Anasonul este o plantă medicinală anuală de la care se utilizează în scop terapeutic fructele. Mai este denumit și chimion dulce.
Fructele de anason conțin predominant uleiuri esențiale, proteine, substanțe minerale (calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, potasiu, zinc), vitamina C ș.a.
Se recomandă îndeosebi în afecțiuni digestive pentru efectul său antispastic și carminativ: colici abdominale, meteorism (stări de balonare). Un alt efect este cel aperitiv, motiv pentru care se recomandă pentru creșterea poftei de mâncare.
Are o acțiune generală de îmbunătățire a digestiei prin stimularea secreției salivare, gastrice, pancreatice și intestinale. Stimulează și secreția lactată, fiind indicat mamelor care alăptează. O altă indicație este cea din afecțiunile respiratorii, fiind un bun antibacterian și antiviral, recomandat în tuse spastică, astm bronșic, bronșite, faringite, sinuzite.
Anasonul este și un bun vermifug, consumul său fiind recomandat în parazitozele intestinale.
Se poate consuma intern sub formă de infuzie, pulbere (administrată sublingual) sau ulei volatil. O altă modalitate de integrare a sa în consumul nostru este aceea de condiment, având o aromă asemănătoare feniculului. Mai este folosit ca aromatizant al unor băuturi (Ouzo).
Extern, se recomandă sub formă de băi locale, inhalații.
ATENȚIE!
Anasonul nu se recomandă a fi consumat în timpul sarcinii, în gastrite sau ulcere gastro-duodenale. De asemenea, nu se recomandă consumul în afecțiuni tumorale ale glandelor mamare.
Nu se recomandă consum mai mare de 5g/zi, putând induce tulburări nervoase (insomnie, convulsii, halucinații, comă).
Persoanele cu teren alergic vor consuma cu prudență, cantități mici inițial.
Fructele cu o vechime mai mare de 3 ani au potențial toxic.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Hosseinzadeh H, Tafaghodi M, Abedzadeh S, Taghiabadi E. Effect of aqueous and ethanolic extracts of Pimpinella anisum L. seeds on milk production in rats. J Acupunct Meridian Stud. 2014 Aug;7(4):211-6. doi: 10.1016/j.jams.2013.10.004. Epub 2013 Nov 8. PMID: 25151455.
3. Mosaffa-Jahromi M, Lankarani KB, Pasalar M, Afsharypuor S, Tamaddon AM. Efficacy and safety of enteric coated capsules of anise oil to treat irritable bowel syndrome. J Ethnopharmacol. 2016 Dec 24;194:937-946. doi: 10.1016/j.jep.2016.10.083. Epub 2016 Nov 1. PMID: 27815079.
Alunul este un arbust pe care îl întâlnim în zonele de deal, cu predilecție la marginea pădurilor.
Din punct de vedere medicinal putem utiliza aproape toate părțile arbustului pentru a beneficia de proprietățile sale medicale.
foto: pixabay.com
Intern
Frunzele de alun sunt bogate în substanțe active precum uleiuri eterice, betulină, tanini și sunt utilizate pentru proprietățile lor vasoconstrictoare și tonice venoase, antihemoragice, antidiareice. Se recomandă prepararea sub formă de infuzie și utilizarea lor în insuficiența venoasă (varice, hemoroizi), răni, ulcere, hemoragii.
Din frunzele de alun se obține un ulei volatil, cu proprietăți vasoconstrictoare și bacteriostatice.
foto: pixabay.com
Amenții (mâțișorii/florile) au rol sudorific și antidiareic. Se consumă sub formă de infuzie sau macerat glicerinic.
Mugurii de alun se folosesc sub formă de macerat glicerinic și au indicație în afecțiuni respiratorii și hepatice.
Scoarța de alun este un remediu bogat în tanini, rezine, flavonoide. Se prepară un decoct din scoarță, care se consumă în caz de febră.
Fructele alunului – alunele – sunt poate cele mai cunoscute și apreciate. Ele sunt bogate în uleiuri, proteine, minerale (calciu, fier, potasiu, sodiu), vitamine (A, B1, B2, B3, C, E). Alunele se consumă ca și gustare alături de alte nuci și fructe, având o valoare nutritivă mare. De asemenea, se consumă sub formă de unt vegetal sau în diverse preparate de patiserie.
Din alune se obține un ulei bogat în acizi grași nesaturați (omega-6, omega-9), fitosteroli și vitaminele A și E. Se administrează intern, câte o 1 linguriță dimineața, 14 zile cu efect antiparazitar.
Extern
Se pot aplica comprese cu infuzie din frunze de alun, cu rol antiinflamator în dureri articulare, acnee.
Uleiul de alun se aplică extern pentru dureri articulare, alopecie, cicatrici și leziuni. De asemenea, în dermato-cosmetică este utilizat pentru îngrijirea tenului mixt sau gras, cu acnee. Uleiul penetrează pielea și nu lasă film gras la suprafață; redă elasticitatea pielii, fiind recomandat pentru a preveni apariția celulitei și a vergeturilor sau pentru a le diminua pe cele deja apărute. Se poate folosi ca atare sau în diverse amestecuri cu alte uleiuri vegetale și creme pentru corp.
Scoarța se folosește extern ca și cicatrizant (comprese sau spălături cu decoct).
Alunul este indicat astfel în:
anemie
convalescență
bronșită
hipercolesterolemie
hepatită
ciroză hepatică
varice
ulcer varicos
hemoroizi
vergeturi
celulită.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
Există peste 300 de specii de aloe, dar nu toate sunt plante cu proprietăți tămăduitoare. Cea mai cunoscută este cea numită Aloe vera sau, științific, Aloe barbadensis Miller.
foto: pixabay.com
Aloea conține un număr de peste 70 de substanțe active în frunzele sale cărnoase: aminoacizi (cisteină), vitamine (A, B4, B9, B12, C, E), minerale (calciu, crom, cupru, fier, magneziu, potasiu, seleniu, zinc), enzime, substanțe antiseptice (acid cinamic, acid salicilic, fenoli, lupeol, sulf, uree), aloină, aloe emodină ș.a.
Aloe vera este răspândită în întreaga lume, ea putând fi cultivată și la noi în țară, în ghiveci sau sere. Cu toate acestea, nu este indicat consumul intern al gelului recoltat în propriile gospodării, deoarece este posibil ca specia de aloe deținută să nu fie dintre cele cu proprietăți curative. Mai mult, chiar și Aloe vera conține substanțe care consumate ca atare în exces pot fi toxice. Gelul care este obținut în urma procesărilor din laborator este standardizat și conține doar substanțele sigure pentru consum.
Aloe vera poate fi consumată sub formă de gel, suc, sirop, capsule, ceaiuri.
În dermato-cosmetică ne bucurăm de o paletă largă de creme și geluri, șampoane, loțiuni – bazate pe planta de aloe singură sau în combinație cu alte plante.
Gelul de aloe vera este recomandat pentru uz intern sau extern. Proprietățile sale principale sunt antiinflamatorii, analgezice, antibacteriene, antivirale, antifungice, antialergice, hipoglicemiante, hepatoprotectoare, antiproliferative tumorale etc.
foto: pixabay.com
Extern, și-a dovedit efectele benefice în arsuri, răni, fisuri anale, eczeme, dermatită atopică, acnee, psoriazis, înțepături de insecte etc. Indicat pentru hidratarea tenului, îngrijirea părului și a unghiilor. Contribuie la menținerea sănătății cavității bucale și la remineralizarea smalțului dentar. Intern, se recomandă consumul de aloe vera pentru îmbunătățirea tranzitului intestinal, anemie, astenie, susținerea sistemului imunitar, osteoartrită etc.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Al Haddad T, Khoury E, Farhat Mchayleh N. Comparison of the Remineralizing Effect of Brushing with Aloe vera versus Fluoride Toothpaste. Eur J Dent. 2021 Feb;15(1):133-138. doi: 10.1055/s-0040-1716597. Epub 2020 Oct 8. PMID: 33032331; PMCID: PMC7902096.
3. Bahrami G, Malekshahi H, Miraghaee S, Madani H, Babaei A, Mohammadi B, Hatami R. Protective and Therapeutic Effects of Aloe Vera Gel on Ulcerative Colitis Induced by Acetic Acid in Rats. Clin Nutr Res. 2020 Jul 30;9(3):223-234. doi: 10.7762/cnr.2020.9.3.223. PMID: 32789152; PMCID: PMC7402976
4. Birari L, Wagh S, Patil KR, Mahajan UB, Unger B, Belemkar S, Goyal SN, Ojha S, Patil CR. Aloin alleviates doxorubicin-induced cardiotoxicity in rats by abrogating oxidative stress and pro-inflammatory cytokines. Cancer Chemother Pharmacol. 2020 Sep;86(3):419-426. doi: 10.1007/s00280-020-04125-w. Epub 2020 Aug 18. PMID: 32812061.
5. Eshghi F, Hosseinimehr SJ, Rahmani N, Khademloo M, Norozi MS, Hojati O. Effects of Aloe vera cream on posthemorrhoidectomy pain and wound healing: results of a randomized, blind, placebo-control study. J Altern Complement Med. 2010 Jun;16(6):647-50. doi: 10.1089/acm.2009.0428. PMID: 20569031.
6. Li P, Ren K, Liang YY, Liu JK, Liang ZW, Zhang YF. Aloin promotes cell apoptosis by targeting HMGB1-TLR4-ERK axis in human melanoma cells. EXCLI J. 2020 May 14;19:641-651. PMID: 32536835; PMCID: PMC7290104.
7. Maenthaisong R, Chaiyakunapruk N, Niruntraporn S, Kongkaew C. The efficacy of aloe vera used for burn wound healing: a systematic review. Burns. 2007 Sep;33(6):713-8. doi: 10.1016/j.burns.2006.10.384. Epub 2007 May 17. PMID: 17499928.
8. Nabila VK, Putra IB. The effect of Aloe vera ethanol extract on the growth inhibition of Candida albicans. Med Glas (Zenica). 2020 Aug 1;17(2):485-489. doi: 10.17392/1098-20. PMID: 32662608.
9. Panahi Y, Izadi M, Sayyadi N, Rezaee R, Jonaidi-Jafari N, Beiraghdar F, Zamani A, Sahebkar A. Comparative trial of Aloe vera/olive oil combination cream versus phenytoin cream in the treatment of chronic wounds. J Wound Care. 2015 Oct;24(10):459-60, 462-5. doi: 10.12968/jowc.2015.24.10.459. PMID: 26488737.
10. Panahi Y, Rastgar N, Zamani A, Sahebkar A. Comparing the Therapeutic Effects of Aloe vera and Olive Oil Combination Cream versus Topical Betamethasone for Atopic Dermatitis: A Randomized Double-blind Clinical Trial. J Pharmacopuncture. 2020 Sep 30;23(3):173-178. doi: 10.3831/KPI.2020.23.3.173. PMID: 33072415; PMCID: PMC7540232.
11. Rahmani N, Khademloo M, Vosoughi K, Assadpour S. Effects of Aloe vera cream on chronic anal fissure pain, wound healing and hemorrhaging upon defection: a prospective double blind clinical trial. Eur Rev Med Pharmacol Sci. 2014;18(7):1078-84. PMID: 24763890.
12. Zhang C, Shao Z, Hu X, Chen Z, Li B, Jiang R, Bsoul N, Chen J, Xu C, Gao W. Inhibition of PI3K/Akt/NF-κB signaling by Aloin for ameliorating the progression of osteoarthritis: In vitro and in vivo studies. Int Immunopharmacol. 2020 Dec;89(Pt B):107079. doi: 10.1016/j.intimp.2020.107079. Epub 2020 Oct 20. PMID: 33096361.
Albăstreaua este o plantă medicinală anuală, spontană (dar poate fi și cultivată), originară din Europa, întâlnită și admirată în zone de deal și câmpie la marginile lanurilor de cereale, din acest motiv mai fiind numită și floarea grâului.
Se utilizează în scop medicinal florile de albăstrea, care conțin substanțe active precum: tanini, centaurină, cianină, cianidină, cicorină, pelargonină, mucilagii, săruri de potasiu și mangan ș.a.
Datorită fitocompușilor săi, albăstreaua are efect diuretic ușor, tonic-astringent, emolient, antibacterian, antifungic și antiinflamator.
Este indicată în inflamații oculare (conjunctivite, orjelet), afecțiuni dermatologice, afecțiuni ale aparatului urinar, afecțiuni digestive ș.a.
În cosmetică se recomandă comprese cu infuzie de albăstrele pentru hidratarea și calmarea tenului în diverse iritații ale pielii după expunere la soare sau alergice, ten cuperotic, ochi obosiți și iritați, umflați, cu cearcăne, riduri etc. Se recomandă, de asemenea, în probleme ale scalpului, părului și unghiilor (mătreață, eczeme, unghii fragile).
De asemenea, există ape tonice pe bază de albăstrele utilizate în același scop dermato-cosmetic.
Prin presare la rece se poate obține ulei de albăstrele, cu aceleași proprietăți terapeutice.
Mierea de albăstrele este o miere mai specială și mai rară, cu efect calmant asupra sistemului nervos (anxietate, stres, depresie), recomandată în afecțiunile renale și hepatice, reumatism; are acțiune regenerantă asupra tenului.
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Akihisa Takahashi, Kosaku Takeda, Takeo Ohnishi, Light-Induced Anthocyanin Reduces the Extent of Damage to DNA in UV-Irradiated Centaurea cyanus Cells in Culture, Plant and Cell Physiology, Volume 32, Issue 4, June 1991, Pages 541–547, https://doi.org/10.1093/oxfordjournals.pcp.a078113
4. Haziri A, Faiku F, Rudhani I, Mehmeti I, Motori D. Antibacterial Activity of Different Extracts of Centaurea Cyanus (L.) Growing Wild in Kosovo. Orient J Chem 2017;33(4). http://dx.doi.org/10.13005/ojc/330406
5. Nancy Garbackia, Vincent Gloaguenb, Jacques Damasc, Patricia Bodarta, Monique Titsa, Luc Angenota, Anti-inflammatory and immunological effects of Centaurea cyanus flower-heads. Journal of Ethnopharmacology, Volume 68, Issues 1–3, 15 December 1999, Pages 235-241. https://doi.org/10.1016/S0378-8741(99)00112-9
Afinul este un arbust fructifer care crește spontan în zonele muntoase în general, dar care poate fi cultivat și în grădinile noastre (afinul de cultură).
Afinul este una dintre plantele medicinale care este deopotrivă aliment și medicament.
Se folosesc în scop medicinal frunzele, fructele, mlădițele de afin și chiar semințele.
Frunzele de afin se folosesc sub formă de infuzie sau tinctură.
Fructele se consumă ca atare sau sub formă de decocturi, macerate.
Mlădițele de afin se găsesc sub forma gemoderivatelor (maceratelor glicerinice).
Substanțele active cărora afinul își datorează proprietățile sunt numeroase și diferă în funcție de partea arbustului la care ne referim.
Frunzele conțin triterpene, fitosteroli, flavonoide, quercetină, tanin, săruri minerale, mirtilină și neomirtilină ș.a. Neomirtilina este o substanță asemănătoare insulinei, ceea ce recomandă frunzele de afin ca fiind un fel de insulină vegetală, cu proprietăți hipoglicemiante – indicat în diabetul zaharat.
Semințele de afin sunt bogate în acizi grași de tipul omega-3 și omega-6. Uleiul extras din semințe de afine este un preparat mai rar, cu indicații atât medicale, cât și cosmetice.
Cea mai cunoscută proprietate a afinului este aceea de antiinflamator, antiseptic și antibacterian al tractului digestiv și urinar. La aceasta adăugăm proprietatea hipoglicemiantă menționată anterior, acțiunea protectoare asupra sistemului vascular în general și efectul antiproliferativ tumoral.
afecțiuni ale aparatului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite)
afecțiuni ale cavității bucale (afte, gingivite, stomatite)
afecțiuni oculare (retinopatie diabetică și hipertensivă, retinită, uveită, nictalopie, miopie)
diabet zaharat
gută
afecțiuni tumorale.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Del Bubba M, Di Serio C, Renai L, Scordo CVA, Checchini L, Ungar A, Tarantini F, Bartoletti R. Vaccinium myrtillus L. extract and its native polyphenol-recombined mixture have anti-proliferative and pro-apoptotic effects on human prostate cancer cell lines. Phytother Res. 2021 Feb;35(2):1089-1098. doi: 10.1002/ptr.6879. Epub 2020 Sep 14. PMID: 32929801
4. Kim J, Kim CS, Lee YM, Sohn E, Jo K, Kim JS. Vaccinium myrtillus extract prevents or delays the onset of diabetes–induced blood-retinal barrier breakdown. Int J Food Sci Nutr. 2015 Mar;66(2):236-42. doi: 10.3109/09637486.2014.979319. Epub 2015 Jan 13. PMID: 25582181
5. Kosehira M, Machida N, Kitaichi N. A 12-Week-Long Intake of Bilberry Extract (Vaccinium myrtillus L.) Improved Objective Findings of Ciliary Muscle Contraction of the Eye: A Randomized, Double-Blind, Placebo-Controlled, Parallel-Group Comparison Trial. Nutrients. 2020 Feb 25;12(3):600. doi: 10.3390/nu12030600. PMID: 32106548; PMCID: PMC7146147.
6. Satoh Y, Ishihara K. Investigation of the antimicrobial activity of Bilberry (Vaccinium myrtillus L.) extract against periodontopathic bacteria. J Oral Biosci. 2020 Jun;62(2):169-174. doi: 10.1016/j.job.2020.01.009. Epub 2020 Feb 11. PMID: 32057978.
7. Takikawa M, Inoue S, Horio F, Tsuda T. Dietary anthocyanin-rich bilberry extract ameliorates hyperglycemia and insulin sensitivity via activation of AMP-activated protein kinase in diabetic mice. J Nutr. 2010 Mar;140(3):527-33. doi: 10.3945/jn.109.118216. Epub 2010 Jan 20. PMID: 20089785
