Tag Archive edeme

Bydr. Cristina Munteanu

ASLO nu se tratează!

foto: pixabay.com

ASLO nu este o boală, nu se tratează!

Analiza numită ASLO reprezintă de fapt niște anticorpi. În mod normal, mai ales după experiența COVID, cam toți știm cum e cu anticorpii, că ne arată faptul că organismul s-a întâlnit cu un virus sau bacterie. Atunci, de ce ne-am dori să „tratăm”, să anihilăm anticorpii?

Cu toate acestea, determinarea titrului ASLO a constituit și constituie încă un subiect controversat, care sperie numeroase mămici și, din nefericire, și unii medici.

Ce reprezintă ASLO?

Prescurtarea ASLO vine de la antistreptolizina O.

Streptolizina O este o proteină (hemolizină) produsă de Streptococcus pyogenes (streptococ betahemolitic de grup A). Streptolizina O prezintă proprietăți antigenice și, recunoscută de către sistemul imunitar, determină ca răspuns specific din partea sistemului imunitar sintetizarea de anticorpi specifici antistreptolizină O: prescurtat ASLO.

ASLO nu reprezintă un criteriu de diagnostic pentru faringo-amigdalita streptococică!

Anticorpii specifici ASLO apar abia după aproximativ două săptămâni de la infecția cu streptococ (de aceea nu are rost această analiză la debutul bolii – nu are nicio relevanță, iar dacă e crescută, ne indică o infecție anterioară cu streptococ) și continuă să crească, atingând un maxim în aproximativ 6-8 săptămâni, după care încep să scadă. Cu toate acestea, practica a dovedit că anticorpii ASLO scad lent în timp, pe parcursul a luni de zile. La unii pacienți scăderea se înregistrează după 6-12 luni.

foto: pixabay.com

O creștere a nivelului ASLO după momentul în care am detectat valoarea maximă poate însemna o reinfecție cu streptococ.

Creșterea titrului ASLO ține pe de o parte de virulența streptococului și pe de altă parte de reacția sistemului imunitar al pacientului.

De ce totuși această fobie de ASLO și această tendință de a da antibiotic când se observă o valoare crescută a titrului la un pacient asimptomatic?

Deoarece infecția cu streptococ betahemolitic de grup A poate da anumite complicații.

Complicațiile postinfecție cu streptococ cele mai cunoscute și aduse în discuție sunt reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută poststreptococică și cardita reumatismală.

Streptolizina O și anticorpii specifici pot forma complexe imune circulante, care se pot depune în țesuturi sau la nivelul membranei de filtrare glomerulară de la nivelul rinichiului.

foto: pixabay.com

Complexele imune care se depun pe membrana glomerulară a nefronului, produc leziuni ale membranei bazale glomerulare. Aceste leziuni apar într-un interval de 1-2 săptămâni de la faringo-amigdalita streptococică și la 2-6 săptămâni după infecțiile tegumentare cu streptococ betahemolitic de grup A. Tratamentul antibiotic al faringitei streptococice nu previne glomerulonefrita! El poate doar reduce titrul anticorpilor antistreptolizină O. Pacienții cu glomerulonefrită poststreptococică prezintă edeme, hematurie macroscopică (sânge vizibil în urină), proteine în urină, oligurie (emisia unei cantități mai mici de urină decât în mod normal, deși consumul de lichide este păstrat), dureri lombare, dureri abdominale, hipertensiune arterială.

foto: pixabay.com

Reumatismul articular acut post infecție streptococică debutează la 1-2 săptămâni după infecția streptococică, cu simptome precum: febră, stare de oboseală, dureri la nivelul genunchilor, gleznelor, pumnilor sau coatelor. Articulațiile sunt umflate, calde, roșii. Simptomele articulare pot migra de la o articulație la alta.

Atunci când vorbim de cardita reumatismală, principalele simptome sunt: durere în piept, tahicardie (palpitații), dispnee (respirație dificilă). Este indicată o ecografie cardiacă și electrocardiogramă.

Concluzii:

Nu tratăm ASLO!

Tratăm un pacient care are anumite simptome și anumite analize (între care uneori poate fi și ASLO). ASLO scos din context, recoltat doar pentru a-l recolta, nu are absolut nici o valoare.

Un copil fără simptome la care ocazional se depistează un streptococ în urma unui exudat nazal sau faringian NU se tratează cu antibiotic! El este considerat purtător sănătos.

Un copil fără simptome la care ocazional se depistează un titru ASLO mare, nu se tratează cu antibiotic.

Unui copil care are acum roșu în gât (faringită, amigdalită) nu îi va fi recoltat ASLO. Am spus mai sus, anticorpii încep să crească după aproximativ 2 săptămâni. Și acest fapt reprezintă un răspuns normal al organismului într-o infecție. Producerea anticorpilor ajută organismul să depășească boala.

Un copil cu exudat faringian negativ și ASLO crescut nu va fi tratat cu antibiotic. ASLO sunt anticorpi, iar antibioticul nu omoară anticorpi, ci bacterii.

ASLO reprezintă o analiză care ar trebui făcută atunci când suspectăm reumatism articular acut, glomerulonefrită sau endocardită. Și, de asemenea, este o analiză care se efectuează pentru a monitoriza dinamica anticorpilor la pacienții cu reumatism, glomerulonefrită sau endocardită streptococică.

Sunt foarte puțini pacienții care fac complicațiile amintite, iar acest fapt ține de predispoziția genetică, de reacția sistemului imunitar, de formarea acelor complexe imune circulante (complexe anticorp-antigen) și fixarea lor în organism la nivel articular, glomerular sau cardiac. Tratate corect, aceste boli se vindecă de obicei fără sechele.

Tratamentul antibiotic al faringitei streptococice nu constituie o garanție a faptului că pacientul nu va face aceste complicații!

foto: pixabay.com

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Bălgrădean Mihaela (coord.), Patologie actuală în nefrologia pediatrică, Ed. MedBook, 2016.

2. Sonozaki H, Takizawa S, Torisu M. Immunoglobulin analysis of anti-streptolysin-O antibody. Clin Exp Immunol. 1970 Oct;7(4):519-31. PMID: 5477266; PMCID: PMC1712852.

3. Stanford T. Shulman, Alan L. Bisno, Herbert W. Clegg, Michael A. Gerber, Edward L. Kaplan, Grace Lee, Judith M. Martin, Chris Van Beneden, Clinical Practice Guideline for the Diagnosis and Management of Group A Streptococcal Pharyngitis: 2012 Update by the Infectious Diseases Society of America, Clinical Infectious Diseases, Volume 55, Issue 10, 15 November 2012, Pages e86–e102, https://doi.org/10.1093/cid/cis629

Bydr. Cristina Munteanu

Cireș (Cerasus/Prunus avium)

foto: istockphoto.com

Cireșul este un pom fructifer care crește în țara noastră în zonele de câmpie, deal și munte. Primăvara îi admirăm splendoarea și mirosul delicat al florilor, în timp ce vara ne delectăm cu fructele dulci-acrișoare.

De la cireș se folosesc în scop medicinal florile, frunzele, fructele, cozile fructelor și sâmburii – cu compoziții și proprietăți diferite.

Florile și frunzele de cireș sunt bogate în acid citric, acid cafeic, acid malic, taninuri, flavonoide, genisteină, uleiuri esențiale. Au proprietăți diuretice, antiinflamatoare, hipotensive.

Fructele conțin vitamine (A, B, C, E, K), minerale (calciu, cupru, fier, mangan, magneziu, potasiu, zinc), polifenoli, betacaroten, quercetină, fibre, melatonină etc. Cele mai închise la culoare au un conținut mai ridicat în antioxidanți. Cireșele sunt consumate de cele mai multe ori ca atare, fără a le cunoaște multiplele beneficii: vitaminizante, remineralizante, antioxidante, antiinflamatorii, tonice generale și nervoase, reglatoare ale tranzitului intestinal.

Codițele de cireșe conțin taninuri, saponine, flavonoide, proantocianidoli, săruri de potasiu și au proprietăți diuretice, depurative, antiinflamatoare, antiedematoase, hipotensive, astringente.

Sâmburii de cireșe conțin acizi grași Omega 3, Omega 6 și Omega 9, vitamina E, vitamina A, fitosteroli și au proprietăți antiinflamatorii, regenerante, emoliente, echilibrează secreția de sebum și conferă protecție împotriva radiațiilor UV.

Florile de cireș se recomandă intern în:

foto: istockphoto.com
  • edeme
  • celulită
  • artrită
  • reumatism articular

Codițele de cireșe recomandă în:

  • infecții urinare joase (cistite, prostatite)
  • infecții urinare înalte (pielonefrite)
  • microlitiaza urinară
  • valori ridicate ale ureei și creatininei
  • hipertensiune arterială
  • artrită reumatoidă
  • enterocolite
  • celulită

Sâmburii de cireșe au proprietatea de a reține mult timp căldura sau frigul și se folosesc sub formă de pernițe

foto: istockphoto.com
  • încălzite – aplicate pe burtica bebelușilor pentru a diminua colicile, în lombalgii, bronșite, dureri menstruale, dureri reumatice
  • răcite – în contuzii, entorse, înțepături de insecte, migrene

Uleiul din sâmburi de cireșe este recomandat

  • intern

-în afecțiuni cardiovasculare

-ca tonic nervos

-tulburări psiho-emoționale

-carențe vitaminice

  • extern pentru efectul
foto: istockphoto.com

– protector împotriva radiațiilor UV

-antiaging

-regenerator cutanat.

Florile de cireș se folosesc intern sub formă de infuzie sau vin medicinal. Uleiul din flori de cireș este un parfumant deosebit utilizat în cosmetică și aromaterapie.

Codițele de cireșe se folosesc intern sub formă de infuzie, decoct, pulbere, tinctură, vin medicinal, capsule cu pulbere – singure sau în combinații de ceaiuri diuretice și depurative.

Uleiul din sâmburi de cireșe presat la rece se folosește intern ca atare sau în preparate culinare (salate, supe, ciorbe) iar extern în diferite amestecuri pentru efectele benefice cutanate.

Pudra de cireșe este bogată în vitamine, minerale și antioxidanți și se folosește în patiserie/cofetărie ca aromatizant și colorant în prăjituri, înghețată, iaurturi, shake-uri, smoothie-uri etc.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

foto: istockphoto.com

1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

2. Ferretti G, Bacchetti T, Belleggia A, Neri D. Cherry antioxidants: from farm to table. Molecules. 2010 Oct 12;15(10):6993-7005. doi: 10.3390/molecules15106993. PMID: 20944519; PMCID: PMC6259571.

3. Kelley DS, Adkins Y, Laugero KD. A Review of the Health Benefits of Cherries. Nutrients. 2018 Mar 17;10(3):368. doi: 10.3390/nu10030368. PMID: 29562604; PMCID: PMC5872786.

Bydr. Cristina Munteanu

Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum)

Castanul sălbatic este, asemeni celui comestibil, un arbore ce poate ajunge la înălțimi de 30m.

foto: Cristina Munteanu

În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de castan sălbatic.

Compoziția chimică a castanului sălbatic diferă în funcție de părțile arborelui.

Astfel, frunzele conțin în principal taninuri, derivați flavonici, saponozide, vitamina C.

Scoarța castanului sălbatic conține derivați cumarinici (esculina, esculetina, fraxetina și fraxina), saponozide ș.a.

Semințele și cotiledoanele conțin vitamina K1.

Cotiledoanele, în plus, mai conțin hipocastanină (o globulină), antociani, provitamina D etc.

Florile sunt bogate în derivați flavonici.

Dintre acțiunile terapeutice menționăm efectul său cu predilecție în tulburările venoase, castanul sălbatic fiind un bun antiinflamator, antiedematos, vasoprotector, vasoconstrictor.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

foto: pixabay.com

Se folosește sub formă de infuzie, decoct, tinctură, sirop, pulbere măcinată, capsule, comprimate, supozitoare, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.

Extractul gemoterapic din muguri de castan sălbatic se recomandă intern în caz de varice, tromboflebite, hemoroizi, lombalgie, fragilitate capilară.

Pulberea din semințe de castan se comercializează sub formă de capsule, fiind recomandată în artroze, spondiloze, artrite, entorse, contuzii, tendinite, fracturi, nevralgii, mialgii, afecțiuni ale aparatului genito-urinar (prostatite, adenom de prostată), remineralizant.

Siropul din fructe de castan se recomandă intern în anemii și ca remineralizant.

Tot intern se mai recomandă vinul medicinal din castane, recomandat în afecțiuni varicoase, artrite, reumatism.

Infuzia sau tinctura din flori de castan sălbatic se recomandă intern în diaree, tuse, nevralgii, gută, reumatism, menoragii, varice, insomnii.

Decoctul din coaja fructelor sau din scoarța ramurilor tinere se recomandă extern, sub formă de comprese în varice, tromboflebite sau hemoroizi.

Tot extern se utilizează sub formă de creme și unguente (simplu sau în combinații) indicate în varice și hemoroizi.

Extractul hidro-glicerinic din castan sălbatic se recomandă extern în celulită, cuperoză, tulburări venoase periferice.

Maceratul uleios de castan sălbatic este utilizat extern în diminuarea durerilor reumatice, ca tonic venos și în grăbirea vindecării rănilor inflamate.

Intră, alături de alte plante, în compoziția a numeroase supozitoare indicate în tratamentul hemoroizilor.

Băile cu infuzie din coaja fructelor de castan sălbatic sunt recomandate în afecțiuni articulare, spondiloză, reumatism.

ATENȚIE!

❗Castanele sălbatice nu sunt comestibile! Consumul acestora poate provoca intoxicație!

❗Se recomandă utilizarea preparatelor din magazinele tip plafar sau farmacii.

❗Nu se recomandă consumul intern al infuziei copiilor mici, femeilor însărcinate sau care alăptează.

Persoanele care iau antiagregante plachetare sau anticoagulante (aspirină, clopidogrel ș.a.) nu au voie să consume concomitent produse din castan sălbatic.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.