Există două specii de sânziene, una cu flori albe (Galium mollugo) și cea cu flori galbene (Galium verum), care ne este mai cunoscută și despre care vom vorbi în continuare.
Sânzienele cresc în flora spontană, în zone însorite, pe marginea drumurilor, a pădurilor, lanurilor de cereale, în zone de câmpie, deal, dar și în regiunile montane. Ele mai poartă denumirea de floarea Sfântului Ioan Botezătorul sau drăgaică.
foto: pixabay.com
De la sânziene se folosește pentru proprietățile sale terapeutice tulpina cu flori. Planta este bogată în principii active precum flavonoide, taninuri, glicozide iridoide, ulei esențial, acid citric, enzime, substanțe minerale ș.a.
Sânzienele au proprietăți
antispastice
antiseptice
antiinflamatoare
cicatrizante
detoxifiante
diuretice
afrodisiace.
Ele sunt indicate atât în uzul intern, cât și în cel extern.
Pentru uz intern sânzienele se folosesc sub formă de infuzie, macerat la rece, pulbere din plantă măcinată (sublingual), capsule cu pulbere, tinctură, extract sau sirop.
Extern, se utilizează sub formă de comprese, gargară, băi, cataplasme, loțiune pentru față (în amestec cu alte plante), cremă sau unguent.
Preparatele pe bază de sânziene se recomandă intern în:
afecțiuni ale glandei tiroide (sânzienele sunt un reglator hormonal și pot fi utilizate atât în hipotiroidism, cât și în hipertiroidism)
noduli tiroidieni
afecțiuni ale corzilor vocale
laringite
tumori ale laringelui
afecțiuni hepatice
afecțiuni cardiace
cistite
litiază renală
gută
reumatism
tulburări de somn
nevroze.
Extern, sânzienele sunt folosite în:
afecțiuni ale tiroidei (masaj)
arsuri
răni
eczeme
erizipel
acnee
psoriazis
zone pigmentate
veruci
reumatism
nevralgii
cearcăne
riduri.
Unguentul de sânziene îl puteți prepara după rețetele găsite aici:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Bradic J, Zivkovic V, Srejovic I, Jakovljevic V, Petkovic A, Turnic TN, Jeremic J, Jeremic N, Mitrovic S, Sobot T, Ponorac N, Ravic M, Tomovic M. Protective Effects of Galium verum L. Extract against Cardiac Ischemia/Reperfusion Injury in Spontaneously Hypertensive Rats. Oxid Med Cell Longev. 2019 Feb 4;2019:4235405. doi: 10.1155/2019/4235405. PMID: 3086.3479; PMCID: PMC6378796.
4. Schmidt M, Polednik C, Roller J, Hagen R. Galium verum aqueous extract strongly inhibits the motility of head and neck cancer cell lines and protects mucosal keratinocytes against toxic DNA damage. Oncol Rep. 2014 Sep;32(3):1296-302. doi: 10.3892/or.2014.3316. Epub 2014 Jul 9. PMID: 25017936.
5. Zhao R, Chen Z, Jia G, Li J, Cai Y, Shao X. Protective effects of diosmetin extracted from Galium verum L. on the thymus of U14-bearing mice. Can J Physiol Pharmacol. 2011 Sep;89(9):665-73. doi: 10.1139/y11-058. Epub 2011 Aug 18. PMID: 21851214.
Luna mai este numită popular și Florar, deoarece este luna florilor. Pe lângă efectul lor estetic și mirosul îmbietor, majoritatea florilor din luna mai au însă și numeroase indicații terapeutice. Vom face, așadar, o scurtă incursiune florală și vom enumera calitățile tămăduitoare ale celor mai importante flori ce își deschid bobocii în luna mai.
1. Salcâmul
Foto: Cristina Munteanu
Florile de salcâm au o acțiune antiacidă, emolientă, relaxantă. Ele sunt indicate intern în funcționarea normală a stomacului și plămânilor: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, tuse. Se mai recomandă în stări depresive, migrene, insomnii, anxietate, stres. Extern: în iritații ale pielii, arsuri.
Se recomandă folosirea florilor de salcâm intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop. Un preparat deosebit de apreciat și care păstrează proprietățile plantei este mierea de salcâm. Florile de salcâm se mai pot folosi proaspete, presărate în salate.
Extern, se pot face băi cu flori de salcâm și se pot aplica pe piele comprese cu infuzie sau ulei din flori de salcâm.
Florile de tei au acțiune antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, sedativă, hipotensivă.
Ele sunt indicate intern în afecțiuni respiratorii însoțite de tuse (bronșite, pneumonii), în afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, laringite, sinuzite), în stări de anxietate, agitație psiho-motorie, insomnii, dureri de cap (cefalee), nevroză cardiacă, sindromul picioarelor neliniștite, crampe abdominale. Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii.
Se recomandă folosirea florilor de tei intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, miere.
Extern, se pot aplica comprese cu infuzie din flori de tei sau extract uleios din flori de tei: calmarea iritațiilor pielii.
Florile de soc au acțiune detoxifiantă, sudorifică, mucolitică (fluidifică secrețiile și favorizează eliminarea lor), antalgică, antibacteriană, antivirală, ușor diuretică, ușor laxativă.
Foto: pixabay.com
Ele sunt indicate intern în: gripe, viroze, bronșite, traheite, stări febrile, tuse, reumatism, gută, stimularea lactației (la mamele care alăptează).
Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii, hemoroizi.
Se recomandă folosirea florilor de soc intern sub formă de suc, infuzie, tinctură, sirop, capsule cu pulbere.
Extern, se folosesc comprese cu infuzie din flori de soc în înțepături de insecte, arsuri, eczeme, nevralgii; infuzia din flori de soc mai poate fi utilizată sub formă de băi de șezut (hemoroizi, cistite).
Florile de păducel au acțiune reglatoare a tensiunii arteriale, antiaritmică, hipocolesterolemiantă, antioxidantă, ușor sedativă, calmantă.
Ele sunt indicate intern în: buna funcționare a aparatului cardiovascular, hipertensiune, tahicardie (palpitații), angină pectorală, hipercolesterolemie, tulburări induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri), insomnie, anxietate, stres.
Se recomandă folosirea florilor de păducel intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, vin tonic, capsule cu pulbere, comprimate, miere.
Florile de iasomie au acțiune tonică generală, relaxantă, antioxidantă, antitumorală, analgezică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie sau sirop în: insomnie, stres, anxietate, stări depresive.
Extern, în aromaterapie uleiul esențial de iasomie este deosebit de apreciat pentru inducerea unei stări de relaxare și optimism. Tot extern, se folosește uleiul de iasomie în masaj. Apa florală de iasomie se folosește ca loțiune tonică.
Florile de liliac au acțiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, antifungică, antibacteriană.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, vin medicinal, sirop în: reumatism, diabet zaharat, stări gripale, anxietate. Gemoderivatul din muguri de liliac este indicat în afecțiuni ale sistemului arterial coronarian (sindroame coronariene), angină pectorală.
Un preparat deosebit de apreciat pentru consumul intern este dulceața din flori de liliac.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, dureri articulare, nevralgii sub formă de comprese sau băi cu infuzie sau oțet din flori de liliac, masaj cu ulei de liliac. Pentru durerile dentare sau în afecțiuni ale cavității bucale (laringite, faringite, halenă) se recomandă sub formă de gargară. Un alt remediu preparat din flori de liliac este unguentul, util în durerile reumatismale.
Uleiul esențial de liliac se recomandă în aromaterapie în stări de stres, ca și decongestionant nazal etc. De asemenea, se poate combina cu alte ingrediente în realizarea unor creme, loțiuni, parfumuri.
Florile de gălbenele au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antispastică, hepatoprotectoare, cicatrizantă, epitelizantă, antiseptică, antibacteriană, antimicotică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din flori: gastrite, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară (fiere leneșă), hepatite, dismenoree.
Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, răni, degerături, afte, gingivite, acnee, cuperoză, hemoroizi, candidoză vaginală, sub formă de infuzie, gargară, comprese, băi de șezut, unguent, ulei vegetal.
Florile de mac au acțiune analgezică, sedativă, emolientă, antitusivă, hemostatică.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop din petale în stări de anxietate, stres, insomnie, gripă, bronșită, laringită, tuse.
Extern, infuzia din petale de mac se folosește sub formă de gargară în afecțiuni ale cavității bucale (gingivite, faringite, abcese dentare). Sub formă de comprese faciale infuzia este utilizată pentru diminuarea ridurilor.
Atenție!
Macul de grădină (Papaver somniferum – în special semințele) conține morfină, codeină și papaverină. Acești compuși activi sunt responsabili pentru efectele terapeutice ale macului, însă pot provoca dependență și intoxicații.
Florile de mușețel au acțiune antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, sedativă.
Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule în: colici abdominale, sinuzite, insomnii.
Extern, florile de mușețel (infuzie, ulei) au indicație în cosmetică, afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, gingivite, sinuzite) și stomatologice (dureri dentare – în special cele date de erupție, abcese dentare). Unguentul, uleiul și infuzia din flori de mușețel se folosesc extern în afecțiuni ale pielii sau în dureri musculare. În lămpile de aromaterapie este utilizat pentru reducerea anxietății, stres, insomnii.
Florile de lăcrămioare au acțiune cardiotonică și diuretică.
Ele sunt indicate pentru uz intern numai sub îndrumare și supraveghere medicală sub formă de tinctură sau extract apos și în doze bine stabilite (planta are potențial toxic).
Extern, se folosesc infuzia, uleiul, oțetul sau unguentul pe bază de flori de lăcrămioare.
În aromaterapie uleiul de lăcrămioare este folosit ca parfumant și relaxant.
Extern, infuzia de lăcrămioare se poate folosi sub formă de comprese pentru diminuarea cearcănelor și a ochilor umflați dimineața (edem al pleoapelor) sau ca loțiune tonică pentru față. Unguentul și oțetul pe bază de flori de lăcrămioare sunt utile în durerile de cap.
Sub denumirea de Hippophaë rhamnoides L. vom vorbi despre cătina albă, cătina pe care o cunoaște toată lumea pentru fructele sale portocalii bogate în vitamina C. Mai există o specie – cătina roșie, Tamarix gallica -, cu proprietăți diferite, despre care vom face o altă postare.
Cătina albă crește în zonele nisipoase, din zonele de deal și câmpie, dar o regăsim și în zonele muntoase sub formă de arbust ramificat, spinos, ce poate atinge înălțimi de 2-5 m.
Este un arbust cu numeroase proprietăți, fiind utilizat atât în scopuri ornamentale, cât și medicale sau alimentare.
În ce privește utilizarea sa în fitoterapie, de la cătină se utilizează fructele, semințele, mugurii.
Puteți citi despre cătina roșie (Tamarix gallica) aici:
Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele. Alte substanțe prezente în fructul de cătină sunt: vitamine (A, B1, B2, B6, B9, D, E, K, P – rutinul), minerale (calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu ș.a.), acizi grași esențiali (oleic, linoleic, palmitic ș.a), licopen, fitosteroli, quercetină ș.a.
Dintre acțiunile terapeutice ale cătinei menționăm în primul rând proprietățile polivitaminizante, fructele fiind recomandate în carențe vitaminice, anemie, stări de astenie, convalescență.
Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură.
foto: pixabay.com
Uleiul de cătină – supranumit aurul lichid – are proprietăți cicatrizante și reepitelizante, fiind indicat în uz extern în dermatoze, arsuri. În ceea ce privește uzul intern, este recomandat în afecțiuni precum ulcerul gastro-duodenal, hepatite, anemie, hipercolesterolemie. Este un bun antioxidant, contribuind la neutralizarea radicalilor liberi din organism. De asemenea, contribuie la refacerea sistemului hematopoietic după chimioterapie și iradiere. Se comercializează sub formă de ulei propriu-zis sau capsule cu ulei de cătină.
Extractul din muguri de cătină se recomandă ca tonic al sistemului nervos, în ameliorarea simptomelor din infecţiile tractului respirator și creșterea rezistenței organismului în fața infecțiilor.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Gao ZL, Gu XH, Cheng FT, Jiang FH. Effect of sea buckthorn on liver fibrosis: a clinical study. World J Gastroenterol. 2003 Jul;9(7):1615-7. doi: 10.3748/wjg.v9.i7.1615. PMID: 12854177; PMCID: PMC4615518.
4. Hou D, Wang D, Ma X, Chen W, Guo S, Guan H. Effects of total flavonoids of sea buckthorn ( Hippophae rhamnoides L.) on cytotoxicity of NK92-MI cells. Int J Immunopathol Pharmacol. 2017 Dec;30(4):353-361. doi: 10.1177/0394632017736673. Epub 2017 Oct 10. PMID: 28994628; PMCID: PMC5806804.
5. Sureshbabu AV, Barik TK, Namita I, Prem Kumar I. Radioprotective properties of Hippophae rhamnoides (sea buckthorn) extract in vitro. Int J Health Sci (Qassim). 2008 Jul;2(2):45-62. PMID: 21475487; PMCID: PMC3068731.
6. Tulsawani R, Gupta R, Misra K. Efficacy of aqueous extract of Hippophae rhamnoides and its bio-active flavonoids against hypoxia-induced cell death. Indian J Pharmacol. 2013 May-Jun;45(3):258-63. doi: 10.4103/0253-7613.111943. PMID: 23833369; PMCID: PMC3696297.
7. Yang X, Wang Q, Pang ZR, Pan MR, Zhang W. Flavonoid-enriched extract from Hippophae rhamnoides seed reduces high fat diet induced obesity, hypertriglyceridemia, and hepatic triglyceride accumulation in C57BL/6 mice. Pharm Biol. 2017 Dec;55(1):1207-1214. doi: 10.1080/13880209.2016.1278454. PMID: 28248545; PMCID: PMC6130443.
Arnica este una dintre plantele medicinale cele mai cunoscute, fiind răspândită în zonele montane.
De la planta de arnica se folosesc în scop medicinal florile.
Substanțele active în care arnica este bogată sunt: uleiuri esențiale, flavone, cinarină, aricină ș.a.
Arnica este recunoscută datorită proprietăților sale – predominant în uzul extern – antiinflamatorii, analgezice, antiseptice, bacteriostatice și antifungice.
foto: pixabay.com
Florile de arnica posedă însă și o bună capacitate de stimulare a formării țesuturilor de granulație.
Extern, se recomandă în
contuzii
echimoze
entorse
luxații
ulcer varicos
cancer de piele
furunculoze
abcese
acnee
cicatrici cheloide
înțepături de insecte
arsuri
dureri musculare
reumatism.
Consumată intern – doar cu avizul medicului – este recomandată în
afecțiuni coronariene
angină pectorală
insomnii
depresie
viroze ș.a.
Se poate folosi sub formă de infuzie, ulei, tinctură, geluri sau unguente.
ATENȚIE!
Arnica poate determina dermatită de contact. Se recomandă testarea prealabilă a sensibilității la arnica pe o porțiune mică de piele fără leziuni.
Nu se aplică pe răni deschise sau mucoase. În cazul rănilor, se așteaptă formarea crustei și abia apoi se pot aplica unguentele sau compresele.
Intern se poate consuma numai la recomandarea medicului, fiind o plantă cu potențial toxic în cazul nerespectării dozelor.
Nu se recomandă consumul intern copiilor, femeilor însărcinate sau celor care alăptează.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Knuesel, O., Weber, M. & Suter, A. Arnica montana gel in osteoarthritis of the knee: An open, multicenter clinical trial. Adv Therapy19, 209 (2002). https://doi.org/10.1007/BF02850361
4. Robledo SM, Vélez ID, Schmidt TJ. Arnica Tincture Cures Cutaneous Leishmaniasis in Golden Hamsters. Molecules. 2018 Jan 12;23(1):150. doi: 10.3390/molecules23010150. PMID: 29329207; PMCID: PMC6017635.
5. da Silva Prade J, Bálsamo EC, Machado FR, Poetini MR, Bortolotto VC, Araújo SM, Londero L, Boeira SP, Sehn CP, de Gomes MG, Prigol M, Cattelan Souza L. Anti-inflammatory effect of Arnica montana in a UVB radiation-induced skin-burn model in mice. Cutan Ocul Toxicol. 2020 Jun;39(2):126-133. doi: 10.1080/15569527.2020.1743998. Epub 2020 Mar 30. PMID: 32183539.
6. Sugier P, Jakubowicz-Gil J, Sugier D, Kowalski R, Gawlik-Dziki U, Kołodziej B, Dziki D. Chemical Characteristics and Anticancer Activity of Essential Oil from Arnica Montana L. Rhizomes and Roots. Molecules. 2020; 25(6):1284. https://doi.org/10.3390/molecules25061284
Există peste 300 de specii de aloe, dar nu toate sunt plante cu proprietăți tămăduitoare. Cea mai cunoscută este cea numită Aloe vera sau, științific, Aloe barbadensis Miller.
foto: pixabay.com
Aloea conține un număr de peste 70 de substanțe active în frunzele sale cărnoase: aminoacizi (cisteină), vitamine (A, B4, B9, B12, C, E), minerale (calciu, crom, cupru, fier, magneziu, potasiu, seleniu, zinc), enzime, substanțe antiseptice (acid cinamic, acid salicilic, fenoli, lupeol, sulf, uree), aloină, aloe emodină ș.a.
Aloe vera este răspândită în întreaga lume, ea putând fi cultivată și la noi în țară, în ghiveci sau sere. Cu toate acestea, nu este indicat consumul intern al gelului recoltat în propriile gospodării, deoarece este posibil ca specia de aloe deținută să nu fie dintre cele cu proprietăți curative. Mai mult, chiar și Aloe vera conține substanțe care consumate ca atare în exces pot fi toxice. Gelul care este obținut în urma procesărilor din laborator este standardizat și conține doar substanțele sigure pentru consum.
Aloe vera poate fi consumată sub formă de gel, suc, sirop, capsule, ceaiuri.
În dermato-cosmetică ne bucurăm de o paletă largă de creme și geluri, șampoane, loțiuni – bazate pe planta de aloe singură sau în combinație cu alte plante.
Gelul de aloe vera este recomandat pentru uz intern sau extern. Proprietățile sale principale sunt antiinflamatorii, analgezice, antibacteriene, antivirale, antifungice, antialergice, hipoglicemiante, hepatoprotectoare, antiproliferative tumorale etc.
foto: pixabay.com
Extern, și-a dovedit efectele benefice în arsuri, răni, fisuri anale, eczeme, dermatită atopică, acnee, psoriazis, înțepături de insecte etc. Indicat pentru hidratarea tenului, îngrijirea părului și a unghiilor. Contribuie la menținerea sănătății cavității bucale și la remineralizarea smalțului dentar. Intern, se recomandă consumul de aloe vera pentru îmbunătățirea tranzitului intestinal, anemie, astenie, susținerea sistemului imunitar, osteoartrită etc.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Al Haddad T, Khoury E, Farhat Mchayleh N. Comparison of the Remineralizing Effect of Brushing with Aloe vera versus Fluoride Toothpaste. Eur J Dent. 2021 Feb;15(1):133-138. doi: 10.1055/s-0040-1716597. Epub 2020 Oct 8. PMID: 33032331; PMCID: PMC7902096.
3. Bahrami G, Malekshahi H, Miraghaee S, Madani H, Babaei A, Mohammadi B, Hatami R. Protective and Therapeutic Effects of Aloe Vera Gel on Ulcerative Colitis Induced by Acetic Acid in Rats. Clin Nutr Res. 2020 Jul 30;9(3):223-234. doi: 10.7762/cnr.2020.9.3.223. PMID: 32789152; PMCID: PMC7402976
4. Birari L, Wagh S, Patil KR, Mahajan UB, Unger B, Belemkar S, Goyal SN, Ojha S, Patil CR. Aloin alleviates doxorubicin-induced cardiotoxicity in rats by abrogating oxidative stress and pro-inflammatory cytokines. Cancer Chemother Pharmacol. 2020 Sep;86(3):419-426. doi: 10.1007/s00280-020-04125-w. Epub 2020 Aug 18. PMID: 32812061.
5. Eshghi F, Hosseinimehr SJ, Rahmani N, Khademloo M, Norozi MS, Hojati O. Effects of Aloe vera cream on posthemorrhoidectomy pain and wound healing: results of a randomized, blind, placebo-control study. J Altern Complement Med. 2010 Jun;16(6):647-50. doi: 10.1089/acm.2009.0428. PMID: 20569031.
6. Li P, Ren K, Liang YY, Liu JK, Liang ZW, Zhang YF. Aloin promotes cell apoptosis by targeting HMGB1-TLR4-ERK axis in human melanoma cells. EXCLI J. 2020 May 14;19:641-651. PMID: 32536835; PMCID: PMC7290104.
7. Maenthaisong R, Chaiyakunapruk N, Niruntraporn S, Kongkaew C. The efficacy of aloe vera used for burn wound healing: a systematic review. Burns. 2007 Sep;33(6):713-8. doi: 10.1016/j.burns.2006.10.384. Epub 2007 May 17. PMID: 17499928.
8. Nabila VK, Putra IB. The effect of Aloe vera ethanol extract on the growth inhibition of Candida albicans. Med Glas (Zenica). 2020 Aug 1;17(2):485-489. doi: 10.17392/1098-20. PMID: 32662608.
9. Panahi Y, Izadi M, Sayyadi N, Rezaee R, Jonaidi-Jafari N, Beiraghdar F, Zamani A, Sahebkar A. Comparative trial of Aloe vera/olive oil combination cream versus phenytoin cream in the treatment of chronic wounds. J Wound Care. 2015 Oct;24(10):459-60, 462-5. doi: 10.12968/jowc.2015.24.10.459. PMID: 26488737.
10. Panahi Y, Rastgar N, Zamani A, Sahebkar A. Comparing the Therapeutic Effects of Aloe vera and Olive Oil Combination Cream versus Topical Betamethasone for Atopic Dermatitis: A Randomized Double-blind Clinical Trial. J Pharmacopuncture. 2020 Sep 30;23(3):173-178. doi: 10.3831/KPI.2020.23.3.173. PMID: 33072415; PMCID: PMC7540232.
11. Rahmani N, Khademloo M, Vosoughi K, Assadpour S. Effects of Aloe vera cream on chronic anal fissure pain, wound healing and hemorrhaging upon defection: a prospective double blind clinical trial. Eur Rev Med Pharmacol Sci. 2014;18(7):1078-84. PMID: 24763890.
12. Zhang C, Shao Z, Hu X, Chen Z, Li B, Jiang R, Bsoul N, Chen J, Xu C, Gao W. Inhibition of PI3K/Akt/NF-κB signaling by Aloin for ameliorating the progression of osteoarthritis: In vitro and in vivo studies. Int Immunopharmacol. 2020 Dec;89(Pt B):107079. doi: 10.1016/j.intimp.2020.107079. Epub 2020 Oct 20. PMID: 33096361.
