Afecțiuni ale pielii. Psoriazisul
Știați că pielea este cel mai mare organ al corpului nostru?
Dar ea nu este numai atât, ea este învelișul protector al organismului și, mai mult, imaginea noastră de prezentare.
Cu toții, de la adolescenți până la oamenii maturi ne dorim o piele frumoasă, curată.
Dacă tinerii se luptă cel mai adesea cu probleme precum acneea, adulții au și alte probleme dermatologice.
În acest material ne vom opri asupra psoriazisului, insistând pe metodele naturale care ne pot ajuta să îmbunătățim aspectul pielii în această afecțiune.
Psoriazisul
Psoriazisul este o boală dermatologică autoimună, care presupune multiplicarea rapidă a celulelor de la nivelul pielii și apariția aspectului tipic de piele îngroșată; când aceste celule mor, pielea dobândește un aspect roșiatic. Există mai multe tipuri de psoriazis, care afectează predominant anumite zone ale corpului. Nu este contagios.
Factorii care favorizează și întrețin leziunile sunt legați de stres, dieta bogată în grăsimi și produse procesate, care întrețin inflamația.
Pe lângă terapia clasică putem apela și la remediile naturiste, ca adjuvant în formele în care medicația nu reușește să țină boala sub control.
Cei mai importanți factori care ne pot ajuta să gestionăm corespunzător psoriazisul sunt odihna și renunțarea la stres. De multe ori este necesar să ne reeducăm modul de a gândi, de a învăța să prioritizăm lucrurile cu adevărat importante, să apelăm la diverse tehnici de relaxare.
Alimentația trebuie să evite alimentele grase și procesate. Este indicat să consumăm multe salate și cât mai multe fructe și legume proaspete. De asemenea, este important să bem suficientă apă.
Este benefic să expunem corpul la soare, dar trebuie să îl ferim de arsuri!
Cosmeticele pline de compuși sintetici ar trebui înlocuite cu produse de întreținere (săpunuri, loțiuni, creme etc.) cât mai naturale, pe care le putem prepara chiar noi în casă. O sugestie puteți găsi și aici:
https://fitoclinicdrm.ro/2022/05/28/un-altfel-de-sapun/
Tratamente naturale pentru psoriazis
Putem aplica pe piele uleiuri vegetale precum cele de jojoba, in, cânepă, avocado, argan, sâmburi de struguri, morcov, gălbenele, germeni de grâu. Acestea pot fi îmbogățite cu uleiuri esențiale de tămâie, copaiba, geraniu sau arbore de ceai. Gelul de aloe vera aplicat pe zonele cu probleme poate fi de ajutor.
Uleiul de luminița nopții este un alt remediu bogat în acizi grași nesaturați (linoleic și gama-linoleic) pe care îl putem folosi în psoriazis aplicat pe piele sau intern sub formă de capsule.
Extractele de cedru, nuc sau platan constituie și ele o resursă de tratament fitoterapic în psoriazis.
Ceaiurile de coriandru, trei frați pătați, coacăz negru, albăstrele consumate intern contribuie la detoxifierea organismului și la reducerea inflamației. Cele de trei frați pătați și albăstrele pot fi utilizate și extern pe zonele problematice.
Sfaturile prezentate în acest material nu înlocuiesc prezența la medicul specialist!
dr. Cristina Munteanu
Vinul medicinal – un medicament desuet?
Vinurile medicinale reprezintă un medicament și nu trebuie să le confundăm cu vinul de masă.
Ele sunt produse care se prepară având la bază un vin de masă (alb sau roșu, cât mai natural), dar în care se adaugă diferite plante medicinale, fructe sau legume – în funcție de efectul terapeutic urmărit. Se consumă în cantități moderate, de câțiva ml pe zi, conform indicației medicului fitoterapeut.
Vinurile medicinale versus infuzii din plante medicinale
De ce am apela la un proces mai laborios de obținere a unui vin terapeutic când ne putem prepara pur și simplu un ceai? Răspunsul constă în faptul că, datorită conținutului în alcool, vinul are o putere mai mare de extragere a principiilor active din plantele medicinale decât cea a apei folosite pentru a prepara o infuzie sau un decoct.
Afecțiuni tratate prin vinuri medicinale
Pentru ce afecțiuni se pot folosi vinurile medicinale?
Vinurile medicinale sunt recomandate în diverse afecțiuni. Cel mai adesea sunt utilizate ca tonice generale sau elixiruri în stări astenice, oboseală sau în convalescență. Ele pot fi utilizate în anemie, hipertensiune, hipercolesterolemie, afecțiuni pulmonare, afecțiuni renale, afecțiuni hepatice, reumatism, parazitoze intestinale, stări depresive, insomnii etc.
Pentru stările anemice, astenice sau în convalescență se recomandă de obicei vinurile medicinale din fructe, îndeosebi cele de coacăze, afine, mure, mere, portocale, măceșe, cătină, dar și din alte fructe.
Rețeta vinului de afine o puteți găsi aici:
https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-afine/
Pentru afecțiunile hepatice și biliare se utilizează plante medicinale cu rol terapeutic, îndeobște plante amare: rostopască, anghinare, cicoare ș.a.
În afecțiunile pulmonare rezultate bune are vinul de hrean sau vinul preparat cu amestec din plante medicinale (cimbrișor, podbal, scai vânăt, tei, echinaceea ș.a.).
Rețeta vinului de hrean o puteți găsi aici:
https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-hrean/
Pentru hipertensiune sunt cunoscute rețetele vinului de mărar, ceapă, păducel, saschiu ș.a.
Rețeta vinului de păducel o găsiți aici:
https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-paducel/
Ca tonic nervos sunt recomandate vinurile de busuioc, iasomie, mentă, ginkgo biloba etc.
În cefalee și migrene pot fi de ajutor vinurile preparate din măceșe, levănțică, iasomie, saschiu ș.a.
Afecțiunile reumatismale constituie o serie de afecțiuni ce pot beneficia de ameliorare prin utilizarea vinurilor medicinale. Dintre vinurile recomandate în aceste situații amintim: vinul de tarhon, vinul de ridiche neagră, vinul de ghimbir sau turmeric ș.a.
Rețeta vinului de tarhon o găsiți aici:
https://fitoclinicdrm.ro/2022/06/12/vin-de-tarhon/
În cazul parazitozelor intestinale se poate utiliza cu succes vinul din pelin, cel de cuișoare, oregano, cimbru ș.a.
Un caz aparte este cel al pacienților oncologici. Pacienții care urmează cure de radioterapie pot consuma (în acord cu medicul oncolog, căruia trebuie să i se aducă la cunoștință orice tratament alternativ urmează pacientul) după ședințele de radioterapie 50 ml vin din pelin. Vinul din pelin este bogat în principii active precum azulenele, cu rol dovedit antiinflamator și antitumoral.
Pentru prepararea vinurilor medicinale se recomandă a urma cu strictețe prescripțiile medicului fitoterapeut. De asemenea, se recomandă utilizarea unor recipiente curate, din sticlă (nu vase din aluminiu sau cupru). Recipientele din sticlă se recomandă a fi de culoare închisă sau a se păstra la întuneric, închise ermetic. Plantele folosite vor fi achiziționate din surse sigure, pentru a evita utilizarea unor plante contaminate sau a altor plante decât cele indicate.
Un dezavantaj al acestor vinuri medicinale este faptul că ele necesită un timp mai îndelungat pentru preparare, care diferă în funcție de ingredientele folosite, de la câteva zile până la două-trei săptămâni. Dar vinurile astfel obținute și depozitate corespunzător au o perioadă de valabilitate mare (6 luni-1 an).
Aceste preparate nu se recomandă celor cu ulcer gastro-duodenal și celor cu afecțiuni hepatice sau renale severe. De asemenea, pentru afecțiuni ale copiilor este recomandată alegerea unei forme de administrare specifice vârstei (siropuri), care să coreleze raportul risc-beneficiu.
Pacientul trebuie să aducă la cunoștința medicului fitoterapeut toate afecțiunile de care suferă și medicamentele de sinteză pe care le consumă în mod constant, pentru a evita eventualele interacțiuni între principiile active din medicamente și cele din plantele medicinale.
dr. Cristina Munteanu
Cătina roșie (Tamarix gallica sau Tamarix ramosissima)
Cătina roșie este un arbust ramificat, a cărui înălțime atinge 1-3 m, preferând solurile nisipoase.
Această specie este mai puțin cunoscută și mai puțin utilizată astăzi în fitoterapie decât cătina albă, dar nu mai puțin valoroasă.
De la această specie de cătină se pot utiliza în scop terapeutic scoarța, frunzele, mlădițele și florile, bogate în principii active precum taninuri, acid galic, vitamine, minerale ș.a.
Extractul din mlădițe de cătină roșie are acțiune în principal pe măduva osoasă, contribuind la stimularea formării de hematii (celule roșii) și trombocite. Îmbunătățește funcția splenică și hepatică; ajută la scăderea nivelului colesterolului; contribuie la protejarea organismului împotriva stresului oxidativ.
Cătina roșie este indicată în anemie, trombocitopenie, leucopenie, sindroame hemoragice, mononucleoză infecțioasă, hepatite virale, viroze eruptive.
Atenție!
Produsele pe bază de cătină roșie nu se administrează persoanelor cu probleme ale coagulării sau care iau tratament anticoagulant decât la recomandarea unui medic și cu verificarea timpilor de sângerare și coagulare!
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
- Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
- Boulaaba M, Tsolmon S, Ksouri R, Han J, Kawada K, Smaoui A, Abdelly C, Isoda H. Anticancer effect of Tamarix gallica extracts on human colon cancer cells involves Erk1/2 and p38 action on G2/M cell cycle arrest. Cytotechnology. 2013 Dec;65(6):927-36. doi: 10.1007/s10616-013-9564-4. Epub 2013 Jun 26. PMID: 23801270; PMCID: PMC3853633.
- Riadh Ksouri, Hanen Falleh, Wided Megdiche, Najla Trabelsi, Baya Mhamdi, Kamel Chaieb, Amina Bakrouf, Christian Magné, Chedly Abdelly, Antioxidant and antimicrobial activities of the edible medicinal halophyte Tamarix gallica L. and related polyphenolic constituents. Food and Chemical Toxicology, Volume 47, Issue 8, 2009, Pages 2083-2091, ISSN 0278-6915, https://doi.org/10.1016/j.fct.2009.05.040. (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0278691509002579)
Cătina albă (Hippophaë rhamnoides L.)
Sub denumirea de Hippophaë rhamnoides L. vom vorbi despre cătina albă, cătina pe care o cunoaște toată lumea pentru fructele sale portocalii bogate în vitamina C. Mai există o specie – cătina roșie, Tamarix gallica -, cu proprietăți diferite, despre care vom face o altă postare.
Cătina albă crește în zonele nisipoase, din zonele de deal și câmpie, dar o regăsim și în zonele muntoase sub formă de arbust ramificat, spinos, ce poate atinge înălțimi de 2-5 m.
Este un arbust cu numeroase proprietăți, fiind utilizat atât în scopuri ornamentale, cât și medicale sau alimentare.
În ce privește utilizarea sa în fitoterapie, de la cătină se utilizează fructele, semințele, mugurii.
Puteți citi despre cătina roșie (Tamarix gallica) aici:
Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele. Alte substanțe prezente în fructul de cătină sunt: vitamine (A, B1, B2, B6, B9, D, E, K, P – rutinul), minerale (calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu ș.a.), acizi grași esențiali (oleic, linoleic, palmitic ș.a), licopen, fitosteroli, quercetină ș.a.
Dintre acțiunile terapeutice ale cătinei menționăm în primul rând proprietățile polivitaminizante, fructele fiind recomandate în carențe vitaminice, anemie, stări de astenie, convalescență.
Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură.
Uleiul de cătină – supranumit aurul lichid – are proprietăți cicatrizante și reepitelizante, fiind indicat în uz extern în dermatoze, arsuri. În ceea ce privește uzul intern, este recomandat în afecțiuni precum ulcerul gastro-duodenal, hepatite, anemie, hipercolesterolemie. Este un bun antioxidant, contribuind la neutralizarea radicalilor liberi din organism. De asemenea, contribuie la refacerea sistemului hematopoietic după chimioterapie și iradiere. Se comercializează sub formă de ulei propriu-zis sau capsule cu ulei de cătină.
Extractul din muguri de cătină se recomandă ca tonic al sistemului nervos, în ameliorarea simptomelor din infecţiile tractului respirator și creșterea rezistenței organismului în fața infecțiilor.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Gao ZL, Gu XH, Cheng FT, Jiang FH. Effect of sea buckthorn on liver fibrosis: a clinical study. World J Gastroenterol. 2003 Jul;9(7):1615-7. doi: 10.3748/wjg.v9.i7.1615. PMID: 12854177; PMCID: PMC4615518.
4. Hou D, Wang D, Ma X, Chen W, Guo S, Guan H. Effects of total flavonoids of sea buckthorn ( Hippophae rhamnoides L.) on cytotoxicity of NK92-MI cells. Int J Immunopathol Pharmacol. 2017 Dec;30(4):353-361. doi: 10.1177/0394632017736673. Epub 2017 Oct 10. PMID: 28994628; PMCID: PMC5806804.
5. Sureshbabu AV, Barik TK, Namita I, Prem Kumar I. Radioprotective properties of Hippophae rhamnoides (sea buckthorn) extract in vitro. Int J Health Sci (Qassim). 2008 Jul;2(2):45-62. PMID: 21475487; PMCID: PMC3068731.
6. Tulsawani R, Gupta R, Misra K. Efficacy of aqueous extract of Hippophae rhamnoides and its bio-active flavonoids against hypoxia-induced cell death. Indian J Pharmacol. 2013 May-Jun;45(3):258-63. doi: 10.4103/0253-7613.111943. PMID: 23833369; PMCID: PMC3696297.
7. Yang X, Wang Q, Pang ZR, Pan MR, Zhang W. Flavonoid-enriched extract from Hippophae rhamnoides seed reduces high fat diet induced obesity, hypertriglyceridemia, and hepatic triglyceride accumulation in C57BL/6 mice. Pharm Biol. 2017 Dec;55(1):1207-1214. doi: 10.1080/13880209.2016.1278454. PMID: 28248545; PMCID: PMC6130443.
Remediile florale Bach sau psihoterapia prin flori
Ce sunt Remediile florale Bach?
Remediile florale Bach au fost concepute de dr. Edward Bach, medic şi bacteriolog britanic la începutul anilor 1930, din ingrediente naturale, prelevate din flora spontană. Terapia florala Bach este o terapie informațională aparținând medicinei complementare. Remediile florale se prepară în apă, prin impregnarea acesteia cu informația inflorescenței plantei respective.
În viziunea dr Bach, boala este o consecință a lipsei armoniei între trup, minte și suflet.
„Boala trupului în sine nu este nimic altceva decât rezultatul lipsei armoniei dintre suflet și minte…adevărata cauză din spatele bolii este cea care are importanța cea mai mare – starea mentală a bolnavului, nu starea trupului său” – Dr. Edward Bach
Dr. Bach a identificat și dezvoltat 38 de remedii florale, pe care le-a împărțit în șapte grupe principale, corespunzătoare unor dispoziții sau dificultăți emoționale. Aceste șapte grupe sunt: teama/frica, nesiguranța/incertitudinea, interesul insuficient față de circumstanțele prezente, singurătatea, hipersensibilitatea, deznădejdea/disperarea, preocuparea excesivă pentru binele celor din jur.
Pe lângă cele 38 de remedii florale simple, Bach a dezvoltat și un remediu de urgență, cunoscut și ca al 39-lea remediu, compus din cinci plante – Rescue remedy (Rock Rose, Cherry Plum, Clematis, Impatiens şi Star of Bethlehem).
Grupa 1: Remedii florale pentru frică
– Aspen
– Cherry Plum
– Mimulus
– Red Chestnut
– Rock Rose
Grupa 2: Remedii florale pentru incertitudine
– Cerato
– Gentian
– Gorse
– Hornbeam
– Scleranthus
– Wild Oat
Grupa 3: Remedii florale pentru interes insuficient față de circumstanțele prezente
– Chestnut Bud
– Clematis
– Honeysuckle
– Mustard
– Olive
– White Chestnut
– Wild Rose
Grupa 4: Remedii florale pentru singurătate
– Heather
– Impatiens
– Water Violet
Grupa 5: Remedii florale pentru hipersensibilitate la influente și idei
– Agrimony
– Centaury
– Holly
– Walnut
Grupa 6: Remedii florale pentru deznădejde / disperare
– Crab Apple
– Elm
– Larch
– Oak
– Pine
– Star of Bethlehem
– Sweet Chestnut
– Willow
Grupa 7: Remedii florale pentru preocupare excesivă pentru bunăstarea celorlalți
– Beech
– Chicory
– Rock Water
– Vervain
– Vine
Remediile florale Bach acționează prin stimularea capacității organismului de a se vindeca, bazându-se pe propriile resurse în dobândirea echilibrului mental și emoţional.
În ce afecțiuni pot fi utilizate remediile florale Bach sau spune-mi ce problemă ai ca să știu ce floare îți ofer:
-anxietate
-atacuri de panică
– stări de epuizare, sindrom de burnout, stress
– stări depresive
– fobii
– insomnie
– stări obsesiv-compulsive
-imaturitate psiho-afectivă
– tulburări psiho-emoționale în perioada adolescenței, în timpul sarcinii, sindrom premenstrual sau menopauză ș.a.
Terapia florală Bach reprezintă astfel un tratament blând, ce poate fi administrat tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, la recomandarea unui medic specialist. Pot fi administrate în combinație cu orice alt tip de tratamente, fie ele alopate, homeopate sau fitoterapice.
dr. Cristina Munteanu
Călin (Viburnum opulus, Viburnum lantanum)
Călinul (Bulgărele de zăpadă) este un arbust înalt de 1 până la 4 m, care crește spontan în zone din apropierea apelor, fiind răspândit din zone de câmpie până în regiunile muntoase.
În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de călin.
Scoarța, frunzele și florile de călin conțin în principal taninuri.
Scoarța este bogată în acid valerianic, acid formic, conține acid salicilic, proteine ș.a.
Dintre acțiunile terapeutice ale călinului menționăm efectele sale antispastice, calmante, sedative, astringente, cardiotonice și hipotensive.
Se folosește sub formă de infuzie, decoct, tinctură, macerat glicerinic, capsule.
Extractul gemoterapic din muguri de călin se recomandă intern în caz de astm bronșic alergic și non-alergic, bronșită cronică astmatiformă, tuse convulsivă, dispnee astmatiformă, hipoacuzie (prin timpanoscleroză, spasm vascular sau catar tubar), acufene.
Alături de extractele gemoterapice din muguri de carpen şi mlădiţe de caprifoi negru, extractul din muguri de călin intră în compoziția unui produs recomandat în afecțiuni ale aparatului respirator însoțite de tuse – Polygemma nr.3 Tuse (PlantExtrakt).
Rezultatele studiilor in vitro arată potențialul antimicrobian al călinului, în special împotriva bacteriilor Gram-pozitive.
Infuzia din flori, decoctul sau tinctura din scoarță se recomandă pentru acțiunea lor calmantă, antispastică și cardiotonică, în cure de 7 zile pe lună.
Atât produsele din scoarță de călin, cât și extractul gemoterapic sunt indicate în sindrom premenstrual, dismenoree (efect antispastic uterin). Intră, alături de alte plante, în compoziția unor capsule precum Female hormone blend (Solaray), formulă fito-homeopată recomandată pentru îmbunătățirea echilibrului hormonal feminin.
Frunzele și fructele au acțiune predominant laxativă.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Dietz BM, Hajirahimkhan A, Dunlap TL, Bolton JL. Botanicals and Their Bioactive Phytochemicals for Women’s Health. Pharmacol Rev. 2016 Oct;68(4):1026-1073. doi: 10.1124/pr.115.010843. PMID: 27677719; PMCID: PMC5050441.
4. Kajszczak D, Zakłos-Szyda M, Podsędek A. Viburnum opulus L.-A Review of Phytochemistry and Biological Effects. Nutrients. 2020 Nov 5;12(11):3398. doi: 10.3390/nu12113398. PMID: 33167421; PMCID: PMC7694363.
Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum)
Castanul sălbatic este, asemeni celui comestibil, un arbore ce poate ajunge la înălțimi de 30m.
În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de castan sălbatic.
Compoziția chimică a castanului sălbatic diferă în funcție de părțile arborelui.
Astfel, frunzele conțin în principal taninuri, derivați flavonici, saponozide, vitamina C.
Scoarța castanului sălbatic conține derivați cumarinici (esculina, esculetina, fraxetina și fraxina), saponozide ș.a.
Semințele și cotiledoanele conțin vitamina K1.
Cotiledoanele, în plus, mai conțin hipocastanină (o globulină), antociani, provitamina D etc.
Florile sunt bogate în derivați flavonici.
Dintre acțiunile terapeutice menționăm efectul său cu predilecție în tulburările venoase, castanul sălbatic fiind un bun antiinflamator, antiedematos, vasoprotector, vasoconstrictor.
Se poate utiliza atât intern, cât și extern.
Se folosește sub formă de infuzie, decoct, tinctură, sirop, pulbere măcinată, capsule, comprimate, supozitoare, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.
Extractul gemoterapic din muguri de castan sălbatic se recomandă intern în caz de varice, tromboflebite, hemoroizi, lombalgie, fragilitate capilară.
Pulberea din semințe de castan se comercializează sub formă de capsule, fiind recomandată în artroze, spondiloze, artrite, entorse, contuzii, tendinite, fracturi, nevralgii, mialgii, afecțiuni ale aparatului genito-urinar (prostatite, adenom de prostată), remineralizant.
Siropul din fructe de castan se recomandă intern în anemii și ca remineralizant.
Tot intern se mai recomandă vinul medicinal din castane, recomandat în afecțiuni varicoase, artrite, reumatism.
Infuzia sau tinctura din flori de castan sălbatic se recomandă intern în diaree, tuse, nevralgii, gută, reumatism, menoragii, varice, insomnii.
Decoctul din coaja fructelor sau din scoarța ramurilor tinere se recomandă extern, sub formă de comprese în varice, tromboflebite sau hemoroizi.
Tot extern se utilizează sub formă de creme și unguente (simplu sau în combinații) indicate în varice și hemoroizi.
Extractul hidro-glicerinic din castan sălbatic se recomandă extern în celulită, cuperoză, tulburări venoase periferice.
Maceratul uleios de castan sălbatic este utilizat extern în diminuarea durerilor reumatice, ca tonic venos și în grăbirea vindecării rănilor inflamate.
Intră, alături de alte plante, în compoziția a numeroase supozitoare indicate în tratamentul hemoroizilor.
Băile cu infuzie din coaja fructelor de castan sălbatic sunt recomandate în afecțiuni articulare, spondiloză, reumatism.
ATENȚIE!
Castanele sălbatice nu sunt comestibile! Consumul acestora poate provoca intoxicație!
Se recomandă utilizarea preparatelor din magazinele tip plafar sau farmacii.
Nu se recomandă consumul intern al infuziei copiilor mici, femeilor însărcinate sau care alăptează.
Persoanele care iau antiagregante plachetare sau anticoagulante (aspirină, clopidogrel ș.a.) nu au voie să consume concomitent produse din castan sălbatic.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
Castan comestibil (Castanea sativa)
Castanul comestibil este un arbore care poate atinge o înălțime de 25-30 m și cu o longevitate impresionantă (și peste 1000 de ani).
În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de castan comestibil.
Frunzele sale conțin tanin, minerale (calciu, fosfor, fier, magneziu), vitamina E ș.a.
Fructele conțin calciu, cupru, fier,mangan, magneziu, potasiu, zinc, vitaminele A, B1, B2 și C.
Dintre acțiunile sale terapeutice menționăm efectul tonic general, vasotonic și protector cardio-vascular, remineralizant, sedativ respirator, antioxidant, antiseptic intestinal, bacteriostatic, antianemic, hemostatic, antidiareic.
Se poate utiliza atât intern, cât și extern.
Se folosește sub formă de infuzie, pulbere măcinată, tinctură, capsule, comprimate, supozitoare, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.
Extractul gemoterapic din muguri de castan comestibil se recomandă intern în caz de stază limfatică a membrelor inferioare, varice, tromboflebite, ulcere varicoase, hemoroizi, rectocolită, tuse spastică.
Infuzia și tinctura din frunze se recomandă intern în tuse spastică, bronșite.
Pulberea măcinată din scoarță, ca atare sau sub formă de capsule ori comprimate se recomandă intern în diaree. Studii recente au demonstrat acțiunea sa în tulburările de motilitate ale tractului biliar, favorizând contracția vezicii biliare.
Piureul din fructe se recomandă datorită valorilor sale nutritive și energizante, având un gust plăcut. Castanele coapte constituie și ele un desert nutritiv.
Extern se utilizează sub formă de creme și unguente (simplu sau în combinații) indicate în varice și hemoroizi. De asemenea, se utilizează în loțiuni capilare pentru întărirea rădăcinii firului de păr.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. Brizi C, Santulli C, Micucci M, Budriesi R, Chiarini A, Aldinucci C, Frosini M. Neuroprotective Effects of Castanea sativa Mill. Bark Extract in Human Neuroblastoma Cells Subjected to Oxidative Stress. J Cell Biochem. 2016 Feb;117(2):510-20. doi: 10.1002/jcb.25302. Epub 2015 Sep 3. PMID: 26240013.
4. Dashtdar M, Dashtdar MR, Dashtdar B, Shirazi MK, Khan SA. In-Vitro, Anti-Bacterial Activities of Aqueous Extracts of Acacia catechu (L.F.)Willd, Castanea sativa, Ephedra sinica stapf and shilajita mumiyo Against Gram Positive and Gram Negative Bacteria. J Pharmacopuncture. 2013 Jun;16(2):15-22. doi: 10.3831/KPI.2013.16.014. PMID: 25780663; PMCID: PMC4331960.
5. Micucci M, Ioan P, Aldini R, Cevenini M, Alvisi V, Ruffilli C, Chiarini A, Budriesi R. Castanea sativa Mill. extract contracts gallbladder and relaxes sphincter of Oddi in guinea pig: a natural approach to biliary tract motility disorders. J Med Food. 2014 Jul;17(7):795-803. doi: 10.1089/jmf.2013.0090. Epub 2014 Mar 21. PMID: 24654975.
6. Micucci M, Budriesi R, Aldini R, Fato R, Bergamini C, Vivarelli F, Canistro D, Bolchi C, Chiarini A, Rizzardi N, Pallavicini M, Frosini M, Angeletti A. Castanea sativa Mill. bark extract cardiovascular effects in a rat model of high-fat diet. Phytother Res. 2021 Apr;35(4):2145-2156. doi: 10.1002/ptr.6967. Epub 2020 Dec 8. PMID: 33295076.
Cu fitoterapia în concediu
Este vară, majoritatea plecăm în concedii cu familiile pentru a ne desprinde de rutina zilnică și a ne relaxa. Dar, de multe ori, expunerea la alte condiții de viață ne pune față în față cu evenimente nedorite.
Dintre acestea, cele mai frecvente pe care le putem menționa sunt: insolația, arsurile solare și gastro-enterocolitele.
Insolația
Expunerea la soare are multe beneficii pentru sănătatea noastră, dacă ar fi să amintim doar de sintetizarea vitaminei D, efectele antidepresive și ameliorarea unor afecțiuni dermatologice.
Expunerea exagerată, în anumite intervale orare, fără creme și echipament de protecție ne poate aduce numeroase neplăceri. Este bine de știut că putem apela și la ajutorul plantelor în cazul unor asemenea incoveniente.
În cazul unei expuneri prelungite la căldură și la razele solare, sistemul de termoreglare al organismului nu mai funcționează corespunzător iar temperatura corpului începe să crească. Apar semne și simptome precum cefalee, amețeli, greață, vărsături, oboseală, dureri și crampe musculare, transpirație, hipertermie, deshidratare cu senzație de sete. Vorbim în acest caz de așa-numita epuizare termică.
Dacă nu se intervine în această etapă, se instalează insolația propriu-zisă, care reprezintă o urgență medicală, cu semne și simptome precum: absența transpirației, respirație rapidă, creșterea pulsului, stare confuzională ce poate merge până la pierderea cunoștinței, convulsii, tegumente uscate și fierbinți, temperatură peste 40 ̊C.
Măsurile clasice care se iau în această situație sunt:
- dezbrăcarea și așezarea persoanei într-un loc umbros, răcoros
- încetarea oricărei activități, odihnă
- hidratarea
- răcirea corpului prin comprese/băi cu apă călâie.
Pe lângă acestea, putem apela la ajutorul plantelor medicinale:
- înlocuirea lichidelor pierdute prin transpirație cu infuzii reci din plante medicinale precum tei, roiniță, rozmarin, scoarță de salcie, ceai verde; infuzia se bea des, cu înghițituri mici
- în cazul migrenelor, cefaleei: infuzie de păducel, talpa gâștei, valeriană, levănțică, hamei, gingko biloba, roiniţă, rozmarin
- în loc de infuzie se pot folosi extracte gemoterapice din muguri de coacăz negru, scoarță de salcie, măceș – administrate în apă plată rece
- comprese cu infuzie la temperatură mai scăzută decât cea a corpului (dar nu rece) din diferite plante precum: mentă, lavandă, mușețel; aceste infuzii se pot pulveriza pe corp cu ajutorul unui dispozitiv cu pulverizator
Arsurile solare
Arsurile solare reprezintă semnul că organismul a fost expus prea mult timp la soare. Ele sunt de mai multe grade și depind de tipul de piele, intensitatea soarelui și timpul de expunere la soare. Persoanele cu pielea deschisă la culoare sunt mai predispuse arsurilor solare.
Hidratarea și sfaturile generale prezentate la capitolul despre insolație sunt valabile și în cazul arsurilor solare.
În cazul arsurilor se recomandă aplicarea pe piele a unor loțiuni hidratante și emoliente. Loțiunile clasice pot fi înlocuite cu succes prin:
- comprese cu infuzie rece din gălbenele, mușețel, pătlagină, tei, nalbă, tătăneasă
- spray cu aloe (ținut la rece)
- spray cu argint coloidal sau apă termală (ținut la rece)
- apă de hamamelis, levănțică sau albăstrele pulverizată cu ajutorul unui dispozitiv cu pulverizator (de asemenea, rece)
- ulei vegetal (morcov, germeni de grâu, cocos, avocado, argan, măsline) amestecat cu uleiuri esențiale: tămâie, smirnă, cedru, mentă, mușețel
- cataplasme cu cartof crud, castravete, foi de varză zdrobite (în cazul în care nu avem leziuni)
- gel de arnică (ținut la rece)
Intern, se recomandă consumul de infuzii reci din plantele medicinale menționate la insolație, extractele gemoterapice de coacăz negru, salcie.
Legat de alimentație, se recomandă consum de fructe și legume proaspete și evitarea mâncărurilor greu digerabile.
! Nu se aplică pe piele și nici nu se consumă ceai, tinctură sau ulei de sunătoare dacă persoana se va expune în următoarea perioadă la soare! Deși are un efect calmant, este o plantă fotosensibilizatoare.
Gastro-enterocolite
Enterocolitele sunt și ele un bau-bau al concediilor reușite. Ele apar în urma infecției cu diferite bacterii, virusuri, ciuperci sau paraziți și se transmit relativ ușor de la o persoană la alta, în special prin mâini nespălate. Se manifestă prin diaree, stări de greață, vărsături, crampe abdominale, febră, stare generală alterată. Enterocolitele sunt mai frecvente vara, apărând datorită preparării termice necorespunzătoare a alimentelor, depozitării necorespunzătoare a alimentelor, consumului de apă contaminată.
Trebuie așadar să respectăm normele de igienă în primul rând și să nu consumăm alimente din surse nesigure.
În ce privește măsurile alternative pe care le putem lua:
- probiotice (se poate începe administrarea lor cu o săptămână înainte de plecarea în concediu)
- extract din mădițe de afin și merișor, extract din frunze de măslin, extract din semințe de grapefruit, extract din muguri de nuc
- infuzie de mentă, afine, scoarță de stejar, cimbrișor, busuioc
- ulei esențial de mentă, cuișoare, cimbru, arbore de ceai (tea-tree), oregano (dizolvate într-un ulei vegetal și aplicate extern prin masarea abdomenului în sens invers acelor de ceasornic; intern, se administrează doar la recomandarea unui specialist)
- consum de fructe precum afine, ananas, gutui
- pudră de carob (roșcove)
dr. Cristina Munteanu