Monthly Archive June 29, 2022

Bydr. Cristina Munteanu

ASLO nu se tratează!

foto: pixabay.com

ASLO nu este o boală, nu se tratează!

Analiza numită ASLO reprezintă de fapt niște anticorpi. În mod normal, mai ales după experiența COVID, cam toți știm cum e cu anticorpii, că ne arată faptul că organismul s-a întâlnit cu un virus sau bacterie. Atunci, de ce ne-am dori să „tratăm”, să anihilăm anticorpii?

Cu toate acestea, determinarea titrului ASLO a constituit și constituie încă un subiect controversat, care sperie numeroase mămici și, din nefericire, și unii medici.

Ce reprezintă ASLO?

Prescurtarea ASLO vine de la antistreptolizina O.

Streptolizina O este o proteină (hemolizină) produsă de Streptococcus pyogenes (streptococ betahemolitic de grup A). Streptolizina O prezintă proprietăți antigenice și, recunoscută de către sistemul imunitar, determină ca răspuns specific din partea sistemului imunitar sintetizarea de anticorpi specifici antistreptolizină O: prescurtat ASLO.

ASLO nu reprezintă un criteriu de diagnostic pentru faringo-amigdalita streptococică!

Anticorpii specifici ASLO apar abia după aproximativ două săptămâni de la infecția cu streptococ (de aceea nu are rost această analiză la debutul bolii – nu are nicio relevanță, iar dacă e crescută, ne indică o infecție anterioară cu streptococ) și continuă să crească, atingând un maxim în aproximativ 6-8 săptămâni, după care încep să scadă. Cu toate acestea, practica a dovedit că anticorpii ASLO scad lent în timp, pe parcursul a luni de zile. La unii pacienți scăderea se înregistrează după 6-12 luni.

foto: pixabay.com

O creștere a nivelului ASLO după momentul în care am detectat valoarea maximă poate însemna o reinfecție cu streptococ.

Creșterea titrului ASLO ține pe de o parte de virulența streptococului și pe de altă parte de reacția sistemului imunitar al pacientului.

De ce totuși această fobie de ASLO și această tendință de a da antibiotic când se observă o valoare crescută a titrului la un pacient asimptomatic?

Deoarece infecția cu streptococ betahemolitic de grup A poate da anumite complicații.

Complicațiile postinfecție cu streptococ cele mai cunoscute și aduse în discuție sunt reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută poststreptococică și cardita reumatismală.

Streptolizina O și anticorpii specifici pot forma complexe imune circulante, care se pot depune în țesuturi sau la nivelul membranei de filtrare glomerulară de la nivelul rinichiului.

foto: pixabay.com

Complexele imune care se depun pe membrana glomerulară a nefronului, produc leziuni ale membranei bazale glomerulare. Aceste leziuni apar într-un interval de 1-2 săptămâni de la faringo-amigdalita streptococică și la 2-6 săptămâni după infecțiile tegumentare cu streptococ betahemolitic de grup A. Tratamentul antibiotic al faringitei streptococice nu previne glomerulonefrita! El poate doar reduce titrul anticorpilor antistreptolizină O. Pacienții cu glomerulonefrită poststreptococică prezintă edeme, hematurie macroscopică (sânge vizibil în urină), proteine în urină, oligurie (emisia unei cantități mai mici de urină decât în mod normal, deși consumul de lichide este păstrat), dureri lombare, dureri abdominale, hipertensiune arterială.

foto: pixabay.com

Reumatismul articular acut post infecție streptococică debutează la 1-2 săptămâni după infecția streptococică, cu simptome precum: febră, stare de oboseală, dureri la nivelul genunchilor, gleznelor, pumnilor sau coatelor. Articulațiile sunt umflate, calde, roșii. Simptomele articulare pot migra de la o articulație la alta.

Atunci când vorbim de cardita reumatismală, principalele simptome sunt: durere în piept, tahicardie (palpitații), dispnee (respirație dificilă). Este indicată o ecografie cardiacă și electrocardiogramă.

Concluzii:

Nu tratăm ASLO!

Tratăm un pacient care are anumite simptome și anumite analize (între care uneori poate fi și ASLO). ASLO scos din context, recoltat doar pentru a-l recolta, nu are absolut nici o valoare.

Un copil fără simptome la care ocazional se depistează un streptococ în urma unui exudat nazal sau faringian NU se tratează cu antibiotic! El este considerat purtător sănătos.

Un copil fără simptome la care ocazional se depistează un titru ASLO mare, nu se tratează cu antibiotic.

Unui copil care are acum roșu în gât (faringită, amigdalită) nu îi va fi recoltat ASLO. Am spus mai sus, anticorpii încep să crească după aproximativ 2 săptămâni. Și acest fapt reprezintă un răspuns normal al organismului într-o infecție. Producerea anticorpilor ajută organismul să depășească boala.

Un copil cu exudat faringian negativ și ASLO crescut nu va fi tratat cu antibiotic. ASLO sunt anticorpi, iar antibioticul nu omoară anticorpi, ci bacterii.

ASLO reprezintă o analiză care ar trebui făcută atunci când suspectăm reumatism articular acut, glomerulonefrită sau endocardită. Și, de asemenea, este o analiză care se efectuează pentru a monitoriza dinamica anticorpilor la pacienții cu reumatism, glomerulonefrită sau endocardită streptococică.

Sunt foarte puțini pacienții care fac complicațiile amintite, iar acest fapt ține de predispoziția genetică, de reacția sistemului imunitar, de formarea acelor complexe imune circulante (complexe anticorp-antigen) și fixarea lor în organism la nivel articular, glomerular sau cardiac. Tratate corect, aceste boli se vindecă de obicei fără sechele.

Tratamentul antibiotic al faringitei streptococice nu constituie o garanție a faptului că pacientul nu va face aceste complicații!

foto: pixabay.com

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Bălgrădean Mihaela (coord.), Patologie actuală în nefrologia pediatrică, Ed. MedBook, 2016.

2. Sonozaki H, Takizawa S, Torisu M. Immunoglobulin analysis of anti-streptolysin-O antibody. Clin Exp Immunol. 1970 Oct;7(4):519-31. PMID: 5477266; PMCID: PMC1712852.

3. Stanford T. Shulman, Alan L. Bisno, Herbert W. Clegg, Michael A. Gerber, Edward L. Kaplan, Grace Lee, Judith M. Martin, Chris Van Beneden, Clinical Practice Guideline for the Diagnosis and Management of Group A Streptococcal Pharyngitis: 2012 Update by the Infectious Diseases Society of America, Clinical Infectious Diseases, Volume 55, Issue 10, 15 November 2012, Pages e86–e102, https://doi.org/10.1093/cid/cis629

Bydr. Cristina Munteanu

Apa enzimatică – un adevărat elixir

foto: pixabay.com

Deoarece este vară și temperaturile sunt ridicate punem un accent important pe hidratare.

O modalitate plăcută și energizantă de a ne hidrata pe vreme caniculară o reprezintă apa enzimatică.

Ce este apa enzimatică?

Apa enzimatică reprezintă apa în care se adaugă fructe, legume, plante aromatice sau plante medicinale proaspete, fără a o prepara termic. Fructele, legumele și plantele adăugate în apă vor îmbogăți apa cu enzime, vitamine și minerale, fapt care îi va conferi proprietăți terapeutice.

Enzimele au un rol important și complex în buna funcționare a organismului. Ele fac parte din clasa proteinelor și au rolul de accelerator al reacțiilor biochimice ce se desfășoară în organism.

Beneficiile apei enzimatice:

  • hidratare
  • detoxifiere
  • vitaminizare
  • stimularea digestiei
  • refacerea florei intestinale
  • reglarea tensiunii arteriale
  • combaterea migrenelor
  • diminuarea senzației de oboseală
  • piele cu aspect sănătos
  • reglarea greutății corporale

Cum se prepară apa enzimatică?

Se aleg fructele, legumele și plantele pe care dorim să le folosim, se spală, se feliază sau se taie în bucăți potrivite și se pun într-un recipient de sticlă peste care se toarnă apă plată și se lasă în repaus la temperatura camerei pentru 8 ore, după care apa poate fi consumată (se poate consuma ca atare, cu tot cu fructe ori legume sau strecurată). Dacă recipientul se depozitează la rece, timpul necesar obținerii apei enzimatice va crește (12 ore). Se poate lăsa să stea și mai mult, spre 20-24 de ore, caz în care ingredientele încep să fermenteze și apa va fi ușor acidulată.

Apa enzimatică se poate servi la temperatura mediului ambiant, rece sau cu gheață. De asemenea, poate fi îmbunătățită prin adăugarea câtorva picături de ulei esențial pentru a-i spori beneficiile.

foto: pixabay.com

Este important ca ingredientele folosite să fie proaspete și organice, fără a fi stropite cu pesticide sau alte substanțe nocive.

Apa enzimatică este un înlocuitor mult mai sănătos pentru sucurile din comerț și poate fi oferită tuturor membrilor familiei, de la mic la mare. Pentru cei care nu pot renunța imediat la sucurile dulci, se poate adăuga în apă puțină miere de albine, și ea un produs bogat în enzime.

Sugestii pentru ingredientele apei enzimatice:

FRUCTE – lămâie, grapefruit, portocală, măr, pară, pepene, struguri, cireşe, vişine, căpșuni, zmeură, afine, caise, piersici, măceşe, cătină, gutui, mango, ananas

LEGUME: morcov, castravete, sfeclă roşie, dovlecel, varză, gulie, broccoli, roşii, ardei gras

VERDEȚURI / PLANTE AROMATICE / PLANTE MEDICINALE: ghimbir, mentă, busuioc, mușețel, frunze de pătrunjel, cimbru, flori de soc, flori de tei, flori de salcâm, salvie, rozmarin, levănțică, frunze de zmeur, frunze de mur, coada șoricelului, pătlagină, petale de trandafir

foto: pixabay.com

O oarecare atenție ar trebui acordată combinațiilor folosite. Astfel, vom evita alimentele/plantele la care ne cunoaștem cu anumite sensibilități. De asemenea, este recomandat a nu combina prea multe citrice într-o singură apă enzimatică și a nu asocia de preferat fructele cu legumele. Legumele se pot combina cu lămâia și cu plante aromatice/medicinale.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Unguent din flori de sânziene

Există mai multe rețete după care se poate prepara unguentul de sânziene.

Rețeta nr. 1

foto: pixabay.com

Se prepară în mod similar cu unguentul din flori de gălbenele.

Se pot folosi flori uscate sau flori proaspete, tăiate mărunt. De altfel, se poate prepara unguentul și prin asocierea celor două plante.

Rețeta o găsiți aici:

Rețeta nr. 2

Această rețetă de unguent de sânziene are ca ingredient activ tinctura de sânziene.

Ingrediente:

  • 100 ml tinctură de sânziene
  • 100 g untură de casă nesărată sau ulei de cocos

Mod de preparare:

Se iau două vase (inox sau emailate). Într-un vas se pune tinctura de sânziene și se încălzește (fără a o aduce la fierbere). În celălalt vas, se topește untura/uleiul de cocos, de asemenea, fără a aduce la fierbere. Se lasă 2-3 minute, să scadă puțin temperatura și se toarnă tinctura încet peste untură/ulei, amestecând pentru a se omogeniza compoziția. Se toarnă apoi în borcane mici de sticlă, care se închid și se păstrează în loc răcoros.

Rețeta nr. 3

foto: pixabay.com

Ingrediente:

  • aproximativ 30 de fire de flori de sânziene
  • 100 g untură de casă nesărată sau ulei de cocos

Mod de preparare:

Florile de sânziene, tăiate mărunt, se pun într-un blender și se mixează bine. Compoziția obținută se strecoară și se toarnă în untura sau uleiul de cocos pe care l-am încălzit ușor în prealabil. Se amestecă pentru omogenizare și se toarnă în borcănașe mici de sticlă. Unguentul se păstrează la frigider.

Despre beneficiile unguentului din flori de sânziene puteți citi mai multe aici:

Bydr. Cristina Munteanu

Sânziene (Galium verum)

foto: internet

Există două specii de sânziene, una cu flori albe (Galium mollugo) și cea cu flori galbene (Galium verum), care ne este mai cunoscută și despre care vom vorbi în continuare.

Sânzienele cresc în flora spontană, în zone însorite, pe marginea drumurilor, a pădurilor, lanurilor de cereale, în zone de câmpie, deal, dar și în regiunile montane. Ele mai poartă denumirea de floarea Sfântului Ioan Botezătorul sau drăgaică.

foto: pixabay.com

De la sânziene se folosește pentru proprietățile sale terapeutice tulpina cu flori. Planta este bogată în principii active precum flavonoide, taninuri, glicozide iridoide, ulei esențial, acid citric, enzime, substanțe minerale ș.a.

Sânzienele au proprietăți

  • antispastice
  • antiseptice
  • antiinflamatoare
  • cicatrizante
  • detoxifiante
  • diuretice
  • afrodisiace.

Ele sunt indicate atât în uzul intern, cât și în cel extern.

Pentru uz intern sânzienele se folosesc sub formă de infuzie, macerat la rece, pulbere din plantă măcinată (sublingual), capsule cu pulbere, tinctură, extract sau sirop.

Extern, se utilizează sub formă de comprese, gargară, băi, cataplasme, loțiune pentru față (în amestec cu alte plante), cremă sau unguent.

Preparatele pe bază de sânziene se recomandă intern în:

  • afecțiuni ale glandei tiroide (sânzienele sunt un reglator hormonal și pot fi utilizate atât în hipotiroidism, cât și în hipertiroidism)
  • noduli tiroidieni
  • afecțiuni ale corzilor vocale
  • laringite
  • tumori ale laringelui
  • afecțiuni hepatice
  • afecțiuni cardiace
  • cistite
  • litiază renală
  • gută
  • reumatism
  • tulburări de somn
  • nevroze.

Extern, sânzienele sunt folosite în:

  • afecțiuni ale tiroidei (masaj)
  • arsuri
  • răni
  • eczeme
  • erizipel
  • acnee
  • psoriazis
  • zone pigmentate
  • veruci
  • reumatism
  • nevralgii
  • cearcăne
  • riduri.

Unguentul de sânziene îl puteți prepara după rețetele găsite aici:

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Bradic J, Zivkovic V, Srejovic I, Jakovljevic V, Petkovic A, Turnic TN, Jeremic J, Jeremic N, Mitrovic S, Sobot T, Ponorac N, Ravic M, Tomovic M. Protective Effects of Galium verum L. Extract against Cardiac Ischemia/Reperfusion Injury in Spontaneously Hypertensive Rats. Oxid Med Cell Longev. 2019 Feb 4;2019:4235405. doi: 10.1155/2019/4235405. PMID: 3086.3479; PMCID: PMC6378796.

4. Schmidt M, Polednik C, Roller J, Hagen R. Galium verum aqueous extract strongly inhibits the motility of head and neck cancer cell lines and protects mucosal keratinocytes against toxic DNA damage. Oncol Rep. 2014 Sep;32(3):1296-302. doi: 10.3892/or.2014.3316. Epub 2014 Jul 9. PMID: 25017936.

5. Zhao R, Chen Z, Jia G, Li J, Cai Y, Shao X. Protective effects of diosmetin extracted from Galium verum L. on the thymus of U14-bearing mice. Can J Physiol Pharmacol. 2011 Sep;89(9):665-73. doi: 10.1139/y11-058. Epub 2011 Aug 18. PMID: 21851214.

Bydr. Cristina Munteanu

De la afin la zmeur

foto: pixabay.com

În cadrul acestei rubrici voi încerca să vă prezint pe scurt cele mai cunoscute plante medicinale și efectul lor terapeutic.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Crizele de tantrum (II)

foto: pixabay.com

Dacă în materialul anterior am vorbit pe larg despre ce sunt crizele de tantrum și v-am oferit câteva recomandări care pot ajuta la prevenirea lor, scurtarea perioadei de furie și rărirea crizelor, în acest material aș dori să vă prezint câteva soluții alternative în gestionarea emoțiilor, a stărilor de furie și a regăsirii echilibrului interior.

Materialul detaliat despre crizele de tantrum îl regăsiți aici:

Fitoterapia

Fitoterapia reprezintă o soluție blândă și la îndemână în stările de dezechilibre psihoemoționale, atât ale copilului, cât și ale părintelui implicat.

Ca și ramuri ale fitoterapiei putem apela la aromaterapie, gemoterapie, remedii florale Bach.

Aromaterapia

Aromaterapia utilizează uleiurile esențiale pentru a contribui la atingerea și menținerea unei stări de echilibru în organism, vizând atât partea fizică, cât și pe cea psihică. Poate fi utilizată astfel cu succes în reducerea stresului, anxietății, durerii, în găsirea motivației, stimulării procesului de învățare etc.

Care este mecanismul prin care acest lucru este posibil?

foto: pixabay.com

În momentul în care inhalăm uleiurile esențiale se realizează o conexiune cu sistemul nervos central, mai precis cu sistemul limbic. Sistemul limbic este zona creierului care coordonează emoțiile și este implicată în memoria de scurtă sau lungă durată (prin hipocamp). Aceasta poate fi o explicație a faptului că anumite mirosuri ne trezesc amintiri sau emoții.

Utilizarea aromaterapiei în tulburările emoționale se bazează tocmai pe această legătură directă care există între receptorii nervului olfactiv (nervul I cranian) situați în mucoasa nazală și creier. De altfel, sistemul limbic mai este denumit creierul emoțiilor.

Uleiurile esențiale se pot folosi în mai multe moduri:

  • inspirare direct din sticluță / palmă
  • difuzate prin lampă de aromoterapie / difuzor
  • medalioane / brățări speciale pentru aromaterapie
  • masaj în tălpi sau în zonele de puls
  • puse în apa de baie (amestecate cu sare Epsom)
  • uz intern

Unul dintre avantajele aromaterapiei în cazul unui copil este acela că nu trebuie să îl implicăm direct pe copil în acest proces, dacă nu dorește. Difuzorul este pus într-un colț al camerei și difuzează uleiurile pe care le dorim. Obținem pe lângă beneficiile terapeutice și o parfumare a camerei, fără a folosi odorizante cu substanțe nocive. Deși, din experiența personală, copiii apreciază utilizarea difuzorului, doresc să pună ei picăturile de ulei sau să pornească aparatul. Există și difuzoare concepute special pentru copii, cu luminițe și chiar sunete.

foto: pixabay.com

Medalioanele, brelocurile și brățările pentru aromaterapie reprezintă un mod elegant de a beneficia de efectele terapeutice ale uleiurilor esențiale oriunde ne-am afla și pe parcursul întregii zile. Există două tipuri de asemenea bijuterii pentru aromaterapie: unele se bazează pe utilizarea bucăților de fetru divers colorate, în timp ce altele pe piese din piatră vulcanică – ambele materiale ce absorb uleiul esențial și îl difuzează în timp. Acest tip de utilizare a aromaterapiei poate fi, de asemenea, considerat atractiv de către copii.

Masajul cu uleiuri esențiale trebuie să țină cont de mai multe aspecte. Cu câteva excepții (tămâia și lavanda, de exemplu), majoritatea uleiurilor se aplică pe piele prin diluare într-un ulei vegetal (ulei purtător). Diluarea se face diferit, în funcție de vârstă. Uleiurile vegetale pe care le putem folosi sunt: cocos (fracționat), măsline, avocado, migdale, susan, sâmburi de struguri, gălbenele, cătină, sâmburi de caise etc. O variantă practică este utilizarea roll-on-urilor. Copiilor le place să știe că au un roll-on special preparat pentru ei, pe care îl pot folosi atunci când nu se simt bine.

În ceea ce privește utilizarea internă a uleiurilor esențiale, aceasta se poate face doar la recomandarea unui medic specialist. Un alt lucru de care trebuie să ținem cont este acela că nu toate uleiurile esențiale sunt proprii pentru consumul intern și au recomandări diferite în funcție de vârstă.

Dintre uleiurile esențiale utile în regăsirea calmului și echilibrului enumerăm:

  • lavandă
  • melisă
  • trandafir
  • mușețel
  • ylang-ylang
  • bergamotă
  • tămâie

Gemoterapia

foto: pixabay.com

O altă ramură a fitoterapiei care poate fi de ajutor în reglarea stărilor emoționale este gemoterapia.

Extractul din muguri de tei poate fi utilizat în ameliorarea stărilor de nervozitate, nelinişte şi stres, atât în cazul copiilor, cât și al adulților.

Dacă adulții se confruntă cu creșteri ale valorilor tensionale pe fondul stresului, pot utiliza extract din mlădițe de păducel.

Terapia florală Bach

Terapia florală Bach a fost concepută pentru a ajuta organismul să depășească anumite dificultăți emoționale. Dr. Bach a împărțit remediile florale în șapte mari grupe, în funcție de stările psihice cărora se adresează: teama/frica, nesiguranța/incertitudinea, interesul insuficient față de circumstanțele prezente, singurătatea, hipersensibilitatea, deznădejdea/disperarea, preocuparea excesivă pentru binele celor din jur.

Aceste remedii pot fi administrate tuturor grupelor de vârstă, la recomandarea unui medic specialist.

Puteți citi mai multe despre terapia florală Bach aici:

Alte plante medicinale care pot ajuta în regăsirea echilibrului emoțional și pot fi consumate sub formă de infuzie, tincturi, siropuri sau comprimate/capsule sunt:

foto: pixabay.com
  • valeriana
  • passiflora
  • hameiul
  • teiul
  • roinița (melisa)

Exerciții de relaxare

Fiecare persoană are modul ei de a se relaxa. Pe unii îi ajută să asculte muzică, pe alții să se plimbe, alți spun o rugăciune, alții meditează. Alegeți ce vi se potrivește pentru a reuși să vă regăsiți calmul și echilibrul și a reuși să vă păstrați calmul în situațiile de criză. Copiii pot fi încurajați să asculte muzică liniștitoare, să facă plimbări în natură, să picteze, să modeleze plastilină/lut, să se joace cu nisip, ca modalități de a se elibera de emoțiile negative.

Alimentație sănătoasă

O alimentație sănătoasă și bogată în alimente proaspete, cât mai puțin procesate, poate contribui și ea la regăsirea echilibrului organismului. Un corp sănătos poate susține mai ușor trecerea peste stările emoționale puternice. Încercați să oferiți un exemplu copilului dumneavoastră! Dacă părinții nu mănâncă sănătos, nici copilul nu o va face! De exemplu, alimentele intens procesate conțin glutamat de sodiu, o substanță care a fost demonstrat că suprastimulează celulele nervoase și are un efect nociv asupra creierului. Produsele care conțin această substanță ar trebui evitate în alimentația tuturor, cu atât mai mult a copiilor care fac crize de tantrum.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Alexandra Hlade, Larisa Bangs. Beneficiile uleiurilor esențiale, Libris Editorial, 2019

2. Fowler NA. Aromatherapy, used as an integrative tool for crisis management by adolescents in a residential treatment center. J Child Adolesc Psychiatr Nurs. 2006 May;19(2):69-76. doi: 10.1111/j.1744-6171.2006.00048.x. PMID: 16671921.

3. Lin PH, Lin YP, Chen KL, Yang SY, Shih YH, Wang PY. Effect of aromatherapy on autonomic nervous system regulation with treadmill exercise-induced stress among adolescents. PLoS One. 2021 Apr 13;16(4):e0249795. doi: 10.1371/journal.pone.0249795. PMID: 33848307; PMCID: PMC8043395.

4. Xiao S, Wang Y, Duan S, Li B. Effects of aromatherapy on agitation and aggression in cognitive impairment: A meta-analysis. J Clin Nurs. 2021 Aug 5. doi: 10.1111/jocn.15984. Epub ahead of print. PMID: 34355444.

Bydr. Cristina Munteanu

Crizele de tantrum (I)

foto: pixabay.com

Ce sunt așa-numitele crize de tantrum ale copiilor?

Crizele de tantrum sunt de fapt crize de furie ale copilului mai mare de 18 luni, de obicei apărute în jurul vârstei de 2-4 ani. O asemenea criză poate dura de la câteva minute până la jumătate de oră. După vârsta de 4 ani crizele se răresc semnificativ, dar sunt situații în care pot persista și la copiii de vârstă școlară.

Cum se manifestă aceste crize?

foto: pixabay.com

Copilul începe să țipe, plânge, este extrem de agitat, se trântește și tăvălește pe jos, se poate lovi pe sine sau îi poate lovi pe cei de lângă el, își trage/rupe hainele, zgârâie, mușcă, aruncă cu obiectele pe care le are în mână sau în apropiere. Uneori copilul își poate ține respirația sau poate asocia vărsături.

De ce apar crizele de tantrum?

Aceste crize se suprapun peste perioada în care copilul își dezvoltă autonomia, dar în același timp limbajul lui nu s-a dezvoltat suficient încât să îi poată asigura o comunicare eficientă cu cei din jur. Copilul experimentează astfel emoții puternice, pe care nu știe cum altfel să le gestioneze. Pe scurt, crizele de tantrum reprezintă o manifestare a supărării, furiei, frustrării, oboselii, stări pe care copilul nu le poate exprima prin cuvinte. Aceste crize au loc de obicei în prezența aceluiași membru al familiei și deseori în public.

Există anumite situații ce pot declanșa crizele de tantrum?

Aceste crize apar aparent din senin, dar, la o analiză mai profundă, de cele mai multe ori putem identifica anumiți factori sau situații declanșatoare.

foto: pixabay.com

Dintre factorii / situațiile ce pot declanșa o criză de tantrum menționăm:

  • schimbarea mediului copilului (acasă, grădiniță, locuri de joacă, vizite)
  • dificultăți de comunicare (adulții nu înțeleg ce spune/dorește copilul)
  • competiția cu alte persoane pe un obiect (jucărie) sau atenție – frate, copii din parc, copii de la grădiniță
  • o experiență neplăcută (asistarea la conflicte, un consult medical)
  • o dorință neîmplinită (a sta mai mult la locul de joacă, o jucărie nouă, a purta o anumită haină etc.)
  • impunerea de prea multe limite
  • neimpunerea unor limite
  • oboseala
  • suprastimularea
  • foamea
  • setea

Unele crize de furie pot apărea deoarece copilul dorește să evite ceva. De exemplu nu dorește să meargă la culcare atunci când i se spune. Sau nu dorește să plece din parc.

De asemenea, dacă un copil a sesizat că printr-o criză de furie anterioară a obținut ce a dorit, va relua aceste crize pentru a obține în continuare beneficii. Aceste crize mai sunt numite tantrum-uri cu intenție, de manipulare.

Pot fi prevenite aceste crize?

foto: pixabay.com

Nu există o formulă sau soluție magică prin care să facem tantrum-urile să dispară și să nu mai apară. Dar există câteva recomandări care pot ajuta la prevenirea lor, scurtarea perioadei de furie și rărirea crizelor. Rolul părintelui sau adultului responsabil este deosebit de important în acest proces, el trebuind să își păstreze calmul, să identifice triggerii și să ofere alternative copilului.

Se recomandă astfel ignorarea crizei, dar rămânerea alături de copil. Majoritatea copiilor nu doresc să te apropii de ei în momentul crizei. Părintele va trebui să îi ofere copilului spațiu, să se îndepărteze puțin, dar să îl asigure cu calm că va fi acolo pentru momentul în care se liniștește. De asemenea, în tot acest timp părintele trebuie să fie atent la siguranța fizică a copilului și a celor de lângă el.

Dacă am identificat situația care a stat la cauza crizei, atunci este bine să scoatem copilul din acel mediu.

Este recomandat să îi facem copilului un program zilnic pe care să îl respectăm: mese la ore fixe, ore de somn în același interval orar etc. Copilul poate fi destul de afectat de o modificare în rutina zilnică sau de un program dezordonat. De aceea, dacă intervine ceva în rutina zilnică este bine să îl anunțăm și pe copil. Contrar a ceea ce cred de multe ori adulții, copilul are capacitatea de a înțelege mult mai multe lucruri decât ne închipuim chiar și la vârste mici.

Dacă știm că criza de tantrum are loc deoarece copilul nu dorește să meargă la culcare este recomandat să stabilim împreună cu el ora de mers la somn și ar fi util să îi atragem atenția cu un timp înainte că se apropie această oră, pentru a putea să își încheie jocul, să strângă jucăriile etc.

Când copilul are un comportament bun, încurajăm acest comportament și felicităm copilul pentru el.

Tantrum-urile nu trebuie răsplătite!

Dacă părintele cedează și îi oferă copilului ce își dorește (de exemplu jucăria din magazin) pentru a pune capăt crizei și jenei publice, problema va fi departe de a fi rezolvată. Copilul este suficient de inteligent pentru a proceda la fel data viitoare și a manipula adultul. Părintele trebuie să fie consecvent. Dacă uneori cedează și alteori nu, crizele pot deveni mai severe și se pot prelungi spre vârste mai mari.

Cerințele față de copil trebuie să nu fie exagerate, să corespundă cu vârsta lui. Părintele trebuie să îi ofere alternative precise copilului, nu sugestii vagi. Se vor evita astfel întrebările prea generale, de tipul: cu ce haine vrei să te îmbraci sau ce vrei să mănânci? Și se vor pune întrebări precise, dar care să îi lase copilului posibilitatea de a alege: vrei să te îmbraci cu tricoul alb sau cu cel roșu? Vrei un măr sau o pară la gustare? Vrei să speli pe dinți înainte sau după ce te îmbraci în pijama?

De asemenea, este recomandat să implicăm copilul în activitățile zilnice, dându-i sarcini potrivite cu vârsta și achizițiile sale: să adune jucăriile, să se îmbrace, să își pună hainele murdare în coșul de rufe etc.

Dacă părintele observă că cel mic se concentrează prea mult pe o activitate și este evident că nu va reuși să o finalizeze, poate dirija atenția copilului spre o altă activitate pentru a evita frustrarea celui mic și a preveni o criză de furie.

Atunci când mergem cu copilul la diverse locuri de joacă sau în parc, trebuie să îi explicăm copilului că există anumite reguli ce trebuie respectate.

foto : pixabay.com

Dacă știm că se apropie ora de somn sau copilul este obosit, este indicat a evita situații care îl pot obosi mai tare și favoriza o criză de furie. Astfel, e recomandat să nu mergeți la cumpărături sau în vizite în asemenea situații.

Copiii trebuie încurajați să se joace cât mai mult cu alți copii de vârstă apropiată și se recomandă evitarea stimulării lor prin expunerea la dispozitive precum telefon, laptop, tabletă sau televizor.

La sfârșitul crizei de furie copilului nu trebuie să i se reproșeze comportamentul sau să se insiste asupra disconfortului simțit de părinte. O îmbrățișare este mult mai potrivită. Și orientarea spre o activitate plăcută sau spre odihnă.

Este necesar un echilibru în impunerea limitelor. Acestea trebuie puse cu blândețe și adaptate vârstei copilului. Impunerea de prea multe limite va diminua autonomia copilului și va sta la originea declanșării crizelor de furie, în loc să le stopeze.

Toate aceste lucruri sunt mai greu de pus în practică dacă părinții nu se pun de acord în ceea ce privește atitudinea față de copil și limitele pe care trebuie să i le impună. Copilul va alege să facă crize de furie și în prezența părintelui mai restrictiv, încercând să obțină avantajele pe care le are cu celălalt părinte. La fel stau lucrurile și cu bunicii sau bona. De aceea este bine ca adulții care se ocupă de creșterea și educația copilului să discute înainte și să se pună de acord asupra metodelor de educație și a recompenselor oferite copilului.

foto: pixabay.com

De asemenea, ar putea fi utilă întocmirea unui fel de jurnal în care să notăm data în care copilul a făcut o criză de tantrum și evenimentele care au avut loc înainte și după criza de furie, locul sau persoanele în preajma căruia s-a întâmplat etc. Astfel ar putea identifica anumiți factori declanșatori și ar putea să îi evite pe viitor. De exemplu, dacă observăm că crizele copilului sunt mai frecvente înainte de orele de somn sau de masă, vom putea să modificăm programul de odihnă al acestuia, sau îl putem scoate mai devreme la locul de joacă, putem să îi oferim o gustare sau oferi masa înainte de a merge afară etc. Dacă crizele au loc de obicei la cumpărături atunci trebuie să urmărim dacă nu este prea obosit pentru a îl lua cu noi sau dacă nu cumva l-am răsplătit vreodată după o asemenea criză sau nu suntem consecvenți.

Când este momentul să ne îngrijorăm?

De cele mai multe ori crizele de tantrum reprezintă o manifestare normală a unui copil care nu poate altfel să își exprime frustrarea, furia sau oboseala. Există însă și situații care ar trebui să ne determine să cerem sfatul unui medic pediatru sau specialist în neuro-psihiatrie infantilă. Uneori crizele de tantrum pot fi asociate cu anumite patologii precum afectări ale auzului, limbajului sau văzului, tulburări de spectru autist etc. Consultul medical și investigațiile suplimentare vor stabili dacă există anumite probleme de sănătate sau nu.

Situațiile în care este momentul să ne ridicăm semne de întrebare și să solicităm sfatul unui specialist sunt

  • crizele se repetă foarte des, de mai multe ori pe zi și în mai mult de 2 zile pe săptămână
  • crizele au frecvent durată peste 15 minute
  • crizele se prelungesc după vârsta de 4-5 ani
  • copilul se lovește frecvent în timpul acestor crize și se rănește sau îi lovește pe cei de lângă el
  • copilul are tulburări de somn
  • copilul nu privește în ochi persoana care îi vorbește
  • copilul prezintă ticuri
  • copilul prezintă enurezis / encoprezis (când vorbim de vârste mai mari)

De asemenea, atunci când părintele sau adultul responsabil simte că nu poate gestiona situația și nu își poate menține calmul și consecvența poate beneficia de consiliere psihologică sau psihoterapie.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie orientativă:

Daniels E, Mandleco B, Luthy KE. Assessment, management, and prevention of childhood temper tantrums. J Am Acad Nurse Pract. 2012 Oct;24(10):569-73. doi: 10.1111/j.1745-7599.2012.00755.x. Epub 2012 Jul 2. PMID: 23006014.

Bydr. Cristina Munteanu

Loțiune home-made pentru arsuri solare din suc de castravete și glicerină

foto: pixabay.com

Deoarece soarele a început să strălucească tot mai tare și se apropie concediile, vă voi prezenta o loțiune home-made în cazul în care vă confruntați cu arsuri solare.

Castravetele reprezintă o legumă bogată în apă, dar care conține enzime și vitamine (A, C, E). În plus, are un pH asemănător pielii. De aceea, atunci când v-ați expus pielea la soare fără a vă proteja și v-ați ales cu arsuri solare, puteți apela la o rețetă rapidă pe bază de castravete. Un alt ingredient al loțiunii este reprezentat de glicerină, care este solubilă în apă, deci se va dizolva ușor în sucul de castravete. Glicerina are rolul de a reține apa în piele și a o proteja de deshidratare, fapt care se întâmplă în cazul arsurilor solare. Opțional, putem adăuga și apă de lavandă sau trandafir, pentru a beneficia de efectul calmant al acesteia asupra pielii.

foto: pixabay.com

Ingrediente:

* 1 castravete mare (sau 2 castraveți medii)

* 50 ml apă florală de lavandă/trandafir

* 50 ml glicerină vegetală.

Astfel, se ia un castravete mare, se spală bine și se mixează într-un blender sau se stoarce în storcător. Se strecoară și sucul obținut se amestecă cu apa florală de lavandă și cu glicerina. Soluția obținută se depozitează într-un recipient de sticlă la frigider. Ideale sunt recipientele tip spray pentru a putea aplica soluția prin pulverizare. Dacă nu dispunem de un asemenea tip de recipient, soluția obținută se aplică prin tamponare ușoară cu o dischetă demachiantă (sau un prosop moale de bumbac) de câte ori este nevoie pentru calmarea arsurilor solare.

Dacă nu avem la dispoziție un blender și nici restul ingredientelor putem pur și simplu tampona pielea cu felii de castravete rece.

Soluția poate fi îmbunătățită, dacă dispunem de aceste produse, cu câteva picături de ulei esențial de tămâie și cedru.

Atenție!

Această rețetă este utilă în cazul arsurilor solare ușoare. În cazul arsurilor grave, care evoluează cu apariția unor vezicule (flictene) pe piele și spargerea acestora, este important să vă prezentați la medic, existând un risc mare de infectare a acestora.

Bydr. Cristina Munteanu

Terapia prin jocul cu nisip – Sandplay therapy

Foto: pixabay.com

Ce este terapia prin jocul cu nisip?

Terapia prin jocul cu nisip este o metodă terapeutică utilizată cu succes în psihoterapia copiilor, dar ea poate fi folosită și în terapia adultului. Ea utilizează capacitatea creatoare a copilului interior și puterea vindecătoare a acesteia.

Scurt istoric

Bazele acestei terapii se regăsesc în anii 1920, când medicul pediatru Margaret Lowenfeld, nemulțumit de limitele terapiei tradiționale, a urmărit descoperirea unei modalități de înțelege emoțiile pe care copiii nu reușeau să le comunice prin intermediul cuvintelor. Ea a studiat astfel impactul terapiei prin joc în psihologia copilului și a observat cum copiii sunt atrași în special de jocul cu nisip și apă, dezvoltând această tehnică pe care a intitulat-o Tehnica lumii.

Cunoscând rezultatele lui Margaret Lowenfeld, Carl Jung a îndrumat-o pe terapeuta Dora Kalff să studieze această tehnică de la M. Lowenfeld. Dora Kalff a preluat această metodă și i-a adus anumite modificări, dezvoltând terapia jocului cu nisip așa cum o cunoaștem astăzi.

Tehnica sandplay

“Spre deosebire de adulţi, al căror mediu natural de comunicare este verbalizarea, mediul natural de comunicare al copiilor este jocul şi activitatea… Copiii nu au nevoie să fie învăţaţi cum să se joace şi nici nu trebuie determinaţi să se joace. Joaca este spontană, de obicei agreabilă, voluntară şi fără un scop” (Garry L. Lendreth).

foto: internet

Terapia prin jocul cu nisip utilizează două tăvițe cu nisip, așezate pe mese, una cu nisip uscat și una cu nisip umed. Tăvița (sandbox) este vopsită pe interior în albastru și are dimensiuni standard: 50 cm lățime x 70 cm lungime x 8 cm înălțime. Dar se pot utiliza și tăvi de alte dimensiuni.

În apropierea tăvițelor cu nisip sunt plasate rafturi sau sertare cu figurine a căror dimensiune nu trebuie să depășească 10 cm și diverse materiale, cât mai variate și așezate tematic:

foto: pixabay.com

omuleți (de diverse vârste: bebeluși, copii, adolescenți, adulți, vârstnici), soldăței, roboți, păpuși, eroi, personaje din basm, filme și desene animate, case, mașinuțe, avioane, diverse unelte și obiecte de uz casnic în miniatură, obiecte simbolice, animale (domestice, sălbatice, fantastice), păsări, pești, insecte, scoici, copăcei, flori, conuri de brad, ghinde, castane, pietre de diverse forme, culori și dimensiuni, crenguțe, pene, materiale textile etc. Cu cât figurinele sunt mai multe și din domenii variate, cu atât persoana implicată în terapie beneficiază de mai multe oportunități de a se exprima. De asemenea, este important ca oferta figurinelor să includă atât personaje și imagini frumoase și pozitive, cât și urâte și negative.

foto: pixabay.com

Persoana implicată în terapie alege figurinele care îi atrag atenția și apoi realizează o compoziție în nisip.

Psihoterapeutul are rolul unui martor, observator, el asistă atent și tacit pe parcursul realizării compoziției, nu interpretează și nu dă nici o instrucțiune. La final, dacă este posibil, persoana implicată în terapie poate da un nume acestei compoziții și poate povești despre obiectele plasate acolo și dacă există asocieri cu viața sa de zi cu zi, amintiri etc.

Succesul acestei terapii în psihoterapia copilului se bazează pe faptul că pentru copii jocul în tăvița cu nisip constituie un mod natural de exprimare. Când se joacă, copilul (dar și adultul) se detașează de realitate, se detensionează, iar frământările lui interioare ies la suprafață prin intermediul compoziției din tăviță. Compoziția din tăviță este o reprezentare vizuală, simbolică, a preocupărilor inconștiente ale persoanei care a realizat-o. Prin intermediul acestei terapii, persoana implicată se poate exprima atât nonverbal, cât și verbal.

Cui se adresează terapia prin jocul cu nisip?

Terapia prin jocul cu nisip se adresează în primul rând copiilor, dar poate fi introdusă și în terapia adultului sau a familiei. Ea este utilă îndeosebi în exprimarea emoțiilor și sentimentelor persoanelor care au trecut sau trec prin diverse traume, dar poate fi folosită și pentru stimularea creativității și dezvoltarea abilităților copiilor.

“În timpul jocului un copil este capabil să-şi cunoască sentimentele închise ale anxietăţii, dezamăgirea, furia, agresiunea, nesiguranţa şi confuzia. Scoţând aceste sentimente la suprafaţă încurajăm copilul să se acomodeze cu ele, îl învăţăm să le gestioneze sau să le abandoneze. Datorită reprezentărilor simbolice copilul câştigă control asupra evenimentelor care par de necontrolat în realitate. Adesea, copiii se află în incapacitatea de a exprima verbal ceea ce simt. De aceea în terapia prin joc, jucăriile servesc drept cuvinte, iar joaca drept limbaj pentru copil” (Garry L. Lendreth).

Putem apela la terapia prin jocul cu nisip în:

  • stres posttraumatic
  • stări depresive
  • anxietate
  • divorț
  • decesul unei persoane din familie
  • violență
  • abuz
  • afecțiuni oncologice
  • afecțiuni psiho-somatice
  • bulimie
  • anorexie
  • refuzul alimentației
  • ticuri
  • fobii
  • tulburări de somn (coșmaruri, pavor nocturn)
  • ADHD
  • enurezis
  • encoprezis
  • tulburări de vorbire (balbism, tahilalie, bradilalie)
  • tulburări de învățare
  • tulburări comportamentale (agresivitate, comportament antisocial)
  • tulburări de adaptare
  • stimularea creativității
  • dezvoltarea abilităților

dr. Cristina Munteanu

foto: pixabay.com

Bibliografie selectivă:

1. Ruth Ammann, Terapia prin jocul cu nisip – Sandplay. Drumul creator al dezvoltării personalității. Ed. Trei, 2014

2. Dora M. Kalff, Sandplay. O abordare psihoterapeutica a sufletului. Asociaţia Lapis, București, 2012

3. Garry L. Landreth, Terapia prin joc. Arta Relaționării. Editura For You, 2017