Tag Archive constipație

Bydr. Cristina Munteanu

30 de motive pentru a consuma cătină

foto: istockphoto.com

Cătina albă (Hippophaë rhamnoides) este o plantă cu numeroase proprietăți medicale, cosmetice sau alimentare.

O cunoaștem cu toții sub forma acelor fructe rotund-ovale galben-portocalii cu gust acrișor care se comercializează toamna, despre care bătrânii ne spun că sunt foarte bune pentru sănătate. De fapt, cătina este un adevărat panaceu, motiv pentru care a fost supranumită planta de aur, iar uleiul de cătină aur lichid.

Care sunt motivele pentru care cătina este atât de benefică pentru sănătate, vă invit să le descoperiți în continuare.

1. Conținutul în vitamine

Cătina conține aproximativ 200 de substanțe active cunoscute, între care vitamine lipo și hidrosolubile, minerale, proteine, acizi grași esențiali.

Vitamina C

Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele.

Mai mult, cercetările arată faptul că vitamina C din fructele de cătină este mai stabilă decât în alte fructe, păstrându-și proprietățile în caz de uscare sau fierbere.

Pe lângă vitamina C, cătina este bogată în vitaminele A și E, complexul de vitamine B (B1, B2, B6, B9), vitamina D, K și P (rutin).

2. Conținutul în minerale

Cătina este o sursă importantă de substanțe minerale precum: calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, zinc.

3. Conținutul în acizi grași Omega

Cătina este probabil singura plantă care asigură toți acizii de tip Omega: Omega 3, Omega 6, Omega 7 și Omega 9.

foto: istockphoto.com. Sea buckthorn oil capsules, omega 7

Acizii grași de tip Omega 3 și 6 sunt grăsimi polinesaturate pe care organismul nostru nu le poate produce singur (din acest motiv sunt numite grăsimi esențiale) și pe care trebuie astfel să le obțină prin aport extern: alimente sau suplimente.

Acizii grași de tip Omega 7 și 9 sunt grăsimi mononesaturate, neesențiale, adică pe care organismul le poate produce.

Acizii grași de tip Omega au rol imunomodulator, neuroprotector și antiinflamator, contribuind la ameliorarea bolilor cronice, la buna funcționare a aparatului cardio-vascular, la susținerea funcției neuro-cognitive etc.

4. Conținutul în antioxidanți

Alături de vitaminele A, C, E cu rol antioxidant, cătina este bogată și în alte substanțe care reduc radicalii liberi din organism: flavonoide (quercetină, isorhamnetină), carotenoizi (licopen, luteină, zeaxantină, betacaroten), compuși fenolici (acid galic, acid cafeic), acizii grași Omega ș.a.

Antioxidanții, așa cum le spune și numele, împiedică oxidarea și degradarea celulară, ceea ce contribuie la încetinirea proceselor de îmbătrânire a organismului.

5. Conținutul în proteine și aminoacizi

Pe lângă toate substanțele enumerate anterior, trebuie să subliniem conținutul în proteine și aminoacizi al cătinei, fapt care o face benefică în susținerea sănătății organismului.

Cătina conține 18 aminoacizi, inclusiv toți aminoacizii esențiali (izoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofan, valină şi histidină).

Aminoacizii au un rol esențial în funcționarea organismului, fiind implicați în producerea hormonilor, buna funcționare a sistemului nervos, realizarea structurii musculare, producerea de anticorpi etc.

6. Conținutul în hormoni și precursori hormonali

Cătina, în special scoarța, are un conținut ridicat de serotonină și triptofan, care reprezintă un precursor pentru serotonină și melatonină. Iată de ce cătina este o resursă valoroasă în combaterea stresului, a stărilor depresive și a insomniei.

De asemenea, cătina se remarcă prin conținutul său în fitosteroli, mai ridicat decât în produsele pe bază de soia, cu rol în inhibarea absorbției colesterolului, efect cardioprotector și reglator al proceselor inflamatorii.

***

Datorită acestor asocieri de substanțe active, cătina este recomandată în diferite afecțiuni ale organismului.

foto: istockphoto.com

7. Afecțiuni hepatice

Conținutul în acizi grași esențiali (care sunt grăsimi sănătoase), dar și în carotenoizi și vitamina E protejează celulele hepatice și susțin regenerarea ficatului.

Cătina este recomandată astfel în:

  • hepatite acute și cronice
  • steatoză hepatică
  • ciroză hepatică.

Se recomandă consumul de cătină persoanelor care sunt nevoite să lucreze în medii toxice sau cărora li se administrează medicamente cu toxicitate hepatică.

8. Afecțiuni gastro-intestinale

Cătina, și în special uleiul de cătină, are rol protector și regenerator al mucoasei stomacului și intestinelor.

Conținutul în fibre al fructelor de cătină contribuie la reglarea florei intestinale și susține o digestie sănătoasă.

Astfel, cătina e recomandată în:

  • gastrită
  • ulcer gastro-duodenal (de stres sau cu Helicobacter pylori)
  • constipație
  • gastro-enterocolite.

9. Anemie

Datorită faptului că fructele de cătină sunt bogate în fier și vitamina C, consumul de cătină este recomandat persoanelor care suferă de anemie carențială.

10. Rahitism

Conținutul în vitamina D și calciu recomandă cătina ca adjuvant în rahitism, nivel insuficient de vitamina D și hipocalcemie.

11. Alte carențe minerale și vitaminice, stări de astenie, convalescență

Asocierea de minerale și polivitamine fac din cătină un aliment ce susține refacerea organismului în diferite carențe, în stări de astenie sau convalescență. De asemenea, consumul de cătină este recomandat sportivilor de performanță și persoanelor care depun efort fizic intens.

12. Infecții bacteriene, virale și fungice

Cătina posedă o activitate antivirală, antibacteriană și antifungică cu spectru larg. Studiile au demonstrat o activitate de inhibare a unor germeni precum: E. coli, Shigella dysenteriae, Yersinia enterocolitica, Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Streptococcus pneumoniae, Candida albicans ș.a.

Consumul de cătină poate susține astfel organismul în afecțiuni precum:

  • pneumonie
  • bronșită
  • sinuzită
  • otită
  • amigdalită
  • enterocolită
  • infecție urinară
  • ulcer cu Helicobacter pylori
  • candidoză.

13. Susținerea sistemului imunitar

foto: istockphoto.com

Cătina este un bun imunomodulator datorită conținutului bogat de vitamina C, flavonoide și alți antioxidanți. Conținutul în aminoacizi susține sistemul imunitar în producerea de anticorpi.

Se poate administra pentru susținerea sistemului imunitar în prevenirea și tratarea gripei, precum și a altor afecțiuni infecțioase.

14. Afecțiuni oculare

Datorită conținutului ridicat de carotenoizi, proantocianidine, antioxidanți și acizi Omega, cătina

  • îmbunătățește vederea
  • ameliorează sindromul ochiului uscat
  • reduce riscul de cataractă
  • previne bolile oculare
  • încetinește progresia miopiei.

15. Afecțiuni cardio-vasculare

foto: istockphoto.com

Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați echilibrează sinteza de prostaglandine cu rol reglator al tensiunii arteriale. Un alt component activ cu rol protectiv cardiovascular identificat în cătină este isorhamnetina.

16. Protector al vaselor sanguine. Coagulare

Consumul de cătină reduce fragilitatea vasculară datorită, între altele, conținutului în vitamina C și rutin.

De asemenea, fructele de cătină conțin vitamina K, care are un rol deosebit de important în coagularea sângelui și previne calcifierea vaselor de sânge (și, implicit, hipertensiunea arterială).

17. Reduce nivelul colesterolului

Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați contribuie, de asemenea, la scăderea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge și previne ateroscleroza.

Studii realizate pe șoareci obezi au demonstrat că un consum de infuzie din frunze de cătină reduce nivelul seric al colesterolului total și trigliceridelor, precum și grăsimea viscerală.

18. Acțiune antitumorală

Numeroși compuși regăsiți și în cătină sunt studiați ca având efecte antiproliferative tumorale sau de radioprotecție. Substanțe active precum kaempferol, quercetină și izorhamnetină, regăsite în cătină, protejează celulele de deteriorarea oxidativă care poate duce la mutații genetice și, în final, la cancer.

Consumul de cătină reduce riscul bolilor oncologice și susține organismul după chimio și radioterapie.

19. Ameliorează simptomele menopauzei

Consumul de cătină poate ameliora simptomele menopauzei. Fitohormonii conținuți în cătină susțin organismul femeilor postmenopauză și contribuie la scăderea riscului de osteoporoză și la reducerea atrofiei vaginale.

20. Susține fertilitatea

Prin conținutul său în vitamina E, cătina susține sistemul reproducător feminin și masculin, fiind recomandată în infertilitate.

21. Efect antiinflamator

Cătina este un bun antiinflamator, fapt care o recomandă în

  • parodontoză
  • gingivită
  • afecțiuni dermatologice
  • alergii
  • astm bronșic
  • reumatism.
foto: istockphoto.com

22. Afecțiuni ale pielii

Consumul de cătină are un efect protector asupra pielii împotriva efectelor nocive ale radiațiilor UVA și UVB și contribuie la regenerarea celulelor pielii prin refacerea barierei lipidice de la suprafața epidermei.

Uleiul de cătină aplicat extern

  • calmează iritațiile pielii
  • contribuie la vindecarea arsurilor solare sau postradioterapie
  • ajută la vindecarea rănilor și escarelor
  • previne și tratează acneea
  • are efect antirid
  • ameliorează psoriazisul
  • contribuie la vindecarea eczemelor
  • este benefic în dermatite.

23. Efect calmant

Conținutul în serotonină al cătinei, cunoscută drept ,,hormonul fericirii”, contribuie la îmbunătățirea stării psihice. În plus, cătina conține și aminoacidul esențial triptofan, folosit de organism pentru a produce serotonina și melatonina, consumul de alimente care conțin triptofan susținând acest proces. Complexul de vitamine B are, de asemenea, un rol important în buna funcționare a sistemului nervos.

foto: istockphoto.com

Cătina este recomandată astfel în:

  • stres
  • sindrom de burnout
  • anxietate
  • stări depresive
  • insomnie
  • stări de suprasolicitare intelectuală.

24. Neuroprotecție, îmbunătățirea memoriei și a cogniției

Unul din compușii flavonoizi conținuți în cătină – isorhamnetina – are efecte protectoare cerebrovasculare. Alături de isorhamnetină, vitaminele din grupul B care se regăsesc în cătină contribuie și ele la susținerea bunei funcționări a sistemului nervos.

Consumul de cătină este recomandat în

  • prevenirea bolilor neurodegenerative
  • Alzheimer
  • Parkinson
  • scleroză multiplă
  • îmbunătățirea memoriei.

25. Reumatism

Efectul antiinflamator al cătinei contribuie la diminuarea simptomelor din afecțiunile reumatice: reduce tumefierile articulare, diminuează durerile osteo-articulare și încetinește progresia bolii.

26. Obezitate

Conținutul în fibre și acizi grași polinesaturați contribuie la reglarea nivelului de grăsimi din sânge și la o bună funcționare a tractului digestiv, cu rol în menținerea unei greutăți corporale normale.

27. Diabet zaharat

Cătina conține substanțe cu efect hipoglicemiant, care o recomandă persoanelor ce suferă de diabet zaharat. Studiile efectuate au demonstrat că un consum regulat de cătină poate stabiliza hiperglicemia postprandială, combate hipoglicemia ulterioară și îmbunătăți profilul glicemic.

28. Alcoolism, tabagism

Cătina este recomandată persoanelor care consumă tutun și alcool, contribuind la diminuarea consecințelor negative ale intoxicării organismului cu aceste substanțe (prin conținutul său bogat în antioxidanți). Cătina diminuează toxicitatea hepatică a alcoolului și reprezintă o sursă de vitamine, minerale și aminoacizi, necesare organismelor care duc un mod de viață nesănătos.


29. Păr frumos

Bogăția de substanțe active prezente în cătină, în special mineralele, contribuie la aspectul sănătos al scalpului și al firului de păr.

Uleiul de cătină poate fi folosit și ca mască pentru păr, singur sau alături de alte ingrediente cosmetice.

30. Unghii sănătoase

Cătina este benefică și pentru unghii. Uleiul de cătină poate reprezenta un tratament pentru reducerea exfolierii unghiilor. Datorită proprietăților antifungice, contribuie la menținerea unui aspect sănătos al unghiilor și la prevenirea sau tratarea onicomicozelor.

***

Cum consumăm cătina?

foto: istockphoto.com
Sea buckthorn frozen in pieces of ice, macro. Healthy organic food.

De la cătină se pot utiliza fructele, frunzele, mlădițele, semințele și scoarța.

Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură. Uscate, se pot măcina și consuma sub formă de pulbere. O altă modalitate de consum este prin adăugarea fructelor în fursecuri, prăjituri, smoothie, shake-uri, înghețată.

Uleiul de cătină poate fi preparat din fructe sau semințe.

Uleiul din semințe de cătină se folosește pentru uz extern, diluat cu alte uleiuri vegetale, ca hidratant și calmant în iritații ale pielii, acnee, cuperoză, răni, arsuri, ten ridat sau ca protector solar.

Uleiul din fructe de cătină se folosește atât pentru uz intern, cât și extern în afecțiunile enumerate.

Infuzia din frunze de cătină reprezintă o sursă de vitamine, antioxidanți, aminoacizi, acizi grași și minerale. Se consumă ca tonic general, pentru reglarea tensiunii arteriale, scăderea colesterolului, susținerea sistemului imunitar, în afecțiuni hepatice, anemie, stări alergice, afecțiuni ale pielii.

Tinctura de cătină se prepară prin macerarea alcoolică a fructelor, crenguțelor sau scoarței.

Extractul din muguri de cătină este recomandat în susținerea sistemului imunitar, anemie, anorexie, ca tonic al sistemului nervos, în situații de suprasolicitare fizică și psihică.

De asemenea, cătina se comercializează sub formă de capsule cu ulei sau pulbere din fructe, consumul fiind indicat în perioade de convalescență, astenie fizică și psihică, precum și în toate afecțiunile menționate mai sus.

Unguentul pe bază de cătină are acțiune emolientă, cicatrizantă, antiseptică și este recomandat în eczeme, acnee, arsuri, degerături, hemoroizi, psoriazis.

Administrarea produselor din cătină va fi personalizată la recomandarea unui medic fitoterapeut în funcție de vârstă și de afecțiunile existente.

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. De Seta F, Caruso S, Di Lorenzo G, Romano F, Mirandola M, Nappi RE. Efficacy and safety of a new vaginal gel for the treatment of symptoms associated with vulvovaginal atrophy in postmenopausal women: A double-blind randomized placebo-controlled study. Maturitas. 2021 May;147:34-40. doi: 10.1016/j.maturitas.2021.03.002. Epub 2021 Mar 4. PMID: 33832645.

4. Dupak R, Hrnkova J, Simonova N, Kovac J, Ivanisova E, Kalafova A, Schneidgenova M, Prnova MS, Brindza J, Tokarova K, Capcarova M. The consumption of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) effectively alleviates type 2 diabetes symptoms in spontaneous diabetic rats. Res Vet Sci. 2022 Aug 31;152:261-269. doi: 10.1016/j.rvsc.2022.08.022. Epub ahead of print. PMID: 36063603.

5. Galitsyn, G. U., KreymeGalitsyn, G. U., Kreymer, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.r, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.

6. Gong G, Guan YY, Zhang ZL, Rahman K, Wang SJ, Zhou S, Luan X, Zhang H. Isorhamnetin: A review of pharmacological effects. Biomed Pharmacother. 2020 Aug;128:110301. doi: 10.1016/j.biopha.2020.110301. Epub 2020 Jun 2. PMID: 32502837.

7. Guo C, Han L, Li M, Yu L. Seabuckthorn (Hippophaë rhamnoides) Freeze-Dried Powder Protects against High-Fat Diet-Induced Obesity, Lipid Metabolism Disorders by Modulating the Gut Microbiota of Mice. Nutrients. 2020 Jan 20;12(1):265. doi: 10.3390/nu12010265. PMID: 31968607; PMCID: PMC7020008.

8. Janceva S, Andersone A, Lauberte L, Bikovens O, Nikolajeva V, Jashina L, … & Krasilnikova J (2022). Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides) waste biomass after harvesting as a source of valuable biologically active compounds with nutraceutical and antibacterial potential. Plants, 11(5), 642.

9. Jaśniewska A, Diowksz A. Wide Spectrum of Active Compounds in Sea Buckthorn (Hippophae rhamnoides) for Disease Prevention and Food Production. Antioxidants (Basel). 2021 Aug 12;10(8):1279. doi: 10.3390/antiox10081279. PMID: 34439527; PMCID: PMC8389226.

10. Lee HI, Kim MS, Lee KM, Park SK, Seo KI, Kim HJ, Kim MJ, Choi MS, Lee MK. Anti-visceral obesity and antioxidant effects of powdered sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaf tea in diet-induced obese mice. Food Chem Toxicol. 2011 Sep;49(9):2370-6. doi: 10.1016/j.fct.2011.06.049. Epub 2011 Jun 23. PMID: 21723364.

11. Olas B, Skalski B, Ulanowska K. The Anticancer Activity of Sea Buckthorn [Elaeagnus rhamnoides (L.) A. Nelson]. Front Pharmacol. 2018 Mar 15;9:232. doi: 10.3389/fphar.2018.00232. PMID: 29593547; PMCID: PMC5861756.

12. Ren R, Li N, Su C, Wang Y, Zhao X, Yang L, Li Y, Zhang B, Chen J, Ma X. The bioactive components as well as the nutritional and health effects of sea buckthorn. RSC Adv. 2020 Dec 17;10(73):44654-44671. doi: 10.1039/d0ra06488b. PMID: 35516250; PMCID: PMC9058667.

13. Zielińska A, Nowak I. Abundance of active ingredients in sea-buckthorn oil. Lipids Health Dis. 2017 May 19;16(1):95. doi: 10.1186/s12944-017-0469-7. PMID: 28526097; PMCID: PMC5438513.

Bydr. Cristina Munteanu

Encoprezisul sau incontinența fecală

Dacă într-un articol anterior am abordat subiectul incontinenței urinare, în acest material vom vorbi despre incontinența fecală, numită encoprezis.

Puteți citi mai multe despre incontinența urinară sau enurezis aici:

Ce este encoprezisul?

foto: pixabay.com

Encoprezisul este o problemă întâlnită la copiii de vârstă preșcolară (mai mare de 4 ani sau vârsta mintală echivalentă), produsă în special din cauza constipației (dar nu obligatoriu), care constă în eliminarea materiilor fecale în alte locuri decât cele special amenajate (toaletă, oliță). Practic, copilul face pe el, în scutec, în chiloței, în pantaloni, pe jos. Encoprezisul poate fi voluntar sau involuntar, însă cel mai adesea este involuntar. De asemenea, pentru a putea pune diagnosticul de encoprezis, potrivit DSM-5, copilul trebuie să prezinte cel puțin un episod pe lună, pentru cel puțin trei luni consecutiv.

Encoprezisul poate fi clasificat în:

  • primar

Encoprezisul primar este este cel în care avem lipsa controlului sfincterian anal de la naștere, fără o perioadă liberă în care copilul să fi fost continent.

  • secundar

Encoprezisul secundar este cel în care copilul ajunge să dețină controlul sfincterian anal și apoi, după o anumită perioadă, prezintă incontinență.

De asemenea, encoprezisul se mai clasifică în:

  • organic

Encoprezisul organic este termenul folosit pentru situațiile în care incontinența fecală este consecința unor anomalii sau leziuni fizice.

  • funcțional

Encoprezisul funcțional este termenul folosit pentru situațiile în care incontinența fecală este consecința unor factori care nu implică afectarea unui organ, ci sunt de natură psihică.

Defecația este un act reflex motor voluntar. Materiile fecale ajung în ultima parte a intestinului, numită rect. Rectul are două sfinctere, unui intern și unul extern. Sfincterul anal intern este format din fibre musculare de tip neted și este involuntar. Sfincterul anal extern este format din fibre musculare de tip striat și este controlat voluntar. Procesul de defecare este unul complex, controlul sfincterian anal voluntar lipsește la sugari și copiii mici, la această vârstă defecația fiind un răspuns reflex la prezența materiilor fecale în rect. Controlul sfincterian anal conștient se dobândește abia în jurul vârstei cronologice de 4 ani (sau al unei dezvoltări mintale echivalente).

Cauze

În apariția encoprezisului putem vorbi de existența anumitor cauze:

  • constipație
  • retenția fecalelor

Constipația este una dintre cauzele cele mai frecvente ale encoprezisului. Una din funcțiile intestinului gros este aceea de a absorbi apa, ceea ce face ca materiile fecale care stagnează mai mult timp la acest nivel să se întărească și să se blocheze în rect; vorbim astfel de apariția impactării fecale sau a fecalomului. Staza prelungită a materiilor fecale la nivelul rectului va determina în timp dilatarea rectului și o scădere a senzitivității la acest nivel, urmată de reducerea peristaltismului intestinal (acele mișcări propulsive ale colonului care împing bolul fecal spre anus), afectarea funcţiei sfincterului anal de a se închide complet şi de a reţine masele fecale și apariția incontinenței. În plus, eliminarea acestor materii fecale va fi dureroasă pentru copil, care va încerca să se rețină de la eliminarea materiilor fecale pe viitor, fapt care va crea un cerc vicios.

Deoarece în amonte de materiile fecale întărite avem materii fecale mai moi, apare impresia de pseudo-diaree. Aceasta poate fi obiectivată prin scurgerea scaunului mai lichid pe lângă materiile fecale întărite, pătând lenjeria copilului sau prin urmarea unui scaun diareic, apos, după eliminarea scaunului tare, compactat.

Mai rar, amânarea emisiei scaunului poate avea loc când copilul nu vrea să întrerupă jocul sau nu dorește să meargă la toaletă/oliță într-un loc străin (grădiniță, în vizite) din cauza lipsei curățeniei în toaletele publice sau pentru că i s-a indus că acest act al defecației este unul rușinos.

Retenția fecală de natură psihogenă poartă denumirea de parcoprezis sau ,,intestin timid”. Persoanele care suferă de sindromul intestinului timid întâmpină dificultăți sau incapacitate totală în a reuși să folosească în scopul defecării o altă toaletă decât cea personală, de acasă. Aceste persoane asociază de obicei și tulburarea vezicii urinare timide sau parureza, constând în incapacitatea de a urina în alte toalete decât cea personală.

  • tulburări emoționale
foto: pixabay.com

Apariția encoprezisului este uneori asociată cu evenimente care au făcut ca actul defecației să devină unul rușinos ori incomod sau cu evenimente traumatizante care s-au petrecut în intervalul de tranziție de la scutec la oliță/toaletă.

De obicei aici putem exemplifica prin încercarea părinților de a trece de la scutec la oliță/toaletă prea devreme, copilul nefiind încă pregătit fizic și/sau psihic pentru acest lucru, insistând într-un mod agresiv, certându-l sau pedepsindu-l pentru dățile în care a făcut pe el, lăsându-l să stea cu hainele neschimbate etc.

Encoprezisul poate apărea însă și în urma unor evenimente majore care s-au petrecut în familie, precum apariția unui frate/soră, despărțirea părinților, un deces, accident, schimbarea locuinței, schimbarea grădiniței sau a școlii – evenimente care pentru copil au putut reprezenta un factor de stres.

  • tulburări neurologice sau psihiatrice

Anumite leziuni prezente la nivelul nervilor care controlează funcția intestinală pot duce la apariția encoprezisului. Neuropatia autonomă, de exemplu, este o afecțiune a nervilor care afectează funcțiile involuntare ale corpului (ritmul cardiac, digestia).

De obicei encoprezisul este involuntar. O emisie a scaunului voluntară poate fi întâlnită la copiii care suferă de o tulburare de opoziționism. În această situație se recomandă un consult psihiatric pediatric pentru a pune un diagnostic corect, a exclude și alte patologii și a primi tratament adecvat.

  • defecte congenitale ale coloanei vertebrale (spina bifida)

Se urmăresc semne de hiperpigmentare sau zone cu pilozitate crescută (hipertricoză) în zona lombară, care pot fi sugestive pentru spina bifida.

  • anumite boli congenitale, malformații (boala Hirschprung sau megacolonul congenital, stenoza anală)
  • intervenții chirurgicale în zona rectului
  • afecțiuni care se asociază frecvent cu constipație (hipotiroidism, hipercalcemie)
  • tratamente medicamentoase care pot determina constipație (anticonvulsivante, antipsihotice, suplimente cu calciu, suplimente cu fier, antiacide ș.a.)
  • incapacitatea de a relaxa mușchii pelvini (anism)

În cazul adulților, există o serie de alte afecțiuni care pot determina incontinență fecală, precum: scleroza multiplă, Parkinson, accidente vasculare cerebrale ș.a.

Complicații

Complicațiile encoprezisului sunt în general complicații date de constipație, dar nu numai:

  • fisuri anale
  • hemoroizi
  • fistulă perianală
  • prolaps rectal
  • diverticuloză
  • anxietate
  • depresie

Tratament

foto: pixabay.com

În funcție de cauza care determină encoprezisul, tratamentul poate fi igieno-dietetic, medicamentos, chirurgical, psihoterapeutic. La toate acestea putem adăuga și terapiile alternative.

Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic se va axa în primul rând pe instituirea unei alimentații corecte. El se va baza pe o dietă bogată în fibre vegetale pentru a evita constipația. Se va reduce consumul alimentelor care pot favoriza constipația (lactate, morcov fiert, orez).

Copilul va fi încurajat să consume o cantitate de lichide adecvată vârstei și i se va organiza un program constant de mișcare și exerciții fizice. Exercițiile fizice vor stimula prin utilizarea musculaturii abdominale peristaltismul intestinal.

Program regulat/ educarea mersului la oliță

În realizarea actului defecației contribuie și musculatura peretelui abdominal. Impulsurile de defecație care ajung în măduva spinării declanșează, de exemplu, inspirul profund, închiderea glotei și contracția musculaturii peretelui abdominal, care au drept scop împingerea materiilor fecale spre anus și determină totodată relaxarea planșeului pelvin, acțiuni care determină în final eliminarea materiilor fecale.

În acest context, copilul va fi încurajat să se așeze pe oliță/toaletă după mese, câte 5-10 minute, preferabil la aceleași ore. În acest sens, este indicat ca și mesele să fie la ore fixe.

Această încercare se va face fără a stresa copilul și a-i aminti că a făcut pe el și fără a-l forța. Copiii mai mari pot fi învățați atunci când se așază pe vasul de toaletă să efectueze exercițiile de respirație care simulează reacțiile naturale apărute la transmiterea impulsurilor nervoase de defecație: inspirul profund, închiderea glotei şi contracţia musculaturii peretelui abdominal.

De asemenea, pentru copiii care pot colabora, se poate apela și la fizioterapie pelvină.

Tratamentul medicamentos

Acesta cuprinde mai multe etape:

– într-o primă etapă se va apela la golirea rectului prin administrarea clismelor sau laxativelor

– după evacuarea materiilor fecale impactate se va încerca menținerea unui scaun de consistență normală prin utilizarea unor agenți de înmuiere a scaunului

– utilizarea prebioticelor și a probioticelor.

Utilizarea clismei și a substanțelor cu efect laxativ urmărește menținerea unui scaun de consistență moale, ușor de eliminat, pentru a permite rectului destins (datorită stazei anterioare a materiilor fecale la acest nivel) să revină la dimensiunile normale și să își reia funcția normală.

Tratamentul chirurgical

Se adresează corectării anumitor defecte (malformații, stenoze) sau complicații (fisuri, hemoroizi).

Psihoterapia

Encoprezisul poate duce la apariția sentimentelor de rușine sau vinovăție. Copilul se poate retrage, poate deveni anxios sau chiar depresiv. Un copil care merge la școală poate înregistra o scădere a performanțelor școlare. Dacă i s-a întâmplat să aibă un episod de encoprezis la școală, acest copil va deveni ținta bullying-ului colegilor săi. Copilul se va izola, va ajunge să aibă o stimă scăzută de sine.

În acest context psihoterapia poate fi o modalitate de a ajuta copilul să depășească sentimentele de vinovăție sau rușine.

De asemenea, psihoterapia este utilă și în situațiile în care encoprezisul apare în urma unor evenimente majore care s-au petrecut în familie, precum apariția unui frate/soră, despărțirea părinților, un deces, schimbarea locuinței, schimbarea grădiniței sau a școlii.

Copilul și familia vor fi învățati cum să gestioneze situațiile neprevăzute. În cazul în care există o fobie legată de utilizarea toaletei, psihoterapeutul va folosi tehnici de desensibilizare în acest sens.

Copilul va fi încurajat să folosească olița/toaleta și va fi lăudat pentru ocaziile în care reușește să le folosească cu succes și nu va fi certat, umilit sau pedepsit pentru dățile în care va prezenta incontinență.

Tratamentele alternative

Există o serie de plante medicinale care pot contribui la menținerea unei consistențe normale a materiilor fecale:

foto: pixabay.com
  • mușețel
  • ghimbir
  • in (făină din semințe de in, ulei presat la rece)
  • aloe vera
  • cicoare
  • păpădie
  • nalbă
  • lemn dulce
  • senna
  • crușin
  • ceai verde

Uleiul de măsline, cel de ricin sau cel din semințe de in se recomandă a fi adăugat în pireuri, în cantități mici, adecvate vârstei și la recomandarea medicului.

Senna, crușinul și ceaiul verde nu se recomandă copiilor sub 12 ani.

În componenta emoțională a encoprezisului sunt de ajutor

  • gemoderivatul din muguri de tei argintiu
  • remediile florale Bach

Puteți citi mai multe despre Remediile florale Bach aici:

  • uleiul esențial de lavandă
  • uleiul esențial de trandafir
  • uleiul esențial de roiniță
  • uleiurile esențiale de citrice (portocală, lămâie, bergamotă, grapefruit)

Masajul abdomenului

Masajul abdomenului se efectuează în sensul de evacuare al intestinului, adică în sensul acelor de ceasornic. Masajul se poate face ca atare sau se pot utiliza uleiuri esențiale care contribuie la îmbunătățirea tranzitului intestinal:

foto: pixabay.com
  • mentă
  • ghimbir
  • fenicul
  • busuioc
  • scorțișoară
  • măghiran
  • rozmarin

Ca metodă alternativă de tratament se poate apela în cazul copiilor mari și al adulților la așa-numita tehnică de biofeedback. Aceasta reprezintă o metodă terapeutică noninvazivă care învață pacientul să își controleze reacțiile fiziologice prin modificarea gândurilor, emoţiilor sau comportamentului.

Informațiile și sfaturile conținute în material au scop informativ, nu înlocuiesc consultul medical și nici nu sunt un îndemn la automedicație.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. DSM-5. American Psychiatric Association, 2013, p. 355–357.

2. Guyton & Hall, Tratat de Fiziologie a Omului, ediția a 11-a, Editura Medicală Callisto, 2007, p. 769-790.

3. Brazzelli M, Griffiths PV, Cody JD, Tappin D. Behavioural and cognitive interventions with or without other treatments for the management of faecal incontinence in children. Cochrane Database Syst Rev. 2011 Dec 7;2011(12):CD002240. doi: 10.1002/14651858.CD002240.pub4. PMID: 22161370; PMCID: PMC7103956.

4.Nolan T, Catto-Smith T, Coffey C, Wells J. Randomised controlled trial of biofeedback training in persistent encopresis with anismus. Arch Dis Child. 1998 Aug;79(2):131-5. doi: 10.1136/adc.79.2.131. PMID: 9797593; PMCID: PMC1717674.

Bydr. Cristina Munteanu

Cicoare (Cichorium intybus)

foto: istockphoto.com

Cicoarea este o plantă pe care cu siguranță o cunoaștem cu toții după florile sale albastre, fiind o plantă nepretențioasă, răspândită pe marginile drumurilor, de la zona de câmpie până la cea de munte.

De la cicoare se folosesc în scop medicinal rădăcina și tulpina cu flori. Aceste părți componente sunt bogate în substanțe active precum: cicorină, arginină, inulină, colină, taninuri, substanțe minerale (calciu, fier, fosfor ș.a.), vitamine (A, B, C), uleiuri esențiale etc.

Cicoarea are astfel proprietăți stomahice, colagoge, hipoglicemiante, hipocolesterolemiante, diuretice, depurative, sedative, remineralizante, antiinflamatoare și antibacteriene.

Se folosește sub formă de infuzie (tulpina cu flori), decoct (rădăcină), pulbere măcinată, capsule, tinctură. De asemenea, datorită proprietăților sale eupeptic-amare intră în compoziția bitterului și a amestecurilor de ceaiuri digestive.

Florile de cicoare intră în compoziția remediului floral Bach 8 – Chicory, fiind recomandat pentru echilibrarea organismului și depășirea blocajelor emoționale în cazul persoanelor exagerat de protective, care manifestă o grijă excesivă față de cei apropiați, așteptând ca generozitatea lor să fie răsplătită.

Despre remediile florale Bach puteți citi mai multe aici:

Extern, se recomandă sub formă de băi sau comprese în afecțiuni ale pielii: acnee, furunculoză ș.a.

foto: istockphoto.com

Un alt mod de utilizare al rădăcinii de cicoare este ca înlocuitor de cafea sau cacao sub formă de granule solubile de cicoare prăjită.

Se recomandă în:

  • afecțiuni hepatice
  • diskinezie biliară (bilă/fiere leneșă)
  • litiază biliară
  • hipercolesterolemie
  • diabet zaharat
  • anorexie
  • constipație
  • parazitoze intestinale
  • acnee
  • furunculoză

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Janda K, Gutowska I, Geszke-Moritz M, Jakubczyk K. The Common Cichory (Cichorium intybus L.) as a Source of Extracts with Health-Promoting Properties-A Review. Molecules. 2021 Mar 23;26(6):1814. doi: 10.3390/molecules26061814. PMID: 33807029; PMCID: PMC8005178.

4. Valente AH, de Roode M, Ernst M, Peña-Espinoza M, Bornancin L, Bonde CS, Martínez-Valladares M, Ramünke S, Krücken J, Simonsen HT, Thamsborg SM, Williams AR. Identification of compounds responsible for the anthelmintic effects of chicory (Cichorium intybus) by molecular networking and bio-guided fractionation. Int J Parasitol Drugs Drug Resist. 2021 Apr;15:105-114. doi: 10.1016/j.ijpddr.2021.02.002. Epub 2021 Feb 11. PMID: 33618233; PMCID: PMC7907819.

5. Ziamajidi N, Khaghani S, Hassanzadeh G, Vardasbi S, Ahmadian S, Nowrouzi A, Ghaffari SM, Abdirad A. Amelioration by chicory seed extract of diabetes- and oleic acid-induced non-alcoholic fatty liver disease (NAFLD)/non-alcoholic steatohepatitis (NASH) via modulation of PPARα and SREBP-1. Food Chem Toxicol. 2013 Aug;58:198-209. doi: 10.1016/j.fct.2013.04.018. Epub 2013 Apr 18. PMID: 23603006.

Bydr. Cristina Munteanu

Angelica chinezească (Angelica sinensis – Dong quai sau ginsengul feminin)

foto: internet

Angelica sinensis este o plantă care crește în regiunile muntoase din China, Japonia și Coreea.

Supranumită “ginseng feminin”, ea este o plantă cu indicații în afecțiuni specifice sexului feminin.

Rădăcina de Dong quai susține sănătatea sistemului uro-genital feminin; are o puternică acțiune antioxidantă, protejând organismul de acțiunea radiațiilor UV și a radicalilor liberi. Este un bun tonic feminin, antispasmodic, antiinflamator, analgezic, sedativ, stimulent al circulației sanguine și imunostimulator. Este, de asemenea, un laxativ ușor.

Se consumă rădăcina plantei, sub formă de pulbere, capsule, tinctură – singură sau în asociere cu alte plante cu efect sinergic.

Angelica chinezească este indicată în

  • amenoree
  • dismenoree
  • sindrom premenstrual
  • infertilitate
  • disfuncții sexuale
  • menopauză
  • osteoporoză
  • convalescență
  • constipație cronică

ATENȚIE!

Deoarece Angelica sinensis are un efect stimulativ asupra uterului, nu se recomandă consumul în timpul sarcinii, femeilor care au hipermenoree sau probleme de coagulare și nici femeilor cu endometrioză sau cancere în sfera genitală (uterin, ovare, sân).

Se recomandă evitarea expunerii directe la soare în timpul tratamentului cu angelică chinezească (fotosensibilitate).

Nu se recomandă în cazul diareilor acute (este o plantă cu efect laxativ, deci poate agrava diareea).

Persoanele care utilizează terapie hormonală (anticoncepționale, terapie de substituție) sau anticoagulante nu ar trebui să consume această plantă fără avizul și monitorizarea unui medic specialist.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

2. Lim DW, Kim YT. Anti-osteoporotic effects of Angelica sinensis (Oliv.) Diels extract on ovariectomized rats and its oral toxicity in rats. Nutrients. 2014 Oct 16;6(10):4362-72. doi: 10.3390/nu6104362. PMID: 25325255; PMCID: PMC4210922.

3. Lin YL, Lai WL, Harn HJ, Hung PH, Hsieh MC, Chang KF, Huang XF, Liao KW, Lee MS, Tsai NM. The Methanol Extract of Angelica sinensis Induces Cell Apoptosis and Suppresses Tumor Growth in Human Malignant Brain Tumors. Evid Based Complement Alternat Med. 2013;2013:394636. doi: 10.1155/2013/394636. Epub 2013 Nov 10. PMID: 24319475; PMCID: PMC3844186.

4. Wu YC, Hsieh CL. Pharmacological effects of Radix Angelica Sinensis (Danggui) on cerebral infarction. Chin Med. 2011 Aug 25;6:32. doi: 10.1186/1749-8546-6-32. PMID: 21867503; PMCID: PMC3174116.

Bydr. Cristina Munteanu

Albăstrea (Centaurea cyanus)

foto: pixabay.com

Albăstreaua este o plantă medicinală anuală, spontană (dar poate fi și cultivată), originară din Europa, întâlnită și admirată în zone de deal și câmpie la marginile lanurilor de cereale, din acest motiv mai fiind numită și floarea grâului.

Se utilizează în scop medicinal florile de albăstrea, care conțin substanțe active precum: tanini, centaurină, cianină, cianidină, cicorină, pelargonină, mucilagii, săruri de potasiu și mangan ș.a.

Datorită fitocompușilor săi, albăstreaua are efect diuretic ușor, tonic-astringent, emolient, antibacterian, antifungic și antiinflamator.

Este indicată în inflamații oculare (conjunctivite, orjelet), afecțiuni dermatologice, afecțiuni ale aparatului urinar, afecțiuni digestive ș.a.

În cosmetică se recomandă comprese cu infuzie de albăstrele pentru hidratarea și calmarea tenului în diverse iritații ale pielii după expunere la soare sau alergice, ten cuperotic, ochi obosiți și iritați, umflați, cu cearcăne, riduri etc. Se recomandă, de asemenea, în probleme ale scalpului, părului și unghiilor (mătreață, eczeme, unghii fragile).

De asemenea, există ape tonice pe bază de albăstrele utilizate în același scop dermato-cosmetic.

Prin presare la rece se poate obține ulei de albăstrele, cu aceleași proprietăți terapeutice.

Mierea de albăstrele este o miere mai specială și mai rară, cu efect calmant asupra sistemului nervos (anxietate, stres, depresie), recomandată în afecțiunile renale și hepatice, reumatism; are acțiune regenerantă asupra tenului.

foto: pixabay.com

Albăstrelele sunt recomandate în:

  • conjunctivite
  • orjelet (urcior)
  • cearcăne
  • afecțiuni gastro-intestinale (diaree, constipație, flatulență)
  • afecțiuni urinare
  • afecțiuni dermatologice
  • tonic al sistemului nervos.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Akihisa Takahashi, Kosaku Takeda, Takeo Ohnishi, Light-Induced Anthocyanin Reduces the Extent of Damage to DNA in UV-Irradiated Centaurea cyanus Cells in Culture, Plant and Cell Physiology, Volume 32, Issue 4, June 1991, Pages 541–547, https://doi.org/10.1093/oxfordjournals.pcp.a078113

4. Haziri A, Faiku F, Rudhani I, Mehmeti I, Motori D. Antibacterial Activity of Different Extracts of Centaurea Cyanus (L.) Growing Wild in Kosovo. Orient J Chem 2017;33(4). http://dx.doi.org/10.13005/ojc/330406

5. Nancy Garbackia, Vincent Gloaguenb, Jacques Damasc, Patricia Bodarta, Monique Titsa, Luc Angenota, Anti-inflammatory and immunological effects of Centaurea cyanus flower-heads. Journal of Ethnopharmacology, Volume 68, Issues 1–3, 15 December 1999, Pages 235-241. https://doi.org/10.1016/S0378-8741(99)00112-9