Tag Archive psoriazis

Bydr. Cristina Munteanu

Beneficiile și contraindicațiile tratamentului în salină

foto: istockphoto

Salinele, fie că vorbim de cele naturale, fie de cele artificiale, au devenit din ce în ce mai populare datorită beneficiilor lor pentru sănătate. În acest articol, vom explora beneficiile și contraindicațiile expunerii la salină, precum și diferențele dintre anumite tipuri de saline, umede sau uscate, dar și diferențele existente între aerosolii din salină și cei de la mare.

Ce este o salină?

Salina este un spațiu în care aerul este saturat cu particule de sare. Aceasta poate fi naturală sau artificială. Salinele naturale sunt practic mine de sare din munți, care au fost ulterior amenajate ca destinație terapeutică sau turistică. Salinele artificiale sunt cele amenajate în centre de tratament și concepute astfel încât să imite microclimatul specific al unei saline naturale.

Aerul sărat din salină are proprietăți terapeutice, fiind folosit pentru ameliorarea diverselor afecțiuni respiratorii și pentru susținerea sistemului imunitar. Aerosolii salini sunt de fapt micro-particule care, inhalate prin nas și gură, pătrund apoi în căile respiratorii inferioare (laringe, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare) unde reduc inflamația, refac elasticitatea membranelor celulare, dezinfectează mucoasele și reduc prezența microorganismelor. Aceste particule au proprietăți higrofile, adică absorb apa, ceea ce duce la diminuarea cantității de mucus din căile respiratorii. În plus, sarea stimulează mișcarea cililor de la nivelul celulelor epiteliale respiratorii, facilitând mobilizarea și eliminarea secrețiilor.

Copiii cu astm sau infecții respiratorii recurente pot experimenta ameliorări semnificative ale stării de sănătate după expuneri regulate la aerul din salină.

Beneficiile tratamentului în salină

  1. Îmbunătățirea sănătății respiratorii: Sarea are proprietăți antiinflamatoare și antibacteriene, purificând aerul și ajutând la desfundarea căilor respiratorii și la ameliorarea simptomelor din astm, bronșită, sinuzită, rinită, hipertrofie amigdaliană, vegetații adenoide (polipi), alergie. De asemenea, salina este recomandată pentru cei cu fibroză chistică și bronșite cronice alergice sau obstructive.
  2. Susținerea sistemului imunitar: Inhalarea aerului salin poate ajuta la fortificarea sistemului imunitar, făcând organismul mai rezistent la infecții.
  3. Relaxează și reduce stresul: Multe persoane folosesc salinele pentru relaxare sau în stările de oboseală cronică, datorită efectului calmant pe care îl are mediul sărat asupra sistemului nervos.
  4. Îmbunătățirea calității somnului: Aerul din salină poate contribui la o respirație mai ușoară și la reducerea sforăitului, ceea ce poate favoriza un somn mai odihnitor.
  5. Piele sănătoasă: Sarea poate avea efecte benefice și asupra pielii, prin echilibrarea florei bacteriene de la acest nivel, ajutând la tratarea unor afecțiuni precum eczema, dermatita, psoriazisul sau acneea.

Contraindicații ale tratamentului în salină

Deși tratamentele în salină sunt, în general, sigure, există câteva contraindicații de care trebuie să ținem cont:

  1. Afecțiuni severe ale rinichilor (insuficiență renală, transplant renal): Persoanele cu insuficiență renală ar trebui să evite salinele, deoarece acestea pot avea dificultăți în eliminarea excesului de sare din organism. Deși inhalarea particulelor de sare nu este același lucru cu ingerarea lor, totuși absorbția sării se realizează și de la nivelul căilor respiratorii; în anumite situații medicale la risc, datorită faptului că nu se poate cuantifica exact cantitatea de sare care ajunge în organism este mai prudent să evităm această expunere la mediul salin.
  2. Afecțiuni cardiace severe (hipertensiune arterială, infarct miocardic recent, insuficiență cardiacă): Expunerea prelungită la aer sărat poate crește tensiunea arterială, ceea ce poate fi periculos pentru persoanele care suferă de hipertensiune stadiul II-III, necontrolată medicamentos sau oscilantă.
  3. Probleme respiratorii severe: Persoanele cu afecțiuni respiratorii grave, cum ar fi tuberculoza sau cancerul pulmonar, ar trebui să evite salina, deoarece aerul sărat poate agrava simptomele.
  4. Infecții respiratorii acute (febră, frisoane, tuse productivă) și boli infecto-contagioase
  5. Claustrofobie, anxietate: persoanele care suferă de claustrofobie sau cele care suferă de anxietate s-ar putea să nu poată intra sau rămâne prea mult timp în saline.
  6. Femeile însărcinate în ultimul trimestru: datorită presiunii atmosferice ușor crescute și datorită posibilității intrării în travaliu în această perioadă a sarcinii.
  7. Alte afecțiuni: hipertiroidism, afecțiuni oncologice, epilepsie (și alte afecțiuni ce pot evolua cu pierderea stării de conștiență), criză de astm bronșic recent
  8. Vârsta: nu se recomandă acest tip de tratament copiilor sub 3 ani sau adulților peste 65 ani, decât în situații speciale, la recomandarea medicului. Excepție fac salinele artificiale, unde haloterapia se recomandă și în afara acestor intervale (la recomandarea medicului).

Persoanele care se regăsesc la rubrica de contraindicații pot vizita totuși salinele în scop turistic, atât timp cât expunerea este limitată la o perioadă scurtă și rămâne unică. În aceste cazuri, vizita poate fi considerată sigură, având în vedere că durata redusă de expunere nu este suficientă pentru a declanșa efecte adverse semnificative. Totuși, este important ca aceste persoane să fie atente la orice semn de disconfort nou apărut.

Se recomandă, de asemenea tuturor, să acorde o atenție deosebită hidratării corespunzătoare în perioada terapiei în salină.

Criteriul vârstei și expunerea treptată

foto: istockphoto
  1. Criteriul vârstei:
    • Copii: Tratamentele în salină sunt cel mai adesea recomandate pentru copii, mai ales pentru cei care suferă de afecțiuni respiratorii. Tratamentul în salină se recomandă de regulă începând cu vârsta de 3 ani, și doar în cazuri particulare, cu recomandarea medicului pediatru, înainte de această vârstă (de regulă nu sub 1 an). Durata expunerii în cazul copiilor trebuie să fie mai scurtă decât în cazul adulților, de obicei între 20 și 30 de minute per ședință. Expunerile sunt însă întotdeauna individualizate în funcție de vârstă și afecțiuni. De asemenea, este important ca părinții să fie atenți și să monitorizeze orice reacție nou apărută.
    • Adulți: Adulții pot beneficia de ședințe mai lungi, de până la 45-60 de minute, în funcție de afecțiune, toleranță și de recomandările medicului.
    • Persoane vârstnice: Persoanele în vârstă ar trebui să înceapă cu sesiuni mai scurte, de aproximativ 30 de minute, și să crească treptat durata, în funcție de starea lor generală de sănătate.
  2. Expunerea treptată:
    • Începerea tratamentului: Este recomandat ca persoanele care nu au mai fost expuse la aerul salin să înceapă cu ședințe scurte, de 15-20 de minute, pentru a permite organismului să se acomodeze. Acest lucru este valabil în special pentru copii și pentru persoanele cu afecțiuni cronice.
    • Creșterea graduală a timpului: După câteva ședințe inițiale, durata poate fi crescută treptat cu 5-10 minute, până la atingerea unei durate maxime recomandate de medic, care poate varia între 45 și 60 de minute pentru adulți.
    • Monitorizarea reacțiilor: Pe măsură ce durata ședințelor crește, este esențial să se monitorizeze reacțiile organismului. Dacă apar simptome precum amețeli, dureri de cap, disconfort respirator, accese de tuse, ședința trebuie întreruptă și timpul de expunere redus la următoarea vizită.

3. Durata tratamentului: aceasta se personalizează în funcție de vârstă și afecțiuni, variind de la 7-10 zile în rândul copiilor mici și crescând la 14-21 zile pentru copiii mari și adulți. Ședințele de terapie în salină vor fi efectuate de două ori pe zi, iar curele se pot repeta odată la câteva luni dacă este necesar pentru ameliorarea simptomatologiei. Cel mai frecvent se recomandă repetarea după 6 luni, dar salinoterapia poate fi individualizată de către medicul curant în funcție de problemele de sănătate ale fiecărui pacient.

Salina umedă vs. Salina uscată

Nu toate salinele sunt la fel, există așa-numitele saline umede și saline uscate, fiecare cu indicațiile ei, pe care este bine să le cunoaștem atunci când alegem această metodă terapeutică.

  1. Salina umedă: Aceasta implică o umiditate mai mare a aerului. Umiditatea ridicată ajută la dizolvarea și absorbția particulelor de sare în căile respiratorii. Este adesea recomandată pentru tratarea afecțiunilor respiratorii severe și pentru persoanele care nu tolerează aerul foarte uscat.
  2. Salina uscată: În acest tip de salină, aerul este mult mai uscat, iar concentrația de particule de sare este mai mare. Salina uscată este preferată pentru tratamente scurte, fiind eficientă pentru curățarea căilor respiratorii și pentru stimularea sistemului imunitar. Este mai des întâlnită în centrele de wellness urbane.

Pe teritoriul României se regăsesc și saline umede, dintre care cea mai renumită este cea de la Turda (județul Cluj), dar și saline uscate precum cea de la Praid (județul Harghita).

foto: internet

Pentru a înțelege mai bine diferența dintre o salină umedă și una uscată, vom oferi câteva exemple concrete.

În salinele considerate umede, cum este Salina Turda, temperatura aerului se situează în jurul valorilor de 12-14 °C, iar umiditatea relativă variază între 78-82% la intrare și 73-80% în diferitele săli ale salinei.

Pe de altă parte, salinele uscate, cum este Salina Praid, au o temperatură de aproximativ 14-16 °C și o umiditate mai scăzută, cuprinsă între 66-70%.

În cazul salinelor amenajate de suprafață (salinele artificiale urbane), microclimatul este controlat pentru a menține o temperatură între 20-24 °C și o umiditate relativă de 40-60%, creând astfel condițiile ideale pentru tratamentele cu aerosoli uscați.

Alte saline naturale se găsesc la:

Slănic Prahova (județul Prahova) – temperatură 12-13°C, umiditate relativă a aerului 50-60 %

Târgu Ocna (județul Bacău) – temperatură 12-13°C, umiditate relativă a aerului 74-82 %

Ocnele Mari (județul Vâlcea) – temperatură 13-15 °C, umiditate relativă a aerului 50 %

Cacica (județul Suceava) – temperatură 14 °C, umiditate relativă a aerului 70-80%

Ocna Mureș (județul Albă) – temperatură 10-12°C, umiditate relativă a aerului 75-85 %

foto: internet

Există, de asemenea, în țară stațiuni balneo-climaterice pe teritoriul sau în apropierea unor foste mine de sare, unde, prin  surparea galeriilor ocnei de sare au apărut lacuri de apă sărată, precum cele de la Ocna Şugatag (județul Maramureș) sau Ocna Sibiului ș.a. – unde se trateaza cu rezultate deosebite preponderent boli ale aparatului locomotor, reumatisme degenerative cronice, artroze etc.

Pentru a putea petrece timpul cât mai plăcut, în majoritatea acestor saline au fost amenajate locuri de joacă, terenuri de sport, restaurante, muzee, biserici.

Este important să alegem salinele în funcție de afecțiunile pe care urmărim să le tratăm sau ameliorăm. Salina umedă, este recomandată pentru aerosoli îndeosebi în cazul copiilor cu infecții respiratorii frecvente (acei copii care răcesc des), au vegetații adenoide (polipi), amigdale hipertrofice, astm, dar nu este atât de recomandată celor cu fond alergic. Salina uscată este recomandată în toate afecțiunile menționate, dar și celor cu teren alergic.

Cu toate acestea, efectele pot varia de la o persoană la alta, fiind întotdeauna recomandat să se consulte un medic înainte de a începe terapia într-o salină, fie ea umedă sau uscată.

Se recomandă ca ședințele de terapie în salinele naturale să fie efectuate primăvara sau toamna, datorită faptului că în salină temperaturile sunt mai scăzute și umiditatea crescută, pentru a nu fi discrepanțe foarte mari de temperatură între interior și exterior și organismul să se adapteze ușor la aceste diferențe. Există persoane, în special cele cu astm bronșic care pot face bronhospasm (contracție bruscă și involuntară a mușchilor bronhiilor care duce la îngustarea căilor respiratorii și dificultăți de respirație) în timpul terapiei în salină. Diferența mare de temperatură între înauntru și afară, în condițiile în care în salină sunt în medie 12-14°C și afară aproape 40°C poate fi un factor declanșator al bronhospasmului, care se manifestă cu dificultăți de respirație, durere în piept, tuse, respirație șuierătoare (wheezing).

Pe de altă parte, inhalarea aerosolilor de sare poate fi benefică pentru mulți, dar pentru unele persoane, particulele mici de sare pot irita căile respiratorii, în special atunci când nu se respectă timpul de expunere. Acest lucru poate provoca bronhospasm, mai ales la cei cu sensibilitate crescută a căilor respiratorii, cum ar fi persoanele cu astm, bronșită cronică sau alergii.

Pentru unele persoane, stresul sau anxietatea legate de starea lor de sănătate sau de mediul înconjurător pot provoca un bronhospasm. Deși acest lucru nu este specific salinei, poate fi o reacție la frica de a fi într-un spațiu închis sau necunoscut, mai ales dacă cineva are un istoric de atacuri de panică sau anxietate.

Aerosolii din salină vs aerosolii marini

Aerosolii salini din saline și cei de la mare au compoziții și caracteristici diferite datorită mediului în care se formează, iar aceste diferențe influențează efectele terapeutice și utilizările lor.

Aerosolii din saline se formează în interiorul minelor de sare, unde aerul este saturat cu particule fine de sare provenite din evaporarea sau desprinderea naturală a cristalelor de sare din pereții salinei. Acești aerosoli sunt compuși aproape exclusiv din clorură de sodiu (sare) și alte minerale precum calciu, magneziu și potasiu. Aceștia au, așadar, o concentrație foarte mare de particule de sare; particulele sunt de dimensiuni foarte mici, permițându-le să pătrundă adânc în căile respiratorii. Acest lucru este esențial pentru tratarea afecțiunilor respiratorii cronice, cum ar fi astmul, bronșita sau alergiile. Aerosolii din saline sunt utilizați în principal pentru tratamente respiratorii specifice, având capacitatea de a curăța și dezinfecta căile respiratorii, reducând inflamația și ameliorând simptomele bolilor cronice amintite deja. Nu în ultimul rând, aerosolii din saline sunt concentrați într-un spațiu închis și controlat, ceea ce permite o expunere consistentă și intensivă în timpul terapiei.

foto: istockphoto

Aerosolii de la mare se formează prin evaporarea apei de mare. Aerosolii marini conțin nu doar clorură de sodiu, ci și alte substanțe organice și anorganice, inclusiv iod, magneziu, și particule microscopice de alge și microorganisme. Particulele sunt mai mari și mai puțin concentrate decât cele din saline, ceea ce le face mai ușor de inhalat, dar cu o penetrare mai superficială în căile respiratorii. Aerosolii de la mare sunt considerați benefici pentru sănătate în general, având un efect tonic asupra sistemului imunitar și oferind beneficii pentru sănătatea pielii. Ei contribuie și la relaxarea și reducerea stresului, datorită atmosferei marine. În plus, sub acțiunea radiațiilor solare se stimulează sintetizarea de către organism a vitaminei D, implicată în modularea răspunsului imun, menținerea sănătății osoase și nu numai. Aerosolii marini sunt dispersați într-un mediu deschis, cu factori variabili precum vântul și umiditatea, ceea ce face ca efectele să fie mai puțin concentrate, dar mai accesibile și recreative.

Tratamentele în salină oferă, așadar, numeroase beneficii pentru sănătate, în special pentru sistemul respirator și cel imunitar. Totuși, este important să se ia în considerare contraindicațiile și să se consulte un specialist înainte de a începe un astfel de tratament, mai ales în cazul persoanelor cu afecțiuni medicale preexistente.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

30 de motive pentru a consuma cătină

foto: istockphoto.com

Cătina albă (Hippophaë rhamnoides) este o plantă cu numeroase proprietăți medicale, cosmetice sau alimentare.

O cunoaștem cu toții sub forma acelor fructe rotund-ovale galben-portocalii cu gust acrișor care se comercializează toamna, despre care bătrânii ne spun că sunt foarte bune pentru sănătate. De fapt, cătina este un adevărat panaceu, motiv pentru care a fost supranumită planta de aur, iar uleiul de cătină aur lichid.

Care sunt motivele pentru care cătina este atât de benefică pentru sănătate, vă invit să le descoperiți în continuare.

1. Conținutul în vitamine

Cătina conține aproximativ 200 de substanțe active cunoscute, între care vitamine lipo și hidrosolubile, minerale, proteine, acizi grași esențiali.

Vitamina C

Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele.

Mai mult, cercetările arată faptul că vitamina C din fructele de cătină este mai stabilă decât în alte fructe, păstrându-și proprietățile în caz de uscare sau fierbere.

Pe lângă vitamina C, cătina este bogată în vitaminele A și E, complexul de vitamine B (B1, B2, B6, B9), vitamina D, K și P (rutin).

2. Conținutul în minerale

Cătina este o sursă importantă de substanțe minerale precum: calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, zinc.

3. Conținutul în acizi grași Omega

Cătina este probabil singura plantă care asigură toți acizii de tip Omega: Omega 3, Omega 6, Omega 7 și Omega 9.

foto: istockphoto.com. Sea buckthorn oil capsules, omega 7

Acizii grași de tip Omega 3 și 6 sunt grăsimi polinesaturate pe care organismul nostru nu le poate produce singur (din acest motiv sunt numite grăsimi esențiale) și pe care trebuie astfel să le obțină prin aport extern: alimente sau suplimente.

Acizii grași de tip Omega 7 și 9 sunt grăsimi mononesaturate, neesențiale, adică pe care organismul le poate produce.

Acizii grași de tip Omega au rol imunomodulator, neuroprotector și antiinflamator, contribuind la ameliorarea bolilor cronice, la buna funcționare a aparatului cardio-vascular, la susținerea funcției neuro-cognitive etc.

4. Conținutul în antioxidanți

Alături de vitaminele A, C, E cu rol antioxidant, cătina este bogată și în alte substanțe care reduc radicalii liberi din organism: flavonoide (quercetină, isorhamnetină), carotenoizi (licopen, luteină, zeaxantină, betacaroten), compuși fenolici (acid galic, acid cafeic), acizii grași Omega ș.a.

Antioxidanții, așa cum le spune și numele, împiedică oxidarea și degradarea celulară, ceea ce contribuie la încetinirea proceselor de îmbătrânire a organismului.

5. Conținutul în proteine și aminoacizi

Pe lângă toate substanțele enumerate anterior, trebuie să subliniem conținutul în proteine și aminoacizi al cătinei, fapt care o face benefică în susținerea sănătății organismului.

Cătina conține 18 aminoacizi, inclusiv toți aminoacizii esențiali (izoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofan, valină şi histidină).

Aminoacizii au un rol esențial în funcționarea organismului, fiind implicați în producerea hormonilor, buna funcționare a sistemului nervos, realizarea structurii musculare, producerea de anticorpi etc.

6. Conținutul în hormoni și precursori hormonali

Cătina, în special scoarța, are un conținut ridicat de serotonină și triptofan, care reprezintă un precursor pentru serotonină și melatonină. Iată de ce cătina este o resursă valoroasă în combaterea stresului, a stărilor depresive și a insomniei.

De asemenea, cătina se remarcă prin conținutul său în fitosteroli, mai ridicat decât în produsele pe bază de soia, cu rol în inhibarea absorbției colesterolului, efect cardioprotector și reglator al proceselor inflamatorii.

***

Datorită acestor asocieri de substanțe active, cătina este recomandată în diferite afecțiuni ale organismului.

foto: istockphoto.com

7. Afecțiuni hepatice

Conținutul în acizi grași esențiali (care sunt grăsimi sănătoase), dar și în carotenoizi și vitamina E protejează celulele hepatice și susțin regenerarea ficatului.

Cătina este recomandată astfel în:

  • hepatite acute și cronice
  • steatoză hepatică
  • ciroză hepatică.

Se recomandă consumul de cătină persoanelor care sunt nevoite să lucreze în medii toxice sau cărora li se administrează medicamente cu toxicitate hepatică.

8. Afecțiuni gastro-intestinale

Cătina, și în special uleiul de cătină, are rol protector și regenerator al mucoasei stomacului și intestinelor.

Conținutul în fibre al fructelor de cătină contribuie la reglarea florei intestinale și susține o digestie sănătoasă.

Astfel, cătina e recomandată în:

  • gastrită
  • ulcer gastro-duodenal (de stres sau cu Helicobacter pylori)
  • constipație
  • gastro-enterocolite.

9. Anemie

Datorită faptului că fructele de cătină sunt bogate în fier și vitamina C, consumul de cătină este recomandat persoanelor care suferă de anemie carențială.

10. Rahitism

Conținutul în vitamina D și calciu recomandă cătina ca adjuvant în rahitism, nivel insuficient de vitamina D și hipocalcemie.

11. Alte carențe minerale și vitaminice, stări de astenie, convalescență

Asocierea de minerale și polivitamine fac din cătină un aliment ce susține refacerea organismului în diferite carențe, în stări de astenie sau convalescență. De asemenea, consumul de cătină este recomandat sportivilor de performanță și persoanelor care depun efort fizic intens.

12. Infecții bacteriene, virale și fungice

Cătina posedă o activitate antivirală, antibacteriană și antifungică cu spectru larg. Studiile au demonstrat o activitate de inhibare a unor germeni precum: E. coli, Shigella dysenteriae, Yersinia enterocolitica, Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Streptococcus pneumoniae, Candida albicans ș.a.

Consumul de cătină poate susține astfel organismul în afecțiuni precum:

  • pneumonie
  • bronșită
  • sinuzită
  • otită
  • amigdalită
  • enterocolită
  • infecție urinară
  • ulcer cu Helicobacter pylori
  • candidoză.

13. Susținerea sistemului imunitar

foto: istockphoto.com

Cătina este un bun imunomodulator datorită conținutului bogat de vitamina C, flavonoide și alți antioxidanți. Conținutul în aminoacizi susține sistemul imunitar în producerea de anticorpi.

Se poate administra pentru susținerea sistemului imunitar în prevenirea și tratarea gripei, precum și a altor afecțiuni infecțioase.

14. Afecțiuni oculare

Datorită conținutului ridicat de carotenoizi, proantocianidine, antioxidanți și acizi Omega, cătina

  • îmbunătățește vederea
  • ameliorează sindromul ochiului uscat
  • reduce riscul de cataractă
  • previne bolile oculare
  • încetinește progresia miopiei.

15. Afecțiuni cardio-vasculare

foto: istockphoto.com

Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați echilibrează sinteza de prostaglandine cu rol reglator al tensiunii arteriale. Un alt component activ cu rol protectiv cardiovascular identificat în cătină este isorhamnetina.

16. Protector al vaselor sanguine. Coagulare

Consumul de cătină reduce fragilitatea vasculară datorită, între altele, conținutului în vitamina C și rutin.

De asemenea, fructele de cătină conțin vitamina K, care are un rol deosebit de important în coagularea sângelui și previne calcifierea vaselor de sânge (și, implicit, hipertensiunea arterială).

17. Reduce nivelul colesterolului

Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați contribuie, de asemenea, la scăderea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge și previne ateroscleroza.

Studii realizate pe șoareci obezi au demonstrat că un consum de infuzie din frunze de cătină reduce nivelul seric al colesterolului total și trigliceridelor, precum și grăsimea viscerală.

18. Acțiune antitumorală

Numeroși compuși regăsiți și în cătină sunt studiați ca având efecte antiproliferative tumorale sau de radioprotecție. Substanțe active precum kaempferol, quercetină și izorhamnetină, regăsite în cătină, protejează celulele de deteriorarea oxidativă care poate duce la mutații genetice și, în final, la cancer.

Consumul de cătină reduce riscul bolilor oncologice și susține organismul după chimio și radioterapie.

19. Ameliorează simptomele menopauzei

Consumul de cătină poate ameliora simptomele menopauzei. Fitohormonii conținuți în cătină susțin organismul femeilor postmenopauză și contribuie la scăderea riscului de osteoporoză și la reducerea atrofiei vaginale.

20. Susține fertilitatea

Prin conținutul său în vitamina E, cătina susține sistemul reproducător feminin și masculin, fiind recomandată în infertilitate.

21. Efect antiinflamator

Cătina este un bun antiinflamator, fapt care o recomandă în

  • parodontoză
  • gingivită
  • afecțiuni dermatologice
  • alergii
  • astm bronșic
  • reumatism.
foto: istockphoto.com

22. Afecțiuni ale pielii

Consumul de cătină are un efect protector asupra pielii împotriva efectelor nocive ale radiațiilor UVA și UVB și contribuie la regenerarea celulelor pielii prin refacerea barierei lipidice de la suprafața epidermei.

Uleiul de cătină aplicat extern

  • calmează iritațiile pielii
  • contribuie la vindecarea arsurilor solare sau postradioterapie
  • ajută la vindecarea rănilor și escarelor
  • previne și tratează acneea
  • are efect antirid
  • ameliorează psoriazisul
  • contribuie la vindecarea eczemelor
  • este benefic în dermatite.

23. Efect calmant

Conținutul în serotonină al cătinei, cunoscută drept ,,hormonul fericirii”, contribuie la îmbunătățirea stării psihice. În plus, cătina conține și aminoacidul esențial triptofan, folosit de organism pentru a produce serotonina și melatonina, consumul de alimente care conțin triptofan susținând acest proces. Complexul de vitamine B are, de asemenea, un rol important în buna funcționare a sistemului nervos.

foto: istockphoto.com

Cătina este recomandată astfel în:

  • stres
  • sindrom de burnout
  • anxietate
  • stări depresive
  • insomnie
  • stări de suprasolicitare intelectuală.

24. Neuroprotecție, îmbunătățirea memoriei și a cogniției

Unul din compușii flavonoizi conținuți în cătină – isorhamnetina – are efecte protectoare cerebrovasculare. Alături de isorhamnetină, vitaminele din grupul B care se regăsesc în cătină contribuie și ele la susținerea bunei funcționări a sistemului nervos.

Consumul de cătină este recomandat în

  • prevenirea bolilor neurodegenerative
  • Alzheimer
  • Parkinson
  • scleroză multiplă
  • îmbunătățirea memoriei.

25. Reumatism

Efectul antiinflamator al cătinei contribuie la diminuarea simptomelor din afecțiunile reumatice: reduce tumefierile articulare, diminuează durerile osteo-articulare și încetinește progresia bolii.

26. Obezitate

Conținutul în fibre și acizi grași polinesaturați contribuie la reglarea nivelului de grăsimi din sânge și la o bună funcționare a tractului digestiv, cu rol în menținerea unei greutăți corporale normale.

27. Diabet zaharat

Cătina conține substanțe cu efect hipoglicemiant, care o recomandă persoanelor ce suferă de diabet zaharat. Studiile efectuate au demonstrat că un consum regulat de cătină poate stabiliza hiperglicemia postprandială, combate hipoglicemia ulterioară și îmbunătăți profilul glicemic.

28. Alcoolism, tabagism

Cătina este recomandată persoanelor care consumă tutun și alcool, contribuind la diminuarea consecințelor negative ale intoxicării organismului cu aceste substanțe (prin conținutul său bogat în antioxidanți). Cătina diminuează toxicitatea hepatică a alcoolului și reprezintă o sursă de vitamine, minerale și aminoacizi, necesare organismelor care duc un mod de viață nesănătos.


29. Păr frumos

Bogăția de substanțe active prezente în cătină, în special mineralele, contribuie la aspectul sănătos al scalpului și al firului de păr.

Uleiul de cătină poate fi folosit și ca mască pentru păr, singur sau alături de alte ingrediente cosmetice.

30. Unghii sănătoase

Cătina este benefică și pentru unghii. Uleiul de cătină poate reprezenta un tratament pentru reducerea exfolierii unghiilor. Datorită proprietăților antifungice, contribuie la menținerea unui aspect sănătos al unghiilor și la prevenirea sau tratarea onicomicozelor.

***

Cum consumăm cătina?

foto: istockphoto.com
Sea buckthorn frozen in pieces of ice, macro. Healthy organic food.

De la cătină se pot utiliza fructele, frunzele, mlădițele, semințele și scoarța.

Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură. Uscate, se pot măcina și consuma sub formă de pulbere. O altă modalitate de consum este prin adăugarea fructelor în fursecuri, prăjituri, smoothie, shake-uri, înghețată.

Uleiul de cătină poate fi preparat din fructe sau semințe.

Uleiul din semințe de cătină se folosește pentru uz extern, diluat cu alte uleiuri vegetale, ca hidratant și calmant în iritații ale pielii, acnee, cuperoză, răni, arsuri, ten ridat sau ca protector solar.

Uleiul din fructe de cătină se folosește atât pentru uz intern, cât și extern în afecțiunile enumerate.

Infuzia din frunze de cătină reprezintă o sursă de vitamine, antioxidanți, aminoacizi, acizi grași și minerale. Se consumă ca tonic general, pentru reglarea tensiunii arteriale, scăderea colesterolului, susținerea sistemului imunitar, în afecțiuni hepatice, anemie, stări alergice, afecțiuni ale pielii.

Tinctura de cătină se prepară prin macerarea alcoolică a fructelor, crenguțelor sau scoarței.

Extractul din muguri de cătină este recomandat în susținerea sistemului imunitar, anemie, anorexie, ca tonic al sistemului nervos, în situații de suprasolicitare fizică și psihică.

De asemenea, cătina se comercializează sub formă de capsule cu ulei sau pulbere din fructe, consumul fiind indicat în perioade de convalescență, astenie fizică și psihică, precum și în toate afecțiunile menționate mai sus.

Unguentul pe bază de cătină are acțiune emolientă, cicatrizantă, antiseptică și este recomandat în eczeme, acnee, arsuri, degerături, hemoroizi, psoriazis.

Administrarea produselor din cătină va fi personalizată la recomandarea unui medic fitoterapeut în funcție de vârstă și de afecțiunile existente.

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. De Seta F, Caruso S, Di Lorenzo G, Romano F, Mirandola M, Nappi RE. Efficacy and safety of a new vaginal gel for the treatment of symptoms associated with vulvovaginal atrophy in postmenopausal women: A double-blind randomized placebo-controlled study. Maturitas. 2021 May;147:34-40. doi: 10.1016/j.maturitas.2021.03.002. Epub 2021 Mar 4. PMID: 33832645.

4. Dupak R, Hrnkova J, Simonova N, Kovac J, Ivanisova E, Kalafova A, Schneidgenova M, Prnova MS, Brindza J, Tokarova K, Capcarova M. The consumption of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) effectively alleviates type 2 diabetes symptoms in spontaneous diabetic rats. Res Vet Sci. 2022 Aug 31;152:261-269. doi: 10.1016/j.rvsc.2022.08.022. Epub ahead of print. PMID: 36063603.

5. Galitsyn, G. U., KreymeGalitsyn, G. U., Kreymer, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.r, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.

6. Gong G, Guan YY, Zhang ZL, Rahman K, Wang SJ, Zhou S, Luan X, Zhang H. Isorhamnetin: A review of pharmacological effects. Biomed Pharmacother. 2020 Aug;128:110301. doi: 10.1016/j.biopha.2020.110301. Epub 2020 Jun 2. PMID: 32502837.

7. Guo C, Han L, Li M, Yu L. Seabuckthorn (Hippophaë rhamnoides) Freeze-Dried Powder Protects against High-Fat Diet-Induced Obesity, Lipid Metabolism Disorders by Modulating the Gut Microbiota of Mice. Nutrients. 2020 Jan 20;12(1):265. doi: 10.3390/nu12010265. PMID: 31968607; PMCID: PMC7020008.

8. Janceva S, Andersone A, Lauberte L, Bikovens O, Nikolajeva V, Jashina L, … & Krasilnikova J (2022). Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides) waste biomass after harvesting as a source of valuable biologically active compounds with nutraceutical and antibacterial potential. Plants, 11(5), 642.

9. Jaśniewska A, Diowksz A. Wide Spectrum of Active Compounds in Sea Buckthorn (Hippophae rhamnoides) for Disease Prevention and Food Production. Antioxidants (Basel). 2021 Aug 12;10(8):1279. doi: 10.3390/antiox10081279. PMID: 34439527; PMCID: PMC8389226.

10. Lee HI, Kim MS, Lee KM, Park SK, Seo KI, Kim HJ, Kim MJ, Choi MS, Lee MK. Anti-visceral obesity and antioxidant effects of powdered sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaf tea in diet-induced obese mice. Food Chem Toxicol. 2011 Sep;49(9):2370-6. doi: 10.1016/j.fct.2011.06.049. Epub 2011 Jun 23. PMID: 21723364.

11. Olas B, Skalski B, Ulanowska K. The Anticancer Activity of Sea Buckthorn [Elaeagnus rhamnoides (L.) A. Nelson]. Front Pharmacol. 2018 Mar 15;9:232. doi: 10.3389/fphar.2018.00232. PMID: 29593547; PMCID: PMC5861756.

12. Ren R, Li N, Su C, Wang Y, Zhao X, Yang L, Li Y, Zhang B, Chen J, Ma X. The bioactive components as well as the nutritional and health effects of sea buckthorn. RSC Adv. 2020 Dec 17;10(73):44654-44671. doi: 10.1039/d0ra06488b. PMID: 35516250; PMCID: PMC9058667.

13. Zielińska A, Nowak I. Abundance of active ingredients in sea-buckthorn oil. Lipids Health Dis. 2017 May 19;16(1):95. doi: 10.1186/s12944-017-0469-7. PMID: 28526097; PMCID: PMC5438513.

Bydr. Cristina Munteanu

Sânziene (Galium verum)

foto: internet

Există două specii de sânziene, una cu flori albe (Galium mollugo) și cea cu flori galbene (Galium verum), care ne este mai cunoscută și despre care vom vorbi în continuare.

Sânzienele cresc în flora spontană, în zone însorite, pe marginea drumurilor, a pădurilor, lanurilor de cereale, în zone de câmpie, deal, dar și în regiunile montane. Ele mai poartă denumirea de floarea Sfântului Ioan Botezătorul sau drăgaică.

foto: pixabay.com

De la sânziene se folosește pentru proprietățile sale terapeutice tulpina cu flori. Planta este bogată în principii active precum flavonoide, taninuri, glicozide iridoide, ulei esențial, acid citric, enzime, substanțe minerale ș.a.

Sânzienele au proprietăți

  • antispastice
  • antiseptice
  • antiinflamatoare
  • cicatrizante
  • detoxifiante
  • diuretice
  • afrodisiace.

Ele sunt indicate atât în uzul intern, cât și în cel extern.

Pentru uz intern sânzienele se folosesc sub formă de infuzie, macerat la rece, pulbere din plantă măcinată (sublingual), capsule cu pulbere, tinctură, extract sau sirop.

Extern, se utilizează sub formă de comprese, gargară, băi, cataplasme, loțiune pentru față (în amestec cu alte plante), cremă sau unguent.

Preparatele pe bază de sânziene se recomandă intern în:

  • afecțiuni ale glandei tiroide (sânzienele sunt un reglator hormonal și pot fi utilizate atât în hipotiroidism, cât și în hipertiroidism)
  • noduli tiroidieni
  • afecțiuni ale corzilor vocale
  • laringite
  • tumori ale laringelui
  • afecțiuni hepatice
  • afecțiuni cardiace
  • cistite
  • litiază renală
  • gută
  • reumatism
  • tulburări de somn
  • nevroze.

Extern, sânzienele sunt folosite în:

  • afecțiuni ale tiroidei (masaj)
  • arsuri
  • răni
  • eczeme
  • erizipel
  • acnee
  • psoriazis
  • zone pigmentate
  • veruci
  • reumatism
  • nevralgii
  • cearcăne
  • riduri.

Unguentul de sânziene îl puteți prepara după rețetele găsite aici:

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Bradic J, Zivkovic V, Srejovic I, Jakovljevic V, Petkovic A, Turnic TN, Jeremic J, Jeremic N, Mitrovic S, Sobot T, Ponorac N, Ravic M, Tomovic M. Protective Effects of Galium verum L. Extract against Cardiac Ischemia/Reperfusion Injury in Spontaneously Hypertensive Rats. Oxid Med Cell Longev. 2019 Feb 4;2019:4235405. doi: 10.1155/2019/4235405. PMID: 3086.3479; PMCID: PMC6378796.

4. Schmidt M, Polednik C, Roller J, Hagen R. Galium verum aqueous extract strongly inhibits the motility of head and neck cancer cell lines and protects mucosal keratinocytes against toxic DNA damage. Oncol Rep. 2014 Sep;32(3):1296-302. doi: 10.3892/or.2014.3316. Epub 2014 Jul 9. PMID: 25017936.

5. Zhao R, Chen Z, Jia G, Li J, Cai Y, Shao X. Protective effects of diosmetin extracted from Galium verum L. on the thymus of U14-bearing mice. Can J Physiol Pharmacol. 2011 Sep;89(9):665-73. doi: 10.1139/y11-058. Epub 2011 Aug 18. PMID: 21851214.

Bydr. Cristina Munteanu

Psoriazisul între stigmatizare și tratamente alternative

foto: pixabay.com

Psoriazisul este o afecțiune cronică dermatologică, care se caracterizează prin producerea în exces a celulelor de piele în anumite zone ale corpului. O dată cu producerea accelerată a celulelor, la suprafața pielii se vor observa zone roșiatice (leziunile eritematoase), de forme și dimensiuni diferite, acoperite de cruste (scuame) alb-sidefii. Ca să înțelegem cât de accelerat este ritmul de înmulțire al acestor celule, vom menționa faptul că ciclul de viață normal (turnover-ul) al celulelor cutanate este undeva la 30 de zile, în timp ce în psoriazis este de circa 5 zile; ceea ce înseamnă că celulele se multiplică de 5-6 ori mai repede decât în mod normal.

Aceste leziuni specifice psoriazisului apar de obicei în zone precum: coate, genunchi, dar și în zona scalpului, pe spate sau palme. Poate afecta, de asemenea, unghiile, părul sau articulațiile. Leziunile pot determina mâncărime sau pot fi dureroase.

Psoriazisul este o boală autoimună, determinată genetic și nu este contagioasă.

Evoluția bolii depinde și de alți factori și are loc în pusee. Dintre numeroșii factori care pot contribui la apariția psoriazisului menționăm: alimentația, fumatul, consumul de alcool, abuzul de medicamente, bolile infecțioase, îmbrăcămintea, traumatismele, contactul cu substanțe chimice, factorii psiho-emoționali (stresul, oboseala cronică) etc.

Fiind o boală autoimună, persoanele care au psoriazis pot dezvolta și alte boli autoimune precum boala Crohn, diabet zaharat, tiroidite ș.a.

Tratament

Până la momentul de față nu există un tratament curativ, adică un tratament care să vindece psoriazisul și să determine dispariția lui. Toate tratamentele încearcă să țină evoluția bolii sub control, să diminueze leziunile, astfel încât să contribuie la îmbunătățirea calității vieții acestor persoane.

Tratamentul clasic presupune aplicarea unor creme sau unguente (bazate pe analogi de vitamina D, retinoizi, corticosteroizi, uree, acid salicilic), fototerapia cu ultraviolete, fotochimioterapia cu psoralen (medicamentul este activat prin expunerea la radiațiile ultraviolete), anumite tratamente medicamentoase (retinoizi, metotrexat, ciclosporină) și, mai recent, terapiile biologice. Majoritatea acestor tratamente prezintă însă riscuri și reacții adverse semnificative.

Tratamentul alternativ

Fotografie de Geraud pfeiffer pe Pexels.com

Tratamentul alternativ sau, mai bine spus în acest caz, complementar, înseamnă în primul rând modificarea stilului de viață. Ca și în cazul altor boli autoimune, o alimentație sănătoasă și echilibrată poate ajuta la ținerea bolii sub control. Este dovedit că în cazul bolilor autoimune renunțarea la alimentele care întrețin inflamația (lactate, gluten, grăsimi, prăjeli, zahăr, condimente, conserve, afumături) este benefică. Astfel, alimentația pacienților cu psoriazis va trebui să predomine în fructe și legume proaspete, care sunt bogate în vitamine și antioxidanți. Fibrele favorizează detoxifierea organismului, de aceea alimentația bogată în fibre este indicată la pacienții cu psoriazis.

Se recomandă introducerea în alimentația zilnică a alimentelor bogate în grăsimi sănătoase: semințe de in, semințe și ulei de cânepă, semințe de chia, nuci, avocado, ulei de măsline ș.a.

Cosmetice naturale

Evitarea folosirii cosmeticelor (creme, șampoane, deodorante, parfumuri, vopsele de păr etc.) care conțin substanțe chimice nocive și înlocuirea lor pe cât posibil cu produse bazate pe ingrediente naturale este, de asemenea, recomandată.

Îmbrăcăminte din fibre naturale

Se recomandă evitarea hainelor din fibre sintetice și strâmte pe corp și utilizarea unor îmbrăcăminți confecționate din fibre naturale: in, cânepă, bumbac, mătase, bambus.

Evitarea stresului

Optarea pentru un ritm de viață mai liniștit, cu respectarea programului de odihnă și a mișcării fizice ușoare, constante, a meditației sau rugăciunii este recomandată pentru toate persoanele și, cu atât mai mult, pentru cele care suferă de psoriazis. Avem de a face în psoriazis cu un cerc vicios: stresul contribuie la apariția psoriazisului, iar mai apoi leziunile de pe piele întrețin stresul. Persoanele cu psoriazis în zone vizibile suferă de o oarecare stigmatizare din cauza societății, care pune leziunile pe seama unor boli contagioase sau a lipsei de igienă. Am putea spune că psoriazisul este un fel de lepră a societății moderne din acest punct de vedere. Acest fapt determină izolarea socială a pacienților cu psoriazis, apariția depresiei, anxietății, fenomene care contribuie în plus la agravarea bolii. Pacienților cu psoriazis li se recomandă în acest context și psihoterapia, ca ajutor în gestionarea situațiilor stresante de viață.

Remedii din plante

Dintre remediile bazate pe plante natura ne-a pus la dispoziție numeroase plante care pot fi utilizate în tratamentul psoriazisului, unele consumate intern, iar altele sub formă de băi, comprese, creme sau unguente.

Pe piele putem aplica uleiuri vegetale de cătină, morcov, cânepă, gălbenele, luminiță de seară, coada șoricelului, rostopască, măsline, in, cocos, sâmburi de struguri, avocado. La acestea se pot adăuga uleiuri esențiale: tămâie, smirnă, levănțică, copaiba, cedru, mușețel, arbore de ceai, geranium, turmeric, Helichrysum (imortele).

Majoritatea acestor uleiuri sunt bogate în acizi grași esențiali, vitamine și antioxidanți, care au rol în reducerea inflamației de la nivelul pielii, au efect emolient și hidratant. Unele dintre uleiuri au efect antimicrobian (arbore de ceai, salvie, neem).

Fotografie de Vladimir Konoplev pe Pexels.com

Pentru băi și comprese se pot folosi amestecuri din următoarele plante: rădăcină de brusture, coada șoricelului, coada calului, mușețel, levănțică, trifoi roșu, rostopască, trei frați pătați, gălbenele, nalbă, pudră de araroba ș.a.

Intern se recomandă consumul următoarelor ceaiuri: coriandru, brusture, coada șoricelului, năpraznic, urzică, trei frați pătați, măceșe, cătină, flori de soc, gălbenele, rostopască, cimbrișor, ceai verde, nuc, mesteacăn. Pentru confortul emoțional: levănțică, valeriană, conuri de hamei, passiflora, tei.

Primăvara se recomandă o cură cu sevă de mesteacăn. O altă alternativă este cura cu gel de aloe vera.

Extracte din plante care pot fi utilizate în psoriazis sunt: orz verde, cedru, nuc, platan, secară, tei.

Expunerea la soare

Expunerea corpului la lumina naturală a soarelui în orele recomandate este, de asemenea, benefică. Se recomandă folosirea unor creme de protecție solară bazate pe ingrediente naturale.

Acest material nu înlocuiește consultația medicală și nici nu încurajează automedicația. Pentru a trata o afecțiune, chiar și naturist, avem nevoie în primul rând de un diagnostic corect! Tratamentele se individualizează în funcție de simptomele fiecărui pacient.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie orientativă:

1. Woźniak E, Owczarczyk-Saczonek A, Placek W. Psychological Stress, Mast Cells, and Psoriasis-Is There Any Relationship? Int J Mol Sci. 2021 Dec 9;22(24):13252. doi: 10.3390/ijms222413252. PMID: 34948049; PMCID: PMC8705845.

2. Hoffmann J, Gendrisch F, Schempp CM, Wölfle U. New Herbal Biomedicines for the Topical Treatment of Dermatological Disorders. Biomedicines. 2020 Feb 8;8(2):27. doi: 10.3390/biomedicines8020027. PMID: 32046246; PMCID: PMC7168306.

3. Timoszuk M, Bielawska K, Skrzydlewska E. Evening Primrose (Oenothera biennis) Biological Activity Dependent on Chemical Composition. Antioxidants (Basel). 2018 Aug 14;7(8):108. doi: 10.3390/antiox7080108. PMID: 30110920; PMCID: PMC6116039.

4. Martins AM, Gomes AL, Vilas Boas I, Marto J, Ribeiro HM. Cannabis-Based Products for the Treatment of Skin Inflammatory Diseases: A Timely Review. Pharmaceuticals (Basel). 2022 Feb 9;15(2):210. doi: 10.3390/ph15020210. PMID: 35215320; PMCID: PMC8878527.

Bydr. Cristina Munteanu

Rostopasca (Chelidonium majus)

foto: Cristina Munteanu

Rostopasca este o plantă ierboasă care crește în zone nisipoase, umbroase, pe lângă case sau garduri, în zone necultivate.

De la rostopască se pot utiliza în scop terapeutic toate părțile plantei: rădăcina, tulpina, frunzele, florile sau sucul proaspăt (seva/latexul). Planta este bogată în principii active precum alcaloizi (chelidonină, chelidoxantină, sanguinarină etc.), vitamina C, uleiuri volatile, săruri minerale, saponozide ș.a.

Preparatele pe bază de rostopască au proprietăți antispastice, sedative, analgezice, hepatoprotectoare, coleretic-colagoge (stimulează secreția și eliminarea bilei), vasodilatatoare, hipotensive, hipocolesterelomiante, hemostatice, antivirale, bacteriostatice, antifungice, antitumorale.

Rostopasca este astfel recomandată în afecțiuni hepato-biliare (post hepatită acută, hepatite cronice, litiază biliară, migrene de cauză biliară, ciroză), hipertensiune, hipercolesterolemii, ateroscleroză, tumori.

Se poate utiliza sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din plantă, cataplasme, ulei, unguent, suc proaspăt – singură sau în diverse combinații.

foto: Cristina Munteanu

Sucul proaspăt de rostopască se folosește în tratamentul verucilor, din acest motiv planta mai fiind numită și ,,iarbă de negi” sau ,,negelariță”. Seva se aplică pe negi 7 zile consecutiv. În perioadele în care planta proaspătă nu este disponibilă sau din motive inestetice (colorația maronie ulterioară) pe negi se poate aplica tinctură, ulei sau unguent pe bază de rostopască. Uleiul sau unguentul mai sunt recomandate în răni (nesângerânde), psoriazis, impetigo, eczeme.

📍Atenție!

Rostopasca nu se administrează în faza acută a icterelor.

Nu se consumă mai mult de 7 zile consecutiv. După o cură de 7 zile se recomandă o pauză de 2 săptămâni.

‼️Contraindicații:

Nu se recomandă folosirea în timpul sarcinii și al alăptării. De asemenea, nu se recomandă utilizarea în cazul copiilor sub 14 ani (doar în cazuri excepționale, cu recomandarea medicului).

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

Bydr. Cristina Munteanu

Cânepa: aliment sau medicament?

Cânepa indiană sau canabisul (Cannabis indica, Cannabis sativa subsp.indica) este o specie care aparține genului Cannabis, familia Cannabaceae.

Fotografie de Kindel Media pe Pexels.com

Frunzele, florile, tulpinile și semințele plantelor de cânepă conțin mai multe tipuri de substanțe active, numite canabinoizi, dintre care cele mai cunoscute sunt THC (tetra-hidro-cannabinol) şi canabidiolul (CBD). THC este un compus psihoactiv, în timp ce CBD este un compus anti-psihoactiv. Ceea ce face deosebirea între speciile sativa și indica este procentul de THC conținut. Cannabis sativa conține un procent sub 0,3-0,5% THC, în timp ce Cannabis indica (marihuana) poate depăși 20%. Canabidiolul nu alterează starea de conștiență și nu afectează sistemul nervos central.

Specia sativa se cultivă și în țara noastră fiind folosită în special pentru fabricarea hainelor, hârtiei sau funiilor. Tot Cannabis sativa se folosește în alimentație sau cosmetică.

În alimentație se folosesc preponderent semințele de cânepă și uleiul de cânepă.

Semințele de cânepă

Fotografie de Kindel Media pe Pexels.com

Semințele de cânepă se încadrează în categoria nucilor sau oleaginoaselor. Ele pot fi consumate ca atare, presărate în salate, supe cremă, iaurturi, shake-uri sau smoothie-uri. Miezul semințelor de cânepă este cremos și fin, iar gustul este asemănător cu cel al semințelor de floarea soarelui sau de pin.

Semințele de cânepă se recomandă a fi folosite decorticate, pentru o mai bună asimilare a principiilor nutritive. Ele sunt bogate în vitamine (A, C, D, E, B6, K), minerale (calciu, cupru, fier, fosfor, mangan, magneziu, potasiu, zinc), acizi grași nesaturați Omega 3 (acid linoleic) și Omega 6 (acid alfa-linolenic), aminoacizi. Semințele de cânepă conțin toți cei 21 de aminoacizi cunoscuți, inclusiv aminoacizii esențiali care nu pot fi sintetizați în mod natural de organismul uman. Din ele se poate prepara lapte vegetal sau se pot folosi sub formă de făină și pudră proteică.

Uleiul de cânepă

Uleiul de cânepă alimentar se obține prin presarea la rece a seminţelor plantei de cânepă (Cannabis sativa). El poate fi combinat cu alte uleiuri vegetale utilizate în bucătărie și poate fi folosit pentru asezonarea salatelor și a altor preparate culinare.

Uleiul din semințe de cânepă este folosit și în cosmetică, inclus în diverse produse cosmetice precum balsam de buze, loțiuni sau săpunuri. Aplicat pe piele, uleiul de cânepă se absoarbe ușor și ajută la menținerea unei pieli sănătoase și catifelate. Se recomandă, de asemenea, în afecțiuni ale pielii: eczeme, psoriazis, acnee.

Uleiul CBD

Fotografie de Nataliya Vaitkevich pe Pexels.com

Din punct de vedere medical sunt explorate efectele terapeutice ale uleiului CBD ca antiinflamator, în durere (migrene, dureri reumatismale), afecțiuni cardio-vasculare, cancer, Parkinson, Alzheimer, scleroză multiplă, lupus, epilepsie, depresie, insomnie, stări de anxietate, afecțiuni dermatologice ș.a.

Deoarece nu conțin THC, produsele pe bază de ulei de canabis CBD pot fi comercializate legal.

dr. Cristina Munteanu

                        

Bydr. Cristina Munteanu

Afecțiuni ale pielii. Psoriazisul

Știați că pielea este cel mai mare organ al corpului nostru?

Fotografie de Ruba Abdulaziz pe Pexels.com

Dar ea nu este numai atât, ea este învelișul protector al organismului și, mai mult, imaginea noastră de prezentare.

Cu toții, de la adolescenți până la oamenii maturi ne dorim o piele frumoasă, curată.

Dacă tinerii se luptă cel mai adesea cu probleme precum acneea, adulții au și alte probleme dermatologice.

În acest material ne vom opri asupra psoriazisului, insistând pe metodele naturale care ne pot ajuta să îmbunătățim aspectul pielii în această afecțiune.  

Psoriazisul

Psoriazisul este o boală dermatologică autoimună, care presupune multiplicarea rapidă a celulelor de la nivelul pielii și apariția aspectului tipic de piele îngroșată; când aceste celule mor, pielea dobândește un aspect roșiatic. Există mai multe tipuri de psoriazis, care afectează predominant anumite zone ale corpului. Nu este contagios.

Factorii care favorizează și întrețin leziunile sunt legați de stres, dieta bogată în grăsimi și produse procesate, care întrețin inflamația.

Pe lângă terapia clasică putem apela și la remediile naturiste, ca adjuvant în formele în care medicația nu reușește să țină boala sub control.

Cei mai importanți factori care ne pot ajuta să gestionăm corespunzător psoriazisul sunt odihna și renunțarea la stres. De multe ori este necesar să ne reeducăm modul de a gândi, de a învăța să prioritizăm lucrurile cu adevărat importante, să apelăm la diverse tehnici de relaxare.

Alimentația trebuie să evite alimentele grase și procesate. Este indicat să consumăm multe salate și cât mai multe fructe și legume proaspete. De asemenea, este important să bem suficientă apă.

Este benefic să expunem corpul la soare, dar trebuie să îl ferim de arsuri!

Cosmeticele pline de compuși sintetici ar trebui înlocuite cu produse de întreținere (săpunuri, loțiuni, creme etc.) cât mai naturale, pe care le putem prepara chiar noi în casă. O sugestie puteți găsi și aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/un-altfel-de-sapun/

Tratamente naturale pentru psoriazis

Fotografie de Ellie Burgin pe Pexels.com

Putem aplica pe piele uleiuri vegetale precum cele de jojoba, in, cânepă, avocado, argan, sâmburi de struguri, morcov, gălbenele, germeni de grâu. Acestea pot fi îmbogățite cu uleiuri esențiale de tămâie, copaiba, geraniu sau arbore de ceai. Gelul de aloe vera aplicat pe zonele cu probleme poate fi de ajutor.

Uleiul de luminița nopții este un alt remediu bogat în acizi grași nesaturați (linoleic și gama-linoleic) pe care îl putem folosi în psoriazis aplicat pe piele sau intern sub formă de capsule.

Extractele de cedru, nuc sau platan constituie și ele o resursă de tratament fitoterapic în psoriazis.

Ceaiurile de coriandru, trei frați pătați, coacăz negru, albăstrele consumate intern contribuie la detoxifierea organismului și la reducerea inflamației. Cele de trei frați pătați și albăstrele pot fi utilizate și extern pe zonele problematice.

Sfaturile prezentate în acest material nu înlocuiesc prezența la medicul specialist!

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Aloe (Aloe vera, Aloe barbadensis)

Există peste 300 de specii de aloe, dar nu toate sunt plante cu proprietăți tămăduitoare. Cea mai cunoscută este cea numită Aloe vera sau, științific, Aloe barbadensis Miller.

foto: pixabay.com

Aloea conține un număr de peste 70 de substanțe active în frunzele sale cărnoase: aminoacizi (cisteină), vitamine (A, B4, B9, B12, C, E), minerale (calciu, crom, cupru, fier, magneziu, potasiu, seleniu, zinc), enzime, substanțe antiseptice (acid cinamic, acid salicilic, fenoli, lupeol, sulf, uree), aloină, aloe emodină ș.a.

Aloe vera este răspândită în întreaga lume, ea putând fi cultivată și la noi în țară, în ghiveci sau sere. Cu toate acestea, nu este indicat consumul intern al gelului recoltat în propriile gospodării, deoarece este posibil ca specia de aloe deținută să nu fie dintre cele cu proprietăți curative. Mai mult, chiar și Aloe vera conține substanțe care consumate ca atare în exces pot fi toxice. Gelul care este obținut în urma procesărilor din laborator este standardizat și conține doar substanțele sigure pentru consum.

Aloe vera poate fi consumată sub formă de gel, suc, sirop, capsule, ceaiuri.

În dermato-cosmetică ne bucurăm de o paletă largă de creme și geluri, șampoane, loțiuni – bazate pe planta de aloe singură sau în combinație cu alte plante.

Gelul de aloe vera este recomandat pentru uz intern sau extern. Proprietățile sale principale sunt antiinflamatorii, analgezice, antibacteriene, antivirale, antifungice, antialergice, hipoglicemiante, hepatoprotectoare, antiproliferative tumorale etc.

foto: pixabay.com

Extern, și-a dovedit efectele benefice în arsuri, răni, fisuri anale, eczeme, dermatită atopică, acnee, psoriazis, înțepături de insecte etc. Indicat pentru hidratarea tenului, îngrijirea părului și a unghiilor. Contribuie la menținerea sănătății cavității bucale și la remineralizarea smalțului dentar. Intern, se recomandă consumul de aloe vera pentru îmbunătățirea tranzitului intestinal, anemie, astenie, susținerea sistemului imunitar, osteoartrită etc.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Al Haddad T, Khoury E, Farhat Mchayleh N. Comparison of the Remineralizing Effect of Brushing with Aloe vera versus Fluoride Toothpaste. Eur J Dent. 2021 Feb;15(1):133-138. doi: 10.1055/s-0040-1716597. Epub 2020 Oct 8. PMID: 33032331; PMCID: PMC7902096.

3. Bahrami G, Malekshahi H, Miraghaee S, Madani H, Babaei A, Mohammadi B, Hatami R. Protective and Therapeutic Effects of Aloe Vera Gel on Ulcerative Colitis Induced by Acetic Acid in Rats. Clin Nutr Res. 2020 Jul 30;9(3):223-234. doi: 10.7762/cnr.2020.9.3.223. PMID: 32789152; PMCID: PMC7402976

4. Birari L, Wagh S, Patil KR, Mahajan UB, Unger B, Belemkar S, Goyal SN, Ojha S, Patil CR. Aloin alleviates doxorubicin-induced cardiotoxicity in rats by abrogating oxidative stress and pro-inflammatory cytokines. Cancer Chemother Pharmacol. 2020 Sep;86(3):419-426. doi: 10.1007/s00280-020-04125-w. Epub 2020 Aug 18. PMID: 32812061.

5. Eshghi F, Hosseinimehr SJ, Rahmani N, Khademloo M, Norozi MS, Hojati O. Effects of Aloe vera cream on posthemorrhoidectomy pain and wound healing: results of a randomized, blind, placebo-control study. J Altern Complement Med. 2010 Jun;16(6):647-50. doi: 10.1089/acm.2009.0428. PMID: 20569031.

6. Li P, Ren K, Liang YY, Liu JK, Liang ZW, Zhang YF. Aloin promotes cell apoptosis by targeting HMGB1-TLR4-ERK axis in human melanoma cells. EXCLI J. 2020 May 14;19:641-651. PMID: 32536835; PMCID: PMC7290104.

7. Maenthaisong R, Chaiyakunapruk N, Niruntraporn S, Kongkaew C. The efficacy of aloe vera used for burn wound healing: a systematic review. Burns. 2007 Sep;33(6):713-8. doi: 10.1016/j.burns.2006.10.384. Epub 2007 May 17. PMID: 17499928.

8. Nabila VK, Putra IB. The effect of Aloe vera ethanol extract on the growth inhibition of Candida albicans. Med Glas (Zenica). 2020 Aug 1;17(2):485-489. doi: 10.17392/1098-20. PMID: 32662608.

9. Panahi Y, Izadi M, Sayyadi N, Rezaee R, Jonaidi-Jafari N, Beiraghdar F, Zamani A, Sahebkar A. Comparative trial of Aloe vera/olive oil combination cream versus phenytoin cream in the treatment of chronic wounds. J Wound Care. 2015 Oct;24(10):459-60, 462-5. doi: 10.12968/jowc.2015.24.10.459. PMID: 26488737.

10. Panahi Y, Rastgar N, Zamani A, Sahebkar A. Comparing the Therapeutic Effects of Aloe vera and Olive Oil Combination Cream versus Topical Betamethasone for Atopic Dermatitis: A Randomized Double-blind Clinical Trial. J Pharmacopuncture. 2020 Sep 30;23(3):173-178. doi: 10.3831/KPI.2020.23.3.173. PMID: 33072415; PMCID: PMC7540232.

11. Rahmani N, Khademloo M, Vosoughi K, Assadpour S. Effects of Aloe vera cream on chronic anal fissure pain, wound healing and hemorrhaging upon defection: a prospective double blind clinical trial. Eur Rev Med Pharmacol Sci. 2014;18(7):1078-84. PMID: 24763890.

12. Zhang C, Shao Z, Hu X, Chen Z, Li B, Jiang R, Bsoul N, Chen J, Xu C, Gao W. Inhibition of PI3K/Akt/NF-κB signaling by Aloin for ameliorating the progression of osteoarthritis: In vitro and in vivo studies. Int Immunopharmacol. 2020 Dec;89(Pt B):107079. doi: 10.1016/j.intimp.2020.107079. Epub 2020 Oct 20. PMID: 33096361.