Tag Archive limite

Bydr. Cristina Munteanu

Persoanele toxice: Ce sunt și cum ne putem proteja de ele?

foto: istockphoto

Cu siguranță, ți s-a întâmplat să te simți epuizat, frustrat sau chiar anxios după interacțiuni cu anumite persoane. Acestea sunt semnale care pot indica faptul că ai de-a face cu o persoană toxică. Dar ce sunt, de fapt, persoanele toxice și cum ne putem proteja de influența lor negativă?

În articolul de față vom explora acest subiect dintr-o perspectivă psiho-educațională. Și vom vedea că, după cum spune un vechi proverb, comportamentul definește omul, nu haina pe care acesta o poartă.

Ce sunt persoanele toxice?

Termenul de persoană toxică nu constituie un diagnostic medical, ci reprezintă un concept folosit pentru a descrie acele persoane care, prin comportamentele lor, provoacă stres emoțional, manipulează sau subminează stima de sine a celor din jur.

Aceste persoane pot avea trăsături precum:

  • Critica constantă: Găsesc mereu ceva de reproșat sau de judecat.
  • Victimizarea: Se consideră mereu victime și refuză să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor.
  • Manipularea emoțională: Folosesc vina sau amenințările subtile pentru a controla situațiile.
  • Negativitatea excesivă: Văd mereu partea rea a lucrurilor și te încarcă cu pesimismul lor.

Un exemplu comun ar putea fi cel al unui un coleg care critică constant munca ta, dar evită să își asume propriile greșeli, invocând mereu scuze sau învinovățind pe altcineva.

Este important de menționat că această ,,toxicitate” poate fi, uneori, rezultatul unor traume sau tulburări emoționale nerezolvate. Totuși, acest lucru nu împiedică impactul negativ pe care încărcătura lor emoțională îl poate avea asupra ta.

Cum recunoștem relațiile toxice?

O relație toxică se manifestă printr-o dinamică dezechilibrată, în care te simți frecvent:

  • Epuizat emoțional: După fiecare interacțiune cu o persoană toxică, simți că energia ta scade considerabil.
  • Îndoit de propria valoare: Persoana toxică poate face remarci care te fac să te îndoiești în mod constant de tine.
  • Învinuit constant: Ești responsabilizat pentru lucruri care nu depind de tine.
  • Izolat: O relație toxică te poate face să te îndepărtezi de alte persoane sau activități importante pentru tine.


Cum ne putem proteja de persoanele toxice?

1. Stabilește limite clare

Este important să îți stabilești anumite granițe emoționale și să le comunici clar celor cu care interacționezi.

De exemplu:

* ,,Nu pot discuta acest subiect acum, pentru că este prea stresant/sensibil pentru mine”

*,,Te rog să respecți decizia mea. Nu vreau să fiu presat să fac ceva ce nu mă simt confortabil”.

* ,,Am nevoie să îmi respect programul. Nu pot să preiau sarcini suplimentare în acest moment”.

2. Nu te lăsa prins în jocurile lor

Persoanele toxice au o tendință pronunțată de a crea conflicte sau drame pentru a atrage atenția și pentru a obține controlul asupra situației. Aceste comportamente se bazează pe provocarea unei reacții emoționale puternice din partea ta, motiv pentru care este esențial să rămâi calm și să nu le oferi ,,combustibil” pentru comportamentul lor.

În loc să răspunzi la provocări sau să te angajezi în dispute inutile, încearcă să menții o atitudine neutră și să eviți escaladarea situației. De exemplu, poți să te retragi politicos: ,,Am nevoie de o pauză pentru a reflecta. Putem continua mai târziu”.

Amintește-ți că nu ești responsabil pentru comportamentul altei persoane sau pentru cum alege aceasta să reacționeze. Păstrează-ți energia pentru lucrurile care contează și concentrează-te pe menținerea echilibrului tău emoțional.

3. Fii atent la propria stare emoțională

Un semnal important despre sănătatea unei relații este modul în care te simți în prezența celeilalte persoane. Monitorizează-ți cu atenție reacțiile emoționale și sentimentele pe care le experimentezi în interacțiunile cu aceasta. Dacă observi că te simți constant tensionat, anxios, frustrat sau chiar copleșit, este un semnal clar că această relație ar putea fi toxică sau nesănătoasă pentru tine.

O relație sănătoasă ar trebui să îți aducă în mod predominant sentimente de siguranță, confort și susținere, chiar și în momentele dificile.

De asemenea, fii atent la semne subtile, precum oboseala emoțională după fiecare întâlnire sau conversație, tendința de a te feri de anumite subiecte în discuțiile cu o anumită persoană pentru a evita conflictele sau sentimentul că trebuie să fii mereu în gardă.

4. Investește în relații pozitive

foto: istockphoto

Relațiile sănătoase și de calitate sunt importante pentru bunăstarea ta emoțională, mintală și chiar pentru cea fizică. Înconjoară-te de oameni care te susțin, te inspiră și care te ajută să devii cea mai bună versiune a ta.

O relație pozitivă este caracterizată de respect reciproc, încredere, comunicare deschisă și un sentiment autentic de apartenență. Petrece mai mult timp alături de persoane care te apreciază pentru cine ești, care îți recunosc valoarea și care îți oferă sprijin necondiționat în momentele de încercare. Acești oameni nu îți vor oferi doar confort emoțional, ci, în plus, te vor și inspira să te dezvolți, să explorezi noi perspective și să atingi noi obiective.

Amintește-ți că relațiile de calitate nu apar peste noapte; ele necesită timp, răbdare și implicare. Cu toate acestea, investiția în ele este una dintre cele mai valoroase decizii pe care le poți lua pentru fericirea ta pe termen lung. Investește activ în aceste relații. Oferă atenție, timp și susținere celor care te valorizează. Gesturile mici, cum ar fi o conversație sinceră, o vorbă bună sau un act de bunătate, pot consolida conexiunile pozitive. De asemenea, cultivă-ți abilitatea de a asculta și de a empatiza – relațiile profunde se bazează pe înțelegerea și sprijinul reciproc.

Relațiile pozitive sunt cel mai bun antidot împotriva toxicității, deoarece îți oferă un spațiu sigur unde te poți simți apreciat, respectat și acceptat așa cum ești. Aceste conexiuni te ajută să contrabalansezi influențele negative, să-ți păstrezi echilibrul emoțional și să-ți îmbunătățești starea generală de bine.

5. Ia distanță, dacă este necesar

Dacă observi semnele unei relații toxice în mod constant, ia în considerare să vorbești cu persoana respectivă sau să stabilești limite mai clare. În cazul în care nicio metodă nu pare să funcționeze, ieșirea dintr-o astfel de relație poate fi esențială pentru bunăstarea ta emoțională și mintală.

Câteodată, cea mai bună soluție este să reduci sau chiar să întrerupi complet contactul cu persoanele toxice, mai ales dacă acestea refuză să-și schimbe comportamentul.

Persoanele toxice pot avea, așadar, un impact semnificativ asupra stării noastre emoționale și mentale. Identificarea comportamentelor toxice și luarea unor măsuri pentru a ne proteja sunt pași importanți pentru a avea o viață echilibrată și armonioasă.

Învață să recunoști persoanele toxice și să gestionezi relațiile cu acestea. Acest fapt nu îți va proteja doar sănătatea emoțională, ci te va ajuta să-ți construiești o viață mai echilibrată, înconjurată de relații pozitive și autentice.

Nu uita: să ai grijă de tine nu este un act de egoism, ci o necesitate pentru bunăstarea ta.

Bydr. Cristina Munteanu

Crizele de tantrum (I)

foto: pixabay.com

Ce sunt așa-numitele crize de tantrum ale copiilor?

Crizele de tantrum sunt de fapt crize de furie ale copilului mai mare de 18 luni, de obicei apărute în jurul vârstei de 2-4 ani. O asemenea criză poate dura de la câteva minute până la jumătate de oră. După vârsta de 4 ani crizele se răresc semnificativ, dar sunt situații în care pot persista și la copiii de vârstă școlară.

Cum se manifestă aceste crize?

foto: pixabay.com

Copilul începe să țipe, plânge, este extrem de agitat, se trântește și tăvălește pe jos, se poate lovi pe sine sau îi poate lovi pe cei de lângă el, își trage/rupe hainele, zgârâie, mușcă, aruncă cu obiectele pe care le are în mână sau în apropiere. Uneori copilul își poate ține respirația sau poate asocia vărsături.

De ce apar crizele de tantrum?

Aceste crize se suprapun peste perioada în care copilul își dezvoltă autonomia, dar în același timp limbajul lui nu s-a dezvoltat suficient încât să îi poată asigura o comunicare eficientă cu cei din jur. Copilul experimentează astfel emoții puternice, pe care nu știe cum altfel să le gestioneze. Pe scurt, crizele de tantrum reprezintă o manifestare a supărării, furiei, frustrării, oboselii, stări pe care copilul nu le poate exprima prin cuvinte. Aceste crize au loc de obicei în prezența aceluiași membru al familiei și deseori în public.

Există anumite situații ce pot declanșa crizele de tantrum?

Aceste crize apar aparent din senin, dar, la o analiză mai profundă, de cele mai multe ori putem identifica anumiți factori sau situații declanșatoare.

foto: pixabay.com

Dintre factorii / situațiile ce pot declanșa o criză de tantrum menționăm:

  • schimbarea mediului copilului (acasă, grădiniță, locuri de joacă, vizite)
  • dificultăți de comunicare (adulții nu înțeleg ce spune/dorește copilul)
  • competiția cu alte persoane pe un obiect (jucărie) sau atenție – frate, copii din parc, copii de la grădiniță
  • o experiență neplăcută (asistarea la conflicte, un consult medical)
  • o dorință neîmplinită (a sta mai mult la locul de joacă, o jucărie nouă, a purta o anumită haină etc.)
  • impunerea de prea multe limite
  • neimpunerea unor limite
  • oboseala
  • suprastimularea
  • foamea
  • setea

Unele crize de furie pot apărea deoarece copilul dorește să evite ceva. De exemplu nu dorește să meargă la culcare atunci când i se spune. Sau nu dorește să plece din parc.

De asemenea, dacă un copil a sesizat că printr-o criză de furie anterioară a obținut ce a dorit, va relua aceste crize pentru a obține în continuare beneficii. Aceste crize mai sunt numite tantrum-uri cu intenție, de manipulare.

Pot fi prevenite aceste crize?

foto: pixabay.com

Nu există o formulă sau soluție magică prin care să facem tantrum-urile să dispară și să nu mai apară. Dar există câteva recomandări care pot ajuta la prevenirea lor, scurtarea perioadei de furie și rărirea crizelor. Rolul părintelui sau adultului responsabil este deosebit de important în acest proces, el trebuind să își păstreze calmul, să identifice triggerii și să ofere alternative copilului.

Se recomandă astfel ignorarea crizei, dar rămânerea alături de copil. Majoritatea copiilor nu doresc să te apropii de ei în momentul crizei. Părintele va trebui să îi ofere copilului spațiu, să se îndepărteze puțin, dar să îl asigure cu calm că va fi acolo pentru momentul în care se liniștește. De asemenea, în tot acest timp părintele trebuie să fie atent la siguranța fizică a copilului și a celor de lângă el.

Dacă am identificat situația care a stat la cauza crizei, atunci este bine să scoatem copilul din acel mediu.

Este recomandat să îi facem copilului un program zilnic pe care să îl respectăm: mese la ore fixe, ore de somn în același interval orar etc. Copilul poate fi destul de afectat de o modificare în rutina zilnică sau de un program dezordonat. De aceea, dacă intervine ceva în rutina zilnică este bine să îl anunțăm și pe copil. Contrar a ceea ce cred de multe ori adulții, copilul are capacitatea de a înțelege mult mai multe lucruri decât ne închipuim chiar și la vârste mici.

Dacă știm că criza de tantrum are loc deoarece copilul nu dorește să meargă la culcare este recomandat să stabilim împreună cu el ora de mers la somn și ar fi util să îi atragem atenția cu un timp înainte că se apropie această oră, pentru a putea să își încheie jocul, să strângă jucăriile etc.

Când copilul are un comportament bun, încurajăm acest comportament și felicităm copilul pentru el.

Tantrum-urile nu trebuie răsplătite!

Dacă părintele cedează și îi oferă copilului ce își dorește (de exemplu jucăria din magazin) pentru a pune capăt crizei și jenei publice, problema va fi departe de a fi rezolvată. Copilul este suficient de inteligent pentru a proceda la fel data viitoare și a manipula adultul. Părintele trebuie să fie consecvent. Dacă uneori cedează și alteori nu, crizele pot deveni mai severe și se pot prelungi spre vârste mai mari.

Cerințele față de copil trebuie să nu fie exagerate, să corespundă cu vârsta lui. Părintele trebuie să îi ofere alternative precise copilului, nu sugestii vagi. Se vor evita astfel întrebările prea generale, de tipul: cu ce haine vrei să te îmbraci sau ce vrei să mănânci? Și se vor pune întrebări precise, dar care să îi lase copilului posibilitatea de a alege: vrei să te îmbraci cu tricoul alb sau cu cel roșu? Vrei un măr sau o pară la gustare? Vrei să speli pe dinți înainte sau după ce te îmbraci în pijama?

De asemenea, este recomandat să implicăm copilul în activitățile zilnice, dându-i sarcini potrivite cu vârsta și achizițiile sale: să adune jucăriile, să se îmbrace, să își pună hainele murdare în coșul de rufe etc.

Dacă părintele observă că cel mic se concentrează prea mult pe o activitate și este evident că nu va reuși să o finalizeze, poate dirija atenția copilului spre o altă activitate pentru a evita frustrarea celui mic și a preveni o criză de furie.

Atunci când mergem cu copilul la diverse locuri de joacă sau în parc, trebuie să îi explicăm copilului că există anumite reguli ce trebuie respectate.

foto : pixabay.com

Dacă știm că se apropie ora de somn sau copilul este obosit, este indicat a evita situații care îl pot obosi mai tare și favoriza o criză de furie. Astfel, e recomandat să nu mergeți la cumpărături sau în vizite în asemenea situații.

Copiii trebuie încurajați să se joace cât mai mult cu alți copii de vârstă apropiată și se recomandă evitarea stimulării lor prin expunerea la dispozitive precum telefon, laptop, tabletă sau televizor.

La sfârșitul crizei de furie copilului nu trebuie să i se reproșeze comportamentul sau să se insiste asupra disconfortului simțit de părinte. O îmbrățișare este mult mai potrivită. Și orientarea spre o activitate plăcută sau spre odihnă.

Este necesar un echilibru în impunerea limitelor. Acestea trebuie puse cu blândețe și adaptate vârstei copilului. Impunerea de prea multe limite va diminua autonomia copilului și va sta la originea declanșării crizelor de furie, în loc să le stopeze.

Toate aceste lucruri sunt mai greu de pus în practică dacă părinții nu se pun de acord în ceea ce privește atitudinea față de copil și limitele pe care trebuie să i le impună. Copilul va alege să facă crize de furie și în prezența părintelui mai restrictiv, încercând să obțină avantajele pe care le are cu celălalt părinte. La fel stau lucrurile și cu bunicii sau bona. De aceea este bine ca adulții care se ocupă de creșterea și educația copilului să discute înainte și să se pună de acord asupra metodelor de educație și a recompenselor oferite copilului.

foto: pixabay.com

De asemenea, ar putea fi utilă întocmirea unui fel de jurnal în care să notăm data în care copilul a făcut o criză de tantrum și evenimentele care au avut loc înainte și după criza de furie, locul sau persoanele în preajma căruia s-a întâmplat etc. Astfel ar putea identifica anumiți factori declanșatori și ar putea să îi evite pe viitor. De exemplu, dacă observăm că crizele copilului sunt mai frecvente înainte de orele de somn sau de masă, vom putea să modificăm programul de odihnă al acestuia, sau îl putem scoate mai devreme la locul de joacă, putem să îi oferim o gustare sau oferi masa înainte de a merge afară etc. Dacă crizele au loc de obicei la cumpărături atunci trebuie să urmărim dacă nu este prea obosit pentru a îl lua cu noi sau dacă nu cumva l-am răsplătit vreodată după o asemenea criză sau nu suntem consecvenți.

Când este momentul să ne îngrijorăm?

De cele mai multe ori crizele de tantrum reprezintă o manifestare normală a unui copil care nu poate altfel să își exprime frustrarea, furia sau oboseala. Există însă și situații care ar trebui să ne determine să cerem sfatul unui medic pediatru sau specialist în neuro-psihiatrie infantilă. Uneori crizele de tantrum pot fi asociate cu anumite patologii precum afectări ale auzului, limbajului sau văzului, tulburări de spectru autist etc. Consultul medical și investigațiile suplimentare vor stabili dacă există anumite probleme de sănătate sau nu.

Situațiile în care este momentul să ne ridicăm semne de întrebare și să solicităm sfatul unui specialist sunt

  • crizele se repetă foarte des, de mai multe ori pe zi și în mai mult de 2 zile pe săptămână
  • crizele au frecvent durată peste 15 minute
  • crizele se prelungesc după vârsta de 4-5 ani
  • copilul se lovește frecvent în timpul acestor crize și se rănește sau îi lovește pe cei de lângă el
  • copilul are tulburări de somn
  • copilul nu privește în ochi persoana care îi vorbește
  • copilul prezintă ticuri
  • copilul prezintă enurezis / encoprezis (când vorbim de vârste mai mari)

De asemenea, atunci când părintele sau adultul responsabil simte că nu poate gestiona situația și nu își poate menține calmul și consecvența poate beneficia de consiliere psihologică sau psihoterapie.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie orientativă:

Daniels E, Mandleco B, Luthy KE. Assessment, management, and prevention of childhood temper tantrums. J Am Acad Nurse Pract. 2012 Oct;24(10):569-73. doi: 10.1111/j.1745-7599.2012.00755.x. Epub 2012 Jul 2. PMID: 23006014.