Tag Archive hemoroizi

Bydr. Cristina Munteanu

Constipația la copii. Cauze și tratament

Caucasian Three years old sitting in his potty expressing constipation. foto: istockphoto.com

Ce este constipația?

Este o tulburare a tranzitului intestinal care dă bătăi de cap multor părinți în primii ani de viață ai copiilor și reprezintă deseori un motiv de prezentare la medic.

Cum se manifestă constipația?

  • scaune tari și dificil de evacuat
  • mai puțin de 2 scaune pe săptămână
  • dureri de burtă
  • impactare fecală
  • scaune cu diametru mare, care blochează vasul de toaletă
  • eliminarea scaunelor în locuri nepotrivite (incontinență fecală/encoprezis).

Puteți citi mai multe despre encoprezis aici:

Cauze ale constipației:

  • alimentație săracă în fibre
  • trecerea de la un tip de alimentație la altul (de la lapte matern la lapte praf, diversificarea, introducerea laptelui de vacă)
  • hidratare necorespunzătoare (consum insuficient de lichide mai ales pe perioada verii, febră)
  • anumite medicamente (calciu, fier, vitamina D, anticonvulsivante, antiacide)
  • stres, tulburări emoționale
  • încercarea de a forma reflexul de defecare (trecerea de la scutec la oliță)
  • anumite afecțiuni (diabet, hipotiroidism, malformații ano-rectale).

Constipația poate fi:

– ocazională sau cronică

– funcțională sau organică.

Constipația organică apare ca urmare a unor afecțiuni de organ:

  • hipotiroidism
  • boala Hirschprung (megacolon congenital)
  • malformații la nivel anal sau rectal (stenoze, stricturi)
  • afecțiuni la nivel anal sau rectal (abcese, fisuri)
  • traumatisme ale coloanei
  • leziuni medulare, spina bifida
  • anomalii la nivelul mușchilor abdominali
  • alergie la proteinele laptelui de vacă
  • neurofibromatoză ș.a.

Constipația funcțională nu are legătură cu afectarea vreunui organ, ea poate fi legată de:

  • administrare insuficientă de lichide
  • schimbarea mediului copilului sau a persoanei care se ocupă de acesta
  • anumite tulburări emoționale
  • sedentarism
  • dietă restrictivă în cazul unor boli (enterocolite)
  • deprinderea utilizării oliței/toaletei
  • reținerea materiilor fecale la grădiniță/școală/alt mediu decât cel de acasă.

Constipația ocazională presupune eliminarea unui scaun tare întâmplător, în timp ce constipația cronică presupune persistența scaunelor tari (mai puțin de 2 pe săptămână) și a celorlalte semne enumerate mai sus pe o perioadă mai mare de 4 săptămâni.

În constipația cu afectare organică, deși se intervine pentru corecția dietei și a factorilor emoționali, scaunele tari și dificil de eliminat persistă.

În încercarea de a ușura clasificarea scaunelor și a tipurilor de constipație există câteva criterii și scale specifice pe care le utilizează medicii pediatri și pediatrii gastroenterologi, și anume: criteriile ROMA IV și Scala formei scaunului Bristol.

Scala Bristol
Bristol stool chart with medicine description of human excrement at health stomach and diseases of digestion. foto: istockphoto.com

Criteriile ROMA IV

Complicații

Evacuarea dificilă și prelungită a scaunelor tari duce în timp la apariția unor complicații:

  • hemoroizi
  • fisuri anale
  • hemoragii
  • prolaps rectal
  • hernie abdominală
  • incontinența fecală.

Nu tratăm efectul! Trebuie descoperită cauza!

foto: istockphoto.com

Stimularea în exces prin supozitoare, microclisme, administrare de laxative va contribui în final la apariția sindromului colonului leneș. Organismul nu va mai funcționa optim de unul singur, ci va aștepta să fie ,,ajutat”, reflexul de defecație poate dispărea. Deci, încercând să rezolvăm problema, nu vom face altceva decât să o agravăm. Din acest motiv, se recomandă prezentarea la medic pentru depistarea cauzei constipației și tratarea ei corespunzătoare.

Pe de altă parte, atunci când avem un copil care reține materiile fecale, mucoasa colonului absoarbe apa din materiile fecale, acestea devenind și mai tari și mai greu și dureros de evacuat. Se creează astfel un cerc vicios, copilul refuzând să evacueze materiile fecale din cauza durerii, iar reținându-le vor fi și mai greu de evacuat. Acumularea materiilor fecale în rect va determina în plus scăderea motilității intestinale.

Nu stimulăm defecarea cu ajutorul termometrului!

O practică destul de mult folosită în cazul bebelușilor, din categoria sfaturilor ,,băbești”, este stimularea defecației cu ajutorul termometrului. Mamele se sperie dacă sugarul nu face scaun 1 sau 2 zile și apelează deseori la această metodă. Sau au impresia că prin urgentarea scaunului se diminuează colicile copilului.

Din nefericire, această sugestie de ,,tratament” este prezentată și pe unele site-uri cu tentă medicală…cu precizarea a nu se folosi des…

De ce să nu folosim această metodă?

foto: istockphoto.com

Din cel puțin 3 motive:

1. Stimularea defecației prin această metodă va duce în timp la pierderea sau diminuarea reflexului de defecație. Deci nu vom rezolva constipația, dimpotrivă.

2. Există riscul spargerii termometrului în anusul copilului, cu posibilitatea lezării grave a mucoasei ano-rectale.

3. Copilul poate prezenta ca și cauză a constipației (încă nediagnosticată) o malformație, fistulă sau abces la nivel ano-rectal și putem crea prin introducerea termometrului leziuni ce vor determina complicații.

În primul rând trebuie să vedem dacă este vorba de constipație: la ce interval sunt eliminate scaunele și care este consistența scaunelor evacuate. Dacă sunt tari, atunci va trebui sa investigăm diferit în funcție de modul de alimentare al sugarului: lapte matern, lapte praf, mixt, diversificare.

Ne interesează așadar, de cât timp a apărut constipația, care este consistența scaunelor (mai sus avem scala Bristol care ne arată tipurile de scaune), la cât timp face scaun (scaunul poate fi tare, dar zilnic). Apoi, trebuie urmărit dacă scaunul este cu sânge sau nu. Investigăm dacă ne aflăm în perioada de renunțare la scutec, dacă micul pacient tocmai a început grădinița sau școala. Ne interesează de fapt, orice schimbare s-a produs în alimentația copilului sau în modul lui de viață în perioada în care s-a instalat constipația.

Soluții:

– corectarea greșelilor alimentare

– tratament medicamentos (indicat de medicul pediatru/gastroenterolog pediatru)

– reeducarea reflexului de defecație.

Copilul alăptat exclusiv

În cazul copiilor alăptați exclusiv putem avea scaun la fiecare masă sau o dată pe săptămână, fără a fi considerat patologic dacă scaunele au aspect normal și copilul pune în greutate. Mama trebuie să se asigure că mănâncă variat, nu alimente care constipă și, de asemenea, să consume lichide suficiente. Trebuie investigat dacă mama a început să ia recent suplimente pe bază de calciu, fier sau orice alt tip de supliment alimentar.

Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului) va stimula peristaltismul intestinal al bebelușului. De asemenea, se recomandă efectuarea exercițiilor fizice tip ,,bicicletă”.

O baie caldă poate fi și ea benefică.

Copilul alimentat cu formulă de lapte praf

Trebuie verificat dacă laptele praf se prepară corespunzător și se respectă măsura de lapte praf la cantitatea de apă. Se va utiliza cupa pentru măsurarea laptelui praf aflată în cutia de lapte, nu cupa unei alte mărci. Laptele praf pus în cupa respectivă se nivelează doar, nu se presează pentru a intra mai multă pudră în cupă.

De asemenea, trebuie verificat conținutul în minerale al apei cu care se prepară laptele praf. Dacă este o apă bogată în săruri de calciu, aceasta ar putea constitui o cauză favorizantă.

Suplimentarea între mese cu puțină apă (la recomandarea pediatrului) ar putea fi de ajutor.

Schimbarea formulei de lapte praf se va iniția doar după consultarea cu medicul pediatru.

Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului), exercițiile fizice tip ,,bicicletă” și băița caldă sunt eficiente și în cazul sugarilor alimentați cu lapte praf și va stimula peristaltismul intestinal.

Copilul la care s-a inițiat diversificarea

Trebuie urmărite alimentele care s-au introdus și verificat dacă aportul de lichide este suficient.

Se poate completa alimentația cu supă de zarzavat, supe cremă, aport de apă, ceai sau suc natural de fructe (cantitate limitată, la recomandarea pediatrului).

Masajul, băița și evitarea sedentarismului pot contribui la obținerea unui tranzit normal.

Copilul la care se încearcă învățarea reflexului de defecație

Trebuie să ținem cont de faptul că reflexul gastro-colic reprezintă răspunsul colonic la ingestia de alimente și se declanșează după mese. Din acest motiv, se recomandă ca mesele să fie servite pe cât posibil la ore fixe, iar copilul va fi pus pe oliță sau pe toaletă (cu reductor) după mesele principale, câte 10 minute. Nu vom forța copilul.

foto: istockphoto.com

În cazul copiilor mai mari, care refuză să mănânce fructe și legume

  • încercați să le oferiți sub forme atractive
  • încercați să le ascundeți în supe cremă sau piureuri
  • nu oferiți mâncare între mese

Există copii care toată ziua ciugulesc: iau câte o gură de biscuit, un pufulete, o pătrățică de ciocolată, o bomboană, o gură de banană, oferite bineînțeles tot de părinți sau bunici și apoi aceștia se miră când copilul nu mănâncă la mesele principale.

  • nu oferiți sucuri sau lapte între mese

Un copil mai leneș va prefera alimentele lichide și va refuza mesele solide.

De asemenea, este important și exemplul părinților. Dacă aceștia nu consumă fructe și legume, nu putem avea pretenția de la copii să o facă.

Alimente recomandate în constipație:

foto: istockphoto.com
  • fructe proaspete sub formă de piure sau bucățele (în funcție de vârstă): pere, mere, prune, kiwi, portocale, struguri, piersici, caise, avocado, smochine, mango, papaya (copiii mai mari pot primi și fructe uscate)
  • fructe sub formă de compot: mere, pere, prune, piersici, caise
  • fructe sub formă de dulceață: prune, piersici, caise (1-2 lingurițe)
  • legume: cartof dulce, broccoli, castravete, spanac, roșii
  • iaurt și kefir preferabil preparate în casă (surse de probiotice).

Alimente pe care le vom utiliza mai rar în cazul unui copil cu constipație:

  • morcov fiert
  • orez (vom alege orezul integral)
  • banane (vom alege banane mai verzi deoarece acestea au un conținut mai ridicat în fibre)
  • pudră de roșcove
  • lapte de vacă (la copilul peste 2 ani, o cantitate de maximum 500 ml/zi)
  • ceaiul de mentă

Menta poate fi consumată ocazional de copilul cu constipație dacă acestuia îi face plăcere: favorizează digestia și evacuarea gazelor intestinale, având acțiune calmantă în durerile abdominale. O vom evita însă în constipațiile cronice.

Remedii din plante pe care le putem utiliza în cazul constipației:

foto: istockphoto.com
  • uleiuri vegetale cu rol de lubrifiere a materiilor fecale (ulei de in, ulei de măsline, ulei de ricin)
  • senna (ceai, sirop – la copiii mai mari de un an)
  • semințe de in măcinate fin sau ulei de in adăugate în iaurt, piure
  • sirop de curmale
  • miere de albine (la copii mai mari de un an)
  • crușin (adolescenți și adulți)
  • tinctură din fructe de soc (adolescenți și adulți)
  • gel de aloe vera (1-2 lingurițe cu puțină apă în cazul copiilor peste 3 ani)
  • fenicul (ceai)
  • ghimbir (ceai)
foto: istockphoto.com
  • mușețel (ceai)
  • frasin frunze (ceai)
  • lemn dulce (ceai – copii peste 6 luni, tinctură – copii peste 3 ani)
  • fructe de pădure (ceai)
  • masaj pe burtică cu uleiuri esențiale (ghimbir, mentă, coriandru, cimbru)

Uleiurile vor fi diluate corespunzător în funcție de vârsta copilului într-un ulei vegetal (măsline, cocos, avocado).

Atenție!

Nu dăm laxative la un copil care nu a avut scaun de mai multe zile fără a avea indicația medicului. Dacă avem mase fecale care se întăresc în intestin (fecaloame) există risc de ocluzie și perforație intestinală!

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical. Diagnosticul de constipație trebuie pus de medic și conduita terapeutică stabilită de acesta, în funcție de cauză și de vârsta pacientului.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

  1. Wegh CAM, Baaleman DF, Tabbers MM, Smidt H, Benninga MA. Nonpharmacologic Treatment for Children with Functional Constipation: A Systematic Review and Meta-analysis. J Pediatr. 2022 Jan;240:136-149.e5. doi: 10.1016/j.jpeds.2021.09.010. Epub 2021 Sep 16. PMID: 34536492.
Bydr. Cristina Munteanu

Encoprezisul sau incontinența fecală

Dacă într-un articol anterior am abordat subiectul incontinenței urinare, în acest material vom vorbi despre incontinența fecală, numită encoprezis.

Puteți citi mai multe despre incontinența urinară sau enurezis aici:

Ce este encoprezisul?

foto: pixabay.com

Encoprezisul este o problemă întâlnită la copiii de vârstă preșcolară (mai mare de 4 ani sau vârsta mintală echivalentă), produsă în special din cauza constipației (dar nu obligatoriu), care constă în eliminarea materiilor fecale în alte locuri decât cele special amenajate (toaletă, oliță). Practic, copilul face pe el, în scutec, în chiloței, în pantaloni, pe jos. Encoprezisul poate fi voluntar sau involuntar, însă cel mai adesea este involuntar. De asemenea, pentru a putea pune diagnosticul de encoprezis, potrivit DSM-5, copilul trebuie să prezinte cel puțin un episod pe lună, pentru cel puțin trei luni consecutiv.

Encoprezisul poate fi clasificat în:

  • primar

Encoprezisul primar este este cel în care avem lipsa controlului sfincterian anal de la naștere, fără o perioadă liberă în care copilul să fi fost continent.

  • secundar

Encoprezisul secundar este cel în care copilul ajunge să dețină controlul sfincterian anal și apoi, după o anumită perioadă, prezintă incontinență.

De asemenea, encoprezisul se mai clasifică în:

  • organic

Encoprezisul organic este termenul folosit pentru situațiile în care incontinența fecală este consecința unor anomalii sau leziuni fizice.

  • funcțional

Encoprezisul funcțional este termenul folosit pentru situațiile în care incontinența fecală este consecința unor factori care nu implică afectarea unui organ, ci sunt de natură psihică.

Defecația este un act reflex motor voluntar. Materiile fecale ajung în ultima parte a intestinului, numită rect. Rectul are două sfinctere, unui intern și unul extern. Sfincterul anal intern este format din fibre musculare de tip neted și este involuntar. Sfincterul anal extern este format din fibre musculare de tip striat și este controlat voluntar. Procesul de defecare este unul complex, controlul sfincterian anal voluntar lipsește la sugari și copiii mici, la această vârstă defecația fiind un răspuns reflex la prezența materiilor fecale în rect. Controlul sfincterian anal conștient se dobândește abia în jurul vârstei cronologice de 4 ani (sau al unei dezvoltări mintale echivalente).

Cauze

În apariția encoprezisului putem vorbi de existența anumitor cauze:

  • constipație
  • retenția fecalelor

Constipația este una dintre cauzele cele mai frecvente ale encoprezisului. Una din funcțiile intestinului gros este aceea de a absorbi apa, ceea ce face ca materiile fecale care stagnează mai mult timp la acest nivel să se întărească și să se blocheze în rect; vorbim astfel de apariția impactării fecale sau a fecalomului. Staza prelungită a materiilor fecale la nivelul rectului va determina în timp dilatarea rectului și o scădere a senzitivității la acest nivel, urmată de reducerea peristaltismului intestinal (acele mișcări propulsive ale colonului care împing bolul fecal spre anus), afectarea funcţiei sfincterului anal de a se închide complet şi de a reţine masele fecale și apariția incontinenței. În plus, eliminarea acestor materii fecale va fi dureroasă pentru copil, care va încerca să se rețină de la eliminarea materiilor fecale pe viitor, fapt care va crea un cerc vicios.

Deoarece în amonte de materiile fecale întărite avem materii fecale mai moi, apare impresia de pseudo-diaree. Aceasta poate fi obiectivată prin scurgerea scaunului mai lichid pe lângă materiile fecale întărite, pătând lenjeria copilului sau prin urmarea unui scaun diareic, apos, după eliminarea scaunului tare, compactat.

Mai rar, amânarea emisiei scaunului poate avea loc când copilul nu vrea să întrerupă jocul sau nu dorește să meargă la toaletă/oliță într-un loc străin (grădiniță, în vizite) din cauza lipsei curățeniei în toaletele publice sau pentru că i s-a indus că acest act al defecației este unul rușinos.

Retenția fecală de natură psihogenă poartă denumirea de parcoprezis sau ,,intestin timid”. Persoanele care suferă de sindromul intestinului timid întâmpină dificultăți sau incapacitate totală în a reuși să folosească în scopul defecării o altă toaletă decât cea personală, de acasă. Aceste persoane asociază de obicei și tulburarea vezicii urinare timide sau parureza, constând în incapacitatea de a urina în alte toalete decât cea personală.

  • tulburări emoționale
foto: pixabay.com

Apariția encoprezisului este uneori asociată cu evenimente care au făcut ca actul defecației să devină unul rușinos ori incomod sau cu evenimente traumatizante care s-au petrecut în intervalul de tranziție de la scutec la oliță/toaletă.

De obicei aici putem exemplifica prin încercarea părinților de a trece de la scutec la oliță/toaletă prea devreme, copilul nefiind încă pregătit fizic și/sau psihic pentru acest lucru, insistând într-un mod agresiv, certându-l sau pedepsindu-l pentru dățile în care a făcut pe el, lăsându-l să stea cu hainele neschimbate etc.

Encoprezisul poate apărea însă și în urma unor evenimente majore care s-au petrecut în familie, precum apariția unui frate/soră, despărțirea părinților, un deces, accident, schimbarea locuinței, schimbarea grădiniței sau a școlii – evenimente care pentru copil au putut reprezenta un factor de stres.

  • tulburări neurologice sau psihiatrice

Anumite leziuni prezente la nivelul nervilor care controlează funcția intestinală pot duce la apariția encoprezisului. Neuropatia autonomă, de exemplu, este o afecțiune a nervilor care afectează funcțiile involuntare ale corpului (ritmul cardiac, digestia).

De obicei encoprezisul este involuntar. O emisie a scaunului voluntară poate fi întâlnită la copiii care suferă de o tulburare de opoziționism. În această situație se recomandă un consult psihiatric pediatric pentru a pune un diagnostic corect, a exclude și alte patologii și a primi tratament adecvat.

  • defecte congenitale ale coloanei vertebrale (spina bifida)

Se urmăresc semne de hiperpigmentare sau zone cu pilozitate crescută (hipertricoză) în zona lombară, care pot fi sugestive pentru spina bifida.

  • anumite boli congenitale, malformații (boala Hirschprung sau megacolonul congenital, stenoza anală)
  • intervenții chirurgicale în zona rectului
  • afecțiuni care se asociază frecvent cu constipație (hipotiroidism, hipercalcemie)
  • tratamente medicamentoase care pot determina constipație (anticonvulsivante, antipsihotice, suplimente cu calciu, suplimente cu fier, antiacide ș.a.)
  • incapacitatea de a relaxa mușchii pelvini (anism)

În cazul adulților, există o serie de alte afecțiuni care pot determina incontinență fecală, precum: scleroza multiplă, Parkinson, accidente vasculare cerebrale ș.a.

Complicații

Complicațiile encoprezisului sunt în general complicații date de constipație, dar nu numai:

  • fisuri anale
  • hemoroizi
  • fistulă perianală
  • prolaps rectal
  • diverticuloză
  • anxietate
  • depresie

Tratament

foto: pixabay.com

În funcție de cauza care determină encoprezisul, tratamentul poate fi igieno-dietetic, medicamentos, chirurgical, psihoterapeutic. La toate acestea putem adăuga și terapiile alternative.

Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic se va axa în primul rând pe instituirea unei alimentații corecte. El se va baza pe o dietă bogată în fibre vegetale pentru a evita constipația. Se va reduce consumul alimentelor care pot favoriza constipația (lactate, morcov fiert, orez).

Copilul va fi încurajat să consume o cantitate de lichide adecvată vârstei și i se va organiza un program constant de mișcare și exerciții fizice. Exercițiile fizice vor stimula prin utilizarea musculaturii abdominale peristaltismul intestinal.

Program regulat/ educarea mersului la oliță

În realizarea actului defecației contribuie și musculatura peretelui abdominal. Impulsurile de defecație care ajung în măduva spinării declanșează, de exemplu, inspirul profund, închiderea glotei și contracția musculaturii peretelui abdominal, care au drept scop împingerea materiilor fecale spre anus și determină totodată relaxarea planșeului pelvin, acțiuni care determină în final eliminarea materiilor fecale.

În acest context, copilul va fi încurajat să se așeze pe oliță/toaletă după mese, câte 5-10 minute, preferabil la aceleași ore. În acest sens, este indicat ca și mesele să fie la ore fixe.

Această încercare se va face fără a stresa copilul și a-i aminti că a făcut pe el și fără a-l forța. Copiii mai mari pot fi învățați atunci când se așază pe vasul de toaletă să efectueze exercițiile de respirație care simulează reacțiile naturale apărute la transmiterea impulsurilor nervoase de defecație: inspirul profund, închiderea glotei şi contracţia musculaturii peretelui abdominal.

De asemenea, pentru copiii care pot colabora, se poate apela și la fizioterapie pelvină.

Tratamentul medicamentos

Acesta cuprinde mai multe etape:

– într-o primă etapă se va apela la golirea rectului prin administrarea clismelor sau laxativelor

– după evacuarea materiilor fecale impactate se va încerca menținerea unui scaun de consistență normală prin utilizarea unor agenți de înmuiere a scaunului

– utilizarea prebioticelor și a probioticelor.

Utilizarea clismei și a substanțelor cu efect laxativ urmărește menținerea unui scaun de consistență moale, ușor de eliminat, pentru a permite rectului destins (datorită stazei anterioare a materiilor fecale la acest nivel) să revină la dimensiunile normale și să își reia funcția normală.

Tratamentul chirurgical

Se adresează corectării anumitor defecte (malformații, stenoze) sau complicații (fisuri, hemoroizi).

Psihoterapia

Encoprezisul poate duce la apariția sentimentelor de rușine sau vinovăție. Copilul se poate retrage, poate deveni anxios sau chiar depresiv. Un copil care merge la școală poate înregistra o scădere a performanțelor școlare. Dacă i s-a întâmplat să aibă un episod de encoprezis la școală, acest copil va deveni ținta bullying-ului colegilor săi. Copilul se va izola, va ajunge să aibă o stimă scăzută de sine.

În acest context psihoterapia poate fi o modalitate de a ajuta copilul să depășească sentimentele de vinovăție sau rușine.

De asemenea, psihoterapia este utilă și în situațiile în care encoprezisul apare în urma unor evenimente majore care s-au petrecut în familie, precum apariția unui frate/soră, despărțirea părinților, un deces, schimbarea locuinței, schimbarea grădiniței sau a școlii.

Copilul și familia vor fi învățati cum să gestioneze situațiile neprevăzute. În cazul în care există o fobie legată de utilizarea toaletei, psihoterapeutul va folosi tehnici de desensibilizare în acest sens.

Copilul va fi încurajat să folosească olița/toaleta și va fi lăudat pentru ocaziile în care reușește să le folosească cu succes și nu va fi certat, umilit sau pedepsit pentru dățile în care va prezenta incontinență.

Tratamentele alternative

Există o serie de plante medicinale care pot contribui la menținerea unei consistențe normale a materiilor fecale:

foto: pixabay.com
  • mușețel
  • ghimbir
  • in (făină din semințe de in, ulei presat la rece)
  • aloe vera
  • cicoare
  • păpădie
  • nalbă
  • lemn dulce
  • senna
  • crușin
  • ceai verde

Uleiul de măsline, cel de ricin sau cel din semințe de in se recomandă a fi adăugat în pireuri, în cantități mici, adecvate vârstei și la recomandarea medicului.

Senna, crușinul și ceaiul verde nu se recomandă copiilor sub 12 ani.

În componenta emoțională a encoprezisului sunt de ajutor

  • gemoderivatul din muguri de tei argintiu
  • remediile florale Bach

Puteți citi mai multe despre Remediile florale Bach aici:

  • uleiul esențial de lavandă
  • uleiul esențial de trandafir
  • uleiul esențial de roiniță
  • uleiurile esențiale de citrice (portocală, lămâie, bergamotă, grapefruit)

Masajul abdomenului

Masajul abdomenului se efectuează în sensul de evacuare al intestinului, adică în sensul acelor de ceasornic. Masajul se poate face ca atare sau se pot utiliza uleiuri esențiale care contribuie la îmbunătățirea tranzitului intestinal:

foto: pixabay.com
  • mentă
  • ghimbir
  • fenicul
  • busuioc
  • scorțișoară
  • măghiran
  • rozmarin

Ca metodă alternativă de tratament se poate apela în cazul copiilor mari și al adulților la așa-numita tehnică de biofeedback. Aceasta reprezintă o metodă terapeutică noninvazivă care învață pacientul să își controleze reacțiile fiziologice prin modificarea gândurilor, emoţiilor sau comportamentului.

Informațiile și sfaturile conținute în material au scop informativ, nu înlocuiesc consultul medical și nici nu sunt un îndemn la automedicație.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. DSM-5. American Psychiatric Association, 2013, p. 355–357.

2. Guyton & Hall, Tratat de Fiziologie a Omului, ediția a 11-a, Editura Medicală Callisto, 2007, p. 769-790.

3. Brazzelli M, Griffiths PV, Cody JD, Tappin D. Behavioural and cognitive interventions with or without other treatments for the management of faecal incontinence in children. Cochrane Database Syst Rev. 2011 Dec 7;2011(12):CD002240. doi: 10.1002/14651858.CD002240.pub4. PMID: 22161370; PMCID: PMC7103956.

4.Nolan T, Catto-Smith T, Coffey C, Wells J. Randomised controlled trial of biofeedback training in persistent encopresis with anismus. Arch Dis Child. 1998 Aug;79(2):131-5. doi: 10.1136/adc.79.2.131. PMID: 9797593; PMCID: PMC1717674.

Bydr. Cristina Munteanu

Unguent din flori de gălbenele

Foto: pixabay.com

Ingrediente:

– 50 g de flori de gălbenele

– 200 g untură de casă nesărată sau ulei de cocos

Mod de preparare:

Florile de gălbenele se culeg când sunt deschise, se desprind petalele și apoi se pun într-o strecurătoare, se spală sub apă rece, după care se lasă să se scurgă. Se pun după aceea pe un prosop curat de bumbac sau pe un șervețel de hârtie pentru a se evapora toată apa. Untura sau uleiul de cocos se topesc încet într-un vas emailat sau de inox și după ce s-a topit se presară încet petalele de gălbenele și compoziția se fierbe la foc mic aproximativ 5 minute, timp în care se amestecă încontinuu. Vasul cu compoziția obținută se depozitează într-un loc răcoros până a doua zi. A doua zi, vasul se pune pe foc mic și se lasă până untura sau uleiul se topește, după care se strecoară printr-un tifon și se toarnă fierbinte în borcane mici de sticlă, se închid și se păstrează la rece.

Opțional, pentru un plus de beneficii se poate adăuga în compoziția finală vitamina E, tinctură de propolis, ulei de lavandă, ulei de cedru, ulei de melaleuca sau ulei de cătină.

Indicații:

eczeme, iritații, eritem fesier, degerături, arsuri, înțepături de insecte, hemoroizi, varice, călcâie crăpate.

Bydr. Cristina Munteanu

Flori de mai – afecțiuni pe care acestea le tratează

Fotografie de Mina-Marie Michell pe Pexels.com

Luna mai este numită popular și Florar, deoarece este luna florilor. Pe lângă efectul lor estetic și mirosul îmbietor, majoritatea florilor din luna mai au însă și numeroase indicații terapeutice. Vom face, așadar, o scurtă incursiune florală și vom enumera calitățile tămăduitoare ale celor mai importante flori ce își deschid bobocii în luna mai.

1. Salcâmul

Foto: Cristina Munteanu

Florile de salcâm au o acțiune antiacidă, emolientă, relaxantă. Ele sunt indicate intern în funcționarea normală a stomacului și plămânilor: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, tuse. Se mai recomandă în stări depresive, migrene, insomnii, anxietate, stres. Extern: în iritații ale pielii, arsuri.

Se recomandă folosirea florilor de salcâm intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop. Un preparat deosebit de apreciat și care păstrează proprietățile plantei este mierea de salcâm. Florile de salcâm se mai pot folosi proaspete, presărate în salate.

Extern, se pot face băi cu flori de salcâm și se pot aplica pe piele comprese cu infuzie sau ulei din flori de salcâm.

Rețetă dulceață din flori de salcâm aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-flori-de-salcam/

2. Teiul

Florile de tei au acțiune antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, sedativă, hipotensivă.

Ele sunt indicate intern în afecțiuni respiratorii însoțite de tuse (bronșite, pneumonii), în afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, laringite, sinuzite), în stări de anxietate, agitație psiho-motorie, insomnii, dureri de cap (cefalee), nevroză cardiacă, sindromul picioarelor neliniștite, crampe abdominale. Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii.

Se recomandă folosirea florilor de tei intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, miere.

Extern, se pot aplica comprese cu infuzie din flori de tei sau extract uleios din flori de tei: calmarea iritațiilor pielii.

Rețetă apă florală de tei aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/apa-florala-de-tei/

3. Socul

Florile de soc au acțiune detoxifiantă, sudorifică, mucolitică (fluidifică secrețiile și favorizează eliminarea lor), antalgică, antibacteriană, antivirală, ușor diuretică, ușor laxativă.

Ele sunt indicate intern în: gripe, viroze, bronșite, traheite, stări febrile, tuse, reumatism, gută, stimularea lactației (la mamele care alăptează).

Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii, hemoroizi.

Se recomandă folosirea florilor de soc intern sub formă de suc, infuzie, tinctură, sirop, capsule cu pulbere.

Extern, se folosesc comprese cu infuzie din flori de soc în înțepături de insecte, arsuri, eczeme, nevralgii; infuzia din flori de soc mai poate fi utilizată sub formă de băi de șezut (hemoroizi, cistite).

Rețetă sirop din flori de soc aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/sirop-din-flori-de-soc/

4. Păducelul

Fotografie de Inthemomentprints pe Pexels.com

Florile de păducel au acțiune reglatoare a tensiunii arteriale, antiaritmică, hipocolesterolemiantă, antioxidantă, ușor sedativă, calmantă.

Ele sunt indicate intern în: buna funcționare a aparatului cardiovascular, hipertensiune, tahicardie (palpitații), angină pectorală, hipercolesterolemie, tulburări induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri), insomnie, anxietate, stres.

Se recomandă folosirea florilor de păducel intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, vin tonic, capsule cu pulbere, comprimate, miere.

Rețetă tinctură din flori de păducel aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/tinctura-din-flori-de-paducel/

5. Iasomia (lămâiţa)

Fotografie: Pexels.com

Florile de iasomie au acțiune tonică generală, relaxantă, antioxidantă, antitumorală, analgezică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie sau sirop în: insomnie, stres, anxietate, stări depresive.

Extern, în aromaterapie uleiul esențial de iasomie este deosebit de apreciat pentru inducerea unei stări de relaxare și optimism. Tot extern, se folosește uleiul de iasomie în masaj. Apa florală de iasomie se folosește ca loțiune tonică.

Apă florală de iasomie – rețetă aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/apa-florala-de-iasomie/

6. Liliacul

Fotografie de Pille Kirsi pe Pexels.com

Florile de liliac au acțiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, antifungică, antibacteriană.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, vin medicinal, sirop în: reumatism, diabet zaharat, stări gripale, anxietate. Gemoderivatul din muguri de liliac este indicat în afecțiuni ale sistemului arterial coronarian (sindroame coronariene), angină pectorală.

Un preparat deosebit de apreciat pentru consumul intern este dulceața din flori de liliac.

Rețetă dulceață din flori de liliac aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-flori-de-liliac/

Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, dureri articulare, nevralgii sub formă de comprese sau băi cu infuzie sau oțet din flori de liliac, masaj cu ulei de liliac. Pentru durerile dentare sau în afecțiuni ale cavității bucale (laringite, faringite, halenă) se recomandă sub formă de gargară. Un alt remediu preparat din flori de liliac este unguentul, util în durerile reumatismale.

Despre halenă poți găsi informații și aici:

Uleiul esențial de liliac se recomandă în aromaterapie în stări de stres, ca și decongestionant nazal etc. De asemenea, se poate combina cu alte ingrediente în realizarea unor creme, loțiuni, parfumuri.

7. Gălbenelele

Fotografie de Eva Elijas pe Pexels.com

Florile de gălbenele au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antispastică, hepatoprotectoare, cicatrizantă, epitelizantă, antiseptică, antibacteriană, antimicotică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din flori: gastrite, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară (fiere leneșă), hepatite, dismenoree.

Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, răni, degerături, afte, gingivite, acnee, cuperoză, hemoroizi, candidoză vaginală, sub formă de infuzie, gargară, comprese, băi de șezut, unguent, ulei vegetal.

Rețetă unguent din flori de gălbenele aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/unguent-din-flori-de-galbenele/

8. Macul

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Florile de mac au acțiune analgezică, sedativă, emolientă, antitusivă, hemostatică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop din petale în stări de anxietate, stres, insomnie, gripă, bronșită, laringită, tuse.

Extern, infuzia din petale de mac se folosește sub formă de gargară în afecțiuni ale cavității bucale (gingivite, faringite, abcese dentare). Sub formă de comprese faciale infuzia este utilizată pentru diminuarea ridurilor.

Atenție!

Macul de grădină (Papaver somniferum – în special semințele) conține morfină, codeină și papaverină. Acești compuși activi sunt responsabili pentru efectele terapeutice ale macului, însă pot provoca dependență și intoxicații.

Dulceață din petale de mac – rețeta aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-petale-de-mac/

9. Mușețelul

Fotografie de ROMAN ODINTSOV pe Pexels.com

Florile de mușețel au acțiune antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, sedativă.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule în: colici abdominale, sinuzite, insomnii.

Extern, florile de mușețel (infuzie, ulei) au indicație în cosmetică, afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, gingivite, sinuzite) și stomatologice (dureri dentare – în special cele date de erupție, abcese dentare). Unguentul, uleiul și infuzia din flori de mușețel se folosesc extern în afecțiuni ale pielii sau în dureri musculare. În lămpile de aromaterapie este utilizat pentru reducerea anxietății, stres, insomnii.

Rețetă ulei de mușețel aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/ulei-de-musetel/

10. Lăcrămioarele

Fotografie de Eugenia pe Pexels.com

Florile de lăcrămioare au acțiune cardiotonică și diuretică.

Ele sunt indicate pentru uz intern numai sub îndrumare și supraveghere medicală sub formă de tinctură sau extract apos și în doze bine stabilite (planta are potențial toxic).

Extern, se folosesc infuzia, uleiul, oțetul sau unguentul pe bază de flori de lăcrămioare.

În aromaterapie uleiul de lăcrămioare este folosit ca parfumant și relaxant.

Extern, infuzia de lăcrămioare se poate folosi sub formă de comprese pentru diminuarea cearcănelor și a ochilor umflați dimineața (edem al pleoapelor) sau ca loțiune tonică pentru față. Unguentul și oțetul pe bază de flori de lăcrămioare sunt utile în durerile de cap.

Rețetă oțet de lăcrămioare aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/otet-de-lacramioare/

Atenție!

Acest material este unul informativ și nu înlocuiește vizita la medic!

Nu folosiți produse din plante din surse nesigure și fără a avea recomandarea unui medic fitoterapeut!

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Cerențel (Geum urbanum)

foto: pixabay.com

Cerențelul este o plantă ierboasă care crește în zone de câmpie și deal, la marginea apelor, drumurilor sau în păduri.

De la cerențel se pot utiliza în scop terapeutic rizomii și rădăcinile, bogate în principii active precum taninuri, uleiuri esențiale, geină, eugenol, săruri minerale ș.a.

Preparatele pe bază de cerențel au proprietăți astringente, antihemoragice, antiseptice, antidiareice și calmant-sedative, fiind recomandate

– pentru uz intern: în enterocolite, dizenterie, hemoragii, dismenoree (dureri menstruale), metroragie (sângerare uterină anormală), hemoroizi, astenie, depresie, convalescență

– pentru uz extern: în gingivite, faringite, amigdalite, stomatite, afte, răni.

Cerențelul se poate consuma sub formă de decoct, tinctură, pulbere sau sirop. Intră în compoziția a numeroase preparate din plante recomandate în enterocolite.

foto: pixabay.com

Atenție!

În caz de supradozare, pot apărea simptome precum greața și vărsăturile.

Se consumă cu precauție de către femeile însărcinate sau cele care alăptează și numai la recomandarea medicului!

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

Bydr. Cristina Munteanu

Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum)

Castanul sălbatic este, asemeni celui comestibil, un arbore ce poate ajunge la înălțimi de 30m.

foto: Cristina Munteanu

În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de castan sălbatic.

Compoziția chimică a castanului sălbatic diferă în funcție de părțile arborelui.

Astfel, frunzele conțin în principal taninuri, derivați flavonici, saponozide, vitamina C.

Scoarța castanului sălbatic conține derivați cumarinici (esculina, esculetina, fraxetina și fraxina), saponozide ș.a.

Semințele și cotiledoanele conțin vitamina K1.

Cotiledoanele, în plus, mai conțin hipocastanină (o globulină), antociani, provitamina D etc.

Florile sunt bogate în derivați flavonici.

Dintre acțiunile terapeutice menționăm efectul său cu predilecție în tulburările venoase, castanul sălbatic fiind un bun antiinflamator, antiedematos, vasoprotector, vasoconstrictor.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

foto: pixabay.com

Se folosește sub formă de infuzie, decoct, tinctură, sirop, pulbere măcinată, capsule, comprimate, supozitoare, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.

Extractul gemoterapic din muguri de castan sălbatic se recomandă intern în caz de varice, tromboflebite, hemoroizi, lombalgie, fragilitate capilară.

Pulberea din semințe de castan se comercializează sub formă de capsule, fiind recomandată în artroze, spondiloze, artrite, entorse, contuzii, tendinite, fracturi, nevralgii, mialgii, afecțiuni ale aparatului genito-urinar (prostatite, adenom de prostată), remineralizant.

Siropul din fructe de castan se recomandă intern în anemii și ca remineralizant.

Tot intern se mai recomandă vinul medicinal din castane, recomandat în afecțiuni varicoase, artrite, reumatism.

Infuzia sau tinctura din flori de castan sălbatic se recomandă intern în diaree, tuse, nevralgii, gută, reumatism, menoragii, varice, insomnii.

Decoctul din coaja fructelor sau din scoarța ramurilor tinere se recomandă extern, sub formă de comprese în varice, tromboflebite sau hemoroizi.

Tot extern se utilizează sub formă de creme și unguente (simplu sau în combinații) indicate în varice și hemoroizi.

Extractul hidro-glicerinic din castan sălbatic se recomandă extern în celulită, cuperoză, tulburări venoase periferice.

Maceratul uleios de castan sălbatic este utilizat extern în diminuarea durerilor reumatice, ca tonic venos și în grăbirea vindecării rănilor inflamate.

Intră, alături de alte plante, în compoziția a numeroase supozitoare indicate în tratamentul hemoroizilor.

Băile cu infuzie din coaja fructelor de castan sălbatic sunt recomandate în afecțiuni articulare, spondiloză, reumatism.

ATENȚIE!

❗Castanele sălbatice nu sunt comestibile! Consumul acestora poate provoca intoxicație!

❗Se recomandă utilizarea preparatelor din magazinele tip plafar sau farmacii.

❗Nu se recomandă consumul intern al infuziei copiilor mici, femeilor însărcinate sau care alăptează.

Persoanele care iau antiagregante plachetare sau anticoagulante (aspirină, clopidogrel ș.a.) nu au voie să consume concomitent produse din castan sălbatic.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

Bydr. Cristina Munteanu

Castan comestibil (Castanea sativa)

foto: pixabay.com

Castanul comestibil este un arbore care poate atinge o înălțime de 25-30 m și cu o longevitate impresionantă (și peste 1000 de ani).

În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de castan comestibil.

Frunzele sale conțin tanin, minerale (calciu, fosfor, fier, magneziu), vitamina E ș.a.

Fructele conțin calciu, cupru, fier,mangan, magneziu, potasiu, zinc, vitaminele A, B1, B2 și C.

Dintre acțiunile sale terapeutice menționăm efectul tonic general, vasotonic și protector cardio-vascular, remineralizant, sedativ respirator, antioxidant, antiseptic intestinal, bacteriostatic, antianemic, hemostatic, antidiareic.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

Se folosește sub formă de infuzie, pulbere măcinată, tinctură, capsule, comprimate, supozitoare, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.

Extractul gemoterapic din muguri de castan comestibil se recomandă intern în caz de stază limfatică a membrelor inferioare, varice, tromboflebite, ulcere varicoase, hemoroizi, rectocolită, tuse spastică.

Infuzia și tinctura din frunze se recomandă intern în tuse spastică, bronșite.

Pulberea măcinată din scoarță, ca atare sau sub formă de capsule ori comprimate se recomandă intern în diaree. Studii recente au demonstrat acțiunea sa în tulburările de motilitate ale tractului biliar, favorizând contracția vezicii biliare.

foto: pixabay.com

Piureul din fructe se recomandă datorită valorilor sale nutritive și energizante, având un gust plăcut. Castanele coapte constituie și ele un desert nutritiv.

Extern se utilizează sub formă de creme și unguente (simplu sau în combinații) indicate în varice și hemoroizi. De asemenea, se utilizează în loțiuni capilare pentru întărirea rădăcinii firului de păr.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Brizi C, Santulli C, Micucci M, Budriesi R, Chiarini A, Aldinucci C, Frosini M. Neuroprotective Effects of Castanea sativa Mill. Bark Extract in Human Neuroblastoma Cells Subjected to Oxidative Stress. J Cell Biochem. 2016 Feb;117(2):510-20. doi: 10.1002/jcb.25302. Epub 2015 Sep 3. PMID: 26240013.

4. Dashtdar M, Dashtdar MR, Dashtdar B, Shirazi MK, Khan SA. In-Vitro, Anti-Bacterial Activities of Aqueous Extracts of Acacia catechu (L.F.)Willd, Castanea sativa, Ephedra sinica stapf and shilajita mumiyo Against Gram Positive and Gram Negative Bacteria. J Pharmacopuncture. 2013 Jun;16(2):15-22. doi: 10.3831/KPI.2013.16.014. PMID: 25780663; PMCID: PMC4331960.

5. Micucci M, Ioan P, Aldini R, Cevenini M, Alvisi V, Ruffilli C, Chiarini A, Budriesi R. Castanea sativa Mill. extract contracts gallbladder and relaxes sphincter of Oddi in guinea pig: a natural approach to biliary tract motility disorders. J Med Food. 2014 Jul;17(7):795-803. doi: 10.1089/jmf.2013.0090. Epub 2014 Mar 21. PMID: 24654975.

6. Micucci M, Budriesi R, Aldini R, Fato R, Bergamini C, Vivarelli F, Canistro D, Bolchi C, Chiarini A, Rizzardi N, Pallavicini M, Frosini M, Angeletti A. Castanea sativa Mill. bark extract cardiovascular effects in a rat model of high-fat diet. Phytother Res. 2021 Apr;35(4):2145-2156. doi: 10.1002/ptr.6967. Epub 2020 Dec 8. PMID: 33295076.

Bydr. Cristina Munteanu

Brad alb (Abies alba/Abies pectinata)

foto: pixabay.com

Bradul alb este un arbore de talie mare, ce poate atinge înălțimi de până la 50 m, fiind întâlnit în mod normal în zonele montane.

În fitoterapie se utilizează mugurii, mlădițele, scoarța și uleiul esențial de brad.

Uleiul esențial de brad conține α-pinen, limonen, taninuri, rășini, săruri minerale ș.a.

Dintre acțiunile sale terapeutice menționăm faptul că este analgezic, antiinflamator, antimicrobian, expectorant, antitusiv, odorizant, stimulant, tonic, revulsiv, antireumatic, ușor diuretic, remineralizant.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

Intern se folosește sub formă de macerat glicerinic din muguri, tinctură din muguri sau rășină de brad, sirop din muguri, infuzie din muguri de brad, miere de brad.

Extern se recomandă sub formă de băi din infuzie de crenguțe de brad (singure sau în amestec cu alte plante), masaj cu ulei esențial (singur sau combinat cu alte uleiuri esențiale și întotdeauna diluat corespunzător într-un ulei vegetal), inhalații cu ulei esențial, ulei esențial difuzat în lămpi de aromaterapie. Pentru afecțiuni hemoroidale sau ginecologice sunt recomandate supozitoarele din rășină de brad.

Este recomandat astfel ca adjuvant în

  • tratamentul afecțiunilor și simptomelor respiratorii (bronșite, traheite, pneumonii, astm, tuse, sinuzită)
  • tulburări de mineralizare ale smalțului și osului (rahitism, osteoporoză, consolidarea oaselor după fracturi, carii)
  • reumatism
  • astenie
  • afecțiuni ale tractului urinar (cistite) și digestiv.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1.Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Deac, L, Studiu privind proprietățile antioxidante și antimicrobiene ale siropului din muguri de brad http://www.usamvcluj.ro/simpo_stud/files/2013/6.%20FACULTATEA%20DE%20STIINTA%20SI%20TEHNOLOGIA%20ALIMENTELOR/14.%20SECTIUNEA%20CONTROLUL%20SI%20EXPERTIZA%20PRODUSELOR%20ALIMENTARE/Deac%20Liana%20Mariana1/DeacLiana_CEPA_rom.pdf?fbclid=IwAR14r-nlVTu0DzFjjsh68L1xiWEmHNvwWEf5l7WtxkXTu032Y_sJYHP_Efc

4. Garzoli S, Masci VL, Caradonna V, Tiezzi A, Giacomello P, Ovidi E. Liquid and Vapor Phase of Four Conifer-Derived Essential Oils: Comparison of Chemical Compositions and Antimicrobial and Antioxidant Properties. Pharmaceuticals (Basel). 2021 Feb 8;14(2):134. doi: 10.3390/ph14020134. PMID: 33567501; PMCID: PMC7914598.

5. Lanzerstorfer A, Hackl M, Schlömer M, Rest B, Deutsch-Grasl E, Lanzerstorfer C. The influence of air-dispersed essential oils from lemon (Citrus limon) and silver fir (Abies alba) on airborne bacteria and fungi in hospital rooms. J Environ Sci Health A Tox Hazard Subst Environ Eng. 2019;54(3):256-260. doi: 10.1080/10934529.2018.1546498. Epub 2019 Feb 22. PMID: 30795725.

6. Sirše M, Fokter SK, Štrukelj B, Zupan J. Silver Fir (Abies alba L.) Polyphenolic Extract Shows Beneficial Influence on Chondrogenesis In Vitro under Normal and Inflammatory Conditions. Molecules. 2020 Oct 11;25(20):4616. doi: 10.3390/molecules25204616. PMID: 33050554; PMCID: PMC7587205.

Bydr. Cristina Munteanu

Alun (Corylus avellana)

Alunul este un arbust pe care îl întâlnim în zonele de deal, cu predilecție la marginea pădurilor.

Din punct de vedere medicinal putem utiliza aproape toate părțile arbustului pentru a beneficia de proprietățile sale medicale.

foto: pixabay.com

Intern

Frunzele de alun sunt bogate în substanțe active precum uleiuri eterice, betulină, tanini și sunt utilizate pentru proprietățile lor vasoconstrictoare și tonice venoase, antihemoragice, antidiareice. Se recomandă prepararea sub formă de infuzie și utilizarea lor în insuficiența venoasă (varice, hemoroizi), răni, ulcere, hemoragii.

Din frunzele de alun se obține un ulei volatil, cu proprietăți vasoconstrictoare și bacteriostatice.

foto: pixabay.com

Amenții (mâțișorii/florile) au rol sudorific și antidiareic. Se consumă sub formă de infuzie sau macerat glicerinic.

Mugurii de alun se folosesc sub formă de macerat glicerinic și au indicație în afecțiuni respiratorii și hepatice.

Scoarța de alun este un remediu bogat în tanini, rezine, flavonoide. Se prepară un decoct din scoarță, care se consumă în caz de febră.

Fructele alunului – alunele – sunt poate cele mai cunoscute și apreciate. Ele sunt bogate în uleiuri, proteine, minerale (calciu, fier, potasiu, sodiu), vitamine (A, B1, B2, B3, C, E). Alunele se consumă ca și gustare alături de alte nuci și fructe, având o valoare nutritivă mare. De asemenea, se consumă sub formă de unt vegetal sau în diverse preparate de patiserie.

Din alune se obține un ulei bogat în acizi grași nesaturați (omega-6, omega-9), fitosteroli și vitaminele A și E. Se administrează intern, câte o 1 linguriță dimineața, 14 zile cu efect antiparazitar.

Extern

Se pot aplica comprese cu infuzie din frunze de alun, cu rol antiinflamator în dureri articulare, acnee.

Uleiul de alun se aplică extern pentru dureri articulare, alopecie, cicatrici și leziuni. De asemenea, în dermato-cosmetică este utilizat pentru îngrijirea tenului mixt sau gras, cu acnee. Uleiul penetrează pielea și nu lasă film gras la suprafață; redă elasticitatea pielii, fiind recomandat pentru a preveni apariția celulitei și a vergeturilor sau pentru a le diminua pe cele deja apărute. Se poate folosi ca atare sau în diverse amestecuri cu alte uleiuri vegetale și creme pentru corp.

Scoarța se folosește extern ca și cicatrizant (comprese sau spălături cu decoct).

Alunul este indicat astfel în:

  • anemie
  • convalescență
  • bronșită
  • hipercolesterolemie
  • hepatită
  • ciroză hepatică
  • varice
  • ulcer varicos
  • hemoroizi
  • vergeturi
  • celulită.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.