniculum vulgare (fenicul). Toate studiile clinice analizate au confirmat eficacitatea Z. multiflora în ameliorarea tusei acute la copii, adolescenți și adulți, fără a se semnala efecte adverse.
În cadrul tratamentelor cu plante medicinale, un loc important îl ocupă aromaterapia. Uleiurile esențiale sunt folosite în special prin difuzare în mediul ambiant prin intermediul lămpilor de aromaterapie sau sunt aplicate topic, prin masaj, diluate într-un ulei vegetal. Există studii (19) privind eficiența acestora în diverse afecțiuni respiratorii, în special la adulți, bibliografia pediatrică fiind mai săracă. Menționăm aici un caz (20) al unui copil de 3 ani aflat sub oxigenoterapie pentru o pneumonie cu virus sincițial respirator care a beneficiat de aromaterapie. Pacienta, suferind și de miopatie centrală, boală pulmonară restrictivă, scolioză și atelectazie a lobului pulmonar superior stâng, se afla sub oxigenoterapie de 18 zile, timp în care a primit și medicație alopată. În ziua 18 de boală s-a sistat medicația și, la cererea părinților, s-a difuzat în camera pacientei o combinație de lavandă, cimbru, brad și mentă, pacienta inhalând astfel pasiv aceste substanțe. S-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă a stării pacientei, constând în reducerea necesarului de oxigen după administrarea prin difuzare a uleiurilor esențiale. Saturația în oxigen a crescut de la 94% la 97%, cu reducerea episoadelor de desaturare.
Potențialul antimicrobian al uleiurilor esențiale a început să fie tot mai studiat și în ce privește pacienții cu fibroză chistică, bine fiind cunoscut faptul că aceștia suferă din primii ani de viață de infecții respiratorii recurente și cronice, în care sunt implicate tulpini bacteriene tot mai rezistente la antibiotice, precum Staphylococcus aureus sau Pseudomonas aeruginosa. Testarea pe care o consemnăm aici (21) a fost realizată pe probe respiratorii obținute de la 30 de pacienți cu fibroză chistică având o medie de vârstă de 20,5 ani. Se remarcă în acest studiu trei uleiuri esențiale cu activitate bactericidă pe tulpinile bacteriene menționate: uleiul de scorțișoară, mesteacăn dulce și ienupăr.
Întrucât una dintre reținerile de a administra tratamente fitoterapice copiilor este legată de formele farmaceutice tip tincturi sau extracte, care conțin alcool, considerăm util a menționa un studiu (22) care a evaluat concentrațiile de alcool din sânge după administrarea orală a unei combinații fixe de extract de fluid din rădăcină de cimbru și primulă la copiii cu bronșită acută. Studiul respectiv a demonstrat în cazul menționat un raport risc/beneficiu favorabil al medicamentului.
Concluzii
Frecvența utilizării plantelor medicinale în general, și în pediatrie în special, ne indică fitoterapia ca fiind o resursă terapeutică importantă, demnă de luat în considerare în prevenirea anumitor afecțiuni și în ameliorarea simptomelor, singură sau în asociere cu alte tratamente medicamentoase. Se poate remarca din scurta incursiune științifică întreprinsă că există plante a căror acțiune este benefică în afecțiunile respiratorii întâlnite la copii. Dintre acestea se remarcă Petasites hybridus (captalan), Boswellia serrata (tămâia), Pelargonium sidoides (geraniu), Curcuma longa (turmeric), echinaceea ș.a. Aceste plante, prin compușii lor activi, pot îmbunătăți semnificativ funcția respiratorie a pacienților pediatrici și majoritatea pot constitui o alternativă viabilă la tratamentele clasice, atât în afecțiunile acute, cât și în cele cronice. În fața acestei perspective, consider că este benefic ca medicii să își însușească cunoștințe privind terapiile alternative în vederea permiterii accesului pacienților la o medicație bazată pe plante atunci când afecțiunile pot fi tratate și astfel. În această ordine de idei, se poate asigura accesul la o medicație sigură, în care pot fi evitate eventualele interacțiuni între substanțele medicamentoase și efectele adverse nedorite. De asemenea, ar încuraja folosirea produselor standardizate, recomandate de specialiști, și ar elimina pericolul recomandării acestor produse de către persoane neinstruite și al plantelor culese în condiții nesigure și contaminate cu diverși poluanți.
Psoriazisul este o afecțiune cronică dermatologică, care se caracterizează prin producerea în exces a celulelor de piele în anumite zone ale corpului. O dată cu producerea accelerată a celulelor, la suprafața pielii se vor observa zone roșiatice (leziunile eritematoase), de forme și dimensiuni diferite, acoperite de cruste (scuame) alb-sidefii. Ca să înțelegem cât de accelerat este ritmul de înmulțire al acestor celule, vom menționa faptul că ciclul de viață normal (turnover-ul) al celulelor cutanate este undeva la 30 de zile, în timp ce în psoriazis este de circa 5 zile; ceea ce înseamnă că celulele se multiplică de 5-6 ori mai repede decât în mod normal.
Aceste leziuni specifice psoriazisului apar de obicei în zone precum: coate, genunchi, dar și în zona scalpului, pe spate sau palme. Poate afecta, de asemenea, unghiile, părul sau articulațiile. Leziunile pot determina mâncărime sau pot fi dureroase.
Psoriazisul este o boală autoimună, determinată genetic și nu este contagioasă.
Evoluția bolii depinde și de alți factori și are loc în pusee. Dintre numeroșii factori care pot contribui la apariția psoriazisului menționăm: alimentația, fumatul, consumul de alcool, abuzul de medicamente, bolile infecțioase, îmbrăcămintea, traumatismele, contactul cu substanțe chimice, factorii psiho-emoționali (stresul, oboseala cronică) etc.
Fiind o boală autoimună, persoanele care au psoriazis pot dezvolta și alte boli autoimune precum boala Crohn, diabet zaharat, tiroidite ș.a.
Tratament
Până la momentul de față nu există un tratament curativ, adică un tratament care să vindece psoriazisul și să determine dispariția lui. Toate tratamentele încearcă să țină evoluția bolii sub control, să diminueze leziunile, astfel încât să contribuie la îmbunătățirea calității vieții acestor persoane.
Tratamentul clasic presupune aplicarea unor creme sau unguente (bazate pe analogi de vitamina D, retinoizi, corticosteroizi, uree, acid salicilic), fototerapia cu ultraviolete, fotochimioterapia cu psoralen (medicamentul este activat prin expunerea la radiațiile ultraviolete), anumite tratamente medicamentoase (retinoizi, metotrexat, ciclosporină) și, mai recent, terapiile biologice. Majoritatea acestor tratamente prezintă însă riscuri și reacții adverse semnificative.
Tratamentul alternativ sau, mai bine spus în acest caz, complementar, înseamnă în primul rând modificarea stilului de viață. Ca și în cazul altor boli autoimune, o alimentație sănătoasă și echilibrată poate ajuta la ținerea bolii sub control. Este dovedit că în cazul bolilor autoimune renunțarea la alimentele care întrețin inflamația (lactate, gluten, grăsimi, prăjeli, zahăr, condimente, conserve, afumături) este benefică. Astfel, alimentația pacienților cu psoriazis va trebui să predomine în fructe și legume proaspete, care sunt bogate în vitamine și antioxidanți. Fibrele favorizează detoxifierea organismului, de aceea alimentația bogată în fibre este indicată la pacienții cu psoriazis.
Se recomandă introducerea în alimentația zilnică a alimentelor bogate în grăsimi sănătoase: semințe de in, semințe și ulei de cânepă, semințe de chia, nuci, avocado, ulei de măsline ș.a.
Cosmetice naturale
Evitarea folosirii cosmeticelor (creme, șampoane, deodorante, parfumuri, vopsele de păr etc.) care conțin substanțe chimice nocive și înlocuirea lor pe cât posibil cu produse bazate pe ingrediente naturale este, de asemenea, recomandată.
Îmbrăcăminte din fibre naturale
Se recomandă evitarea hainelor din fibre sintetice și strâmte pe corp și utilizarea unor îmbrăcăminți confecționate din fibre naturale: in, cânepă, bumbac, mătase, bambus.
Evitarea stresului
Optarea pentru un ritm de viață mai liniștit, cu respectarea programului de odihnă și a mișcării fizice ușoare, constante, a meditației sau rugăciunii este recomandată pentru toate persoanele și, cu atât mai mult, pentru cele care suferă de psoriazis. Avem de a face în psoriazis cu un cerc vicios: stresul contribuie la apariția psoriazisului, iar mai apoi leziunile de pe piele întrețin stresul. Persoanele cu psoriazis în zone vizibile suferă de o oarecare stigmatizare din cauza societății, care pune leziunile pe seama unor boli contagioase sau a lipsei de igienă. Am putea spune că psoriazisul este un fel de lepră a societății moderne din acest punct de vedere. Acest fapt determină izolarea socială a pacienților cu psoriazis, apariția depresiei, anxietății, fenomene care contribuie în plus la agravarea bolii. Pacienților cu psoriazis li se recomandă în acest context și psihoterapia, ca ajutor în gestionarea situațiilor stresante de viață.
Remedii din plante
Dintre remediile bazate pe plante natura ne-a pus la dispoziție numeroase plante care pot fi utilizate în tratamentul psoriazisului, unele consumate intern, iar altele sub formă de băi, comprese, creme sau unguente.
Pe piele putem aplica uleiuri vegetale de cătină, morcov, cânepă, gălbenele, luminiță de seară, coada șoricelului, rostopască, măsline, in, cocos, sâmburi de struguri, avocado. La acestea se pot adăuga uleiuri esențiale: tămâie, smirnă, levănțică, copaiba, cedru, mușețel, arbore de ceai, geranium, turmeric, Helichrysum (imortele).
Majoritatea acestor uleiuri sunt bogate în acizi grași esențiali, vitamine și antioxidanți, care au rol în reducerea inflamației de la nivelul pielii, au efect emolient și hidratant. Unele dintre uleiuri au efect antimicrobian (arbore de ceai, salvie, neem).
Pentru băi și comprese se pot folosi amestecuri din următoarele plante: rădăcină de brusture, coada șoricelului, coada calului, mușețel, levănțică, trifoi roșu, rostopască, trei frați pătați, gălbenele, nalbă, pudră de araroba ș.a.
Intern se recomandă consumul următoarelor ceaiuri: coriandru, brusture, coada șoricelului, năpraznic, urzică, trei frați pătați, măceșe, cătină, flori de soc, gălbenele, rostopască, cimbrișor, ceai verde, nuc, mesteacăn. Pentru confortul emoțional: levănțică, valeriană, conuri de hamei, passiflora, tei.
Primăvara se recomandă o cură cu sevă de mesteacăn. O altă alternativă este cura cu gel de aloe vera.
Extracte din plante care pot fi utilizate în psoriazis sunt: orz verde, cedru, nuc, platan, secară, tei.
Expunerea la soare
Expunerea corpului la lumina naturală a soarelui în orele recomandate este, de asemenea, benefică. Se recomandă folosirea unor creme de protecție solară bazate pe ingrediente naturale.
Acest material nu înlocuiește consultația medicală și nici nu încurajează automedicația. Pentru a trata o afecțiune, chiar și naturist, avem nevoie în primul rând de un diagnostic corect! Tratamentele se individualizează în funcție de simptomele fiecărui pacient.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie orientativă:
1. Woźniak E, Owczarczyk-Saczonek A, Placek W. Psychological Stress, Mast Cells, and Psoriasis-Is There Any Relationship? Int J Mol Sci. 2021 Dec 9;22(24):13252. doi: 10.3390/ijms222413252. PMID: 34948049; PMCID: PMC8705845.
2. Hoffmann J, Gendrisch F, Schempp CM, Wölfle U. New Herbal Biomedicines for the Topical Treatment of Dermatological Disorders. Biomedicines. 2020 Feb 8;8(2):27. doi: 10.3390/biomedicines8020027. PMID: 32046246; PMCID: PMC7168306.
3. Timoszuk M, Bielawska K, Skrzydlewska E. Evening Primrose (Oenothera biennis) Biological Activity Dependent on Chemical Composition. Antioxidants (Basel). 2018 Aug 14;7(8):108. doi: 10.3390/antiox7080108. PMID: 30110920; PMCID: PMC6116039.
4. Martins AM, Gomes AL, Vilas Boas I, Marto J, Ribeiro HM. Cannabis-Based Products for the Treatment of Skin Inflammatory Diseases: A Timely Review. Pharmaceuticals (Basel). 2022 Feb 9;15(2):210. doi: 10.3390/ph15020210. PMID: 35215320; PMCID: PMC8878527.
Rostopasca este o plantă ierboasă care crește în zone nisipoase, umbroase, pe lângă case sau garduri, în zone necultivate.
De la rostopască se pot utiliza în scop terapeutic toate părțile plantei: rădăcina, tulpina, frunzele, florile sau sucul proaspăt (seva/latexul). Planta este bogată în principii active precum alcaloizi (chelidonină, chelidoxantină, sanguinarină etc.), vitamina C, uleiuri volatile, săruri minerale, saponozide ș.a.
Preparatele pe bază de rostopască au proprietăți antispastice, sedative, analgezice, hepatoprotectoare, coleretic-colagoge (stimulează secreția și eliminarea bilei), vasodilatatoare, hipotensive, hipocolesterelomiante, hemostatice, antivirale, bacteriostatice, antifungice, antitumorale.
Rostopasca este astfel recomandată în afecțiuni hepato-biliare (post hepatită acută, hepatite cronice, litiază biliară, migrene de cauză biliară, ciroză), hipertensiune, hipercolesterolemii, ateroscleroză, tumori.
Se poate utiliza sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din plantă, cataplasme, ulei, unguent, suc proaspăt – singură sau în diverse combinații.
foto: Cristina Munteanu
Sucul proaspăt de rostopască se folosește în tratamentul verucilor, din acest motiv planta mai fiind numită și ,,iarbă de negi” sau ,,negelariță”. Seva se aplică pe negi 7 zile consecutiv. În perioadele în care planta proaspătă nu este disponibilă sau din motive inestetice (colorația maronie ulterioară) pe negi se poate aplica tinctură, ulei sau unguent pe bază de rostopască. Uleiul sau unguentul mai sunt recomandate în răni (nesângerânde), psoriazis, impetigo, eczeme.
Atenție!
Rostopasca nu se administrează în faza acută a icterelor.
Nu se consumă mai mult de 7 zile consecutiv. După o cură de 7 zile se recomandă o pauză de 2 săptămâni.
Contraindicații:
Nu se recomandă folosirea în timpul sarcinii și al alăptării. De asemenea, nu se recomandă utilizarea în cazul copiilor sub 14 ani (doar în cazuri excepționale, cu recomandarea medicului).
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
Păducelul este un arbust spinos din familia Rosaceae. Florile sale sunt albe iar fructele coapte au formă sferic-ovală, culoare roșie și gust amărui.
Păducelul este o plantă cu proprietăți dovedite în problemele cardio-vasculare, mai ales cele care au la bază un substrat nervos, fiind pe bună dreptate supranumit planta inimii.
Se folosesc de la arbustul de păducel florile, frunzele și fructele, din care se prepară infuzie, decoct, tinctură, extract, sirop, vin tonic, comprimate, capsule.
Păducelul intră în compoziția a numeroase preparate fitoterapice simple sau combinate, indicate în probleme cardiace, asupra cărora vom insista în continuare. Fructele proaspete se pot consuma sub formă de compot sau dulceață.
Prin substanțele chimice care intră în componența sa, păducelul are numeroase proprietăți, acționând asupra centrilor nervoși vasculari, a vaselor de sânge și asupra miocardului. De asemenea, este recomandat și ca neurotrofic.
foto: istockphoto.com
Păducelul
– contribuie la creșterea forței de contracție a inimii (acțiune inotrop pozitivă)
– acționează pe reglarea ritmului cardiac (efect cronotrop negativ)
– acționează asupra vaselor de sânge, reducând rezistența vasculară periferică
– tonifică pereții capilarelor
– are acțiune coronarodilatatoare și antispastică
– are acțiune antiaritmică
– previne apariția trombozelor
– este hipocolesterolemiant
– este antioxidant
– are efect ușor sedativ
– are efect diuretic.
Păducelul este mai degrabă un normotensor, un reglator de tensiune.
Este indicat în:
❤tahicardie (palpitații)
❤aritmii
❤hipertensiune
❤angină pectorală, precordialgii
❤insuficiență cardiacă la debut
❤sechele post infarct miocardic
❤hipercolesterolemii
❤ateroscleroză
❤tulburările induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri)
❤insomnie
❤anxietate
❤stress
❗❗❗
Înainte de începerea unui tratament pe bază de păducel este recomandat să consultați un medic specialist în fitoterapie, mai ales când există deja medicație cardiacă instituită.
Păducelul nu se recomandă bolnavilor care se află în stadii avansate de boală, prezintă edeme cardiace și nici femeilor însărcinate. Cu prudență și monitorizare, poate fi administrat copiilor.
Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.
Sinuzita reprezintă inflamația sinusurilor paranazale. Sinusurile paranazale sunt niște cavități osoase care în mod normal sunt pline cu aer. Ele sunt căptușite de o mucoasă la nivelul căreia se găsesc mai multe tipuri de celule; dintre aceste celule unele produc mucus, iar altele drenează, ajută la eliminarea mucusului.
Există mai multe tipuri de sinusuri, pereche, grupate după localizarea lor în:
Foto: internet
– frontale (deasupra ochilor)
– etmoidale (între ochi)
– maxilare (sub ochi)
– sfenoidale (în spatele ochilor).
Rolul sinusurilor paranazale este multiplu. Exemplificăm prin rolul de a proteja căile aeriene, de a umidifica și încălzi aerul inspirat, de a regla presiunea intranazală sau de a amplifica rezonanța vocii. De asemenea, ele au un rol în apărarea imunitară, la nivelul mucoasei existând limfocite și mastocite.
În sinuzite, mucoasa care căptușește aceste sinusuri este inflamată, iar în interiorul cavităților se acumulează secreții (exces de mucus), care pot bloca astfel sinusurile și se pot suprainfecta. Datorită inflamației mucoasei, secreția normală de mucus și drenarea acestuia este afectată. Inflamația poate fi de natură alergică, virală, bacteriană sau fungică. De asemenea, ea poate fi acută sau cronică.
– secreții nazale vâscoase, galben-verzui sau transparente
– nas înfundat (datorită inflamației mucoasei)
– respirație dificilă (datorită nasului înfundat)
– diminuarea mirosului
– senzația de presiune la nivelul sinusurilor paranazale
– durere la nivelul frunții, la baza nasului, în jurul ochilor
– durere la nivelul maxilarului, dinților sau urechilor
– respirație urât mirositoare (halenă)
– tuse (datorită secrețiilor care drenează postnazal, ajungând în orofaringe)
– febră
Factori favorizanți
Există o serie de factori care pot favoriza apariția sinuzitelor:
– deviația de sept
– polipii nazali
– alergiile
– infecțiile respiratorii (virale, bacteriene sau fungice)
– boli care presupun alterarea statusului imunitar (imunodeficiențe, boli autoimune).
Netratată, sinuzita poate duce la complicații grave precum abcesul orbitar, meningita, osteomielita, afectarea vederii, de aceea este importantă diagnosticarea corectă și tratarea corespunzătoare a acesteia.
Tratament naturist
Ca în cazul majorității afecțiunilor, avem și posibilități naturiste de a ameliora simptomele sau de a trata sinuzitele. Tratamentul trebuie individualizat, depinzând de tipul sinuzitei (acută sau cronică) și de factorul etiologic (alergic, infecțios etc.) și poate fi asociat medicației clasice.
Dintre soluțiile pe care natura ni le oferă, voi prezenta în cele ce urmează câteva alternative.
În sinuzitele de natură alergică se pot folosi plante care au efect antialergic:
– coacăz negru
– trei frați pătați
– lemn dulce.
În sinuzitele de natură infecțioasă sunt utile:
– salvia
– echinaceea
– cimbrul
– propolisul.
Pentru inhalații se pot folosi infuzii din următoarele plante (sau uleiuri esențiale adăugate în apa pentru inhalații):
Pentru uz intern, eficiente sunt extractele din coacăz negru, carpen, mesteacăn pufos, arin negru sau cel din semințe de grapefruit.
Acest material nu înlocuiește consultația medicală și nici nu încurajează automedicația. Pentru a trata o afecțiune, chiar și naturist, avem nevoie în primul rând de un diagnostic corect! Tratamentele se individualizează în funcție de simptomele fiecărui pacient și de cauza sinuzitei sale.
Coriandrul sau pătrunjelul chinezesc, cum mai este denumit, este o plantă cunoscută în special ca și condiment și mai puțin pentru beneficiile sale terapeutice. Cu toate acestea, atât frunzele, cât și semințele plantei au numeroase proprietăți terapeutice asupra cărora vom insista în cele ce urmează. Părțile sale componente reprezintă o sursă importantă de vitamine (A, C, K), minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu), fibre și uleiuri esențiale.
foto: istockphoto
Coriandrul are astfel proprietăți de stimulare a digestiei, antidiabetice, anxiolitice, anticonvulsivante, antioxidante, antiinflamatoare, cardioprotectoare, hepatoprotectoare și neuroprotectoare. Pe lângă aceste proprietăți general recunoscute, coriandrul conține o serie de compuși cu rol chelator, care contribuie la eliminarea metalelor grele din organism și a toxinelor. Metalele grele (aluminiu, arsenic, cadmiu, mercur, plumb etc.) pot ajunge în organism pe diverse căi, prin consumul de pește oceanic (rechin, ton), fructe și legume stropite cu pesticide sau prin fumat (culturile de tutun se stropesc cu cadmiu), cosmetice etc.
Coriandrul este, așadar, un element important în curele de dezintoxicare ale organismului și enumerat printre plantele cu proprietăți anticancerigene.
Aceste proprietăți sunt susținute prin studii științifice, pe care le puteți consulta la bibliografie.
Cel care a descoperit această proprietate de chelator de metale grele a coriandrului este Dr. Yoshiaki Omura de la Fundatia de Cercetare a Inimii din New York.
foto: istockphoto
Coriandrul poate fi astfel folosit intern sub formă de infuzie, ulei, tinctură, capsule cu ulei sau pulbere din plantă, singur sau în combinație cu alte plante medicinale în diverse produse digestive.
Extern, coriandrul poate fi utilizat sub formă de cataplasme, comprese sau gargară în afecțiuni ale mucoasei bucale, ale pielii, precum și în afecțiuni reumatismale.
Se recomandă în:
inapetență, anorexie
tulburări digestive
parazitoze intestinale
stimularea lactației
sindrom metabolic
diabet zaharat
boala Alzheimer
boala Parkinson
migrene
afecțiuni oncologice
afecțiuni ale pielii
detoxifiere de metale grele.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Aga M, Iwaki K, Ueda Y, Ushio S, Masaki N, Fukuda S, Kimoto T, Ikeda M, Kurimoto M. Preventive effect of Coriandrum sativum (Chinese parsley) on localized lead deposition in ICR mice. J Ethnopharmacol. 2001 Oct;77(2-3):203-8. doi: 10.1016/s0378-8741(01)00299-9. PMID: 11535365.
2. Marcucci MC, Oliveira CR, Spindola D, Antunes AA, Santana LYK, Cavalaro V, Costa IB, de Carvalho AC, Veiga TAM, Medeiros LS, Dos Santos Zamarioli L, Gonçalves CP, Santos MF, Grecco SS, Suzuki VY, Ferreira LM, Garcia DM. Molecular Dereplication and In Vitro and In Silico Pharmacological Evaluation of Coriandrum sativum against Neuroblastoma Cells. Molecules. 2022 Aug 24;27(17):5389. doi: 10.3390/molecules27175389. PMID: 36080159; PMCID: PMC9457718.
3. Mustafa HN. Morphohistometric analysis of the effects of Coriandrum sativum on cortical and cerebellar neurotoxicity. Avicenna J Phytomed. 2021 Nov-Dec;11(6):589-598. doi: 10.22038/AJP.2021.18107. PMID: 34804896; PMCID: PMC8588955.
4. Nishio R, Tamano H, Morioka H, Takeuchi A, Takeda A. Intake of Heated Leaf Extract of Coriandrum sativum Contributes to Resistance to Oxidative Stress via Decreases in Heavy Metal Concentrations in the Kidney. Plant Foods Hum Nutr. 2019 Jun;74(2):204-209. doi: 10.1007/s11130-019-00720-2. PMID: 30783906.
5. Omura Y, Beckman SL. Role of mercury (Hg) in resistant infections & effective treatment of Chlamydia trachomatis and Herpes family viral infections (and potential treatment for cancer) by removing localized Hg deposits with Chinese parsley and delivering effective antibiotics using various drug uptake enhancement methods. Acupunct Electrother Res. 1995 Aug-Dec;20(3-4):195-229. doi: 10.3727/036012995816357014. PMID: 8686573.
6. Sobhani Z, Mohtashami L, Amiri MS, Ramezani M, Emami SA, Simal-Gandara J. Ethnobotanical and phytochemical aspects of the edible herb Coriandrum sativum L. J Food Sci. 2022 Apr;87(4):1386-1422. doi: 10.1111/1750-3841.16085. Epub 2022 Mar 12. PMID: 35279837; PMCID: PMC9314633.
7. Velaga MK, Yallapragada PR, Williams D, Rajanna S, Bettaiya R. Hydroalcoholic seed extract of Coriandrum sativum (Coriander) alleviates lead-induced oxidative stress in different regions of rat brain. Biol Trace Elem Res. 2014 Jun;159(1-3):351-63. doi: 10.1007/s12011-014-9989-4. Epub 2014 May 3. PMID: 24793421.
Atenție!
Contraindicații:
