halena – FITO CLINIC DR M

abces dentar, afte, amigdalită, angină pectorală, antiinflamatoare, antimicrobian, antioxidantă, antirid, antiviral, anxietate, apă florală, aritmii, arsuri, bronșită, bufeuri, candidoză vaginală, cefalee, cistită, codeină, colesterol, comprese, cuperoză, depresie, dulceață, dureri de cap, eczemă, faringită, febră, flori de mai, gălbenele, gastrită, gemoderivat, geranium, gingivită, gripă, gută, halena, hemoroizi, hepatită, hipertensiune, iasomie, infuzie, insomnii, lăcrămioare, lămâie, lămâiță, lavandă, levănțică, liliac, mac, menopauză, miere, migrene, morfină, mușețel, oțet, palpitații, papaverină, piele, pneumonie, portocală, rețetă, reumatism, salcâm, sindromul picioarelor neliniștite, sinuzită, sirop, soc, stări depresive, stres, tahicardie, tei, tinctură, traheită, trandafir, tuse, ulcer gastro-duodenal, ulei, ulei de cătină, vanilie, vin medicinal, viroză, vitamina E

Flori de mai – afecțiuni pe care acestea le tratează

Fotografie de Mina-Marie Michell pe Pexels.com

Luna mai este numită popular și Florar, deoarece este luna florilor. Pe lângă efectul lor estetic și mirosul îmbietor, majoritatea florilor din luna mai au însă și numeroase indicații terapeutice. Vom face, așadar, o scurtă incursiune florală și vom enumera calitățile tămăduitoare ale celor mai importante flori ce își deschid bobocii în luna mai.

1. Salcâmul

Florile de salcâm au o acțiune antiacidă, emolientă, relaxantă. Ele sunt indicate intern în funcționarea normală a stomacului și plămânilor: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, tuse. Se mai recomandă în stări depresive, migrene, insomnii, anxietate, stres. Extern: în iritații ale pielii, arsuri.

Se recomandă folosirea florilor de salcâm intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop. Un preparat deosebit de apreciat și care păstrează proprietățile plantei este mierea de salcâm. Florile de salcâm se mai pot folosi proaspete, presărate în salate.

Extern, se pot face băi cu flori de salcâm și se pot aplica pe piele comprese cu infuzie sau ulei din flori de salcâm.

Rețetă dulceață din flori de salcâm aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-flori-de-salcam/

2. Teiul

Florile de tei au acțiune antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, sedativă, hipotensivă.

Ele sunt indicate intern în afecțiuni respiratorii însoțite de tuse (bronșite, pneumonii), în afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, laringite, sinuzite), în stări de anxietate, agitație psiho-motorie, insomnii, dureri de cap (cefalee), nevroză cardiacă, sindromul picioarelor neliniștite, crampe abdominale. Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii.

Se recomandă folosirea florilor de tei intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, miere.

Extern, se pot aplica comprese cu infuzie din flori de tei sau extract uleios din flori de tei: calmarea iritațiilor pielii.

Rețetă apă florală de tei aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/apa-florala-de-tei/

3. Socul

Florile de soc au acțiune detoxifiantă, sudorifică, mucolitică (fluidifică secrețiile și favorizează eliminarea lor), antalgică, antibacteriană, antivirală, ușor diuretică, ușor laxativă.

Ele sunt indicate intern în: gripe, viroze, bronșite, traheite, stări febrile, tuse, reumatism, gută, stimularea lactației (la mamele care alăptează).

Extern, se recomandă în afecțiuni ale pielii, hemoroizi.

Se recomandă folosirea florilor de soc intern sub formă de suc, infuzie, tinctură, sirop, capsule cu pulbere.

Extern, se folosesc comprese cu infuzie din flori de soc în înțepături de insecte, arsuri, eczeme, nevralgii; infuzia din flori de soc mai poate fi utilizată sub formă de băi de șezut (hemoroizi, cistite).

Rețetă sirop din flori de soc aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/sirop-din-flori-de-soc/

4. Păducelul

Fotografie de Inthemomentprints pe Pexels.com

Florile de păducel au acțiune reglatoare a tensiunii arteriale, antiaritmică, hipocolesterolemiantă, antioxidantă, ușor sedativă, calmantă.

Ele sunt indicate intern în: buna funcționare a aparatului cardiovascular, hipertensiune, tahicardie (palpitații), angină pectorală, hipercolesterolemie, tulburări induse de menopauză (palpitații, iritabilitate, bufeuri), insomnie, anxietate, stres.

Se recomandă folosirea florilor de păducel intern sub formă de infuzie, tinctură, gemoderivat, sirop, vin tonic, capsule cu pulbere, comprimate, miere.

Rețetă tinctură din flori de păducel aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/tinctura-din-flori-de-paducel/

5. Iasomia (lămâiţa)

Florile de iasomie au acțiune tonică generală, relaxantă, antioxidantă, antitumorală, analgezică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie sau sirop în: insomnie, stres, anxietate, stări depresive.

Extern, în aromaterapie uleiul esențial de iasomie este deosebit de apreciat pentru inducerea unei stări de relaxare și optimism. Tot extern, se folosește uleiul de iasomie în masaj. Apa florală de iasomie se folosește ca loțiune tonică.

Apă florală de iasomie – rețetă aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/apa-florala-de-iasomie/

6. Liliacul

Florile de liliac au acțiune antiinflamatoare, hipoglicemiantă, antifungică, antibacteriană.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, vin medicinal, sirop în: reumatism, diabet zaharat, stări gripale, anxietate. Gemoderivatul din muguri de liliac este indicat în afecțiuni ale sistemului arterial coronarian (sindroame coronariene), angină pectorală.

Un preparat deosebit de apreciat pentru consumul intern este dulceața din flori de liliac.

Rețetă dulceață din flori de liliac aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-flori-de-liliac/

Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, dureri articulare, nevralgii sub formă de comprese sau băi cu infuzie sau oțet din flori de liliac, masaj cu ulei de liliac. Pentru durerile dentare sau în afecțiuni ale cavității bucale (laringite, faringite, halenă) se recomandă sub formă de gargară. Un alt remediu preparat din flori de liliac este unguentul, util în durerile reumatismale.

Despre halenă poți găsi informații și aici:

HALENA sau HALITOZA

Uleiul esențial de liliac se recomandă în aromaterapie în stări de stres, ca și decongestionant nazal etc. De asemenea, se poate combina cu alte ingrediente în realizarea unor creme, loțiuni, parfumuri.

7. Gălbenelele

Florile de gălbenele au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, antispastică, hepatoprotectoare, cicatrizantă, epitelizantă, antiseptică, antibacteriană, antimicotică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule cu pulbere din flori: gastrite, ulcer gastro-duodenal, dischinezie biliară (fiere leneșă), hepatite, dismenoree.

Extern, se recomandă în arsuri, eczeme, răni, degerături, afte, gingivite, acnee, cuperoză, hemoroizi, candidoză vaginală, sub formă de infuzie, gargară, comprese, băi de șezut, unguent, ulei vegetal.

Rețetă unguent din flori de gălbenele aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/unguent-din-flori-de-galbenele/

8. Macul

Florile de mac au acțiune analgezică, sedativă, emolientă, antitusivă, hemostatică.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură sau sirop din petale în stări de anxietate, stres, insomnie, gripă, bronșită, laringită, tuse.

Extern, infuzia din petale de mac se folosește sub formă de gargară în afecțiuni ale cavității bucale (gingivite, faringite, abcese dentare). Sub formă de comprese faciale infuzia este utilizată pentru diminuarea ridurilor.

Atenție!

Macul de grădină (Papaver somniferum – în special semințele) conține morfină, codeină și papaverină. Acești compuși activi sunt responsabili pentru efectele terapeutice ale macului, însă pot provoca dependență și intoxicații.

Dulceață din petale de mac – rețeta aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/dulceata-din-petale-de-mac/

9. Mușețelul

Fotografie de ROMAN ODINTSOV pe Pexels.com

Florile de mușețel au acțiune antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antimicrobiană, sedativă.

Ele sunt indicate intern sub formă de infuzie, tinctură, capsule în: colici abdominale, sinuzite, insomnii.

Extern, florile de mușețel (infuzie, ulei) au indicație în cosmetică, afecțiuni din sfera ORL (faringite, amigdalite, gingivite, sinuzite) și stomatologice (dureri dentare – în special cele date de erupție, abcese dentare). Unguentul, uleiul și infuzia din flori de mușețel se folosesc extern în afecțiuni ale pielii sau în dureri musculare. În lămpile de aromaterapie este utilizat pentru reducerea anxietății, stres, insomnii.

Rețetă ulei de mușețel aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/ulei-de-musetel/

10. Lăcrămioarele

Florile de lăcrămioare au acțiune cardiotonică și diuretică.

Ele sunt indicate pentru uz intern numai sub îndrumare și supraveghere medicală sub formă de tinctură sau extract apos și în doze bine stabilite (planta are potențial toxic).

Extern, se folosesc infuzia, uleiul, oțetul sau unguentul pe bază de flori de lăcrămioare.

În aromaterapie uleiul de lăcrămioare este folosit ca parfumant și relaxant.

Extern, infuzia de lăcrămioare se poate folosi sub formă de comprese pentru diminuarea cearcănelor și a ochilor umflați dimineața (edem al pleoapelor) sau ca loțiune tonică pentru față. Unguentul și oțetul pe bază de flori de lăcrămioare sunt utile în durerile de cap.

Rețetă oțet de lăcrămioare aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/otet-de-lacramioare/

Atenție!

Acest material este unul informativ și nu înlocuiește vizita la medic!

Nu folosiți produse din plante din surse nesigure și fără a avea recomandarea unui medic fitoterapeut!

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Sinuzita – cauze, simptome, tratament naturist

Sinuzita reprezintă inflamația sinusurilor paranazale. Sinusurile paranazale sunt niște cavități osoase care în mod normal sunt pline cu aer. Ele sunt căptușite de o mucoasă la nivelul căreia se găsesc mai multe tipuri de celule; dintre aceste celule unele produc mucus, iar altele drenează, ajută la eliminarea mucusului.

Există mai multe tipuri de sinusuri, pereche, grupate după localizarea lor în:

– frontale (deasupra ochilor)

– etmoidale (între ochi)

– maxilare (sub ochi)

– sfenoidale (în spatele ochilor).

Rolul sinusurilor paranazale este multiplu. Exemplificăm prin rolul de a proteja căile aeriene, de a umidifica și încălzi aerul inspirat, de a regla presiunea intranazală sau de a amplifica rezonanța vocii. De asemenea, ele au un rol în apărarea imunitară, la nivelul mucoasei existând limfocite și mastocite.

În sinuzite, mucoasa care căptușește aceste sinusuri este inflamată, iar în interiorul cavităților se acumulează secreții (exces de mucus), care pot bloca astfel sinusurile și se pot suprainfecta. Datorită inflamației mucoasei, secreția normală de mucus și drenarea acestuia este afectată. Inflamația poate fi de natură alergică, virală, bacteriană sau fungică. De asemenea, ea poate fi acută sau cronică.

Semne și simptome ale sinuzitei

Fotografie de Polina Tankilevitch pe Pexels.com

– secreții nazale vâscoase, galben-verzui sau transparente

– nas înfundat (datorită inflamației mucoasei)

– respirație dificilă (datorită nasului înfundat)

– diminuarea mirosului

– senzația de presiune la nivelul sinusurilor paranazale

– durere la nivelul frunții, la baza nasului, în jurul ochilor

– durere la nivelul maxilarului, dinților sau urechilor

– respirație urât mirositoare (halenă)

– tuse (datorită secrețiilor care drenează postnazal, ajungând în orofaringe)

– febră

Factori favorizanți

Există o serie de factori care pot favoriza apariția sinuzitelor:

– deviația de sept

– polipii nazali

– alergiile

– infecțiile respiratorii (virale, bacteriene sau fungice)

– boli care presupun alterarea statusului imunitar (imunodeficiențe, boli autoimune).

Netratată, sinuzita poate duce la complicații grave precum abcesul orbitar, meningita, osteomielita, afectarea vederii, de aceea este importantă diagnosticarea corectă și tratarea corespunzătoare a acesteia.

Tratament naturist

Ca în cazul majorității afecțiunilor, avem și posibilități naturiste de a ameliora simptomele sau de a trata sinuzitele. Tratamentul trebuie individualizat, depinzând de tipul sinuzitei (acută sau cronică) și de factorul etiologic (alergic, infecțios etc.) și poate fi asociat medicației clasice.

Dintre soluțiile pe care natura ni le oferă, voi prezenta în cele ce urmează câteva alternative.

În sinuzitele de natură alergică se pot folosi plante care au efect antialergic:

– coacăz negru

– trei frați pătați

– lemn dulce.

În sinuzitele de natură infecțioasă sunt utile:

– salvia

– echinaceea

– cimbrul

– propolisul.

Pentru inhalații se pot folosi infuzii din următoarele plante (sau uleiuri esențiale adăugate în apa pentru inhalații):

– cimbru

– busuioc

– mentă

– muguri de pin

– eucalipt

– mușețel

– salvie

– ghimbir

– lavandă

– tămâie.

Pentru uz intern, eficiente sunt extractele din coacăz negru, carpen, mesteacăn pufos, arin negru sau cel din semințe de grapefruit.

Acest material nu înlocuiește consultația medicală și nici nu încurajează automedicația. Pentru a trata o afecțiune, chiar și naturist, avem nevoie în primul rând de un diagnostic corect! Tratamentele se individualizează în funcție de simptomele fiecărui pacient și de cauza sinuzitei sale.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Îngrijirea și sănătatea orală și dentară

Fotografie de Shiny Diamond pe Pexels.com

Un zâmbet frumos presupune și o dantură îngrijită.

Sănătatea dinților și a gingiilor, a cavității bucale în general, are nevoie de respectarea unor măsuri de igienă și îngrijire zilnică. Când ? Chiar înainte de apariția primilor dințișori și cu atât mai mult după ce ei au început să apară.

Îngrijirea cavității bucale la nou născuți

Aceasta este importantă deoarece sistemul lor imunitar este în formare și nu are capacitatea de a lupta cu microbii. Cu toții știm că cei mici sunt mai mereu cu mânuțele în gură. În plus, la noi există obiceiul nesănătos de a săruta copiii pe mânuțe sau pe gură, fără a ne gândi la faptul că le transmitem astfel din flora noastră microbiană. De asemenea, un obicei de evitat este acela al umezirii suzetei sau tetinei sugarului cu gura adultului, reprezentând un mod de transfer al bacteriilor. Înainte de a ne apropia de copil trebuie să ne spălăm pe mâini, la fel și persoanele care vin în vizită.

Toaleta gurii nou-născutului se face o dată pe zi, preferabil dimineața, prin ștergerea gingiilor, a părții interne a obrajilor și a limbii cu compresă sterilă și glicerină (simplă) sau compresă sterilă cu ser fiziologic. Se mai pot utiliza periuțe tip degetar din silicon moale.

După apariția primilor dințișori toaleta gurii se va face de două ori pe zi. Ulterior se trece la periuțe cu peri moi și paste de dinți adecvate vârstei. În primii ani periajul copilului va fi efectuat de un adult.

Fotografie de Mikhail Nilov pe Pexels.com

Scopul acestui material nu este a insista pe metodele clasice de îngrijire a cavității bucale, ci de a aduce în atenția dumneavostră metode suplimentare din plante, care pot fi utile în diferite situații sau afecțiuni.

Un produs de mare ajutor în special în cazul inflamațiilor gingivale, aftelor sau stomatitelor, atât pentru copii, cât și pentru adulți, este un produs românesc numit Plantagingival.

Acesta conține extracte vegetale din gălbenele (Calendula officinalis), revent (Rheum palmatum) și tătăneasă (Symphytum officinale) în glicerină farmaceutică. Produsul conține 6% v/v alcool etilic din extractele de plante. Dopul are atașat o pensulă cu ajutorul căreia se aplică produsul pe zonele dorite, perie care se spală cu apă fierbinte după fiecare utilizare.

Un alt produs românesc este Polygemma Nr.21 (Dinți și Gingii), destinat administrării interne, care conține extracte din din muguri de brad, mesteacăn pufos, stejar și o sare Schüssler – Calcarea phosphorica D6. Se recomandă copiilor peste 2 ani ca remineralizant, reglator al metabolismului fosfo-calcic, antiinflamator, antiseptic și cicatrizant. Ajută la dezvoltarea unei danturi sănătoase. În cazul adulților poate fi de ajutor în cazul parodontozei.

O metodă cu numeroase beneficii pentru sănătatea cavității bucale este ,,clătirea” gurii cu ulei – tehnica de oil pulling.

Despre tehnica de oil pulling și mirosul neplăcut al gurii am vorbit mai detaliat aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2021/03/12/halena-sau-halitoza/

Copiii mari și adulți pot face periodic gargară cu ceai concentrat de salvie, mentă, gălbenele, ceai verde, rozmarin sau cu apă în care se pun câteva picături de tinctură de propolis sau ulei esențial de mentă sau scorțișoară, fenicul, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, citrice.

În cazul candidozelor este utilă folosirea bicarbonatului de sodiu la periaj și dizovat în apă pentru gargară. Uleiurile esențiale enumerate mai sus și tinctura de propolis au și ele efecte antibacteriene, antivirale și antifungice fiind utile în cazul gingivitelor, aftelor, stomatitelor.

Uleiul de cuișoare – uleiul Zânei măseluță

În cazul durerilor cauzate de erupții sau abcese dentare se poate folosi cu succes uleiul de cuișoare. Dar și în cazul herpesului, candidozei sau aftelor.

El are o acțiune analgezică, dar și puternic antibacteriană, pe germeni precum Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Escherichia Coli, Listeria, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, S.typhi, bacterii periodontogene (Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas intermedia, P. gingivalis, Streptococcus mutans). Fiind lipofil, acest ulei penetrează membrana bacteriilor acidofile. Are acțiune antifungică pe Candida albicans și antivirală pe virusul Herpes simplex.

Este un ulei puternic și nu este recomandată aplicarea sa nediluată. Se diluează într-un ulei vegetal precum cel de susan, cocos, avocado, măsline ș.a: 1 picătură de ulei de cuișoare la 2 picături de ulei vegetal.

Modalități de utilizare ale uleiului de cuișoare:

gargară (2-3 picături în 50-60 ml apă)
aplicat direct pe dintele dureros și gingia aferentă (1-2 picături diluate cum am menționat mai sus, aplicate cu ajutorul unui bețișor de urechi; sau se aplică o compresă sterilă pe care s-a picurat uleiul diluat)

Parodontoza

Nu putem încheia această incursiune fără a spune câteva cuvinte și despre parodontoză. Aceasta este o afecțiune pentru care, din nefericire încă nu s-a găsit un tratament eficient. Există însă, și în cazul parodontozei câteva remedii din plante ce pot ameliora problemele.

Dintre remediile fitoterapice amintim:

oil pulling cu ulei de susan
masaj al gingiilor după periajul de seară cu un amestec realizat din pulbere de cuișoare, mentă, gălbenele, salvie, cimbru, pelin, bicarbonat de sodiu, sare de Himalaya și argilă
masaj al gingiilor cu uleiuri esențiale de mentă, scorțișoară, fenicul, mușețel, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, cuișoare diluate cu ulei de susan sau cocos
masaj și gargară cu tinctură de propolis

Un produs eficient este Parodont oil, care conține extracte de Babool (Acacia Arabica), cuișoare, rădăcină de lemn dulce, turmeric, scorțișoară, nucșoară și cardamom. Se poate aplica local (2-3 picături pe zonele afectate) sau se utilizează sub formă de gargară.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

halena, halitoza, igiena cavității bucale, oil pulling

HALENA sau HALITOZA

Ce este halena?

Halena sau halitoza reprezintă o respirație cu miros neplăcut, care deranjează persoana în cauză și persoanele din anturajul acesteia.

Acest aspect poate influența relațiile interumane și reprezintă un motiv pentru care oamenii se prezintă la medic.

Putem vorbi de o halenă ocazională sau cronică. De asemenea, putem discuta de o halenă orală sau extraorală.

Cauze

Halena reprezintă în majoritatea situațiilor o afecţiune limitată la cavitatea orală, cauzată de activitatea microflorei de la acest nivel, în special a germenilor patogeni anaerobi. Ea este consecința degradării proteinelor, urmată de eliberarea aminoacizilor şi apariţia compuşilor volatili sulfuraţi.

După ce mâncăm, resturile alimentare rămase în cavitatea bucală (datorită lipsei periajului sau a periajului necorespunzător) sunt prelucrate de bacterii, încep să fermenteze şi astfel să emane un miros neplăcut.

Există însă numeroase cauze ale halitozei, de o mare diversitate, ce pot determina un miros neplăcut al respirației unei persoane.

Vom încerca să le enumerăm în cele ce urmează pe cele mai frecvente:

igiena

Când igiena cavității bucale nu este realizată corespunzător, persistența resturilor alimentare în cavitatea bucală duce la fermentarea acestora și la eliberarea compușilor volatili sulfurați.

afecțiuni stomatologice (carii, gingivită, parodontoză, tartru)

purtarea anumitor dispozitive (proteze, aparate ortodontice) care favorizează acumularea de resturi alimentare

consumul anumitor alimente (aici se încadrează de obicei halena ocazională) precum: usturoi, ceapă

fumatul

infecții (amigdalită pultacee, flegmon amigdalian, faringită, sinuzită, abces dentar, stomatită, candidoză, abces pulmonar, bronșiectazii, tuberculoză ș.a.)

fenilcetonuria

Fenilcetonuria este o boală genetică, în care este afectată gena implicată în producerea enzimei necesare pentru a descompune fenilalanina. Organismul nu poate astfel metaboliza fenilalanina, care se acumulează în țesuturi și determină un miros specific – de șoarece, mucegai – al respirației și urinei. Fenilcetonuria este o boală pentru care se efectuează screening la nou-născuți.

diabet zaharat

Persoanele cu diabet se pot afla în cetoacidoză diabetică, perioadă în care organismul nu produce (sau nu primește) suficientă insulină pentru a face glucoza disponibilă celulelor. În consecință, organismul începe să descompună grăsimi pentru a avea energie. Acest proces duce la o acumulare de acizi în sânge, numiți cetone sau corpi cetonici, ceea ce face ca respirația acestor persoane să prezinte un miros specific de mere acre/acetonă.

Acest lucru se poate întâmpla și în curele drastice de slăbire sau în stări de inaniție.

insuficiența și ciroza hepatică

La aceste persoane respirația are un miros specific de amoniac, așa numitul foetor hepatic.

insuficiența renală

La persoanele cu insuficiență renală respirația miroase a amoniac, asemănător mirosului de urină, fapt cauzat de nivelul crescut al ureei în sânge.

afecțiuni digestive (stenoze, diverticuli, hernie hiatală, reflux gastro-esofagian, ocluzii intestinale, infecția cu Helicobacter pylori, cancere în sfera digestivă, constipație cronică)

intoxicaţii

În anumite intoxicații respirația emană un miros specific de usturoi (intoxicația cu fosfor) sau migdale (intoxicația cu cianură de potasiu).

deshidratarea

O hidratare necorespunzătoare poate determina uscăciunea mucoaselor și favoriza apariția halenei. Această deshidratare poate apărea și în cazul anumitor tratamente medicamentoase (antihipertensive, antihistaminice, antidepresive ș.a.), al consumului exagerat de alcool sau cafea. Un anumit grad de deshidratare poate apărea în decursul nopții prin scăderea fiziologică a secreției de salivă în această perioadă (corelată cu un miros mai pregnant al respirației dimineața, la trezire).

carențe vitaminice

Anumite carențe vitaminice pot favoriza apariția unor afecțiuni care se manifestă și prin respirație urât mirositoare: gingivite (carența vitaminei C), tartru (carența vitaminei A).

alimentația

Consumul frecvent de alimente procesate (mezeluri, carne, dulciuri) în detrimentul fructelor și legumelor poate genera un miros neplăcut al respirației.

parazitoze intestinale

Diagnostic

De obicei pacientul se prezintă la medic deoarece mirosul respirației este deranjant, puternic, constant și îi afectează viața socială și familială.

Pe lângă constatarea organoleptică a acestui miros (la o distanță de 10 cm), există anumite metode de determinare a compușilor sulfurați în aerul expirat, dar acestea nu sunt foarte utilizate în practică:

halimetria – determină hidrogenul sulfurat din aerul expirat

cromatografia gazoasă (determină prezența compușilor cu sulf în aerul expirat).

Tratament

Pentru a efectua un tratament eficient trebuie să determinăm cauza. Dacă sunt afecțiuni medicale, orale sau extraorale, acestea se vor trata corespunzător.

În cele ce urmează ne vom referi la măsurile de igienă, cele ce țin de viața noastră de zi cu zi și alimentație.

igiena cavității bucale (periajul corespunzător al dinților și al limbii după fiecare masă, folosirea aței dentare, a irigatorului bucal și a apei de gură), schimbarea periodică a periuței dentare și controlul stomatologic periodic

hidratare corespunzătoare

evitarea consumului exagerat de alcool, cafea și a fumatului

alimentație echilibrată și diversificată, bogată în fructe și legume (fibre)

Soluții naturale în combaterea halenei

Legat de această afecțiune vă voi prezenta în cele ce urmează câteva soluții naturale ce pot contribui la menținerea sănătății cavității bucale și prevenirea respirațiilor cu miros neplăcut.

Tehnica de oil pulling sau “clătirea” gurii cu ulei

Este o tehnică străveche, tot mai des folosită în ultimul timp, care prezintă anumite beneficii privind sănătatea cavității bucale.

În ce constă această tehnică?

În plimbarea prin gură dimineața, timp de câteva minute (aprox. 10), a unei cantități de ulei (o lingură). Practic, vorbim de o “clătire” a cavității bucale cu ulei. Această operațiune se efectuează utilizând un ulei nerafinat, de preferință presat la rece (măsline, cocos, susan), care nu se înghite după. Ulterior se recomandă clătirea gurii cu apă cu sare, după care se efectuează periajul normal al dinților și al limbii.

Avantajele acestei tehnici rezidă în faptul că uleiul folosit nu distruge echilibrul florei microbiene din cavitatea bucală. Chiar dacă mecanismele nu sunt pe deplin înțelese, există mai multe ipoteze ale oamenilor de știință conform cărora pelicula de ulei formată la suprafața dinților și a gingiei reduce adeziunea bacteriană. În plus, uleiul de cocos, de exemplu, are efect antimicrobian pe Helicobacter pylori, Staphylococcus aureus, Candida albicans sau Streptococcus mutans.

Studiile științifice au demonstrat că utilizarea acestei tehnici contribuie la reducerea gingivitei, a plăcii bacteriene și a altor afecțiuni.

Efectele acestei tehnici nu se observă imediat, ci după câteva săptămâni.

Gargară cu “apă de gură” preparată în casă

apă cu bicarbonat (benefică în cazul candidozelor)

ceai concentrat de salvie (efect antibacterian), mentă, gălbenele, ceai verde, rozmarin

apă în care punem câteva picături de ulei de mentă/scorțișoară/ fenicul / oregano/ arbore de ceai / smirnă / tămâie / citrice
apă cu tinctură de propolis

Periajul cu bicarbonat, argilă, cărbune vegetal, diverse pulberi din plante special concepute pentru periaj (conțin mentă, scorțișoară ș.a.).

Mestecarea frunzelor proaspete de pătrunjel, mentă sau rozmarin, a semințelor de anason ori fenicul poate contribui, de asemenea, la îmbunătățirea mirosului respirației, mai ales după consumul de usturoi sau ceapă.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă

https://www.healthline.com/nutrition/6-benefits-of-oil-pulling

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25838632/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27084861/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19336860/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32923724/

Tag Archive halena

1. Salcâmul

Rețetă dulceață din flori de salcâm aici:

2. Teiul

Rețetă apă florală de tei aici:

3. Socul

Rețetă sirop din flori de soc aici:

4. Păducelul

Rețetă tinctură din flori de păducel aici:

5. Iasomia (lămâiţa)

Apă florală de iasomie – rețetă aici:

6. Liliacul

Rețetă dulceață din flori de liliac aici:

Despre halenă poți găsi informații și aici:

7. Gălbenelele

Rețetă unguent din flori de gălbenele aici:

8. Macul

Dulceață din petale de mac – rețeta aici:

9. Mușețelul

Rețetă ulei de mușețel aici:

10. Lăcrămioarele

Rețetă oțet de lăcrămioare aici:

Semne și simptome ale sinuzitei

Factori favorizanți

Tratament naturist

Uleiul de cuișoare – uleiul Zânei măseluță

Parodontoza

Ce este halena?

Cauze

Diagnostic

Tratament

Soluții naturale în combaterea halenei

Căutare

Categorii

Etichete

Arhivă

Menu

Categorii

Informații legale