Tag Archive E. Coli

Bydr. Cristina Munteanu

Merișorul – aliatul natural în infecțiile urinare

foto: istockphoto.com

Aproape toate remediile indicate în infecțiile urinare sau în afecțiuni ale aparatului reno-urinar conțin merișor (Vaccinium vitis idaea).

Ce face atât de specială această plantă în infecțiile urinare? Cu siguranță nu doar transmiterea din vorbă în vorbă a eficacității sale, ci la bază stau explicații mai profunde.

Din acest motiv am parcurs câteva materiale științifice și voi reda în cele ce urmează câteva din concluziile acestora privind rolul merișorului în afecțiunile urinare.

Merișorul

are acțiune antiseptică și antiinfecțioasă la nivel urinar datorată compușilor săi (proantocianidine, arbutină, acizi organici)

Arbutina este un derivat al hidrochinonei. Hidrochinona este principalul agent cu acțiune antimicrobiană asupra unei palete largi de agenți patogeni implicați în infecțiile tractului urinar, precum: Escherichia coli, Proteus vulgaris, Klebsiella spp., Acinetobacter baumanii, Enterococcus fecalis ș.a. Hidrochinona se fixează pe proteinele membranare bacteriene, contribuind la distrucția acestora.

Acizii organici din compoziția merișoarelor – de tipul acidului chinic, acidului citric și acidului malic – prezintă, de asemenea, acțiune antibacteriană și contribuie la acidifierea urinii pentru a crea un mediu de dezvoltare neprietenos bacteriilor.

împiedică aderarea germenilor la uroteliu (datorită polifenolilor, în special a proantocianidinelor tip A, D-manozei)

Escherichia coli este agentul patogen cel mai des întâlnit în infecțiile tractului urinar. Ea are anumite particularități care îi permit atașarea de mucoasa uroteliului, precum motilitatea sa și capacitatea de aderență prin intermediul fimbriilor.

Polifenolii din compoziția merișorului (în special proantocianidinele tip A) acționează ca agenți antiadezivi ai bacteriilor printr-un mecanism de tip competitiv la nivelul receptorilor. Există studii care demonstrează faptul că merișorul stimulează secreția unor proteine la nivelul rinichilor, care au rol în prevenirea aderenței bacteriilor la celulele epiteliului reno-urinar. O astfel de proteină este uromodulina (sau proteina Tamm-Horsfall), care se leagă de E. coli la nivelul domeniului de recunoaștere a manozei. Merișorul conține manoză. Tulpinile uropatogene de E. coli cu fimbrii manozosensibile formează complexe stabile cu D-manoza din urină, fapt care împiedică adeziunea bacteriilor de epiteliul tractului urinar și favorizează eliminarea lor prin urină.

Substanțele active din merișor contribuie și la inhibarea formării biofilmelor bacteriene, o modalitate prin care acestea proliferează și invadează organismul gazdă.

are acțiune antiinflamatoare

Prin compușii fenolici, terpene și flavonoizii pe care îi conține, merișorul are o puternică acțiune antioxidantă și antiinflamatoare, prin care contribuie la diminuarea simptomelor din infecțiile urinare.

are acțiune diuretică (prin intermediul flavonoidelor și saponinelor)

Nu în ultimul rând, atunci când avem o infecție urinară este necesar ca rinichiul și tractul urinar să fie ,,spălat”, din acest motiv recomandându-se consumul de lichide și al plantelor cu efect diuretic. Iată că merișorul întrunește și această calitate, favorizând diureza și contribuind la eliminarea bacteriilor prin urină.

are rol de reglare a motilității intestinale și de normalizare a florei intestinale

Este cunoscut faptul că una din cauzele infecțiilor urinare este constipația. Merișorul acționează și la acest nivel, având efecte benefice asupra motilității intestinale și contribuind astfel la normalizarea tranzitului intestinal. Datorită efectului de normalizare a florei intestinale este util în disbioze intestinale și colibaciloze.

foto: istockphoto.com

Aceste aspecte subliniază rolul deosebit de important al acestei plante și al altora cu compoziție asemănătoare în infecțiile de tract urinar și pot reprezenta o alternativă sau o asociere în tratamentul acestora, în special în contextul multirezistențelor la antibiotice. De asemenea, produsele pe bază de merișor pot contribui la scăderea frecvenței infecțiilor urinare.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Birte Scharf, Thomas J. Schmidt, Said Rabbani et al. Antiadhesive natural products against uropathogenic E. coli: What can we learn from cranberry extract? Journal of Ethnopharmacology, Volume 257. 2020. 112889. ISSN 0378-8741. https://doi.org/10.1016/j.jep.2020.112889.

2. Bojor O. Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, București, 2003.

3. Fernando Pitera. Compendiu de gemoterapie clinică, Tipografia Muntenia, Constanța, 2000.

4. Gupta K, Chou MY, Howell A, Wobbe C, Grady R, Stapleton AE. Cranberry products inhibit adherence of p-fimbriated Escherichia coli to primary cultured bladder and vaginal epithelial cells. J Urol. 2007 Jun;177(6):2357-60. doi: 10.1016/j.juro.2007.01.114. PMID: 17509358; PMCID: PMC3684265.

5. Jensen HD, Struve C, Christensen SB, Krogfelt KA. Cranberry Juice and Combinations of Its Organic Acids Are Effective against Experimental Urinary Tract Infection. Front Microbiol. 2017 Apr 4;8:542. doi: 10.3389/fmicb.2017.00542. PMID: 28421045; PMCID: PMC5378705.

6. OPINION of the French Agency for Food, Environmental and Occupational Health & Safety on the assessment of the potential effects of cranberry on community-acquired urinary tract infections ANSES – Request no. 2010-SA-0214 https://www.anses.fr/en/system/files/NUT2010sa0214EN.pdf

7. Reid G. The role of cranberry and probiotics in intestinal and urogenital tract health. Crit Rev Food Sci Nutr. 2002;42(3 Suppl):293-300. doi: 10.1080/10408390209351918. PMID: 12058988.

Bydr. Cristina Munteanu

Infecțiile urinare

Infecțiile urinare reprezintă inflamații la nivelul tractului urinar cauzate de diverse bacterii, virusuri sau fungi.

Cea mai cunoscută bacterie care dă infecții urinare este E. Coli.

Alte bacterii incriminate în patologia urinară sunt: Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Enterobacter ș.a.

În funcție de partea tractului urinar pe care o afectează, infecția urinară poate fi joasă sau înaltă:

– înaltă – când afectează rinichii (ex. pielonefrita)

– joasă – când afectează vezica urinară (ex. cistita), uretra (ex. uretrita) sau prostata (ex. prostatita).

Cauze

Femeile fac mai des infecții urinare decât bărbații datorită dimensiunii uretrei – mai scurtă la femei și datorită faptului că orificiul anal este situat în apropierea uretrei – bacteriile din jurul anusului putând ajunge astfel cu ușurință la acest nivel.

Un alt factor favorizant la femei poate fi contactul sexual (care poate determina migrarea bacteriilor către tractul urinar).

Se poate înțelege din aceste afirmații de ce cu o igienă corespunzătoare putem evita de multe ori această afecțiune.

Alți factori favorizanți:

  • abuzul de antibiotice
  • folosirea toaletelor publice
  • alimentația necorespunzătoare
  • purtarea lenjeriei intime din materiale sintetice
  • menopauza
  • imunitatea scăzută

Simptome

Simptomele unei infecții urinare sunt:

– senzație de usturime/arsură/durere la urinare

– urinări frecvente

– urinări în cantități mici, cu senzația imediată, iminentă, de a urina din nou, ca și cum vezica ar fi plină

– urină cu culoare modificată, tulbure, maronie, urât mirositoare (la copiii mici se observă pătarea scutecului și un miros particular)

– uneori urinare cu sânge (urina poate fi maroniu-roșiatică – hematurie macroscopică, ce poate fi vizibilă cu ochiul liber sau urina aparent are o culoare normală, dar testele ne indică prezența hematiilor în urină – hematurie microscopică)

– sensibilitate sau durere în abdomenul inferior (zona vezicii urinare) în infecțiile joase sau dureri în zona lombară și febră, frisoane, greață și vărsături (în infecțiile înalte).

În plus, la copilul mic putem avea cel mai adesea semne și simptome nespecifice precum agitație marcată, lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături.

Diagnostic

Pentru a pune diagnosticul de infecție urinară este necesar a se efectua un examen de urină și urocultură (în cazul în care avem infecție bacteriană să beneficiem de antibiogramă).

Foto: Cristina Munteanu

În cazul infecțiilor înalte sau a infecțiilor urinare repetate se recomandă consult nefrologic și efectuarea unei ecografii renale. Aceasta, deoarece pot exista anumite anomalii ale tractului urinar care pot determina, favoriza, aceste infecții.

Putem preveni apariția infecțiilor urinare?

Da, există anumite lucruri pe care le putem face pentru a preveni aceste infecții urinare.

Ce putem face pentru a preveni infecțiile urinare?

  • să consumăm lichide suficiente, acel minimum de 2 litri pe zi (apă, ceaiuri, supe, ciorbe – nu băuturi carbogazoase)
  • să respectăm normele de igienă (a mâinilor și a zonelor intime)
  • să le învățăm pe fetițe (mai ales) că atunci când merg la wc direcția de ștergere este dinspre orificiul uretral spre orificiul anal și nu invers (lucru valabil și la bebeluși când îi ștergem la schimbarea pampers-ului, deoarece am văzut de multe ori că nu se respectă acest lucru)
  • să evităm pe cât posibil folosirea șervețelelor umede (majoritatea conțin numeroase substanțe chimice precum parabeni, conservanți – cu potențial iritativ sau alergen) și să apelăm cu încredere la apă și săpun (pentru situații când nu suntem acasă există varianta de a ne prepara șervețele umede din material textil pulverizat cu apă și săpun natural, pe care le putem depozita într-o cutie sau pungă cu sistem de închidere)
  • să evităm toaletele publice pe cât posibil sau să folosim acele șervețele speciale de pus pe colacul de wc
  • să evităm constipația prin consum de fructe și legume proaspete, fibre
  • să îi învățăm pe copii să meargă la toaletă atunci când simt nevoia și să nu “se țină”: cu cât urina stagnează mai mult în vezică există șansa ca bacteriile să se înmulțească.
  • să purtăm lenjerie de bumbac și îmbrăcăminte lejeră (nu pantaloni foarte strâmți)

Tratament

Tratamentul în infecțiile urinare depinde de cauza ce a determinat apariția infecției și de tipul de germene implicat. Este un tratament care presupune măsurile de igienă recomandate mai sus, la care se asociază un antibiotic (conform antibiogramei!) și/sau tratament fitoterapic.

Există numeroase plante cu efect dovedit antibacterian și dezinfectant al tractului urinar.

Merișor

Fotografie de Seu00f1oreyto Antonio pe Pexels.com

Ca și tratament pe bază de plante, produsele cu merișor (ceai, extract, sirop, capsule) sunt cel mai des recomandate – ele conțin substanțe care inhibă adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar și totodată stopează înmulțirea lor.

Afin, codițe de cireșe, ienupăr, urzică

Alte plante cu efect dezinfectant al tractului urinar sau diuretice sunt afinul, codițele de cireșe, mătasea de porumb, tecile de fasole, coada calului, urzică, fructele de ienupăr etc.

Există și amestecuri din aceste plante, pentru potențarea acțiunii.

Uleiuri esențiale

Dintre uleiurile esențiale: uleiul de scorțișoară, arbore de ceai (melaleuca), ienupăr, tămâie, cimbru.

Propolis

Dintre produsele stupului propolisul luat intern este de ajutor.

Albastru de metil(en)

Albastrul de metil este și el un dezinfectant foarte bun al tractului urinar.

D-manoza

D-manoza este un produs ce se găsește sub formă de pudră, capsule, singură sau în asociere cu alte substanțe, cu efect bun în infecția urinară cu E. coli (împiedică aderarea patogenilor la tractul urinar).

!!!Dacă am început să luăm antibiotic nu prea mai are rost să facem urocultura. Urocultura se recoltează înainte de începerea tratamentului antibiotic și la aproximativ o săptămână după încheierea sa.

!!!Există niște reguli de recoltare, în recipiente sterile (nu în borcanele de prin șpais), după toaletarea zonei intime cu apă și săpun (nu șervețele umede), cu eliminarea primului jet de urină și recoltarea în urocultor a jetului de mijloc.

dr. Cristina Munteanu

fitoterapeut & terapeut nutriționist

Bibliografie orientativă:

https://www.mdpi.com/2079-6382/9/6/358

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32633244/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32954992/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28288837/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33365282/