Category Archive Fitoterapie

Bydr. Cristina Munteanu

Boala gură-mână-picior – o abordare naturistă

Foto: internet

Deși sună puțin ciudat, da, există o boală care poartă acest nume!

Boala gură-mână-picior este o afecțiune infecto-contagioasă, provocată de virusuri care aparțin familiei enterovirusurilor; aceasta include virusurile Coxsackie, poliovirusurile, ecovirusurile  ș.a. Ea se transmite prin intermediul secrețiilor nazale, salivei, materiilor fecale, prin tuse sau strănut, prin intermediul jucăriilor contaminate cu secreții etc.

În general această afecțiune este mai frecventă la copiii cu vârste de până la 5-6 ani, dar poate fi întâlnită și la adulți. Ea se manifestă prin apariția unor erupții în jurul gurii, pe mâini și pe picioare, de unde și denumirea bolii. Cel mai adesea întâlnim și leziuni în interiorul cavității bucale, care sunt cele mai problematice, fiind foarte dureroase și împiedicând alimentarea copiilor.

Boala are o perioadă de incubație, de 3 până la 7 zile, după care debutează cu febră, stare generală alterată, iritabilitate, refuzul alimentației.

După 1-2 zile de febră apare erupția pe palmele și pe tălpile copilului și apar și leziunile bucale. O dată cu erupția, febra se domolește.

Aspectul leziunilor bucale diferă în evoluție. Ele apar inițial sub forma unor mici pete roșii, pe gingie, planșeul bucal, pe interiorul obrajilor și pe limbă; ulterior, aceste pete se transformă în vezicule, care apoi ulcerează și au aspectul unor mici răni. Acestea sunt foarte dureroase, motiv pentru care copilul de obicei refuză alimentația, uneori chiar și consumul lichidelor. Aceste leziuni se pot suprainfecta.

Erupția de la nivelul mâinilor și picioarelor debutează tot sub forma unor pete roșii, care se transformă în mici vezicule. Uneori erupția se extinde și pe alte zone ale corpului, dispărând în 7-10 zile, fără a lăsa cicatrici.

Există persoane, în special adulții și copiii mai mari, care fac forme ușoare sau asimptomatice, dar pot transmite virusul altor persoane.

Fotografie de Anna Tarazevich pe Pexels.com

Două probleme sunt cele care sperie de obicei părinții. În primul rând, faptul că cei mici nu se pot alimenta și se deshidratează. O altă problemă o reprezintă căderea unghiilor de la degetele de la mâini și de la picioare, fenomen care se produce aproximativ la câteva săptămâni după boală.  Trebuie menționat că unghiile cresc la loc fără a fi nevoie de vreun tratament medicamentos.

Fiind o boală foarte contagioasă, se recomandă izolarea pacienților pentru 7-10 zile. Se insistă pe consumul lichidian, lichidele fiind administrate cu lingurița, cu paiul sau în orice variantă acceptată de copil, pentru a preveni deshidratarea.

Fotografie de Pavel Danilyuk pe Pexels.com

Tratamentul bolii gură-mână-picior nu este unul specific, ci este unul care se adresează simptomelor. În acest material voi încerca să ofer câteva soluții naturale la care putem apela.

Pentru febră și inflamație putem apela la extractul din scoarță de salcie și extractul din coacăze negre. Ceaiul de zmeură este, de asemenea, modulator al temperaturii.

În cazul leziunilor din cavitatea bucală, de un real folos este extractul de lemn câinesc, care are un efect cicatrizant și regenerator asupra mucoasei bucale. Acesta se poate consuma intern și, de asemenea, poate fi inclus în preparatele pentru badijonajul cavității bucale. Extractul de nuc are un efect antiseptic, antiinflamator și cicatrizant și se poate asocia mai ales atunci când există riscul suprainfectării leziunilor din cavitatea bucală.

Copiii mai mari și adulții pot face gargară cu ceai de salvie, gălbenele, nalbă sau tătăneasă.

Preparatele pe bază de glicerină sunt utile, doar că nu putem ajunge prin badijonaj în toată cavitatea bucală și de cele mai multe ori, fiind atât de dureroase, copiii nu ne vor permite să efectuăm manevrele de badijonare. De aceea, sunt mult mai practice soluțiile tip spray.

Foto: internet

Într-un dispozitiv tip spray se poate prepara o soluție care se pulverizează pe leziuni. Putem pune în acest dispozitiv extract de lemn câinesc, extract de nuc, tinctură de salvie, tinctură de gălbenele și completăm cu apă și bicarbonat de sodiu. Dacă soluția se folosește în ziua respectivă, în special pentru copii, tincturile se înlocuiesc cu ceai concentrat și nu se mai adaugă apă. Opțional se poate adăuga ulei de melaleuca și tămâie. Cantitățile diferă în funcție de vârstă și aspectul leziunilor și vor fi recomandate de către medic.

Pentru a preveni căderea unghiilor se recomandă aplicarea pe buricul degetelor și pe unghii, prin masaj ușor, a unui amestec din uleiuri de avocado, neem, sâmburi de struguri, morcov, gălbenele și migdale.

Sfaturile prezentate în acest material nu înlocuiesc vizita la medicul specialist și nici nu sunt un îndemn la automedicație.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Afecțiuni ale pielii. Psoriazisul

Știați că pielea este cel mai mare organ al corpului nostru?

Fotografie de Ruba Abdulaziz pe Pexels.com

Dar ea nu este numai atât, ea este învelișul protector al organismului și, mai mult, imaginea noastră de prezentare.

Cu toții, de la adolescenți până la oamenii maturi ne dorim o piele frumoasă, curată.

Dacă tinerii se luptă cel mai adesea cu probleme precum acneea, adulții au și alte probleme dermatologice.

În acest material ne vom opri asupra psoriazisului, insistând pe metodele naturale care ne pot ajuta să îmbunătățim aspectul pielii în această afecțiune.  

Psoriazisul

Psoriazisul este o boală dermatologică autoimună, care presupune multiplicarea rapidă a celulelor de la nivelul pielii și apariția aspectului tipic de piele îngroșată; când aceste celule mor, pielea dobândește un aspect roșiatic. Există mai multe tipuri de psoriazis, care afectează predominant anumite zone ale corpului. Nu este contagios.

Factorii care favorizează și întrețin leziunile sunt legați de stres, dieta bogată în grăsimi și produse procesate, care întrețin inflamația.

Pe lângă terapia clasică putem apela și la remediile naturiste, ca adjuvant în formele în care medicația nu reușește să țină boala sub control.

Cei mai importanți factori care ne pot ajuta să gestionăm corespunzător psoriazisul sunt odihna și renunțarea la stres. De multe ori este necesar să ne reeducăm modul de a gândi, de a învăța să prioritizăm lucrurile cu adevărat importante, să apelăm la diverse tehnici de relaxare.

Alimentația trebuie să evite alimentele grase și procesate. Este indicat să consumăm multe salate și cât mai multe fructe și legume proaspete. De asemenea, este important să bem suficientă apă.

Este benefic să expunem corpul la soare, dar trebuie să îl ferim de arsuri!

Cosmeticele pline de compuși sintetici ar trebui înlocuite cu produse de întreținere (săpunuri, loțiuni, creme etc.) cât mai naturale, pe care le putem prepara chiar noi în casă. O sugestie puteți găsi și aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/un-altfel-de-sapun/

Tratamente naturale pentru psoriazis

Fotografie de Ellie Burgin pe Pexels.com

Putem aplica pe piele uleiuri vegetale precum cele de jojoba, in, cânepă, avocado, argan, sâmburi de struguri, morcov, gălbenele, germeni de grâu. Acestea pot fi îmbogățite cu uleiuri esențiale de tămâie, copaiba, geraniu sau arbore de ceai. Gelul de aloe vera aplicat pe zonele cu probleme poate fi de ajutor.

Uleiul de luminița nopții este un alt remediu bogat în acizi grași nesaturați (linoleic și gama-linoleic) pe care îl putem folosi în psoriazis aplicat pe piele sau intern sub formă de capsule.

Extractele de cedru, nuc sau platan constituie și ele o resursă de tratament fitoterapic în psoriazis.

Ceaiurile de coriandru, trei frați pătați, coacăz negru, albăstrele consumate intern contribuie la detoxifierea organismului și la reducerea inflamației. Cele de trei frați pătați și albăstrele pot fi utilizate și extern pe zonele problematice.

Sfaturile prezentate în acest material nu înlocuiesc prezența la medicul specialist!

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Îngrijirea părului

Aspectul părului unei persoane are impact în viața sa socială, de aceea în general acordăm o atenție sporită îngrijirii podoabei capilare. Rolul părului este de a ne proteja pielea capului de lumina soarelui și de a ține de cald în zilele reci.

Fotografie de Skitterphoto pe Pexels.com

Faptul că părul nostru are o anumită culoare, este ondulat sau lins, mai moale sau mai aspru, mai des sau mai rar – este determinat genetic. Calitatea firului de păr, grosimea lui, este însă determinată hormonal.

O persoană are în medie între 70 000 -100 000 de fire de păr, care se reînnoiesc periodic. Este normal să ne cadă cam 50-100 de fire de păr într-o zi. Dacă fazele de regenerare ale firului de păr sunt perturbate, firele noi care cresc pot fi de o calitate mai slabă decât precedentele și, de asemenea, în număr mai mic.

Cauze ale căderii părului

Dintre cele mai frecvente cauze ale căderii părului, menționăm:

  • stresul
  • tranziția de la un anotimp la altul
  • perioada de după naștere
  • tulburările hormonale
  • infecțiile
  • abuzul de medicamente, cosmetice sau produse inadecvate
  • coafarea abuzivă (utilizarea frecventă a plăcii, extensiile, decoloratul și vopsitul)
Foto: pixabay.com
  • bolile autoimune

Tranziția de la un anotimp la altul poate influența căderea părului prin două aspecte: alimentația și modificarea secreției hormonale. De exemplu, primăvara secreția de hormoni sexuali este crescută, ceea ce determină o accelerare a ciclului de regenerare a firelor de păr și astfel acestea cad în număr mai mare. Legat de alimentație, perioada de iarnă este o perioadă în care în general consumăm mai puține fructe și legume proaspete, lipsa vitaminelor și mineralelor putând afecta regenerarea firelor de păr. Același lucru este valabil în cazul dietelor restrictive, neechilibrate.

Legat de perioada post-partum vorbim despre modificarea secreției de estrogeni. În timpul sarcinii organismul femeii secretă o cantitate mai mare de estrogeni, fapt care stimulează creșterea părului. După naștere, nivelul de estrogeni se normalizează. O altă perioadă delicată din viața femeilor, care afectează între altele și podoaba capilară, este menopauza, tot pe fondul modificărilor hormonale.

Până acum am menționat modificări hormonale  fiziologice ce pot interfera cu căderea și regenerarea firelor de păr. Dintre cauzele patologice, putem menționa căderea părului prezentă la femeile care suferă de sindromul ovarelor polichistice. De asemenea, afecțiunile glandei tiroide pot afecta calitatea firului de păr, căderea acestuia și regenerarea necorespunzătoare.

 În cazul infecțiilor putem vorbi de infecții propriu-zise sau de urmări ale temperaturii crescute care poate afecta foliculul firului de păr. Dintre afecțiunile infecțioase, mai frecventă este Tinea capitis, cauzată de o ciupercă și care determină alopecie.

Atunci când vorbim de căderi semnificative ale firelor de păr și de prezența zonelor de alopecie este indicat să ne adresăm medicului specialist dermatolog, care poate efectua o serie de teste, de la analize de sânge până la tricoscopie sau tricoteste genetice.

Când nu vorbim însă de situații patologice, reechilibrarea stilului de viață, prin odihnă și alimentație corespunzătoare (care să corecteze carențele de vitamine și minerale), poate rezolva problema.

Dacă este nevoie de un ajutor în plus, există câteva plante medicinale care ne pot fi de ajutor în îngrijirea părului.

Acestea pot fi utilizate sub formă de loțiuni sau măști, iar unele pot fi consumate și intern, la recomandarea unui medic fitoterapeut.

Dintre ceaiurile ce pot aduce beneficii podoabei capilare prin consumul intern menționăm: coriandru, urzică, brusture, coada calului, rozmarin ș.a.

De asemenea, se poate utiliza un amestec din brusture, urzica, menta, salvie, cimbru, rozmarin, busuioc, castan – sub formă de infuzie sau tinctură – cu care să se tamponeze și maseze rădăcinile firelor de păr. Majoritatea acestor plante intră și în componența loțiunilor de păr care se găsesc în magazinele tip plafar.

Uleiurile esențiale de mentă, melaleuca, lavandă, copaiba, rozmarin sau tămâie pot fi utilizate și ele cu efect benefic în stimularea circulației și regenerării firelor de păr.

Înainte de a ne spăla pe cap se poate aplica o mască cu efect regenerant.  

Rețeta pentru masca de păr cu efect regenerant o puteți găsi aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/masca-de-par-cu-efect-regenerant-2/

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Vinul medicinal – un medicament desuet?

Foto: internet

Vinurile medicinale reprezintă un medicament și nu trebuie să le confundăm cu vinul de masă.

Ele sunt produse care se prepară având la bază un vin de masă (alb sau roșu, cât mai natural), dar în care se adaugă diferite plante medicinale, fructe sau legume – în funcție de efectul terapeutic urmărit. Se consumă în cantități moderate, de câțiva ml pe zi, conform indicației medicului fitoterapeut.

Vinurile medicinale versus infuzii din plante medicinale

De ce am apela la un proces mai laborios de obținere a unui vin terapeutic când ne putem prepara pur și simplu un ceai? Răspunsul constă în faptul că, datorită conținutului în alcool, vinul are o putere mai mare de extragere a principiilor active din plantele medicinale decât cea a apei folosite pentru a prepara o infuzie sau un decoct.

Afecțiuni tratate prin vinuri medicinale

Pentru ce afecțiuni se pot folosi vinurile medicinale?

Vinurile medicinale sunt recomandate în diverse afecțiuni. Cel mai adesea sunt utilizate ca tonice generale sau elixiruri în stări astenice, oboseală sau în convalescență. Ele pot fi utilizate în anemie, hipertensiune, hipercolesterolemie, afecțiuni pulmonare, afecțiuni renale, afecțiuni hepatice, reumatism, parazitoze intestinale, stări depresive, insomnii etc.

Pentru stările anemice, astenice sau în convalescență se recomandă de obicei vinurile medicinale din fructe, îndeosebi cele de coacăze, afine, mure, mere, portocale, măceșe, cătină, dar și din alte fructe.

Rețeta vinului de afine o puteți găsi aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-afine/

Pentru afecțiunile hepatice și biliare se utilizează plante medicinale cu rol terapeutic, îndeobște plante amare: rostopască, anghinare, cicoare ș.a.

În afecțiunile pulmonare rezultate bune are vinul de hrean sau vinul preparat cu amestec din plante medicinale (cimbrișor, podbal, scai vânăt, tei, echinaceea ș.a.).

Rețeta vinului de hrean o puteți găsi aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-hrean/

foto: internet

Pentru hipertensiune sunt cunoscute rețetele vinului de mărar, ceapă, păducel, saschiu ș.a.

Rețeta vinului de păducel o găsiți aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-paducel/

Ca tonic nervos sunt recomandate vinurile de busuioc, iasomie, mentă, ginkgo biloba etc.

În cefalee și migrene pot fi de ajutor vinurile preparate din măceșe, levănțică, iasomie, saschiu ș.a.

Afecțiunile reumatismale constituie o serie de afecțiuni ce pot beneficia de ameliorare prin utilizarea vinurilor medicinale. Dintre vinurile recomandate în aceste situații amintim: vinul de tarhon, vinul de ridiche neagră, vinul de ghimbir sau turmeric ș.a.

Rețeta vinului de tarhon o găsiți aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-tarhon/

În cazul parazitozelor intestinale se poate utiliza cu succes vinul din pelin, cel de cuișoare, oregano, cimbru ș.a.

Un caz aparte este cel al pacienților oncologici. Pacienții care urmează cure de radioterapie pot consuma (în acord cu medicul oncolog, căruia trebuie să i se aducă la cunoștință orice tratament alternativ urmează pacientul) după ședințele de radioterapie 50 ml vin din pelin. Vinul din pelin este bogat în principii active precum azulenele, cu rol dovedit antiinflamator și antitumoral.

Pentru prepararea vinurilor medicinale se recomandă a urma cu strictețe prescripțiile medicului fitoterapeut. De asemenea, se recomandă utilizarea unor recipiente curate, din sticlă (nu vase din aluminiu sau cupru). Recipientele din sticlă se recomandă a fi de culoare închisă sau a se păstra la întuneric, închise ermetic. Plantele folosite vor fi achiziționate din surse sigure, pentru a evita utilizarea unor plante contaminate sau a altor plante decât cele indicate.

Un dezavantaj al acestor vinuri medicinale este faptul că ele necesită un timp mai îndelungat pentru preparare, care diferă în funcție de ingredientele folosite, de la câteva zile până la două-trei săptămâni. Dar vinurile astfel obținute și depozitate corespunzător au o perioadă de valabilitate mare (6 luni-1 an).

Aceste preparate nu se recomandă celor cu ulcer gastro-duodenal și celor cu afecțiuni hepatice sau renale severe. De asemenea, pentru afecțiuni ale copiilor este recomandată alegerea unei forme de administrare specifice vârstei (siropuri), care să coreleze raportul risc-beneficiu.

Pacientul trebuie să aducă la cunoștința medicului fitoterapeut toate afecțiunile de care suferă și medicamentele de sinteză pe care le consumă în mod constant, pentru a evita eventualele interacțiuni între principiile active din medicamente și cele din plantele medicinale.

                                                               dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Remediile florale Bach sau psihoterapia prin flori

Ce sunt Remediile florale Bach?
Healing power of herbs and flowers. CONCEPT an copy space for text. Daisy flowers in a dish.

Remediile florale Bach au fost concepute de dr. Edward Bach, medic şi bacteriolog britanic la începutul anilor 1930, din ingrediente naturale, prelevate din flora spontană. Terapia florala Bach este o terapie informațională aparținând medicinei complementare. Remediile florale se prepară în apă, prin impregnarea acesteia cu informația inflorescenței plantei respective.

În viziunea dr Bach, boala este o consecință a lipsei armoniei între trup, minte și suflet.

Boala trupului în sine nu este nimic altceva decât rezultatul lipsei armoniei dintre suflet și minte…adevărata cauză din spatele bolii este cea care are importanța cea mai mare – starea mentală a bolnavului, nu starea trupului său” – Dr. Edward Bach   

Dr. Bach a identificat și dezvoltat 38 de remedii florale, pe care le-a împărțit în șapte grupe principale, corespunzătoare unor dispoziții sau dificultăți emoționale. Aceste șapte grupe sunt: teama/frica, nesiguranța/incertitudinea, interesul insuficient față de circumstanțele prezente, singurătatea, hipersensibilitatea, deznădejdea/disperarea, preocuparea excesivă pentru binele celor din jur.

Beautiful flowers in bottles, natural medicine – BACH aromatherpy cocept.

Pe lângă cele 38 de remedii florale simple, Bach a dezvoltat și un remediu de urgență, cunoscut și ca al 39-lea remediu, compus din cinci plante – Rescue remedy (Rock Rose, Cherry Plum, Clematis, Impatiens şi Star of Bethlehem).

Grupa 1: Remedii florale pentru frică

– Aspen

– Cherry Plum

– Mimulus

– Red Chestnut

– Rock Rose

Grupa 2: Remedii florale pentru incertitudine

– Cerato

– Gentian

– Gorse

– Hornbeam

– Scleranthus

– Wild Oat

Grupa 3: Remedii florale pentru interes insuficient față de circumstanțele prezente

– Chestnut Bud

– Clematis

– Honeysuckle

– Mustard

– Olive

– White Chestnut

– Wild Rose

Grupa 4: Remedii florale pentru singurătate

– Heather

 – Impatiens

– Water Violet

Grupa 5: Remedii florale pentru hipersensibilitate la influente și idei

– Agrimony

– Centaury

– Holly

– Walnut

Grupa 6: Remedii florale pentru deznădejde / disperare

– Crab Apple

– Elm

– Larch

– Oak

– Pine

– Star of Bethlehem

– Sweet Chestnut

– Willow

Grupa 7: Remedii florale pentru preocupare excesivă pentru bunăstarea celorlalți

– Beech

– Chicory

– Rock Water

– Vervain

– Vine

Remediile florale Bach acționează prin stimularea capacității organismului de a se vindeca, bazându-se pe propriile resurse în dobândirea echilibrului mental și emoţional.

Alternative medicine herb – Copyspace for text.

În ce afecțiuni pot fi utilizate remediile florale Bach sau spune-mi ce problemă ai ca să știu ce floare îți ofer:

-anxietate

-atacuri de panică

– stări de epuizare, sindrom de burnout, stress

– stări depresive

– fobii

– insomnie

– stări obsesiv-compulsive

-imaturitate psiho-afectivă

– tulburări psiho-emoționale în perioada adolescenței, în timpul sarcinii, sindrom premenstrual sau menopauză ș.a.

Terapia florală Bach reprezintă astfel un tratament blând, ce poate fi administrat tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, la recomandarea unui medic specialist. Pot fi administrate  în combinație cu orice alt tip de tratamente, fie ele alopate, homeopate sau fitoterapice.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Îngrijirea și sănătatea orală și dentară

Fotografie de Shiny Diamond pe Pexels.com

Un zâmbet frumos presupune și o dantură îngrijită.

Sănătatea dinților și a gingiilor, a cavității bucale în general, are nevoie de respectarea unor măsuri de igienă și îngrijire zilnică. Când ? Chiar înainte de apariția primilor dințișori și cu atât mai mult după ce ei au început să apară.

Îngrijirea cavității bucale la nou născuți

Aceasta este importantă deoarece sistemul lor imunitar este în formare și nu are capacitatea de a lupta cu microbii. Cu toții știm că cei mici sunt mai mereu cu mânuțele în gură. În plus, la noi există obiceiul nesănătos de a săruta copiii pe mânuțe sau pe gură, fără a ne gândi la faptul că le transmitem astfel din flora noastră microbiană. De asemenea, un obicei de evitat este acela al umezirii suzetei sau tetinei sugarului cu gura adultului, reprezentând un mod de transfer al bacteriilor. Înainte de a ne apropia de copil trebuie să ne spălăm pe mâini, la fel și persoanele care vin în vizită.

Toaleta gurii nou-născutului se face o dată pe zi, preferabil dimineața, prin ștergerea gingiilor, a părții interne a obrajilor și a limbii cu compresă sterilă și glicerină (simplă) sau compresă sterilă cu ser fiziologic. Se mai pot utiliza periuțe tip degetar din silicon moale.

După apariția primilor dințișori toaleta gurii se va face de două ori pe zi. Ulterior se trece la periuțe cu peri moi și paste de dinți adecvate vârstei. În primii ani periajul copilului va fi efectuat de un adult.

Fotografie de Mikhail Nilov pe Pexels.com

Scopul acestui material nu este a insista pe metodele clasice de îngrijire a cavității bucale, ci de a aduce în atenția dumneavostră metode suplimentare din plante, care pot fi utile în diferite situații sau afecțiuni.

Un produs de mare ajutor în special în cazul inflamațiilor gingivale, aftelor sau stomatitelor, atât pentru copii, cât și pentru adulți, este un produs românesc numit Plantagingival.

Acesta conține extracte vegetale din gălbenele (Calendula officinalis), revent (Rheum palmatum) și tătăneasă (Symphytum officinale) în glicerină farmaceutică. Produsul conține 6% v/v alcool etilic din extractele de plante. Dopul are atașat o pensulă cu ajutorul căreia se aplică produsul pe zonele dorite, perie care se spală cu apă fierbinte după fiecare utilizare.

Un alt produs românesc este Polygemma Nr.21 (Dinți și Gingii), destinat administrării interne, care conține extracte din  din muguri de brad, mesteacăn pufos, stejar și o sare Schüssler – Calcarea phosphorica D6. Se recomandă copiilor peste 2 ani ca remineralizant, reglator al metabolismului fosfo-calcic, antiinflamator, antiseptic și cicatrizant. Ajută la dezvoltarea unei danturi sănătoase. În cazul adulților poate fi de ajutor în cazul parodontozei.

O metodă cu numeroase beneficii pentru sănătatea cavității bucale este ,,clătirea” gurii cu ulei – tehnica de oil pulling.

Despre tehnica de oil pulling și mirosul neplăcut al gurii am vorbit mai detaliat aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2021/03/12/halena-sau-halitoza/

Copiii mari și adulți pot face periodic gargară cu ceai concentrat de salvie, mentă, gălbenele, ceai verde, rozmarin sau cu apă în care se pun câteva picături de tinctură de propolis sau ulei esențial de mentă sau scorțișoară, fenicul, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, citrice.

În cazul candidozelor este utilă folosirea bicarbonatului de sodiu la periaj și dizovat în apă pentru gargară. Uleiurile esențiale enumerate mai sus și tinctura de propolis au și ele efecte antibacteriene, antivirale și antifungice fiind utile în cazul gingivitelor, aftelor, stomatitelor.

Uleiul de cuișoare – uleiul Zânei măseluță

În cazul durerilor cauzate de erupții sau abcese dentare se poate folosi cu succes uleiul de cuișoare. Dar și în cazul herpesului, candidozei sau aftelor.

Fotografie de Afif Kusuma pe Pexels.com

El are o acțiune analgezică, dar și puternic antibacteriană, pe germeni precum Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Escherichia Coli, Listeria, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, S.typhi, bacterii periodontogene (Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas intermedia, P. gingivalis, Streptococcus mutans). Fiind lipofil, acest ulei penetrează membrana bacteriilor acidofile. Are acțiune antifungică pe Candida albicans și antivirală pe virusul Herpes simplex.

Este un ulei puternic și nu este recomandată aplicarea sa nediluată. Se diluează într-un ulei vegetal precum cel de susan, cocos, avocado, măsline ș.a: 1 picătură de ulei de cuișoare la 2 picături de ulei vegetal.

Modalități de utilizare ale uleiului de cuișoare:

  • gargară (2-3 picături în 50-60 ml apă)
  • aplicat direct pe dintele dureros și gingia aferentă (1-2 picături diluate cum am menționat mai sus, aplicate cu ajutorul unui bețișor de urechi; sau se aplică o compresă sterilă pe care s-a picurat uleiul diluat)
Parodontoza

Nu putem încheia această incursiune fără a spune câteva cuvinte și despre parodontoză. Aceasta este o afecțiune pentru care, din nefericire încă nu s-a găsit un tratament eficient. Există însă, și în cazul parodontozei câteva remedii din plante ce pot ameliora problemele.

Dintre remediile fitoterapice amintim:

  • oil pulling cu ulei de susan
  • masaj al gingiilor după periajul de seară cu un amestec realizat din pulbere de cuișoare, mentă, gălbenele, salvie, cimbru, pelin, bicarbonat de sodiu, sare de Himalaya și argilă
  • masaj al gingiilor cu uleiuri esențiale de mentă, scorțișoară, fenicul, mușețel, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, cuișoare diluate cu ulei de susan sau cocos
  • masaj și gargară cu tinctură de propolis

Un produs eficient este Parodont oil, care conține extracte de Babool (Acacia Arabica), cuișoare, rădăcină de lemn dulce, turmeric,  scorțișoară, nucșoară  și cardamom.  Se poate aplica local (2-3 picături pe zonele afectate) sau se utilizează sub formă de gargară.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Cu fitoterapia în concediu

Fotografie de Nihat pe Pexels.com

Este vară, majoritatea plecăm în concedii cu familiile pentru a ne desprinde de rutina zilnică și a ne relaxa. Dar, de multe ori, expunerea la alte condiții de viață ne pune față în față cu evenimente nedorite.

Dintre acestea, cele mai frecvente pe care le putem menționa sunt: insolația, arsurile solare și gastro-enterocolitele.

Insolația

Expunerea la soare are multe beneficii pentru sănătatea noastră, dacă ar fi să amintim doar de sintetizarea vitaminei D, efectele antidepresive și ameliorarea unor afecțiuni dermatologice.

Expunerea exagerată, în anumite intervale orare, fără creme și echipament de protecție ne poate aduce numeroase neplăceri. Este bine de știut că putem apela și la ajutorul plantelor în cazul unor asemenea incoveniente.

În cazul unei expuneri prelungite la căldură și la razele solare, sistemul de termoreglare al organismului nu mai funcționează corespunzător iar temperatura corpului începe să crească. Apar semne și simptome precum cefalee, amețeli, greață, vărsături, oboseală, dureri și crampe musculare, transpirație, hipertermie, deshidratare cu senzație de sete. Vorbim în acest caz de așa-numita epuizare termică.

Dacă nu se intervine în această etapă, se instalează insolația propriu-zisă, care reprezintă o urgență medicală, cu semne și simptome precum: absența transpirației, respirație rapidă, creșterea pulsului, stare confuzională ce poate merge până la pierderea cunoștinței, convulsii, tegumente uscate și fierbinți, temperatură peste 40  ̊C.

Măsurile clasice care se iau în această situație sunt:

Fotografie de Olenka Sergienko pe Pexels.com
  • dezbrăcarea și așezarea persoanei într-un loc umbros, răcoros
  • încetarea oricărei activități, odihnă
  • hidratarea
  • răcirea corpului prin comprese/băi cu apă călâie.

Pe lângă acestea, putem apela la ajutorul plantelor medicinale:

  • înlocuirea lichidelor pierdute prin transpirație cu infuzii reci din plante medicinale precum tei, roiniță, rozmarin, scoarță de salcie, ceai verde; infuzia se bea des, cu înghițituri mici
  • în cazul migrenelor, cefaleei: infuzie de păducel, talpa gâștei, valeriană, levănțică, hamei, gingko biloba, roiniţă, rozmarin
  • în loc de infuzie se pot folosi extracte gemoterapice din muguri de coacăz negru, scoarță de salcie, măceș – administrate în apă plată rece
  • comprese cu infuzie la temperatură mai scăzută decât cea a corpului (dar nu rece) din diferite plante precum: mentă, lavandă, mușețel; aceste infuzii se pot pulveriza pe corp cu ajutorul unui dispozitiv cu pulverizator

Arsurile solare

Fotografie de Jonas Ferlin pe Pexels.com

Arsurile solare reprezintă semnul că organismul a fost expus prea mult timp la soare. Ele sunt de mai multe grade și depind de tipul de piele, intensitatea soarelui și timpul de expunere la soare. Persoanele cu pielea deschisă la culoare sunt mai predispuse arsurilor solare.

Hidratarea și sfaturile generale prezentate la capitolul despre insolație sunt valabile și în cazul arsurilor solare.

În cazul arsurilor se recomandă aplicarea pe piele a unor loțiuni hidratante și emoliente. Loțiunile clasice pot fi înlocuite cu succes prin:

  • comprese cu infuzie rece din gălbenele, mușețel, pătlagină, tei, nalbă, tătăneasă
  • spray cu aloe (ținut la rece)
  • spray cu argint coloidal sau apă termală (ținut la rece)
  • apă de hamamelis, levănțică sau albăstrele pulverizată cu ajutorul unui dispozitiv cu pulverizator (de asemenea, rece)
  • ulei vegetal (morcov, germeni de grâu, cocos, avocado, argan, măsline) amestecat cu uleiuri esențiale: tămâie, smirnă, cedru, mentă, mușețel
  • cataplasme cu cartof crud, castravete, foi de varză zdrobite (în cazul în care nu avem leziuni)
  • gel de arnică (ținut la rece)

Intern, se recomandă consumul de infuzii reci din plantele medicinale menționate la insolație, extractele gemoterapice de coacăz negru, salcie.

Legat de alimentație, se recomandă consum de fructe și legume proaspete și evitarea mâncărurilor greu digerabile.

! Nu se aplică pe piele și nici nu se consumă ceai, tinctură sau ulei de sunătoare dacă persoana se va expune în următoarea perioadă la soare! Deși are un efect calmant, este o plantă fotosensibilizatoare.

Gastro-enterocolite

Enterocolitele sunt și ele un bau-bau al concediilor reușite. Ele apar în urma infecției cu diferite bacterii, virusuri, ciuperci sau paraziți și se transmit relativ ușor de la o persoană la alta, în special prin mâini nespălate. Se manifestă prin diaree, stări de greață, vărsături, crampe abdominale, febră, stare generală alterată.  Enterocolitele sunt mai frecvente vara, apărând datorită preparării termice necorespunzătoare a alimentelor, depozitării necorespunzătoare a alimentelor, consumului de apă contaminată.

Trebuie așadar să respectăm normele de igienă în primul rând și să nu consumăm alimente din surse nesigure.

 În ce privește măsurile alternative pe care le putem lua:

Fotografie de Sveta Glodan pe Pexels.com
  • probiotice (se poate începe administrarea lor cu o săptămână înainte de plecarea în concediu)
  • extract din mădițe de afin și merișor, extract din frunze de măslin, extract din semințe de grapefruit, extract din muguri de nuc
  • infuzie de mentă, afine, scoarță de stejar, cimbrișor, busuioc
  • ulei esențial de mentă, cuișoare, cimbru, arbore de ceai (tea-tree), oregano (dizolvate într-un ulei vegetal  și aplicate extern prin masarea abdomenului în sens invers acelor de ceasornic; intern, se administrează doar la recomandarea unui specialist)
  • consum de fructe precum afine, ananas, gutui
  • pudră de carob (roșcove)

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

HALENA sau HALITOZA

Ce este halena?

Foto: internet

Halena sau halitoza reprezintă o respirație cu miros neplăcut, care deranjează persoana în cauză și persoanele din anturajul acesteia.

Acest aspect poate influența relațiile interumane și reprezintă un motiv pentru care oamenii se prezintă la medic.

Putem vorbi de o halenă ocazională sau cronică. De asemenea, putem discuta de o halenă orală sau extraorală.

Cauze

Halena reprezintă în majoritatea situațiilor o afecţiune limitată la cavitatea orală, cauzată de activitatea microflorei de la acest nivel, în special a germenilor patogeni anaerobi. Ea este consecința degradării proteinelor, urmată de eliberarea aminoacizilor şi apariţia compuşilor volatili sulfuraţi.

După ce mâncăm, resturile alimentare rămase în cavitatea bucală (datorită lipsei periajului sau a periajului necorespunzător) sunt pre­lucrate de bacterii, încep să fermenteze şi astfel să emane un mi­ros neplăcut.

Există însă numeroase cauze ale halitozei, de o mare diversitate, ce pot determina un miros neplăcut al respirației unei persoane.

Foto: internet

Vom încerca să le enumerăm în cele ce urmează pe cele mai frecvente:

  • igiena

Când igiena cavității bucale nu este realizată corespunzător, persistența resturilor alimentare în cavitatea bucală duce la fermentarea acestora și la eliberarea compușilor volatili sulfurați.

  • afecțiuni stomatologice (carii, gingivită, parodontoză, tartru)
  • purtarea anumitor dispozitive (proteze, aparate ortodontice) care favorizează acumularea de resturi alimentare
  • consumul anumitor alimente (aici se încadrează de obicei halena ocazională) precum: usturoi, ceapă
  • fumatul
  • infecții (amigdalită pultacee, flegmon amigdalian, faringită, sinuzită, abces dentar, stomatită, candidoză, abces pulmonar, bronșiectazii,  tuberculoză ș.a.)
  • fenilcetonuria

Fenilcetonuria este o boală genetică, în care este afectată gena implicată în producerea enzimei necesare pentru a descompune fenilalanina. Organismul nu poate astfel metaboliza fenilalanina, care se acumulează în țesuturi și determină un miros specific – de șoarece, mucegai – al respirației și urinei. Fenilcetonuria este o boală pentru care se efectuează screening la nou-născuți.

  • diabet zaharat

Persoanele cu diabet se pot afla în cetoacidoză diabetică, perioadă în care organismul nu produce (sau nu primește) suficientă insulină pentru a face glucoza disponibilă celulelor. În consecință, organismul începe să descompună grăsimi pentru a avea energie. Acest proces duce la o acumulare de acizi în sânge, numiți cetone sau corpi cetonici, ceea ce face ca respirația acestor persoane să prezinte un miros specific de mere acre/acetonă.

Acest lucru se poate întâmpla și în curele drastice de slăbire sau în stări de inaniție.

  • insuficiența și ciroza hepatică

La aceste persoane respirația are un miros specific de amoniac, așa numitul foetor hepatic.

  • insuficiența  renală

La persoanele cu insuficiență renală respirația miroase a amoniac, asemănător mirosului de urină, fapt cauzat de nivelul crescut al ureei în sânge.

  • afecțiuni digestive (stenoze, diverticuli, hernie hiatală, reflux gastro-esofagian, ocluzii intestinale, infecția cu Helicobacter pylori, cancere în sfera digestivă, constipație cronică)
  • intoxicaţii

În anumite intoxicații respirația emană un miros specific de usturoi (intoxicația cu fosfor) sau migdale (intoxicația cu cianură de potasiu).

  • deshidratarea

O hidratare necorespunzătoare poate determina uscăciunea mucoaselor și favoriza apariția halenei. Această deshidratare poate apărea și în cazul anumitor tratamente medicamentoase (antihipertensive, antihistaminice, antidepresive ș.a.), al consumului exagerat de alcool sau cafea. Un anumit grad de deshidratare poate apărea în decursul nopții prin scăderea fiziologică a secreției de salivă în această perioadă (corelată cu un miros mai pregnant al respirației dimineața, la trezire).

  • carențe vitaminice

Anumite carențe vitaminice pot favoriza apariția unor afecțiuni care se manifestă și prin respirație urât mirositoare: gingivite (carența vitaminei C), tartru (carența vitaminei A).

  • alimentația

Consumul frecvent de alimente procesate (mezeluri, carne, dulciuri) în detrimentul fructelor și legumelor poate genera un miros neplăcut al respirației.

  • parazitoze intestinale

Diagnostic

De obicei pacientul se prezintă la medic deoarece mirosul respirației este deranjant, puternic, constant și îi afectează viața socială și familială.

Pe lângă constatarea organoleptică a acestui miros (la o distanță de 10 cm), există anumite metode de determinare a compușilor sulfurați în aerul expirat, dar acestea nu sunt foarte utilizate în practică:

halimetria – determină hidrogenul sulfurat din aerul expirat

cromatografia gazoasă (determină prezența compușilor cu sulf în aerul expirat).

Tratament

Pentru a efectua un tratament eficient trebuie să determinăm cauza. Dacă sunt afecțiuni medicale, orale sau extraorale, acestea se vor trata corespunzător.

În cele ce urmează ne vom referi la măsurile de igienă, cele ce țin de viața noastră de zi cu zi și alimentație.

  • igiena cavității bucale (periajul corespunzător al dinților și al limbii după fiecare masă, folosirea aței dentare, a irigatorului bucal și a apei de gură), schimbarea periodică a periuței dentare și controlul stomatologic periodic
  • hidratare corespunzătoare
  • evitarea consumului exagerat de alcool, cafea și a fumatului
  • alimentație echilibrată și diversificată, bogată în fructe și legume (fibre)

Soluții naturale în combaterea halenei

Legat de această afecțiune vă voi prezenta în cele ce urmează câteva soluții naturale ce pot contribui la menținerea sănătății cavității bucale și prevenirea respirațiilor cu miros neplăcut.

Tehnica de oil pulling sau “clătirea” gurii cu ulei

Fotografie de Dana Tentis pe Pexels.com

Este o tehnică străveche, tot mai des folosită în ultimul timp, care prezintă anumite beneficii privind sănătatea cavității bucale.

În ce constă această tehnică?

În plimbarea prin gură dimineața, timp de câteva minute (aprox. 10), a unei cantități de ulei (o lingură). Practic, vorbim de o “clătire” a cavității bucale cu ulei. Această operațiune se efectuează utilizând un ulei nerafinat, de preferință presat la rece (măsline, cocos, susan), care nu se înghite după. Ulterior se recomandă clătirea gurii cu apă cu sare, după care se efectuează periajul normal al dinților și al limbii.

Avantajele acestei tehnici rezidă în faptul că uleiul folosit nu distruge echilibrul florei microbiene din cavitatea bucală. Chiar dacă mecanismele nu sunt pe deplin înțelese, există mai multe ipoteze ale oamenilor de știință conform cărora pelicula de ulei formată la suprafața dinților și a gingiei reduce adeziunea bacteriană. În plus, uleiul de cocos, de exemplu, are efect antimicrobian pe Helicobacter pylori, Staphylococcus aureus, Candida albicans sau Streptococcus mutans.

Studiile științifice au demonstrat că utilizarea acestei tehnici contribuie la reducerea gingivitei, a plăcii bacteriene și a altor afecțiuni.

Efectele acestei tehnici nu se observă imediat, ci după câteva săptămâni.

Gargară cu “apă de gură” preparată în casă

  • apă cu bicarbonat (benefică în cazul candidozelor)
  • ceai concentrat de salvie (efect antibacterian), mentă, gălbenele, ceai verde, rozmarin
  • apă în care punem câteva picături de ulei de mentă/scorțișoară/ fenicul / oregano/ arbore de ceai / smirnă / tămâie / citrice
  • apă cu tinctură de propolis

Periajul cu bicarbonat, argilă, cărbune vegetal, diverse pulberi din plante special concepute pentru periaj (conțin mentă, scorțișoară ș.a.).

Mestecarea frunzelor proaspete de pătrunjel, mentă sau rozmarin, a semințelor de anason ori fenicul poate contribui, de asemenea, la îmbunătățirea mirosului respirației, mai ales după consumul de usturoi sau ceapă.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă

https://www.healthline.com/nutrition/6-benefits-of-oil-pulling

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25838632/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27084861/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19336860/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32923724/

Bydr. Cristina Munteanu

Astenia de primăvară

Bine ai venit primăvară!

Sunt periculoase schimbările de anotimpuri?

Schimbările de anotimpuri presupun de obicei modificarea mai mult sau mai puțin bruscă a condițiilor de mediu: temperatură, umiditate, presiune atmosferică, lumină etc.

Cu alte cuvinte bioritmul naturii influențează bioritmul ființei umane.

Acest fapt poate avea o influență asupra stării psihice și fizice a anumitor persoane.

Sunt afectate în special persoanele mai sensibile, vârstele extreme (copiii mici și vârstnicii) și bolnavii cronici.

Pentru că suntem în prag de primăvară, ne vom opri atenția la schimbările din această perioadă a anului.

Serotonina

Conform anumitor studii, în lunile de toamnă şi iarnă organismul produce mai puţină serotonină – hormonul care contribuie la reglarea stărilor noastre de bine și fericire.

Melatonina

Melatonina, supranumită și hormonul somnului, pregătește organismul pentru noapte prin inducerea stării de somn. Secreția de melatonină este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. Astfel, nivelul de melatonină este mai mare noaptea și începe să crească de la apusul soarelui și scade spre dimineață. Toamna și iarna nivelul secreţiei de melatonină este mai ridicat. Primăvara, ziua începe să crească și noaptea să scadă, ceea ce duce și la scăderea nivelului de melatonină.

Un alt aspect este faptul că melatonina în procesul de secreție are ca precursor serotonina. Un nivel mic de serotonină va afecta secreția de melatonină.

Cortizolul

Numit și hormonul stresului, cortizolul are un efect de inhibare a secreției de melatonină. Fiziologic, cortizolul produs în mod normal de organism spre dimineață are rolul de a inhiba secreția de melatonină. Dar stresul eliberează nivele mari de cortizol, astfel încât un nivel de cortizol crescut va perturba secreția de melatonină.

Alimentația

Foto: pixabay.com

Din iarnă se intră în primăvară cu anumite carențe vitaminice și minerale și deseori cu surplus ponderal. Neexistând fructe și legume de sezon, cele existente sunt de import și deseori prea scumpe pentru anumite persoane care aleg să se alimenteze preponderent cu alimente precum orez, cartofi, fasole, varză, pâine, carne, conserve, asigurându-și un aport caloric suficient, dar o hrană săracă în vitamine și minerale.

Vitamina D

În timpul iernii expunerea la soare este mult redusă, ceea ce poate determina un deficit de vitamina D. Vitamina D este implicată nu numai în metabolismul osos, ci are legătură și cu sistemul imunitar, endocrin și psihic.

Diferențele de temperatură

Primăvara este un anotimp destul de capricios, cu alternanța unor zile cu diferențe mari de temperatură de la o zi la alta sau de la zi la noapte. Acest fapt poate crea probleme adaptării organismului uman. Organismul are nevoie de o perioadă de aproximativ 7-14 zile pentru a se acomoda la diferențe de temperatură mai mari.

Astenie de primăvară?

foto: istockphoto.com

Multe persoane pot avea în această perioadă simptome precum:

  • oboseală
  • amețeli
  • cefalee
  • somnolență
  • stări de tristețe
  • insomnie
  • iritabilitate
  • anxietate
  • tulburări de atenție
  • tulburări de memorie

Persoanele care suferă de afecțiuni precum astm sau reumatism pot resimți în această perioadă exacerbări ale problemelor lor de sănătate. De asemenea, persoanele cu afecțiuni cardiace pot înregistra fluctuații tensionale și palpitații.  

Persoanele mai sensibile pot să se confrunte cu dureri de cap, stări de iritabilitate, anxietate, melancolie sau chiar depresie.

O atenție deosebită trebuie acordată astfel în această perioadă bolnavilor cunoscuți cu afecțiuni psihice, cardiace, pulmonare sau oncologice.

Putem preveni astenia de primăvară?

Da!

Putem să ne facem ordine în alimentație și să introducem încă de la finele toamnei alimente bogate în vitamine și minerale: fructe, legume, diferite nuci și semințe.

În prag de primăvară să profităm de oferta ce ne-o face natura prin bogăția de alimente precum: urzici, spanac, leurdă, lobodă, ștevie, ridichi, salată, ceapă și usturoi verde ș.a.

Să ne hidratăm corespunzător.

Să acordăm atenție odihnei din timpul nopții. Și timpului pe care îl rezervăm pentru somn. Un somn de calitate înseamnă un somn de aproximativ 8 ore, începând de la ora 22, pentru copii chiar și mai repede.  

Să reducem timpul petrecut în ecrane și la lumină artificială.

Să profităm de apariția zilelor mai călduroase, a soarelui, a copacilor înfloriți și să petrecem mai mult timp în natură: plimbări, grădinărit.

Astenia de primăvară nu este o boală! Este efortul de adaptare al organismului nostru. De noi depinde dacă această adaptare se realizează armonios sau zgomotos și cu efecte asupra sănătății.                          

Plantele, regăsite sub diverse forme (gemoterapice, ceaiuri, uleiuri esențiale), precum și produsele apicole ne pot fi de ajutor în depășirea efortului de adaptare la schimbările dintre anotimpuri.                   

Gemoterapia

Foto: internet

Gemoterapia poate fi utilă în sprijinirea unei treceri armonioase a organismului de la iarnă la primăvară.

  • Extract din sevă de mesteacăn (Betula linfa)
  • Extract din muguri de porumbar (Prunus spinosa)
  • Extract din muguri de coacăz negru (Ribes nigrum)
  • Extract din muguri de stejar (Quercus pedunculata)

Aromaterapia

Foto: internet
  • Uleiul esențial de mentă
  • Uleiul esențial de pin
  • Uleiul esențial de ylang-ylang
  • Uleiurile esențiale de citrice (lămâie, portocală, bergamot, grapefruit etc.)

Fitoterapia

Fotografie de Tranmautritam pe Pexels.com
  • Urzica
  • Brusturele              
  • Ceaiul verde
  • Rozmarinul

Apiterapia

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com
  • Mierea
  • Polenul
  • Lăptișorul de matcă             

  

dr. Cristina Munteanu

 

Acest material are scop informativ, nu înlocuiește vizita la medic și nu încurajează automedicația.

Bibliografie selectivă

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32163389/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9370207/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8987173/

Bydr. Cristina Munteanu

Infecțiile urinare

Infecțiile urinare reprezintă inflamații la nivelul tractului urinar cauzate de diverse bacterii, virusuri sau fungi.

Cea mai cunoscută bacterie care dă infecții urinare este E. Coli.

Alte bacterii incriminate în patologia urinară sunt: Klebsiella, Proteus, Pseudomonas, Enterobacter ș.a.

În funcție de partea tractului urinar pe care o afectează, infecția urinară poate fi joasă sau înaltă:

– înaltă – când afectează rinichii (ex. pielonefrita)

– joasă – când afectează vezica urinară (ex. cistita), uretra (ex. uretrita) sau prostata (ex. prostatita).

Cauze

Femeile fac mai des infecții urinare decât bărbații datorită dimensiunii uretrei – mai scurtă la femei și datorită faptului că orificiul anal este situat în apropierea uretrei – bacteriile din jurul anusului putând ajunge astfel cu ușurință la acest nivel.

Un alt factor favorizant la femei poate fi contactul sexual (care poate determina migrarea bacteriilor către tractul urinar).

Se poate înțelege din aceste afirmații de ce cu o igienă corespunzătoare putem evita de multe ori această afecțiune.

Alți factori favorizanți:

  • abuzul de antibiotice
  • folosirea toaletelor publice
  • alimentația necorespunzătoare
  • purtarea lenjeriei intime din materiale sintetice
  • menopauza
  • imunitatea scăzută

Simptome

Simptomele unei infecții urinare sunt:

– senzație de usturime/arsură/durere la urinare

– urinări frecvente

– urinări în cantități mici, cu senzația imediată, iminentă, de a urina din nou, ca și cum vezica ar fi plină

– urină cu culoare modificată, tulbure, maronie, urât mirositoare (la copiii mici se observă pătarea scutecului și un miros particular)

– uneori urinare cu sânge (urina poate fi maroniu-roșiatică – hematurie macroscopică, ce poate fi vizibilă cu ochiul liber sau urina aparent are o culoare normală, dar testele ne indică prezența hematiilor în urină – hematurie microscopică)

– sensibilitate sau durere în abdomenul inferior (zona vezicii urinare) în infecțiile joase sau dureri în zona lombară și febră, frisoane, greață și vărsături (în infecțiile înalte).

În plus, la copilul mic putem avea cel mai adesea semne și simptome nespecifice precum agitație marcată, lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături.

Diagnostic

Pentru a pune diagnosticul de infecție urinară este necesar a se efectua un examen de urină și urocultură (în cazul în care avem infecție bacteriană să beneficiem de antibiogramă).

Foto: Cristina Munteanu

În cazul infecțiilor înalte sau a infecțiilor urinare repetate se recomandă consult nefrologic și efectuarea unei ecografii renale. Aceasta, deoarece pot exista anumite anomalii ale tractului urinar care pot determina, favoriza, aceste infecții.

Putem preveni apariția infecțiilor urinare?

Da, există anumite lucruri pe care le putem face pentru a preveni aceste infecții urinare.

Ce putem face pentru a preveni infecțiile urinare?

  • să consumăm lichide suficiente, acel minimum de 2 litri pe zi (apă, ceaiuri, supe, ciorbe – nu băuturi carbogazoase)
  • să respectăm normele de igienă (a mâinilor și a zonelor intime)
  • să le învățăm pe fetițe (mai ales) că atunci când merg la wc direcția de ștergere este dinspre orificiul uretral spre orificiul anal și nu invers (lucru valabil și la bebeluși când îi ștergem la schimbarea pampers-ului, deoarece am văzut de multe ori că nu se respectă acest lucru)
  • să evităm pe cât posibil folosirea șervețelelor umede (majoritatea conțin numeroase substanțe chimice precum parabeni, conservanți – cu potențial iritativ sau alergen) și să apelăm cu încredere la apă și săpun (pentru situații când nu suntem acasă există varianta de a ne prepara șervețele umede din material textil pulverizat cu apă și săpun natural, pe care le putem depozita într-o cutie sau pungă cu sistem de închidere)
  • să evităm toaletele publice pe cât posibil sau să folosim acele șervețele speciale de pus pe colacul de wc
  • să evităm constipația prin consum de fructe și legume proaspete, fibre
  • să îi învățăm pe copii să meargă la toaletă atunci când simt nevoia și să nu “se țină”: cu cât urina stagnează mai mult în vezică există șansa ca bacteriile să se înmulțească.
  • să purtăm lenjerie de bumbac și îmbrăcăminte lejeră (nu pantaloni foarte strâmți)

Tratament

Tratamentul în infecțiile urinare depinde de cauza ce a determinat apariția infecției și de tipul de germene implicat. Este un tratament care presupune măsurile de igienă recomandate mai sus, la care se asociază un antibiotic (conform antibiogramei!) și/sau tratament fitoterapic.

Există numeroase plante cu efect dovedit antibacterian și dezinfectant al tractului urinar.

Merișor

Fotografie de Seu00f1oreyto Antonio pe Pexels.com

Ca și tratament pe bază de plante, produsele cu merișor (ceai, extract, sirop, capsule) sunt cel mai des recomandate – ele conțin substanțe care inhibă adeziunea bacteriilor la epiteliul tractului urinar și totodată stopează înmulțirea lor.

Afin, codițe de cireșe, ienupăr, urzică

Alte plante cu efect dezinfectant al tractului urinar sau diuretice sunt afinul, codițele de cireșe, mătasea de porumb, tecile de fasole, coada calului, urzică, fructele de ienupăr etc.

Există și amestecuri din aceste plante, pentru potențarea acțiunii.

Uleiuri esențiale

Dintre uleiurile esențiale: uleiul de scorțișoară, arbore de ceai (melaleuca), ienupăr, tămâie, cimbru.

Propolis

Dintre produsele stupului propolisul luat intern este de ajutor.

Albastru de metil(en)

Albastrul de metil este și el un dezinfectant foarte bun al tractului urinar.

D-manoza

D-manoza este un produs ce se găsește sub formă de pudră, capsule, singură sau în asociere cu alte substanțe, cu efect bun în infecția urinară cu E. coli (împiedică aderarea patogenilor la tractul urinar).

!!!Dacă am început să luăm antibiotic nu prea mai are rost să facem urocultura. Urocultura se recoltează înainte de începerea tratamentului antibiotic și la aproximativ o săptămână după încheierea sa.

!!!Există niște reguli de recoltare, în recipiente sterile (nu în borcanele de prin șpais), după toaletarea zonei intime cu apă și săpun (nu șervețele umede), cu eliminarea primului jet de urină și recoltarea în urocultor a jetului de mijloc.

dr. Cristina Munteanu

fitoterapeut & terapeut nutriționist

Bibliografie orientativă:

https://www.mdpi.com/2079-6382/9/6/358

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32633244/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32954992/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28288837/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33365282/