Tag Archive celulită

Bydr. Cristina Munteanu

Cireș (Cerasus/Prunus avium)

foto: istockphoto.com

Cireșul este un pom fructifer care crește în țara noastră în zonele de câmpie, deal și munte. Primăvara îi admirăm splendoarea și mirosul delicat al florilor, în timp ce vara ne delectăm cu fructele dulci-acrișoare.

De la cireș se folosesc în scop medicinal florile, frunzele, fructele, cozile fructelor și sâmburii – cu compoziții și proprietăți diferite.

Florile și frunzele de cireș sunt bogate în acid citric, acid cafeic, acid malic, taninuri, flavonoide, genisteină, uleiuri esențiale. Au proprietăți diuretice, antiinflamatoare, hipotensive.

Fructele conțin vitamine (A, B, C, E, K), minerale (calciu, cupru, fier, mangan, magneziu, potasiu, zinc), polifenoli, betacaroten, quercetină, fibre, melatonină etc. Cele mai închise la culoare au un conținut mai ridicat în antioxidanți. Cireșele sunt consumate de cele mai multe ori ca atare, fără a le cunoaște multiplele beneficii: vitaminizante, remineralizante, antioxidante, antiinflamatorii, tonice generale și nervoase, reglatoare ale tranzitului intestinal.

Codițele de cireșe conțin taninuri, saponine, flavonoide, proantocianidoli, săruri de potasiu și au proprietăți diuretice, depurative, antiinflamatoare, antiedematoase, hipotensive, astringente.

Sâmburii de cireșe conțin acizi grași Omega 3, Omega 6 și Omega 9, vitamina E, vitamina A, fitosteroli și au proprietăți antiinflamatorii, regenerante, emoliente, echilibrează secreția de sebum și conferă protecție împotriva radiațiilor UV.

Florile de cireș se recomandă intern în:

foto: istockphoto.com
  • edeme
  • celulită
  • artrită
  • reumatism articular

Codițele de cireșe recomandă în:

  • infecții urinare joase (cistite, prostatite)
  • infecții urinare înalte (pielonefrite)
  • microlitiaza urinară
  • valori ridicate ale ureei și creatininei
  • hipertensiune arterială
  • artrită reumatoidă
  • enterocolite
  • celulită

Sâmburii de cireșe au proprietatea de a reține mult timp căldura sau frigul și se folosesc sub formă de pernițe

foto: istockphoto.com
  • încălzite – aplicate pe burtica bebelușilor pentru a diminua colicile, în lombalgii, bronșite, dureri menstruale, dureri reumatice
  • răcite – în contuzii, entorse, înțepături de insecte, migrene

Uleiul din sâmburi de cireșe este recomandat

  • intern

-în afecțiuni cardiovasculare

-ca tonic nervos

-tulburări psiho-emoționale

-carențe vitaminice

  • extern pentru efectul
foto: istockphoto.com

– protector împotriva radiațiilor UV

-antiaging

-regenerator cutanat.

Florile de cireș se folosesc intern sub formă de infuzie sau vin medicinal. Uleiul din flori de cireș este un parfumant deosebit utilizat în cosmetică și aromaterapie.

Codițele de cireșe se folosesc intern sub formă de infuzie, decoct, pulbere, tinctură, vin medicinal, capsule cu pulbere – singure sau în combinații de ceaiuri diuretice și depurative.

Uleiul din sâmburi de cireșe presat la rece se folosește intern ca atare sau în preparate culinare (salate, supe, ciorbe) iar extern în diferite amestecuri pentru efectele benefice cutanate.

Pudra de cireșe este bogată în vitamine, minerale și antioxidanți și se folosește în patiserie/cofetărie ca aromatizant și colorant în prăjituri, înghețată, iaurturi, shake-uri, smoothie-uri etc.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

foto: istockphoto.com

1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

2. Ferretti G, Bacchetti T, Belleggia A, Neri D. Cherry antioxidants: from farm to table. Molecules. 2010 Oct 12;15(10):6993-7005. doi: 10.3390/molecules15106993. PMID: 20944519; PMCID: PMC6259571.

3. Kelley DS, Adkins Y, Laugero KD. A Review of the Health Benefits of Cherries. Nutrients. 2018 Mar 17;10(3):368. doi: 10.3390/nu10030368. PMID: 29562604; PMCID: PMC5872786.

Bydr. Cristina Munteanu

Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum)

Castanul sălbatic este, asemeni celui comestibil, un arbore ce poate ajunge la înălțimi de 30m.

foto: Cristina Munteanu

În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de castan sălbatic.

Compoziția chimică a castanului sălbatic diferă în funcție de părțile arborelui.

Astfel, frunzele conțin în principal taninuri, derivați flavonici, saponozide, vitamina C.

Scoarța castanului sălbatic conține derivați cumarinici (esculina, esculetina, fraxetina și fraxina), saponozide ș.a.

Semințele și cotiledoanele conțin vitamina K1.

Cotiledoanele, în plus, mai conțin hipocastanină (o globulină), antociani, provitamina D etc.

Florile sunt bogate în derivați flavonici.

Dintre acțiunile terapeutice menționăm efectul său cu predilecție în tulburările venoase, castanul sălbatic fiind un bun antiinflamator, antiedematos, vasoprotector, vasoconstrictor.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

foto: pixabay.com

Se folosește sub formă de infuzie, decoct, tinctură, sirop, pulbere măcinată, capsule, comprimate, supozitoare, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.

Extractul gemoterapic din muguri de castan sălbatic se recomandă intern în caz de varice, tromboflebite, hemoroizi, lombalgie, fragilitate capilară.

Pulberea din semințe de castan se comercializează sub formă de capsule, fiind recomandată în artroze, spondiloze, artrite, entorse, contuzii, tendinite, fracturi, nevralgii, mialgii, afecțiuni ale aparatului genito-urinar (prostatite, adenom de prostată), remineralizant.

Siropul din fructe de castan se recomandă intern în anemii și ca remineralizant.

Tot intern se mai recomandă vinul medicinal din castane, recomandat în afecțiuni varicoase, artrite, reumatism.

Infuzia sau tinctura din flori de castan sălbatic se recomandă intern în diaree, tuse, nevralgii, gută, reumatism, menoragii, varice, insomnii.

Decoctul din coaja fructelor sau din scoarța ramurilor tinere se recomandă extern, sub formă de comprese în varice, tromboflebite sau hemoroizi.

Tot extern se utilizează sub formă de creme și unguente (simplu sau în combinații) indicate în varice și hemoroizi.

Extractul hidro-glicerinic din castan sălbatic se recomandă extern în celulită, cuperoză, tulburări venoase periferice.

Maceratul uleios de castan sălbatic este utilizat extern în diminuarea durerilor reumatice, ca tonic venos și în grăbirea vindecării rănilor inflamate.

Intră, alături de alte plante, în compoziția a numeroase supozitoare indicate în tratamentul hemoroizilor.

Băile cu infuzie din coaja fructelor de castan sălbatic sunt recomandate în afecțiuni articulare, spondiloză, reumatism.

ATENȚIE!

❗Castanele sălbatice nu sunt comestibile! Consumul acestora poate provoca intoxicație!

❗Se recomandă utilizarea preparatelor din magazinele tip plafar sau farmacii.

❗Nu se recomandă consumul intern al infuziei copiilor mici, femeilor însărcinate sau care alăptează.

Persoanele care iau antiagregante plachetare sau anticoagulante (aspirină, clopidogrel ș.a.) nu au voie să consume concomitent produse din castan sălbatic.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

Bydr. Cristina Munteanu

Alun (Corylus avellana)

Alunul este un arbust pe care îl întâlnim în zonele de deal, cu predilecție la marginea pădurilor.

Din punct de vedere medicinal putem utiliza aproape toate părțile arbustului pentru a beneficia de proprietățile sale medicale.

foto: pixabay.com

Intern

Frunzele de alun sunt bogate în substanțe active precum uleiuri eterice, betulină, tanini și sunt utilizate pentru proprietățile lor vasoconstrictoare și tonice venoase, antihemoragice, antidiareice. Se recomandă prepararea sub formă de infuzie și utilizarea lor în insuficiența venoasă (varice, hemoroizi), răni, ulcere, hemoragii.

Din frunzele de alun se obține un ulei volatil, cu proprietăți vasoconstrictoare și bacteriostatice.

foto: pixabay.com

Amenții (mâțișorii/florile) au rol sudorific și antidiareic. Se consumă sub formă de infuzie sau macerat glicerinic.

Mugurii de alun se folosesc sub formă de macerat glicerinic și au indicație în afecțiuni respiratorii și hepatice.

Scoarța de alun este un remediu bogat în tanini, rezine, flavonoide. Se prepară un decoct din scoarță, care se consumă în caz de febră.

Fructele alunului – alunele – sunt poate cele mai cunoscute și apreciate. Ele sunt bogate în uleiuri, proteine, minerale (calciu, fier, potasiu, sodiu), vitamine (A, B1, B2, B3, C, E). Alunele se consumă ca și gustare alături de alte nuci și fructe, având o valoare nutritivă mare. De asemenea, se consumă sub formă de unt vegetal sau în diverse preparate de patiserie.

Din alune se obține un ulei bogat în acizi grași nesaturați (omega-6, omega-9), fitosteroli și vitaminele A și E. Se administrează intern, câte o 1 linguriță dimineața, 14 zile cu efect antiparazitar.

Extern

Se pot aplica comprese cu infuzie din frunze de alun, cu rol antiinflamator în dureri articulare, acnee.

Uleiul de alun se aplică extern pentru dureri articulare, alopecie, cicatrici și leziuni. De asemenea, în dermato-cosmetică este utilizat pentru îngrijirea tenului mixt sau gras, cu acnee. Uleiul penetrează pielea și nu lasă film gras la suprafață; redă elasticitatea pielii, fiind recomandat pentru a preveni apariția celulitei și a vergeturilor sau pentru a le diminua pe cele deja apărute. Se poate folosi ca atare sau în diverse amestecuri cu alte uleiuri vegetale și creme pentru corp.

Scoarța se folosește extern ca și cicatrizant (comprese sau spălături cu decoct).

Alunul este indicat astfel în:

  • anemie
  • convalescență
  • bronșită
  • hipercolesterolemie
  • hepatită
  • ciroză hepatică
  • varice
  • ulcer varicos
  • hemoroizi
  • vergeturi
  • celulită.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.