Tag Archive prolaps rectal

Bydr. Cristina Munteanu

Constipația la copii. Cauze și tratament

Caucasian Three years old sitting in his potty expressing constipation. foto: istockphoto.com

Ce este constipația?

Este o tulburare a tranzitului intestinal care dă bătăi de cap multor părinți în primii ani de viață ai copiilor și reprezintă deseori un motiv de prezentare la medic.

Cum se manifestă constipația?

  • scaune tari și dificil de evacuat
  • mai puțin de 2 scaune pe săptămână
  • dureri de burtă
  • impactare fecală
  • scaune cu diametru mare, care blochează vasul de toaletă
  • eliminarea scaunelor în locuri nepotrivite (incontinență fecală/encoprezis).

Puteți citi mai multe despre encoprezis aici:

Cauze ale constipației:

  • alimentație săracă în fibre
  • trecerea de la un tip de alimentație la altul (de la lapte matern la lapte praf, diversificarea, introducerea laptelui de vacă)
  • hidratare necorespunzătoare (consum insuficient de lichide mai ales pe perioada verii, febră)
  • anumite medicamente (calciu, fier, vitamina D, anticonvulsivante, antiacide)
  • stres, tulburări emoționale
  • încercarea de a forma reflexul de defecare (trecerea de la scutec la oliță)
  • anumite afecțiuni (diabet, hipotiroidism, malformații ano-rectale).

Constipația poate fi:

– ocazională sau cronică

– funcțională sau organică.

Constipația organică apare ca urmare a unor afecțiuni de organ:

  • hipotiroidism
  • boala Hirschprung (megacolon congenital)
  • malformații la nivel anal sau rectal (stenoze, stricturi)
  • afecțiuni la nivel anal sau rectal (abcese, fisuri)
  • traumatisme ale coloanei
  • leziuni medulare, spina bifida
  • anomalii la nivelul mușchilor abdominali
  • alergie la proteinele laptelui de vacă
  • neurofibromatoză ș.a.

Constipația funcțională nu are legătură cu afectarea vreunui organ, ea poate fi legată de:

  • administrare insuficientă de lichide
  • schimbarea mediului copilului sau a persoanei care se ocupă de acesta
  • anumite tulburări emoționale
  • sedentarism
  • dietă restrictivă în cazul unor boli (enterocolite)
  • deprinderea utilizării oliței/toaletei
  • reținerea materiilor fecale la grădiniță/școală/alt mediu decât cel de acasă.

Constipația ocazională presupune eliminarea unui scaun tare întâmplător, în timp ce constipația cronică presupune persistența scaunelor tari (mai puțin de 2 pe săptămână) și a celorlalte semne enumerate mai sus pe o perioadă mai mare de 4 săptămâni.

În constipația cu afectare organică, deși se intervine pentru corecția dietei și a factorilor emoționali, scaunele tari și dificil de eliminat persistă.

În încercarea de a ușura clasificarea scaunelor și a tipurilor de constipație există câteva criterii și scale specifice pe care le utilizează medicii pediatri și pediatrii gastroenterologi, și anume: criteriile ROMA IV și Scala formei scaunului Bristol.

Scala Bristol
Bristol stool chart with medicine description of human excrement at health stomach and diseases of digestion. foto: istockphoto.com

Criteriile ROMA IV

Complicații

Evacuarea dificilă și prelungită a scaunelor tari duce în timp la apariția unor complicații:

  • hemoroizi
  • fisuri anale
  • hemoragii
  • prolaps rectal
  • hernie abdominală
  • incontinența fecală.

Nu tratăm efectul! Trebuie descoperită cauza!

foto: istockphoto.com

Stimularea în exces prin supozitoare, microclisme, administrare de laxative va contribui în final la apariția sindromului colonului leneș. Organismul nu va mai funcționa optim de unul singur, ci va aștepta să fie ,,ajutat”, reflexul de defecație poate dispărea. Deci, încercând să rezolvăm problema, nu vom face altceva decât să o agravăm. Din acest motiv, se recomandă prezentarea la medic pentru depistarea cauzei constipației și tratarea ei corespunzătoare.

Pe de altă parte, atunci când avem un copil care reține materiile fecale, mucoasa colonului absoarbe apa din materiile fecale, acestea devenind și mai tari și mai greu și dureros de evacuat. Se creează astfel un cerc vicios, copilul refuzând să evacueze materiile fecale din cauza durerii, iar reținându-le vor fi și mai greu de evacuat. Acumularea materiilor fecale în rect va determina în plus scăderea motilității intestinale.

Nu stimulăm defecarea cu ajutorul termometrului!

O practică destul de mult folosită în cazul bebelușilor, din categoria sfaturilor ,,băbești”, este stimularea defecației cu ajutorul termometrului. Mamele se sperie dacă sugarul nu face scaun 1 sau 2 zile și apelează deseori la această metodă. Sau au impresia că prin urgentarea scaunului se diminuează colicile copilului.

Din nefericire, această sugestie de ,,tratament” este prezentată și pe unele site-uri cu tentă medicală…cu precizarea a nu se folosi des…

De ce să nu folosim această metodă?

foto: istockphoto.com

Din cel puțin 3 motive:

1. Stimularea defecației prin această metodă va duce în timp la pierderea sau diminuarea reflexului de defecație. Deci nu vom rezolva constipația, dimpotrivă.

2. Există riscul spargerii termometrului în anusul copilului, cu posibilitatea lezării grave a mucoasei ano-rectale.

3. Copilul poate prezenta ca și cauză a constipației (încă nediagnosticată) o malformație, fistulă sau abces la nivel ano-rectal și putem crea prin introducerea termometrului leziuni ce vor determina complicații.

În primul rând trebuie să vedem dacă este vorba de constipație: la ce interval sunt eliminate scaunele și care este consistența scaunelor evacuate. Dacă sunt tari, atunci va trebui sa investigăm diferit în funcție de modul de alimentare al sugarului: lapte matern, lapte praf, mixt, diversificare.

Ne interesează așadar, de cât timp a apărut constipația, care este consistența scaunelor (mai sus avem scala Bristol care ne arată tipurile de scaune), la cât timp face scaun (scaunul poate fi tare, dar zilnic). Apoi, trebuie urmărit dacă scaunul este cu sânge sau nu. Investigăm dacă ne aflăm în perioada de renunțare la scutec, dacă micul pacient tocmai a început grădinița sau școala. Ne interesează de fapt, orice schimbare s-a produs în alimentația copilului sau în modul lui de viață în perioada în care s-a instalat constipația.

Soluții:

– corectarea greșelilor alimentare

– tratament medicamentos (indicat de medicul pediatru/gastroenterolog pediatru)

– reeducarea reflexului de defecație.

Copilul alăptat exclusiv

În cazul copiilor alăptați exclusiv putem avea scaun la fiecare masă sau o dată pe săptămână, fără a fi considerat patologic dacă scaunele au aspect normal și copilul pune în greutate. Mama trebuie să se asigure că mănâncă variat, nu alimente care constipă și, de asemenea, să consume lichide suficiente. Trebuie investigat dacă mama a început să ia recent suplimente pe bază de calciu, fier sau orice alt tip de supliment alimentar.

Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului) va stimula peristaltismul intestinal al bebelușului. De asemenea, se recomandă efectuarea exercițiilor fizice tip ,,bicicletă”.

O baie caldă poate fi și ea benefică.

Copilul alimentat cu formulă de lapte praf

Trebuie verificat dacă laptele praf se prepară corespunzător și se respectă măsura de lapte praf la cantitatea de apă. Se va utiliza cupa pentru măsurarea laptelui praf aflată în cutia de lapte, nu cupa unei alte mărci. Laptele praf pus în cupa respectivă se nivelează doar, nu se presează pentru a intra mai multă pudră în cupă.

De asemenea, trebuie verificat conținutul în minerale al apei cu care se prepară laptele praf. Dacă este o apă bogată în săruri de calciu, aceasta ar putea constitui o cauză favorizantă.

Suplimentarea între mese cu puțină apă (la recomandarea pediatrului) ar putea fi de ajutor.

Schimbarea formulei de lapte praf se va iniția doar după consultarea cu medicul pediatru.

Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului), exercițiile fizice tip ,,bicicletă” și băița caldă sunt eficiente și în cazul sugarilor alimentați cu lapte praf și va stimula peristaltismul intestinal.

Copilul la care s-a inițiat diversificarea

Trebuie urmărite alimentele care s-au introdus și verificat dacă aportul de lichide este suficient.

Se poate completa alimentația cu supă de zarzavat, supe cremă, aport de apă, ceai sau suc natural de fructe (cantitate limitată, la recomandarea pediatrului).

Masajul, băița și evitarea sedentarismului pot contribui la obținerea unui tranzit normal.

Copilul la care se încearcă învățarea reflexului de defecație

Trebuie să ținem cont de faptul că reflexul gastro-colic reprezintă răspunsul colonic la ingestia de alimente și se declanșează după mese. Din acest motiv, se recomandă ca mesele să fie servite pe cât posibil la ore fixe, iar copilul va fi pus pe oliță sau pe toaletă (cu reductor) după mesele principale, câte 10 minute. Nu vom forța copilul.

foto: istockphoto.com

În cazul copiilor mai mari, care refuză să mănânce fructe și legume

  • încercați să le oferiți sub forme atractive
  • încercați să le ascundeți în supe cremă sau piureuri
  • nu oferiți mâncare între mese

Există copii care toată ziua ciugulesc: iau câte o gură de biscuit, un pufulete, o pătrățică de ciocolată, o bomboană, o gură de banană, oferite bineînțeles tot de părinți sau bunici și apoi aceștia se miră când copilul nu mănâncă la mesele principale.

  • nu oferiți sucuri sau lapte între mese

Un copil mai leneș va prefera alimentele lichide și va refuza mesele solide.

De asemenea, este important și exemplul părinților. Dacă aceștia nu consumă fructe și legume, nu putem avea pretenția de la copii să o facă.

Alimente recomandate în constipație:

foto: istockphoto.com
  • fructe proaspete sub formă de piure sau bucățele (în funcție de vârstă): pere, mere, prune, kiwi, portocale, struguri, piersici, caise, avocado, smochine, mango, papaya (copiii mai mari pot primi și fructe uscate)
  • fructe sub formă de compot: mere, pere, prune, piersici, caise
  • fructe sub formă de dulceață: prune, piersici, caise (1-2 lingurițe)
  • legume: cartof dulce, broccoli, castravete, spanac, roșii
  • iaurt și kefir preferabil preparate în casă (surse de probiotice).

Alimente pe care le vom utiliza mai rar în cazul unui copil cu constipație:

  • morcov fiert
  • orez (vom alege orezul integral)
  • banane (vom alege banane mai verzi deoarece acestea au un conținut mai ridicat în fibre)
  • pudră de roșcove
  • lapte de vacă (la copilul peste 2 ani, o cantitate de maximum 500 ml/zi)
  • ceaiul de mentă

Menta poate fi consumată ocazional de copilul cu constipație dacă acestuia îi face plăcere: favorizează digestia și evacuarea gazelor intestinale, având acțiune calmantă în durerile abdominale. O vom evita însă în constipațiile cronice.

Remedii din plante pe care le putem utiliza în cazul constipației:

foto: istockphoto.com
  • uleiuri vegetale cu rol de lubrifiere a materiilor fecale (ulei de in, ulei de măsline, ulei de ricin)
  • senna (ceai, sirop – la copiii mai mari de un an)
  • semințe de in măcinate fin sau ulei de in adăugate în iaurt, piure
  • sirop de curmale
  • miere de albine (la copii mai mari de un an)
  • crușin (adolescenți și adulți)
  • tinctură din fructe de soc (adolescenți și adulți)
  • gel de aloe vera (1-2 lingurițe cu puțină apă în cazul copiilor peste 3 ani)
  • fenicul (ceai)
  • ghimbir (ceai)
foto: istockphoto.com
  • mușețel (ceai)
  • frasin frunze (ceai)
  • lemn dulce (ceai – copii peste 6 luni, tinctură – copii peste 3 ani)
  • fructe de pădure (ceai)
  • masaj pe burtică cu uleiuri esențiale (ghimbir, mentă, coriandru, cimbru)

Uleiurile vor fi diluate corespunzător în funcție de vârsta copilului într-un ulei vegetal (măsline, cocos, avocado).

Atenție!

Nu dăm laxative la un copil care nu a avut scaun de mai multe zile fără a avea indicația medicului. Dacă avem mase fecale care se întăresc în intestin (fecaloame) există risc de ocluzie și perforație intestinală!

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical. Diagnosticul de constipație trebuie pus de medic și conduita terapeutică stabilită de acesta, în funcție de cauză și de vârsta pacientului.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

  1. Wegh CAM, Baaleman DF, Tabbers MM, Smidt H, Benninga MA. Nonpharmacologic Treatment for Children with Functional Constipation: A Systematic Review and Meta-analysis. J Pediatr. 2022 Jan;240:136-149.e5. doi: 10.1016/j.jpeds.2021.09.010. Epub 2021 Sep 16. PMID: 34536492.
Bydr. Cristina Munteanu

Encoprezisul sau incontinența fecală

Dacă într-un articol anterior am abordat subiectul incontinenței urinare, în acest material vom vorbi despre incontinența fecală, numită encoprezis.

Puteți citi mai multe despre incontinența urinară sau enurezis aici:

Ce este encoprezisul?

foto: pixabay.com

Encoprezisul este o problemă întâlnită la copiii de vârstă preșcolară (mai mare de 4 ani sau vârsta mintală echivalentă), produsă în special din cauza constipației (dar nu obligatoriu), care constă în eliminarea materiilor fecale în alte locuri decât cele special amenajate (toaletă, oliță). Practic, copilul face pe el, în scutec, în chiloței, în pantaloni, pe jos. Encoprezisul poate fi voluntar sau involuntar, însă cel mai adesea este involuntar. De asemenea, pentru a putea pune diagnosticul de encoprezis, potrivit DSM-5, copilul trebuie să prezinte cel puțin un episod pe lună, pentru cel puțin trei luni consecutiv.

Encoprezisul poate fi clasificat în:

  • primar

Encoprezisul primar este este cel în care avem lipsa controlului sfincterian anal de la naștere, fără o perioadă liberă în care copilul să fi fost continent.

  • secundar

Encoprezisul secundar este cel în care copilul ajunge să dețină controlul sfincterian anal și apoi, după o anumită perioadă, prezintă incontinență.

De asemenea, encoprezisul se mai clasifică în:

  • organic

Encoprezisul organic este termenul folosit pentru situațiile în care incontinența fecală este consecința unor anomalii sau leziuni fizice.

  • funcțional

Encoprezisul funcțional este termenul folosit pentru situațiile în care incontinența fecală este consecința unor factori care nu implică afectarea unui organ, ci sunt de natură psihică.

Defecația este un act reflex motor voluntar. Materiile fecale ajung în ultima parte a intestinului, numită rect. Rectul are două sfinctere, unui intern și unul extern. Sfincterul anal intern este format din fibre musculare de tip neted și este involuntar. Sfincterul anal extern este format din fibre musculare de tip striat și este controlat voluntar. Procesul de defecare este unul complex, controlul sfincterian anal voluntar lipsește la sugari și copiii mici, la această vârstă defecația fiind un răspuns reflex la prezența materiilor fecale în rect. Controlul sfincterian anal conștient se dobândește abia în jurul vârstei cronologice de 4 ani (sau al unei dezvoltări mintale echivalente).

Cauze

În apariția encoprezisului putem vorbi de existența anumitor cauze:

  • constipație
  • retenția fecalelor

Constipația este una dintre cauzele cele mai frecvente ale encoprezisului. Una din funcțiile intestinului gros este aceea de a absorbi apa, ceea ce face ca materiile fecale care stagnează mai mult timp la acest nivel să se întărească și să se blocheze în rect; vorbim astfel de apariția impactării fecale sau a fecalomului. Staza prelungită a materiilor fecale la nivelul rectului va determina în timp dilatarea rectului și o scădere a senzitivității la acest nivel, urmată de reducerea peristaltismului intestinal (acele mișcări propulsive ale colonului care împing bolul fecal spre anus), afectarea funcţiei sfincterului anal de a se închide complet şi de a reţine masele fecale și apariția incontinenței. În plus, eliminarea acestor materii fecale va fi dureroasă pentru copil, care va încerca să se rețină de la eliminarea materiilor fecale pe viitor, fapt care va crea un cerc vicios.

Deoarece în amonte de materiile fecale întărite avem materii fecale mai moi, apare impresia de pseudo-diaree. Aceasta poate fi obiectivată prin scurgerea scaunului mai lichid pe lângă materiile fecale întărite, pătând lenjeria copilului sau prin urmarea unui scaun diareic, apos, după eliminarea scaunului tare, compactat.

Mai rar, amânarea emisiei scaunului poate avea loc când copilul nu vrea să întrerupă jocul sau nu dorește să meargă la toaletă/oliță într-un loc străin (grădiniță, în vizite) din cauza lipsei curățeniei în toaletele publice sau pentru că i s-a indus că acest act al defecației este unul rușinos.

Retenția fecală de natură psihogenă poartă denumirea de parcoprezis sau ,,intestin timid”. Persoanele care suferă de sindromul intestinului timid întâmpină dificultăți sau incapacitate totală în a reuși să folosească în scopul defecării o altă toaletă decât cea personală, de acasă. Aceste persoane asociază de obicei și tulburarea vezicii urinare timide sau parureza, constând în incapacitatea de a urina în alte toalete decât cea personală.

  • tulburări emoționale
foto: pixabay.com

Apariția encoprezisului este uneori asociată cu evenimente care au făcut ca actul defecației să devină unul rușinos ori incomod sau cu evenimente traumatizante care s-au petrecut în intervalul de tranziție de la scutec la oliță/toaletă.

De obicei aici putem exemplifica prin încercarea părinților de a trece de la scutec la oliță/toaletă prea devreme, copilul nefiind încă pregătit fizic și/sau psihic pentru acest lucru, insistând într-un mod agresiv, certându-l sau pedepsindu-l pentru dățile în care a făcut pe el, lăsându-l să stea cu hainele neschimbate etc.

Encoprezisul poate apărea însă și în urma unor evenimente majore care s-au petrecut în familie, precum apariția unui frate/soră, despărțirea părinților, un deces, accident, schimbarea locuinței, schimbarea grădiniței sau a școlii – evenimente care pentru copil au putut reprezenta un factor de stres.

  • tulburări neurologice sau psihiatrice

Anumite leziuni prezente la nivelul nervilor care controlează funcția intestinală pot duce la apariția encoprezisului. Neuropatia autonomă, de exemplu, este o afecțiune a nervilor care afectează funcțiile involuntare ale corpului (ritmul cardiac, digestia).

De obicei encoprezisul este involuntar. O emisie a scaunului voluntară poate fi întâlnită la copiii care suferă de o tulburare de opoziționism. În această situație se recomandă un consult psihiatric pediatric pentru a pune un diagnostic corect, a exclude și alte patologii și a primi tratament adecvat.

  • defecte congenitale ale coloanei vertebrale (spina bifida)

Se urmăresc semne de hiperpigmentare sau zone cu pilozitate crescută (hipertricoză) în zona lombară, care pot fi sugestive pentru spina bifida.

  • anumite boli congenitale, malformații (boala Hirschprung sau megacolonul congenital, stenoza anală)
  • intervenții chirurgicale în zona rectului
  • afecțiuni care se asociază frecvent cu constipație (hipotiroidism, hipercalcemie)
  • tratamente medicamentoase care pot determina constipație (anticonvulsivante, antipsihotice, suplimente cu calciu, suplimente cu fier, antiacide ș.a.)
  • incapacitatea de a relaxa mușchii pelvini (anism)

În cazul adulților, există o serie de alte afecțiuni care pot determina incontinență fecală, precum: scleroza multiplă, Parkinson, accidente vasculare cerebrale ș.a.

Complicații

Complicațiile encoprezisului sunt în general complicații date de constipație, dar nu numai:

  • fisuri anale
  • hemoroizi
  • fistulă perianală
  • prolaps rectal
  • diverticuloză
  • anxietate
  • depresie

Tratament

foto: pixabay.com

În funcție de cauza care determină encoprezisul, tratamentul poate fi igieno-dietetic, medicamentos, chirurgical, psihoterapeutic. La toate acestea putem adăuga și terapiile alternative.

Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic se va axa în primul rând pe instituirea unei alimentații corecte. El se va baza pe o dietă bogată în fibre vegetale pentru a evita constipația. Se va reduce consumul alimentelor care pot favoriza constipația (lactate, morcov fiert, orez).

Copilul va fi încurajat să consume o cantitate de lichide adecvată vârstei și i se va organiza un program constant de mișcare și exerciții fizice. Exercițiile fizice vor stimula prin utilizarea musculaturii abdominale peristaltismul intestinal.

Program regulat/ educarea mersului la oliță

În realizarea actului defecației contribuie și musculatura peretelui abdominal. Impulsurile de defecație care ajung în măduva spinării declanșează, de exemplu, inspirul profund, închiderea glotei și contracția musculaturii peretelui abdominal, care au drept scop împingerea materiilor fecale spre anus și determină totodată relaxarea planșeului pelvin, acțiuni care determină în final eliminarea materiilor fecale.

În acest context, copilul va fi încurajat să se așeze pe oliță/toaletă după mese, câte 5-10 minute, preferabil la aceleași ore. În acest sens, este indicat ca și mesele să fie la ore fixe.

Această încercare se va face fără a stresa copilul și a-i aminti că a făcut pe el și fără a-l forța. Copiii mai mari pot fi învățați atunci când se așază pe vasul de toaletă să efectueze exercițiile de respirație care simulează reacțiile naturale apărute la transmiterea impulsurilor nervoase de defecație: inspirul profund, închiderea glotei şi contracţia musculaturii peretelui abdominal.

De asemenea, pentru copiii care pot colabora, se poate apela și la fizioterapie pelvină.

Tratamentul medicamentos

Acesta cuprinde mai multe etape:

– într-o primă etapă se va apela la golirea rectului prin administrarea clismelor sau laxativelor

– după evacuarea materiilor fecale impactate se va încerca menținerea unui scaun de consistență normală prin utilizarea unor agenți de înmuiere a scaunului

– utilizarea prebioticelor și a probioticelor.

Utilizarea clismei și a substanțelor cu efect laxativ urmărește menținerea unui scaun de consistență moale, ușor de eliminat, pentru a permite rectului destins (datorită stazei anterioare a materiilor fecale la acest nivel) să revină la dimensiunile normale și să își reia funcția normală.

Tratamentul chirurgical

Se adresează corectării anumitor defecte (malformații, stenoze) sau complicații (fisuri, hemoroizi).

Psihoterapia

Encoprezisul poate duce la apariția sentimentelor de rușine sau vinovăție. Copilul se poate retrage, poate deveni anxios sau chiar depresiv. Un copil care merge la școală poate înregistra o scădere a performanțelor școlare. Dacă i s-a întâmplat să aibă un episod de encoprezis la școală, acest copil va deveni ținta bullying-ului colegilor săi. Copilul se va izola, va ajunge să aibă o stimă scăzută de sine.

În acest context psihoterapia poate fi o modalitate de a ajuta copilul să depășească sentimentele de vinovăție sau rușine.

De asemenea, psihoterapia este utilă și în situațiile în care encoprezisul apare în urma unor evenimente majore care s-au petrecut în familie, precum apariția unui frate/soră, despărțirea părinților, un deces, schimbarea locuinței, schimbarea grădiniței sau a școlii.

Copilul și familia vor fi învățati cum să gestioneze situațiile neprevăzute. În cazul în care există o fobie legată de utilizarea toaletei, psihoterapeutul va folosi tehnici de desensibilizare în acest sens.

Copilul va fi încurajat să folosească olița/toaleta și va fi lăudat pentru ocaziile în care reușește să le folosească cu succes și nu va fi certat, umilit sau pedepsit pentru dățile în care va prezenta incontinență.

Tratamentele alternative

Există o serie de plante medicinale care pot contribui la menținerea unei consistențe normale a materiilor fecale:

foto: pixabay.com
  • mușețel
  • ghimbir
  • in (făină din semințe de in, ulei presat la rece)
  • aloe vera
  • cicoare
  • păpădie
  • nalbă
  • lemn dulce
  • senna
  • crușin
  • ceai verde

Uleiul de măsline, cel de ricin sau cel din semințe de in se recomandă a fi adăugat în pireuri, în cantități mici, adecvate vârstei și la recomandarea medicului.

Senna, crușinul și ceaiul verde nu se recomandă copiilor sub 12 ani.

În componenta emoțională a encoprezisului sunt de ajutor

  • gemoderivatul din muguri de tei argintiu
  • remediile florale Bach

Puteți citi mai multe despre Remediile florale Bach aici:

  • uleiul esențial de lavandă
  • uleiul esențial de trandafir
  • uleiul esențial de roiniță
  • uleiurile esențiale de citrice (portocală, lămâie, bergamotă, grapefruit)

Masajul abdomenului

Masajul abdomenului se efectuează în sensul de evacuare al intestinului, adică în sensul acelor de ceasornic. Masajul se poate face ca atare sau se pot utiliza uleiuri esențiale care contribuie la îmbunătățirea tranzitului intestinal:

foto: pixabay.com
  • mentă
  • ghimbir
  • fenicul
  • busuioc
  • scorțișoară
  • măghiran
  • rozmarin

Ca metodă alternativă de tratament se poate apela în cazul copiilor mari și al adulților la așa-numita tehnică de biofeedback. Aceasta reprezintă o metodă terapeutică noninvazivă care învață pacientul să își controleze reacțiile fiziologice prin modificarea gândurilor, emoţiilor sau comportamentului.

Informațiile și sfaturile conținute în material au scop informativ, nu înlocuiesc consultul medical și nici nu sunt un îndemn la automedicație.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. DSM-5. American Psychiatric Association, 2013, p. 355–357.

2. Guyton & Hall, Tratat de Fiziologie a Omului, ediția a 11-a, Editura Medicală Callisto, 2007, p. 769-790.

3. Brazzelli M, Griffiths PV, Cody JD, Tappin D. Behavioural and cognitive interventions with or without other treatments for the management of faecal incontinence in children. Cochrane Database Syst Rev. 2011 Dec 7;2011(12):CD002240. doi: 10.1002/14651858.CD002240.pub4. PMID: 22161370; PMCID: PMC7103956.

4.Nolan T, Catto-Smith T, Coffey C, Wells J. Randomised controlled trial of biofeedback training in persistent encopresis with anismus. Arch Dis Child. 1998 Aug;79(2):131-5. doi: 10.1136/adc.79.2.131. PMID: 9797593; PMCID: PMC1717674.