Tag Archive convalescență

Bydr. Cristina Munteanu

Gastroenterocolita și enterovirozele la copii: cauze, prevenție și tratamente alternative

Ce sunt gastroenterocolita și enterovirozele?

Aș dori în primul rând să definesc acești termeni, care nu sunt sinonimi.

Gastroenterocolita reprezintă inflamația tractului digestiv, manifestată prin simptome precum diaree, vărsături, febră și dureri abdominale. Ea poate fi cauzată de infecții virale, bacteriene, parazitare sau de consumul de alimente contaminate.

Enterovirozele, pe de altă parte,sunt infecții virale cauzate de enterovirusuri, care afectează în principal intestinul, dar pot produce și simptome sistemice.

Cauze frecvente ale acestor afecțiuni

  1. Infecții virale: Rotavirus, Norovirus, Adenovirus, Enterovirusuri ș.a.
  2. Infecții bacteriene: Escherichia coli, Salmonella, Campylobacter ș.a.
  3. Infecții parazitare: Giardia lamblia, Ascaris lumbricoides ș.a.
  4. Factori alimentari: alimente și apa contaminate

Factori predispozanți

  • Imunitatea scăzută (în special în convalescența unor boli precum gripa, varicela etc.)
  • Frecventarea grădinițelor, școlilor, locurilor aglomerate, unde riscul de contaminare este crescut

Prevenție: Cum ne putem proteja de gastroenterocolite și enteroviroze?

foto: istockphoto

Igiena

  • Spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de mese și după folosirea toaletei
  • Igiena riguroasă a suprafețelor și a obiectelor utilizate frecvent

Alimentație sigură

  • Evitarea consumului alimentelor crude, din surse nesigure sau insuficient preparate
  • Evitarea consumului apei care nu provine din surse verificate

Educație

  • Învățarea copiilor să nu-și pună mâinile murdare în gură și să nu mănânce fără să se spele înainte pe mâini, să nu bea/mănânce după alte persoane, să respecte ideea obiectelor personale de îngrijire

Simptomele gastroenterocolitelor și enterovirozelor

Aceste afecțiuni au un impact semnificativ asupra tractului digestiv și, uneori, asupra stării generale a copilului. Gastroenterocolita și enterovirozele debutează, de obicei, brusc, în plină stare de sănătate, iar simptomele pot varia de la forme ușoare, care se rezolvă cu regim igieno-dietetic, până la manifestări severe, care necesită intervenție medicală.

Simptome frecvente:

foto: istockphoto
  1. Diaree:
    • De obicei apoasă, frecvent asociată cu prezența mucusului în scaun
    • În cazul infecțiilor bacteriene, poate apărea sânge în scaun
  2. Vărsături:
    • Sunt un simptom comun, mai ales la debutul bolii
    • Pot fi frecvente și pot contribui la deshidratarea organismului
  3. Dureri abdominale:
    • Crampele abdominale pot fi moderate sau severe și pot însoți episoadele de vărsături sau diaree
  4. Febră:
    • Apare de obicei în infecțiile virale sau bacteriene și poate fi însoțită de frisoane
  5. Lipsa poftei de mâncare:
    • Copilul poate refuza alimentele și chiar lichidele, ceea ce crește riscul de deshidratare
  6. Stare generală alterată:
    • iritabilitatea, oboseala excesivă sau letargia sunt frecvent întâlnite, mai ales la copiii mici
    • dureri de cap, dureri musculare
  7. Semne de deshidratare ușoară:
    • Sete crescută, buze ușor uscate, urină mai puțină decât de obicei (copilul udă mai puține scutece sau merge mai rar la toaletă pentru a urina)

Semnele de gravitate sau când să ne îngrijorăm

Există câteva semne clare care indică faptul că boala nu poate trece de la sine și necesită consult medical imediat:

  1. Deshidratare severă:
    • Gura și buzele foarte uscate, absența lacrimilor la plâns, piele rece sau lipsită de elasticitate, urinare extrem de redusă sau absentă (mai puțin de o dată la 8 ore) și urină închisă la culoare
    • la sugari: deprimarea fontanelei
  2. Febră mare și persistentă:
    • Temperatură mai mare de 39°C, care nu cedează sau cedează foarte greu la antitermice
  3. Scaune cu sânge sau puroi:
    • Sugerează o posibilă infecție bacteriană cu Salmonella sau Shigella, de exemplu
  4. Letargie extremă:
    • Copilul este somnolent, greu de trezit sau refuză complet să bea lichide
  5. Episoade de vărsături constante:
    • Mai mult de 10 episoade de vărsături într-o zi, care împiedică administrarea oricărui lichid
  6. Convulsii:
    • Pot apărea în caz de febră foarte mare sau deshidratare severă
  7. Durere abdominală intensă:
    • Dacă este localizată și persistentă, ar putea indica complicații, precum apendicita sau ocluziile intestinale

Aceste semne indică necesitatea unei evaluări medicale rapide, mai ales la copiii mici, unde deshidratarea poate surveni rapid și poate deveni periculoasă.

Tratamente și remedii

Tratamentul clasic include administrarea sărurilor de rehidratare, a medicamentelor simptomatice (antivomitive, antidiareice, antitermice), probioticelor și, uneori, administrarea de antibiotice pentru infecțiile bacteriene dovedite. Însă, tot mai mulți părinți optează pentru soluții naturale, mai blânde pentru organism.

Repausul digestiv

Prima și cea mai importantă măsură în cazul apariției vărsăturilor este repausul digestiv.

Dacă copilul a vomitat, nu îi dăm nimic să bea sau să mănânce în următoarea oră. Este cea mai importantă măsură! Se creează altfel un reflex de vomă care va fi oprit foarte greu.

Administrarea raționalizată a sărurilor de rehidratare sau a apei

După repausul de 1 oră vom începe să administrăm copilului apă sau săruri de rehidratare, în cantitate mică, la interval de 5-10 minute.

Putem administra lichidele, în funcție de vârstă, cu lingurița, seringa, biberonul, cană cu pai, cană normală. Este important să dăm cu guri mici și să nu lăsăm copilul să bea o cantitate mare de lichid o dată.

Dacă am avut un singur episod de vărsătură putem administra apă sau ceai. Dacă însă vorbim de mai multe episoade de vărsătură și de pericolul deshidratării, vom începe cu sărurile de rehidratare.

Reluarea alimentației solide

foto: istockphoto

Dacă se tolerează lichidele și după 2-3 ore de administrare raționalizată a acestora copilul nu a mai vărsat, putem începe cu administrarea de mâncare. De principiu vom administra întâi lucruri uscate, să absoarbă acidul gastric din stomac: pâine prăjită, grisine, biscuiți (simpli, fără cremă). Dacă le tolerează și copilul dorește, cere, putem da mâncare de regim, adică alimente ușor de digerat, fierte, coapte sau preparate la abur. De regulă se preferă așa-numita dietă BRAT: banane, orez, mere și pâine prăjită, pentru a stabiliza tractul digestiv.

Nu vom administra legume și fructe proaspete, alimente grase, condimentate, prăjeli, creme, fast-food.

Dacă nu există vărsături, ci doar scaune diareice, vom administra aceleași alimente, doar că nu mai este necesar repausul digestiv, raționalizarea lichidelor și reluarea treptată a alimentației.

Copiii alimentați la sân vor fi alăptați în continuare. În cazul celor alimentați cu formule de lapte praf se recomandă continuarea alimentării cu formula respectivă, ținând cont de regulile de mai sus. Schimbarea formulei de lapte cu o formulă fără lactoză nu este indicată de rutină, ci doar în cazurile severe.

Tratamentul clasic presupune:

  • Rehidratare orală: Săruri de rehidratare (ORS)
  • Medicamente simptomatice: Antiemetice, antidiareice, antitermice (la recomandarea medicului), antispastice
  • Antibiotice: Doar pentru infecțiile bacteriene confirmate

La acestea putem adăuga administrarea de probiotice pentru refacerea florei intestinale.

Tratamente alternative


Pe lângă tratamentul clasic este bine de știut că avem la îndemână o serie de tratamente alternative sau complementare.

Fitoterapia, gemoterapia și aromoterapia în tulburările gastro-intestinale

foto: istockphoto

Mușețel

Mușețelul are proprietăți antiinflamatoare, calmante și antispasmodice, fiind eficient în reducerea durerilor abdominale și a inflamației tractului digestiv.

Poate fi folosit sub formă de infuzie, care este ușor acceptată de către copii și adulți și poate fi îndulcită cu puțină miere pentru cei mai mari de 1 an.

Pentru calmarea crampelor abdominale puteți amesteca câteva picături de ulei volatil de mușețel cu ulei de măsline sau cocos și masa ușor abdomenul.

Mentă

Menta este recunoscută din vechime pentru faptul că intervine în calmarea spasmelor intestinale, și reducerea senzației de greață.

La fel ca și mușețelul, poate fi folosită intern sub formă de infuzie sau extern, sub formă de masaj cu ulei volatil diluat într-un alt ulei vegetal.

Ghimbir

Ghimbirul este renumit pentru proprietățile sale antiemetice și antiinflamatoare. Ajută la reducerea balonării, grețurilor, vărsăturilor și stimulează digestia.

foto: istockphoto

Ghimbirul poate fi consumat intern sub formă de infuzie, limonadă, ras și amestecat cu miere sau, extern, se poate apela la masajul abdominal cu ulei volatil.

Proprietățile sale au început să fie explorate de industria farmaceutică, astfel încât există numeroase picături, siropuri, acadele sau plasturi pe bază de ghimbir care pot fi utilizate cu succes în astfel de situații.

Afin

Afinele proaspete sau uscate, compotul și ceaiul de afine au proprietăți astringente și ajută la reducerea episoadelor de diaree. De asemenea, conțin antioxidanți care susțin recuperarea.

foto: istockphoto

În episoadele de diaree, afinele consumate împreună cu iaurt sau kefir pot fi o gustare vindecătoare, combinând proprietățile dezinfectante și astringente ale afinelor cu conținutul în probiotice al iaurtului sau kefirului.

De asemenea, se găsesc în drogherii și farmacii siropuri, tincturi, gemoderivate, comprimate sau capsule cu extract de afine, extrem de benefice în afecțiunile ce presupun alterarea tranzitului intestinal.

Ananas

Ananasul conține bromelaină, o enzimă care susține digestia proteinelor și reduce inflamația tractului digestiv. De asemenea, ajută la hidratare datorită conținutului ridicat de apă. Poate fi consumat sub formă de suc proaspăt (diluat), compot sau bucățele mici. Există și comprimate digestive pe bază de extract de ananas și papaya, un alt fruct bogat în enzime digestive (papaină), contribuind la calmarea mucoasei intestinale inflamate și favorizând recuperarea organismului.

Ghindă

Ghinda este un remediu tradițional cu proprietăți astringente, eficientă pentru reducerea diareei și calmarea mucoasei intestinale. Se regăsește în numeroase preparate destinate enterocolitelor, de regulă în combinație cu cărbune medicinal, mentă, afin etc.

Băuturile tip Cola

Deși consumul de băuturi tip cola în gastroenterocolite este controversat, unele studii sugerează că acestea pot avea efecte benefice datorită conținutului de acid fosforic, care poate acționa ca antibacterian și antivomitiv. În cantități mici, băuturile tip cola pot reduce senzația de greață și pot contribui la rehidratare. Totuși, nivelul ridicat de zahăr poate agrava diareea, iar conținutul de cofeină nu este potrivit pentru copii mici. Utilizarea lor trebuie să fie o măsură de urgență, în cazurile în care alte soluții de rehidratare sau tratamente nu sunt disponibile.

Homeopatia în gastroenterocolite

Homeopatia oferă o abordare blândă și personalizată, adaptată fiecărui copil. Câteva din remediile frecvent utilizate în tulburările digestive includ:

foto: istockphoto
  • Arsenicum album: recomandat în diaree apoasă asociată cu greață și/sau vărsături, scaune cu senzație de arsură, stare de slăbiciune
  • Nux vomica: indicat în cazul durerilor abdominale și senzației de greață și/sau vărsături după excese alimentare, diaree cu scaune apoase, nu foarte abundente
  • Podophyllum: eficient pentru diareea apoasă, explozivă, în jet, însoțită de crampe abdominale și gaze
  • Veratrum album: diaree apoasă, abundentă și explozivă cu crampe abdominale puternice; vărsături frecvente, cu deshidratare rapidă și senzație intensă de slăbiciune, paloare, transpirație rece
  • China: diaree cu scaune lichide ce nu miros neplăcut, care pot conține resturi nedigerate; gazele emise sunt în schimb urât mirositoare; balonare severă; stare de slăbiciune marcată
  • Ipeca: util în vărsături persistente, fără ameliorare după vărsătură
  • Phosphorus: vărsături incoercibile, sete de apă rece, care este însă vomitată imediat ce se încălzește în stomac

Este important ca administrarea remediilor homeopate să fie făcută personalizat și la recomandarea unui medic.

Sprijinul emoțional

foto: istockphoto

Un aspect adesea neglijat în gestionarea bolilor la copii este sprijinul emoțional. Părinții pot contribui semnificativ la recuperarea celor mici prin menținerea unui mediu calm și plin de înțelegere. Stresul și anxietatea părinților pot fi resimțite de copii, accentuând disconfortul acestora. Este important ca părinții să rămână răbdători, să ofere afecțiune și să fie alături de copil în timpul bolii. Activități liniștitoare, precum cititul unei povești sau simpla ținere în brațe, pot crea o atmosferă de siguranță, ajutând copilul să depășească mai ușor momentul dificil al unei gastroenterocolite.

Gastroenterocolita și enterovirozele sunt, așadar, afecțiuni frecvente în cazul tuturor categoriilor de vârstă, dar cu un tablou mai zgomotos atunci când este vorba de copii, și care pot fi gestionate eficient prin metode clasice de tratament, prin abordarea unor soluții naturale sau prin combinarea acestora.

Cu o igienă corespunzătoare și o atenție sporită la simptome, părinții pot reduce considerabil riscul complicațiilor și pot sprijini recuperarea rapidă a celor mici.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Sirop de trandafiri

Ingrediente:

  • petalele de la 15-20 flori de trandafir
  • 500 g zahăr
  • 1 l apă
  • sucul de la 1 lămâie
Foto: Cristina Munteanu

Mod de preparare:

Petalele de trandafir se pun într-o strecurătoare și se spală, apoi se lasă să se scurgă. Se așază într-o oală și se presară zahărul peste. Mie îmi place să frec puțin petalele cu zahărul pentru a elibera din aromă. Turnăm peste apa și punem la fiert la foc mic, amestecând să nu se prindă. După ce începe să fiarbă, lăsăm să fiarbă aproximativ 10 minute și tragem oala de pe foc. Adăugăm sucul proaspăt stors de la o lămâie. Acoperim oala și lăsăm așa până a doua zi. A doua zi încălzim amestecul și mai dăm un clocot, după care strecurăm și punem siropul în sticle.

Recomandări:

Foto: Cristina Munteanu

Se poate consuma ca băutură răcoritoare sau pentru efectele sale terapeutice.

Siropul din petale de trandafiri este benefic în stări de anxietate, stări depresive, stres, oboseală, convalescență, afecțiuni respiratorii, probleme digestive, reglator menstrual, infertilitate.

Bydr. Cristina Munteanu

Cimbru de câmp (Thymus vulgaris)

Thymus Flowers in the Sunset. foto: istockphoto.com

Cimbrul de câmp este un subarbust (20-50 cm) care crește în locuri însorite și cu temperaturi ridicate, preferabil în zone de câmpie, după cum îi spune și numele.

A nu se confunda cu cimbrișorul, care este o plantă spontană, sălbatică (din aceeași familie) ce crește în zone de deal și munte și despre care puteți citi mai multe aici:

De la cimbru se folosesc în scop medicinal părțile aeriene, adică tulpina cu frunze și flori. Aceste părți componente sunt bogate în substanțe active precum: taninuri, flavonoide, uleiuri esențiale, săruri minerale (calciu, cupru, fier, magneziu, zinc), vitamine (A, B, C) ș.a.

Cimbrul are proprietăți antiseptice (respiratorii, urinare, digestive, topice), antibacteriene, antivirale, antifungice, antiinflamatorii, antispastice, expectorante, antihelmintice, hipocolesterolemiante, hipotensive, antidiareice, antireumatice, antitumorale.

Se folosește intern sub formă de infuzie, pulbere, tinctură, extract, vin medicinal, sirop, ulei esențial, capsule – singur sau în combinații.

Extern se pot face inhalații, gargară sau băi cu ceai de cimbru. Uleiul esențial se poate folosi, combinat cu ulei de mentă, la prepararea apelor de gură.

Thyme essential oil bottle with bunch of thyme herb. foto: istockphoto.com

Uleiul esențial de cimbru, diluat în funcție de vârstă cu un ulei vegetal (ulei de cocos, ulei de măsline, ulei de avocado, ulei din sâmburi de struguri ș.a.) se folosește sub formă de masaj în afecțiuni respiratorii și reumatice. De asemenea, se aplică topic pentru îndepărtarea negilor, papiloamelor sau herpesului bucal (diluat, cu ajutorul unui bețișor de ureche, strict pe zona leziunii).

O altă modalitate eficientă de utilizare a uleiului esențial de cimbru este adăugarea sa în lămpile de aromaterapie (combinat cu uleiuri de citrice, lavandă sau tămâie) în afecțiuni respiratorii și pentru susținerea sistemului nervos.

Uleiul esențial de cimbru mai intră în compoziția repelentelor anti-insecte datorită efectului său insecticid.

dry thyme
foto: istockphoto.com

Se recomandă în:

  • susținerea sistemului imunitar
  • afecțiuni ale aparatului respirator (bronșită, pneumonie, astm)
  • tuse spastică
  • gastro-enterocolită
  • disbioză intestinală
  • meteorism abdominal
  • parazitoze intestinale
  • hipertensiune arterială
  • dureri menstruale
  • infecții urinare
  • candidoze
  • reumatism
  • convalescență
  • stres
  • depresie
  • anxietate
  • veruci.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1.Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

2. Borugă O, Jianu C, Mişcă C, Goleţ I, Gruia AT, Horhat FG. Thymus vulgaris essential oil: chemical composition and antimicrobial activity. J Med Life. 2014;7 Spec No. 3(Spec Iss 3):56-60. PMID: 25870697; PMCID: PMC4391421.

3. Micucci M, Protti M, Aldini R, Frosini M, Corazza I, Marzetti C, Mattioli LB, Tocci G, Chiarini A, Mercolini L, Budriesi R. Thymus vulgaris L. Essential Oil Solid Formulation: Chemical Profile and Spasmolytic and Antimicrobial Effects. Biomolecules. 2020 Jun 4;10(6):860. doi: 10.3390/biom10060860. PMID: 32512899; PMCID: PMC7356897.

4. Patil SM, Ramu R, Shirahatti PS, Shivamallu C, Amachawadi RG. A systematic review on ethnopharmacology, phytochemistry and pharmacological aspects of Thymus vulgaris Linn. Heliyon. 2021 May 18;7(5):e07054. doi: 10.1016/j.heliyon.2021.e07054. PMID: 34041399; PMCID: PMC8141878.

Bydr. Cristina Munteanu

Cerențel (Geum urbanum)

foto: pixabay.com

Cerențelul este o plantă ierboasă care crește în zone de câmpie și deal, la marginea apelor, drumurilor sau în păduri.

De la cerențel se pot utiliza în scop terapeutic rizomii și rădăcinile, bogate în principii active precum taninuri, uleiuri esențiale, geină, eugenol, săruri minerale ș.a.

Preparatele pe bază de cerențel au proprietăți astringente, antihemoragice, antiseptice, antidiareice și calmant-sedative, fiind recomandate

– pentru uz intern: în enterocolite, dizenterie, hemoragii, dismenoree (dureri menstruale), metroragie (sângerare uterină anormală), hemoroizi, astenie, depresie, convalescență

– pentru uz extern: în gingivite, faringite, amigdalite, stomatite, afte, răni.

Cerențelul se poate consuma sub formă de decoct, tinctură, pulbere sau sirop. Intră în compoziția a numeroase preparate din plante recomandate în enterocolite.

foto: pixabay.com

Atenție!

În caz de supradozare, pot apărea simptome precum greața și vărsăturile.

Se consumă cu precauție de către femeile însărcinate sau cele care alăptează și numai la recomandarea medicului!

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

Bydr. Cristina Munteanu

Vinul medicinal – un medicament desuet?

Foto: internet

Vinurile medicinale reprezintă un medicament și nu trebuie să le confundăm cu vinul de masă.

Ele sunt produse care se prepară având la bază un vin de masă (alb sau roșu, cât mai natural), dar în care se adaugă diferite plante medicinale, fructe sau legume – în funcție de efectul terapeutic urmărit. Se consumă în cantități moderate, de câțiva ml pe zi, conform indicației medicului fitoterapeut.

Vinurile medicinale versus infuzii din plante medicinale

De ce am apela la un proces mai laborios de obținere a unui vin terapeutic când ne putem prepara pur și simplu un ceai? Răspunsul constă în faptul că, datorită conținutului în alcool, vinul are o putere mai mare de extragere a principiilor active din plantele medicinale decât cea a apei folosite pentru a prepara o infuzie sau un decoct.

Afecțiuni tratate prin vinuri medicinale

Pentru ce afecțiuni se pot folosi vinurile medicinale?

Vinurile medicinale sunt recomandate în diverse afecțiuni. Cel mai adesea sunt utilizate ca tonice generale sau elixiruri în stări astenice, oboseală sau în convalescență. Ele pot fi utilizate în anemie, hipertensiune, hipercolesterolemie, afecțiuni pulmonare, afecțiuni renale, afecțiuni hepatice, reumatism, parazitoze intestinale, stări depresive, insomnii etc.

Pentru stările anemice, astenice sau în convalescență se recomandă de obicei vinurile medicinale din fructe, îndeosebi cele de coacăze, afine, mure, mere, portocale, măceșe, cătină, dar și din alte fructe.

Rețeta vinului de afine o puteți găsi aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-afine/

Pentru afecțiunile hepatice și biliare se utilizează plante medicinale cu rol terapeutic, îndeobște plante amare: rostopască, anghinare, cicoare ș.a.

În afecțiunile pulmonare rezultate bune are vinul de hrean sau vinul preparat cu amestec din plante medicinale (cimbrișor, podbal, scai vânăt, tei, echinaceea ș.a.).

Rețeta vinului de hrean o puteți găsi aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-hrean/

foto: internet

Pentru hipertensiune sunt cunoscute rețetele vinului de mărar, ceapă, păducel, saschiu ș.a.

Rețeta vinului de păducel o găsiți aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-paducel/

Ca tonic nervos sunt recomandate vinurile de busuioc, iasomie, mentă, ginkgo biloba etc.

În cefalee și migrene pot fi de ajutor vinurile preparate din măceșe, levănțică, iasomie, saschiu ș.a.

Afecțiunile reumatismale constituie o serie de afecțiuni ce pot beneficia de ameliorare prin utilizarea vinurilor medicinale. Dintre vinurile recomandate în aceste situații amintim: vinul de tarhon, vinul de ridiche neagră, vinul de ghimbir sau turmeric ș.a.

Rețeta vinului de tarhon o găsiți aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-tarhon/

În cazul parazitozelor intestinale se poate utiliza cu succes vinul din pelin, cel de cuișoare, oregano, cimbru ș.a.

Un caz aparte este cel al pacienților oncologici. Pacienții care urmează cure de radioterapie pot consuma (în acord cu medicul oncolog, căruia trebuie să i se aducă la cunoștință orice tratament alternativ urmează pacientul) după ședințele de radioterapie 50 ml vin din pelin. Vinul din pelin este bogat în principii active precum azulenele, cu rol dovedit antiinflamator și antitumoral.

Pentru prepararea vinurilor medicinale se recomandă a urma cu strictețe prescripțiile medicului fitoterapeut. De asemenea, se recomandă utilizarea unor recipiente curate, din sticlă (nu vase din aluminiu sau cupru). Recipientele din sticlă se recomandă a fi de culoare închisă sau a se păstra la întuneric, închise ermetic. Plantele folosite vor fi achiziționate din surse sigure, pentru a evita utilizarea unor plante contaminate sau a altor plante decât cele indicate.

Un dezavantaj al acestor vinuri medicinale este faptul că ele necesită un timp mai îndelungat pentru preparare, care diferă în funcție de ingredientele folosite, de la câteva zile până la două-trei săptămâni. Dar vinurile astfel obținute și depozitate corespunzător au o perioadă de valabilitate mare (6 luni-1 an).

Aceste preparate nu se recomandă celor cu ulcer gastro-duodenal și celor cu afecțiuni hepatice sau renale severe. De asemenea, pentru afecțiuni ale copiilor este recomandată alegerea unei forme de administrare specifice vârstei (siropuri), care să coreleze raportul risc-beneficiu.

Pacientul trebuie să aducă la cunoștința medicului fitoterapeut toate afecțiunile de care suferă și medicamentele de sinteză pe care le consumă în mod constant, pentru a evita eventualele interacțiuni între principiile active din medicamente și cele din plantele medicinale.

                                                               dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Vin de afine

Ingrediente:

500 g afine

1 l vin roșu

100 g miere

+/- 1 linguriță scorțișoară

+/- 1 linguriță cuișoare

Preparare:

Afinele proaspăt culese și spălate se zdrobesc ușor, peste ele adăugându-se 1 l de vin roșu și 100 g miere (+/-1 linguriță scorțișoară și 1 linguriță cuișoare). Amestecul se prepară într-un vas emailat sau într-un recipient de sticlă și se lasă acoperit (într-un loc răcoros, la întuneric) la macerat timp de o săptămână. Se strecoară și se pune într-o sticlă închisă cu dop, care se păstrează la loc răcoros sau în frigider.

Din acest amestec se consumă câte 25 ml de 3 ori pe zi, înainte de mese.

Bydr. Cristina Munteanu

Cătina albă (Hippophaë rhamnoides L.)

foto: Cristina Munteanu

Sub denumirea de Hippophaë rhamnoides L. vom vorbi despre cătina albă, cătina pe care o cunoaște toată lumea pentru fructele sale portocalii bogate în vitamina C. Mai există o specie – cătina roșie, Tamarix gallica -, cu proprietăți diferite, despre care vom face o altă postare.

Cătina albă crește în zonele nisipoase, din zonele de deal și câmpie, dar o regăsim și în zonele muntoase sub formă de arbust ramificat, spinos, ce poate atinge înălțimi de 2-5 m.

Este un arbust cu numeroase proprietăți, fiind utilizat atât în scopuri ornamentale, cât și medicale sau alimentare.

În ce privește utilizarea sa în fitoterapie, de la cătină se utilizează fructele, semințele, mugurii.

Puteți citi despre cătina roșie (Tamarix gallica) aici:

Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele. Alte substanțe prezente în fructul de cătină sunt: vitamine (A, B1, B2, B6, B9, D, E, K, P – rutinul), minerale (calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu ș.a.), acizi grași esențiali (oleic, linoleic, palmitic ș.a), licopen, fitosteroli, quercetină ș.a.

Dintre acțiunile terapeutice ale cătinei menționăm în primul rând proprietățile polivitaminizante, fructele fiind recomandate în carențe vitaminice, anemie, stări de astenie, convalescență.

Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură.

foto: pixabay.com

Uleiul de cătină – supranumit aurul lichid – are proprietăți cicatrizante și reepitelizante, fiind indicat în uz extern în dermatoze, arsuri. În ceea ce privește uzul intern, este recomandat în afecțiuni precum ulcerul gastro-duodenal, hepatite, anemie, hipercolesterolemie. Este un bun antioxidant, contribuind la neutralizarea radicalilor liberi din organism. De asemenea, contribuie la refacerea sistemului hematopoietic după chimioterapie și iradiere. Se comercializează sub formă de ulei propriu-zis sau capsule cu ulei de cătină.

Extractul din muguri de cătină se recomandă ca tonic al sistemului nervos, în ameliorarea simptomelor din infecţiile tractului respirator și creșterea rezistenței organismului în fața infecțiilor.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Gao ZL, Gu XH, Cheng FT, Jiang FH. Effect of sea buckthorn on liver fibrosis: a clinical study. World J Gastroenterol. 2003 Jul;9(7):1615-7. doi: 10.3748/wjg.v9.i7.1615. PMID: 12854177; PMCID: PMC4615518.

4. Hou D, Wang D, Ma X, Chen W, Guo S, Guan H. Effects of total flavonoids of sea buckthorn ( Hippophae rhamnoides L.) on cytotoxicity of NK92-MI cells. Int J Immunopathol Pharmacol. 2017 Dec;30(4):353-361. doi: 10.1177/0394632017736673. Epub 2017 Oct 10. PMID: 28994628; PMCID: PMC5806804.

5. Sureshbabu AV, Barik TK, Namita I, Prem Kumar I. Radioprotective properties of Hippophae rhamnoides (sea buckthorn) extract in vitro. Int J Health Sci (Qassim). 2008 Jul;2(2):45-62. PMID: 21475487; PMCID: PMC3068731.

6. Tulsawani R, Gupta R, Misra K. Efficacy of aqueous extract of Hippophae rhamnoides and its bio-active flavonoids against hypoxia-induced cell death. Indian J Pharmacol. 2013 May-Jun;45(3):258-63. doi: 10.4103/0253-7613.111943. PMID: 23833369; PMCID: PMC3696297.

7. Yang X, Wang Q, Pang ZR, Pan MR, Zhang W. Flavonoid-enriched extract from Hippophae rhamnoides seed reduces high fat diet induced obesity, hypertriglyceridemia, and hepatic triglyceride accumulation in C57BL/6 mice. Pharm Biol. 2017 Dec;55(1):1207-1214. doi: 10.1080/13880209.2016.1278454. PMID: 28248545; PMCID: PMC6130443.

Bydr. Cristina Munteanu

Angelica chinezească (Angelica sinensis – Dong quai sau ginsengul feminin)

foto: internet

Angelica sinensis este o plantă care crește în regiunile muntoase din China, Japonia și Coreea.

Supranumită “ginseng feminin”, ea este o plantă cu indicații în afecțiuni specifice sexului feminin.

Rădăcina de Dong quai susține sănătatea sistemului uro-genital feminin; are o puternică acțiune antioxidantă, protejând organismul de acțiunea radiațiilor UV și a radicalilor liberi. Este un bun tonic feminin, antispasmodic, antiinflamator, analgezic, sedativ, stimulent al circulației sanguine și imunostimulator. Este, de asemenea, un laxativ ușor.

Se consumă rădăcina plantei, sub formă de pulbere, capsule, tinctură – singură sau în asociere cu alte plante cu efect sinergic.

Angelica chinezească este indicată în

  • amenoree
  • dismenoree
  • sindrom premenstrual
  • infertilitate
  • disfuncții sexuale
  • menopauză
  • osteoporoză
  • convalescență
  • constipație cronică

ATENȚIE!

Deoarece Angelica sinensis are un efect stimulativ asupra uterului, nu se recomandă consumul în timpul sarcinii, femeilor care au hipermenoree sau probleme de coagulare și nici femeilor cu endometrioză sau cancere în sfera genitală (uterin, ovare, sân).

Se recomandă evitarea expunerii directe la soare în timpul tratamentului cu angelică chinezească (fotosensibilitate).

Nu se recomandă în cazul diareilor acute (este o plantă cu efect laxativ, deci poate agrava diareea).

Persoanele care utilizează terapie hormonală (anticoncepționale, terapie de substituție) sau anticoagulante nu ar trebui să consume această plantă fără avizul și monitorizarea unui medic specialist.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

2. Lim DW, Kim YT. Anti-osteoporotic effects of Angelica sinensis (Oliv.) Diels extract on ovariectomized rats and its oral toxicity in rats. Nutrients. 2014 Oct 16;6(10):4362-72. doi: 10.3390/nu6104362. PMID: 25325255; PMCID: PMC4210922.

3. Lin YL, Lai WL, Harn HJ, Hung PH, Hsieh MC, Chang KF, Huang XF, Liao KW, Lee MS, Tsai NM. The Methanol Extract of Angelica sinensis Induces Cell Apoptosis and Suppresses Tumor Growth in Human Malignant Brain Tumors. Evid Based Complement Alternat Med. 2013;2013:394636. doi: 10.1155/2013/394636. Epub 2013 Nov 10. PMID: 24319475; PMCID: PMC3844186.

4. Wu YC, Hsieh CL. Pharmacological effects of Radix Angelica Sinensis (Danggui) on cerebral infarction. Chin Med. 2011 Aug 25;6:32. doi: 10.1186/1749-8546-6-32. PMID: 21867503; PMCID: PMC3174116.