Tag Archive afte

Bydr. Cristina Munteanu

Flori de mai – afecțiuni pe care acestea le tratează

Fotografie de Mina-Marie Michell pe Pexels.com

Luna mai este numită popular și Florar, deoarece este luna florilor. Pe lângă efectul lor estetic și mirosul îmbietor, majoritatea florilor din luna mai au însă și numeroase indicații terapeutice. Vom face, așadar, o scurtă incursiune florală și vom enumera calitățile tămăduitoare ale celor mai importante flori ce își deschid bobocii în luna mai.

1. Salcâmul

Foto: Cristina Munteanu

Florile de salcâm au o acțiune antiacidă, emolientă, relaxantă. Ele sunt indicate intern în funcționarea normală a stomacului și plămânilor: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, tuse. Se mai recomandă în stări depresive, migrene, insomnii, anxietate, stres. Extern: în iritații ale pielii, arsuri.

Se recomandă folosirea florilor de salcâm intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop. Un preparat deosebit de apreciat și care păstrează proprietățile plantei este mierea de salcâm. Florile de salcâm se mai pot folosi proaspete, presărate în salate.

Extern, se pot face băi cu flori de salcâm și se pot aplica pe piele comprese cu infuzie sau ulei din flori de salcâm.

Rețetă dulceață din flori de salcâm aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-flori-de-salcam/

2. Teiul

Florile de tei au acțiune antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, sedativă, hipotensivă.

Ele sunt indicate intern în afecțiuni respiratorii însoțite de tuse (bronșite, pneumonii), în afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, laringite, sinuzite), în stări de anxietate, agitație psiho-motorie, insomnii, dureri de cap (cefalee), nevroză cardiacă, sindromul picioarelor neliniștite, crampe abdominale. Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii.

Se recomandă folosirea florilor de tei intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, miere.

Extern, se pot aplica comprese cu infuzie din flori de tei sau extract uleios din flori de tei: calmarea iritațiilor pielii.

Rețetă apă florală de tei aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/apa-florala-de-tei/

3. Socul

Florile de soc au acțiune detoxifiantă, sudorifică, mucolitică (fluidifică secrețiile și favorizează eliminarea lor), antalgică, antibacteriană, antivirală, ușor diuretică, ușor laxativă.

Ele sunt indicate intern în: gripe, viroze, bronșite, traheite, stări febrile, tuse, reumatism, gută, stimularea lactației (la mamele care alăptează).

Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii, hemoroizi.

Se recomandă folosirea florilor de soc intern sub formă de suc, infuzie, tinctură, sirop, capsule cu pulbere.

Extern, se folosesc comprese cu infuzie din flori de soc în înțepături de insecte, arsuri, eczeme, nevralgii; infuzia din flori de soc mai poate fi utilizată sub formă de băi de șezut (hemoroizi, cistite).

Rețetă sirop din flori de soc aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/sirop-din-flori-de-soc/

4. Păducelul

Fotografie de Inthemomentprints pe Pexels.com

Florile de păducel au acțiune reglatoare a tensiunii arteriale, antiaritmică, hipocolesterolemiantă, antioxidantă, ușor sedativă, calmantă.

Ele sunt indicate intern în: buna funcționare a aparatului cardiovascular, hipertensiune, tahicardie (palpitații), angină pectorală, hipercolesterolemie, tulburări induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri), insomnie, anxietate, stres.

Se recomandă folosirea florilor de păducel intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, vin tonic, capsule cu pulbere, comprimate, miere.

Rețetă tinctură din flori de păducel aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/tinctura-din-flori-de-paducel/

5. Iasomia (lămâiţa)

Fotografie: Pexels.com

Florile de iasomie au acțiune tonică generală, relaxantă, antioxidantă, antitumorală, analgezică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie sau sirop în: insomnie, stres, anxietate, stări depresive.

Extern, în aromaterapie uleiul esențial de iasomie este deosebit de apreciat pentru inducerea unei stări de relaxare și optimism. Tot extern, se folosește uleiul de iasomie în masaj. Apa florală de iasomie se folosește ca loțiune tonică.

Apă florală de iasomie – rețetă aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/apa-florala-de-iasomie/

6. Liliacul

Fotografie de Pille Kirsi pe Pexels.com

Florile de liliac au acțiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, antifungică, antibacteriană.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, vin medicinal, sirop în: reumatism, diabet zaharat, stări gripale, anxietate. Gemoderivatul din muguri de liliac este indicat în afecțiuni ale sistemului arterial coronarian (sindroame coronariene), angină pectorală.

Un preparat deosebit de apreciat pentru consumul intern este dulceața din flori de liliac.

Rețetă dulceață din flori de liliac aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-flori-de-liliac/

Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, dureri articulare, nevralgii sub formă de comprese sau băi cu infuzie sau oțet din flori de liliac, masaj cu ulei de liliac. Pentru durerile dentare sau în afecțiuni ale cavității bucale (laringite, faringite, halenă) se recomandă sub formă de gargară. Un alt remediu preparat din flori de liliac este unguentul, util în durerile reumatismale.

Despre halenă poți găsi informații și aici:

Uleiul esențial de liliac se recomandă în aromaterapie în stări de stres, ca și decongestionant nazal etc. De asemenea, se poate combina cu alte ingrediente în realizarea unor creme, loțiuni, parfumuri.

7. Gălbenelele

Fotografie de Eva Elijas pe Pexels.com

Florile de gălbenele au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antispastică, hepatoprotectoare, cicatrizantă, epitelizantă, antiseptică, antibacteriană, antimicotică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din flori: gastrite, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară (fiere leneșă), hepatite, dismenoree.

Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, răni, degerături, afte, gingivite, acnee, cuperoză, hemoroizi, candidoză vaginală, sub formă de infuzie, gargară, comprese, băi de șezut, unguent, ulei vegetal.

Rețetă unguent din flori de gălbenele aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/unguent-din-flori-de-galbenele/

8. Macul

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Florile de mac au acțiune analgezică, sedativă, emolientă, antitusivă, hemostatică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop din petale în stări de anxietate, stres, insomnie, gripă, bronșită, laringită, tuse.

Extern, infuzia din petale de mac se folosește sub formă de gargară în afecțiuni ale cavității bucale (gingivite, faringite, abcese dentare). Sub formă de comprese faciale infuzia este utilizată pentru diminuarea ridurilor.

Atenție!

Macul de grădină (Papaver somniferum – în special semințele) conține morfină, codeină și papaverină. Acești compuși activi sunt responsabili pentru efectele terapeutice ale macului, însă pot provoca dependență și intoxicații.

Dulceață din petale de mac – rețeta aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-petale-de-mac/

9. Mușețelul

Fotografie de ROMAN ODINTSOV pe Pexels.com

Florile de mușețel au acțiune antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, sedativă.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule în: colici abdominale, sinuzite, insomnii.

Extern, florile de mușețel (infuzie, ulei) au indicație în cosmetică, afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, gingivite, sinuzite) și stomatologice (dureri dentare – în special cele date de erupție, abcese dentare). Unguentul, uleiul și infuzia din flori de mușețel se folosesc extern în afecțiuni ale pielii sau în dureri musculare. În lămpile de aromaterapie este utilizat pentru reducerea anxietății, stres, insomnii.

Rețetă ulei de mușețel aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/ulei-de-musetel/

10. Lăcrămioarele

Fotografie de Eugenia pe Pexels.com

Florile de lăcrămioare au acțiune cardiotonică și diuretică.

Ele sunt indicate pentru uz intern numai sub îndrumare și supraveghere medicală sub formă de tinctură sau extract apos și în doze bine stabilite (planta are potențial toxic).

Extern, se folosesc infuzia, uleiul, oțetul sau unguentul pe bază de flori de lăcrămioare.

În aromaterapie uleiul de lăcrămioare este folosit ca parfumant și relaxant.

Extern, infuzia de lăcrămioare se poate folosi sub formă de comprese pentru diminuarea cearcănelor și a ochilor umflați dimineața (edem al pleoapelor) sau ca loțiune tonică pentru față. Unguentul și oțetul pe bază de flori de lăcrămioare sunt utile în durerile de cap.

Rețetă oțet de lăcrămioare aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/otet-de-lacramioare/

Atenție!

Acest material este unul informativ și nu înlocuiește vizita la medic!

Nu folosiți produse din plante din surse nesigure și fără a avea recomandarea unui medic fitoterapeut!

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Cerențel (Geum urbanum)

foto: pixabay.com

Cerențelul este o plantă ierboasă care crește în zone de câmpie și deal, la marginea apelor, drumurilor sau în păduri.

De la cerențel se pot utiliza în scop terapeutic rizomii și rădăcinile, bogate în principii active precum taninuri, uleiuri esențiale, geină, eugenol, săruri minerale ș.a.

Preparatele pe bază de cerențel au proprietăți astringente, antihemoragice, antiseptice, antidiareice și calmant-sedative, fiind recomandate

– pentru uz intern: în enterocolite, dizenterie, hemoragii, dismenoree (dureri menstruale), metroragie (sângerare uterină anormală), hemoroizi, astenie, depresie, convalescență

– pentru uz extern: în gingivite, faringite, amigdalite, stomatite, afte, răni.

Cerențelul se poate consuma sub formă de decoct, tinctură, pulbere sau sirop. Intră în compoziția a numeroase preparate din plante recomandate în enterocolite.

foto: pixabay.com

Atenție!

În caz de supradozare, pot apărea simptome precum greața și vărsăturile.

Se consumă cu precauție de către femeile însărcinate sau cele care alăptează și numai la recomandarea medicului!

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

Bydr. Cristina Munteanu

Îngrijirea și sănătatea orală și dentară

Fotografie de Shiny Diamond pe Pexels.com

Un zâmbet frumos presupune și o dantură îngrijită.

Sănătatea dinților și a gingiilor, a cavității bucale în general, are nevoie de respectarea unor măsuri de igienă și îngrijire zilnică. Când ? Chiar înainte de apariția primilor dințișori și cu atât mai mult după ce ei au început să apară.

Îngrijirea cavității bucale la nou născuți

Aceasta este importantă deoarece sistemul lor imunitar este în formare și nu are capacitatea de a lupta cu microbii. Cu toții știm că cei mici sunt mai mereu cu mânuțele în gură. În plus, la noi există obiceiul nesănătos de a săruta copiii pe mânuțe sau pe gură, fără a ne gândi la faptul că le transmitem astfel din flora noastră microbiană. De asemenea, un obicei de evitat este acela al umezirii suzetei sau tetinei sugarului cu gura adultului, reprezentând un mod de transfer al bacteriilor. Înainte de a ne apropia de copil trebuie să ne spălăm pe mâini, la fel și persoanele care vin în vizită.

Toaleta gurii nou-născutului se face o dată pe zi, preferabil dimineața, prin ștergerea gingiilor, a părții interne a obrajilor și a limbii cu compresă sterilă și glicerină (simplă) sau compresă sterilă cu ser fiziologic. Se mai pot utiliza periuțe tip degetar din silicon moale.

După apariția primilor dințișori toaleta gurii se va face de două ori pe zi. Ulterior se trece la periuțe cu peri moi și paste de dinți adecvate vârstei. În primii ani periajul copilului va fi efectuat de un adult.

Fotografie de Mikhail Nilov pe Pexels.com

Scopul acestui material nu este a insista pe metodele clasice de îngrijire a cavității bucale, ci de a aduce în atenția dumneavostră metode suplimentare din plante, care pot fi utile în diferite situații sau afecțiuni.

Un produs de mare ajutor în special în cazul inflamațiilor gingivale, aftelor sau stomatitelor, atât pentru copii, cât și pentru adulți, este un produs românesc numit Plantagingival.

Acesta conține extracte vegetale din gălbenele (Calendula officinalis), revent (Rheum palmatum) și tătăneasă (Symphytum officinale) în glicerină farmaceutică. Produsul conține 6% v/v alcool etilic din extractele de plante. Dopul are atașat o pensulă cu ajutorul căreia se aplică produsul pe zonele dorite, perie care se spală cu apă fierbinte după fiecare utilizare.

Un alt produs românesc este Polygemma Nr.21 (Dinți și Gingii), destinat administrării interne, care conține extracte din  din muguri de brad, mesteacăn pufos, stejar și o sare Schüssler – Calcarea phosphorica D6. Se recomandă copiilor peste 2 ani ca remineralizant, reglator al metabolismului fosfo-calcic, antiinflamator, antiseptic și cicatrizant. Ajută la dezvoltarea unei danturi sănătoase. În cazul adulților poate fi de ajutor în cazul parodontozei.

O metodă cu numeroase beneficii pentru sănătatea cavității bucale este ,,clătirea” gurii cu ulei – tehnica de oil pulling.

Despre tehnica de oil pulling și mirosul neplăcut al gurii am vorbit mai detaliat aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2021/03/12/halena-sau-halitoza/

Copiii mari și adulți pot face periodic gargară cu ceai concentrat de salvie, mentă, gălbenele, ceai verde, rozmarin sau cu apă în care se pun câteva picături de tinctură de propolis sau ulei esențial de mentă sau scorțișoară, fenicul, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, citrice.

În cazul candidozelor este utilă folosirea bicarbonatului de sodiu la periaj și dizovat în apă pentru gargară. Uleiurile esențiale enumerate mai sus și tinctura de propolis au și ele efecte antibacteriene, antivirale și antifungice fiind utile în cazul gingivitelor, aftelor, stomatitelor.

Uleiul de cuișoare – uleiul Zânei măseluță

În cazul durerilor cauzate de erupții sau abcese dentare se poate folosi cu succes uleiul de cuișoare. Dar și în cazul herpesului, candidozei sau aftelor.

Fotografie de Afif Kusuma pe Pexels.com

El are o acțiune analgezică, dar și puternic antibacteriană, pe germeni precum Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Escherichia Coli, Listeria, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, S.typhi, bacterii periodontogene (Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas intermedia, P. gingivalis, Streptococcus mutans). Fiind lipofil, acest ulei penetrează membrana bacteriilor acidofile. Are acțiune antifungică pe Candida albicans și antivirală pe virusul Herpes simplex.

Este un ulei puternic și nu este recomandată aplicarea sa nediluată. Se diluează într-un ulei vegetal precum cel de susan, cocos, avocado, măsline ș.a: 1 picătură de ulei de cuișoare la 2 picături de ulei vegetal.

Modalități de utilizare ale uleiului de cuișoare:

  • gargară (2-3 picături în 50-60 ml apă)
  • aplicat direct pe dintele dureros și gingia aferentă (1-2 picături diluate cum am menționat mai sus, aplicate cu ajutorul unui bețișor de urechi; sau se aplică o compresă sterilă pe care s-a picurat uleiul diluat)
Parodontoza

Nu putem încheia această incursiune fără a spune câteva cuvinte și despre parodontoză. Aceasta este o afecțiune pentru care, din nefericire încă nu s-a găsit un tratament eficient. Există însă, și în cazul parodontozei câteva remedii din plante ce pot ameliora problemele.

Dintre remediile fitoterapice amintim:

  • oil pulling cu ulei de susan
  • masaj al gingiilor după periajul de seară cu un amestec realizat din pulbere de cuișoare, mentă, gălbenele, salvie, cimbru, pelin, bicarbonat de sodiu, sare de Himalaya și argilă
  • masaj al gingiilor cu uleiuri esențiale de mentă, scorțișoară, fenicul, mușețel, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, cuișoare diluate cu ulei de susan sau cocos
  • masaj și gargară cu tinctură de propolis

Un produs eficient este Parodont oil, care conține extracte de Babool (Acacia Arabica), cuișoare, rădăcină de lemn dulce, turmeric,  scorțișoară, nucșoară  și cardamom.  Se poate aplica local (2-3 picături pe zonele afectate) sau se utilizează sub formă de gargară.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Afin (Vaccinium myrtillus)

foto: pixabay.com

Afinul este un arbust fructifer care crește spontan în zonele muntoase în general, dar care poate fi cultivat și în grădinile noastre (afinul de cultură).

Afinul este una dintre plantele medicinale care este deopotrivă aliment și medicament.

Se folosesc în scop medicinal frunzele, fructele, mlădițele de afin și chiar semințele.

Frunzele de afin se folosesc sub formă de infuzie sau tinctură.

Fructele se consumă ca atare sau sub formă de decocturi, macerate.

Mlădițele de afin se găsesc sub forma gemoderivatelor (maceratelor glicerinice).

Substanțele active cărora afinul își datorează proprietățile sunt numeroase și diferă în funcție de partea arbustului la care ne referim.

Frunzele conțin triterpene, fitosteroli, flavonoide, quercetină, tanin, săruri minerale, mirtilină și neomirtilină ș.a. Neomirtilina este o substanță asemănătoare insulinei, ceea ce recomandă frunzele de afin ca fiind un fel de insulină vegetală, cu proprietăți hipoglicemiante – indicat în diabetul zaharat.

Fructele conțin antociani, flavonoizi, acizi organici, vitamine A, B1, B2, C, minerale (mangan, fier) ș.a.

Semințele de afin sunt bogate în acizi grași de tipul omega-3 și omega-6. Uleiul extras din semințe de afine este un preparat mai rar, cu indicații atât medicale, cât și cosmetice.

Cea mai cunoscută proprietate a afinului este aceea de antiinflamator, antiseptic și antibacterian al tractului digestiv și urinar. La aceasta adăugăm proprietatea hipoglicemiantă menționată anterior, acțiunea protectoare asupra sistemului vascular în general și efectul antiproliferativ tumoral.

foto: pixabay.com

Afinul este astfel indicat în:

  • afecțiuni gastro-intestinale (diaree, enterite, colite, ulcer gastro-duodenal)
  • afecțiuni ale aparatului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite)
  • afecțiuni ale cavității bucale (afte, gingivite, stomatite)
  • afecțiuni oculare (retinopatie diabetică și hipertensivă, retinită, uveită, nictalopie, miopie)
  • diabet zaharat
  • gută
  • afecțiuni tumorale.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Del Bubba M, Di Serio C, Renai L, Scordo CVA, Checchini L, Ungar A, Tarantini F, Bartoletti R. Vaccinium myrtillus L. extract and its native polyphenol-recombined mixture have anti-proliferative and pro-apoptotic effects on human prostate cancer cell lines. Phytother Res. 2021 Feb;35(2):1089-1098. doi: 10.1002/ptr.6879. Epub 2020 Sep 14. PMID: 32929801

4. Kim J, Kim CS, Lee YM, Sohn E, Jo K, Kim JS. Vaccinium myrtillus extract prevents or delays the onset of diabetes–induced blood-retinal barrier breakdown. Int J Food Sci Nutr. 2015 Mar;66(2):236-42. doi: 10.3109/09637486.2014.979319. Epub 2015 Jan 13. PMID: 25582181

5. Kosehira M, Machida N, Kitaichi N. A 12-Week-Long Intake of Bilberry Extract (Vaccinium myrtillus L.) Improved Objective Findings of Ciliary Muscle Contraction of the Eye: A Randomized, Double-Blind, Placebo-Controlled, Parallel-Group Comparison Trial. Nutrients. 2020 Feb 25;12(3):600. doi: 10.3390/nu12030600. PMID: 32106548; PMCID: PMC7146147.

6. Satoh Y, Ishihara K. Investigation of the antimicrobial activity of Bilberry (Vaccinium myrtillus L.) extract against periodontopathic bacteria. J Oral Biosci. 2020 Jun;62(2):169-174. doi: 10.1016/j.job.2020.01.009. Epub 2020 Feb 11. PMID: 32057978.

7. Takikawa M, Inoue S, Horio F, Tsuda T. Dietary anthocyanin-rich bilberry extract ameliorates hyperglycemia and insulin sensitivity via activation of AMP-activated protein kinase in diabetic mice. J Nutr. 2010 Mar;140(3):527-33. doi: 10.3945/jn.109.118216. Epub 2010 Jan 20. PMID: 20089785