Frenul la bebeluși – ce rol are și de ce e important să fie evaluat din timp?
Frenul este un țesut subțire, dar esențial, care poate influența dezvoltarea orală, hrănirea și chiar vorbirea copilului.
Există două tipuri principale de frenuri:
🔹 Frenul lingual – leagă limba de baza gurii.
🔹 Frenul labial – leagă buza superioară de gingia maxilarului.
Cel mai frecvent, problemele apar din cauza unui fren lingual scurt (anchiloglosie), care limitează mișcarea limbii și afectează funcții esențiale precum suptul, vorbirea, masticația, respirația sau igiena orală.
Frenul lingual începe să se formeze în viața intrauterină, în primele săptămâni de dezvoltare fetală, când țesuturile limbii și planșeului bucal se diferențiază. Normal, pe măsură ce dezvoltarea continuă, frenul se subțiază pentru a permite mobilitatea limbii. În unele cazuri însă, frenul rămâne prea scurt sau prea gros, ceea ce poate restricționa mobilitatea limbii.
Cum se recunoaște un fren lingual scurt?
La un bebeluș, diagnosticul unui fren lingual scurt este mai dificil de realizat decât la un copil mai mare, pentru că bebelușul nu poate colabora activ, iar semnele sunt mai subtile.
Totuși, există câteva semne care pot sugera prezența unui fren scurt:
- Limba are formă de inimă sau bifurcată la vârf când bebelușul plânge sau scoate limba
- Limitarea mișcării limbii: limba nu poate fi scoasă din gură sau nu atinge palatul (cerul gurii)
- Limba pare „lipită” de baza gurii — nu se ridică liber
- Dificultăți în mișcarea laterală a limbii, observabile în timpul plânsului sau examinării
- Sunete ciudate în timpul suptului (click-uri)
- Semne de frustrare la hrănire, agitație sau oboseală la supt
La copilul mai mare, care colaborează cu examinatorul, un fren lingual scurt poate fi identificat prin următoarele semne:
- Imposibilitatea de a scoate limba dincolo de dinții incisivi inferiori
- Limba nu se poate ridica spre cerul gurii
- Limba nu se poate mișca lateral
Ce simptome pot indica o problemă legată de fren?
Atunci când aceste frenuri sunt prea scurte, groase sau tensionate, pot apărea anumite simptome.
Simptomele sunt și ele diferite în funcție de tipul frenului, de severitatea limitării și de vârsta copilului:
La bebeluși, încă din primele zile de viață:
- Dificultăți la alăptare: suptul este ineficient, bebelușul obosește repede, scapă sânul frecvent, se atașează dificil, refuză/se enervează la sân sau la biberon, obosește repede la supt, nu ia bine în greutate, formarea unei „bătături” pe buza bebelușului
- Ingestia excesivă de aer în timpul suptului – faptul că bebelușul înghite mult aer în timpul mesei poate duce la: colici, gaze, reflux gastroesofagian, sughiț frecvent și agitație. Mulți bebeluși sunt tratați pentru „probleme digestive” fără a ne gândi că frenurile și poziția limbii pot avea un rol în aceste probleme!
- Dureri pentru mamă în timpul alăptării – bebelușul are „probleme de atașare la sân”, ceea ce îi creează mamei răni (ragade) sau bebelușul face uneori acea bubiță tip bătătură pe buza superioară
- Somn agitat, hrăniri frecvente și nesatisfăcătoare
La copilul mai mare:
- Dificultăți la vorbire: frenul lingual scurt poate afecta mai târziu pronunția și articularea anumitor sunete, în special consoane
- Dificultăți în igiena bucală: limba nu curăță eficient cavitatea bucală, favorizând apariția cariilor
- Probleme dentare – diasteme (strungărețe) între incisivii centrali superiori, mușcătură incorectă (malocluzie) sau dezvoltare asimetrică a maxilarelor
- Masticație și deglutiție deficitare, uneori asociate cu respirație orală
- Alte probleme: respiratorii și tulburări de somn (sforăit, obstrucție respiratorie, apnee)
Evaluarea timpurie înseamnă prevenție eficientă
Este important să consultați un medic pediatru, ORL sau un stomatolog dacă suspectați că copilul dumneavoastră are fren lingual scurt.
Astăzi, tot mai mulți specialiști recomandă evaluarea frenurilor imediat după naștere sau în primele săptămâni de viață, mai ales în prezența unor dificultăți de hrănire.
Cu o diagnosticare corectă în primele zile sau săptămâni după naștere se pot preveni complicațiile pe termen lung.
Tratament
Tratamentul frenului lingual scurt se realizează printr-o procedură chirurgicală simplă, numită frenectomie. Aceasta presupune îndepărtarea frenului lingual scurt, ceea ce permite limbii să se miște liber. În timpul procedurii, sângerarea este minimă, de obicei doar câteva picături, care se opresc spontan sau prin aplicarea unei presiuni ușoare, de scurtă durată. Bebelușii pot fi alăptați imediat după intervenție, fără probleme.
Pe lângă frenectomie, mai există și procedura numită frenoplastie (frenuloplastie), o intervenție chirurgicală mai complexă, recomandată în cazul în care limba este fixată strâns de planșeul bucal.
dr. Cristina Munteanu
Umbre pe zâmbetul copilului: Cum recunoaștem și abordăm anxietatea și depresia la vârste mici?
Viața emoțională a copiilor și adolescenților este complexă, anxietatea și depresia putând lua uneori forma unor umbre care le fură zâmbetul și bucuria.
Ca părinți sau specialiști, avem responsabilitatea de a identifica semnele timpurii ale acestor tulburări și de a interveni pentru a le oferi suportul de care au nevoie.
Diferențe între copii și adolescenți
La adolescenți, manifestările anxietății și depresiei sunt mai apropiate de cele ale adulților, ceea ce le face uneori mai ușor de recunoscut și diagnosticat. Pe de altă parte, la copii, simptomele sunt adesea mascate în spatele unor comportamente sau manifestări fizice, ceea ce face diagnosticul mai dificil.
Un adolescent care petrece ore întregi în camera sa, refuză să vorbească sau pare să fi pierdut bucuria din ochi poate trăi o furtună emoțională de fapt.
La copii, semnele pot include schimbări inexplicabile în comportament, refuzul de a se despărți de părinți sau manifestări somatice precum durerile de burtă sau de cap fără cauze medicale.
Cum recunoaștem anxietatea și depresia?
Copiii nu exprimă întotdeauna ce simt prin cuvinte. În schimb, comportamentele lor sunt adesea indicii puternice ale stării lor emoționale.
Semne frecvente la copii:
- Tulburări somatice:
- dureri de burtă sau de cap repetate, greață, vărsături – fără o cauză medicală evidentă
- oboseală persistentă
- Probleme de somn:
- dificultăți în a adormi, treziri frecvente sau coșmaruri
- Schimbări de comportament:
- pierderea interesului pentru activități preferate
- copilul refuză să încerce lucruri noi
- accese de furie inexplicabile, tantrumuri sau schimbări bruște de dispoziție
- sensibilitate crescută la interacțiunile sociale
- conflicte frecvente cu frații sau la școală
- Atașament excesiv:
- refuzul de a rămâne singur
- teama de a se despărți de părinți
- teama constantă de abandon, cereri constante de reasigurare („Mă iubești?”, „Fac bine?”, „Ți-e dor de mine?”)
- Comportamente repetitive:
- rosul unghiilor, rosul părului, mușcatul buzelor/obrajilor, zgâriatul pielii sau alte ticuri
- Schimbări în apetit:
- lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, mâncat excesiv
Semne frecvente la adolescenți:
- Izolare socială:
- refuzul de a petrece timp cu prietenii sau familia
- Probleme școlare:
- scăderea performanțelor școlare, dificultăți de concentrare, absențe frecvente
- Gânduri de inutilitate sau devalorizare:
- sentimente persistente de vinovăție, inutilitate sau lipsă de speranță
- Comportamente auto-vătămătoare:
- tăieturi, zgârieturi sau alte gesturi care indică un strigăt de ajutor
- Lipsa bucuriei:
- absența entuziasmului față de activități care în trecut le aduceau plăcere
- Atacuri de panică
Toate aceste semne pot varia în intensitate și frecvență, dar sunt un semnal de alarmă atunci când persistă o perioadă mai lungă de timp.
Cum abordăm aceste tulburări?
Abordarea anxietății și depresiei la copii și adolescenți necesită empatie, răbdare și colaborare între părinți, medici și psihoterapeuți.
Rolul părinților:
- Ascultarea activă:
- ascultați nu doar cu urechile, ci și cu inima: copiii vorbesc adesea prin gesturi, diferite comportamente și ne ,,vorbesc” chiar prin tăcere
- Acordarea de timp:
- cele mai mari conversații pot porni din momentele mici: o plimbare, o îmbrățișare, un „Sunt aici pentru tine.”
- Crearea unei rutine:
- un program regulat de somn, o alimentație sănătoasă și activități în aer liber pot face minuni pentru echilibrul emoțional
- Cererea de ajutor:
- a cere sprijinul unui specialist nu este un semn de slăbiciune, ci un act de iubire
Rolul specialiștilor:
Medicul pediatru ascultă cu atenție părintele și copilul și exclude eventualele cauze fizice ale acestor stări.
În continuare, psihoterapia este o cale esențială pentru a ajuta copiii să înceapă să-și înțeleagă emoțiile.
Printre metodele utilizate frecvent în psihoterapie se numără:
- Terapia prin desen: copiii își pot exprima emoțiile prin culori și imagini, creând un spațiu de siguranță pentru a discuta teme dificile
- Modelajul cu lut: această metodă le permite celor mici să dea o formă concretă sentimentelor lor, reducând tensiunea emoțională și stimulând creativitatea
- Sandplay therapy (jocul în lădița cu nisip): copiii creează lumi miniaturale în lădița cu nisip, explorând simboluri și povești care reflectă starea lor interioară
- Jocuri de rol și teatru terapeutic: aceste activități îi ajută să exerseze soluții pentru situațiile care îi neliniștesc, într-un mod interactiv și non-invaziv
- Tehnici de relaxare: exercițiile de respirație și meditația ghidată pot contribui la reducerea anxietății și la îmbunătățirea concentrării
Aceste tehnici creative și expresive le oferă copiilor un mediu sigur în care să își exprime emoțiile și să exploreze soluții pentru provocările cu care se confruntă. Ele sunt adaptabile și pot fi integrate în planuri terapeutice personalizate, în funcție de nevoile fiecărui copil.
Anxietatea și depresia nu sunt doar cuvinte mari, ci realități care pot fi depășite. Cu dragoste, răbdare și ajutorul potrivit, copiii și adolescenții pot reveni la un echilibru emoțional și se pot bucura de copilărie și adolescență. Ei au nevoie de noi – nu doar de lucruri materiale, ci de prezența noastră autentică, de căldura și sprijinul nostru necondiționat.
Semnalele nu trebuie ignorate. Fiecare gest, fiecare tăcere sau schimbare de comportament poate fi un strigăt de ajutor.
Ascultați-i, fiți alături de ei în momentele dificile și, atunci când este necesar, apelați cu încredere la specialiști.
Vindecarea este posibilă, iar împreună putem transforma umbrele în zâmbete și lacrimile în râsete.
dr. Cristina Munteanu
medic specialist pediatru
psihoterapeut
Gastroenterocolita și enterovirozele la copii: cauze, prevenție și tratamente alternative
Ce sunt gastroenterocolita și enterovirozele?
Aș dori în primul rând să definesc acești termeni, care nu sunt sinonimi.
Gastroenterocolita reprezintă inflamația tractului digestiv, manifestată prin simptome precum diaree, vărsături, febră și dureri abdominale. Ea poate fi cauzată de infecții virale, bacteriene, parazitare sau de consumul de alimente contaminate.
Enterovirozele, pe de altă parte,sunt infecții virale cauzate de enterovirusuri, care afectează în principal intestinul, dar pot produce și simptome sistemice.
Cauze frecvente ale acestor afecțiuni
- Infecții virale: Rotavirus, Norovirus, Adenovirus, Enterovirusuri ș.a.
- Infecții bacteriene: Escherichia coli, Salmonella, Campylobacter ș.a.
- Infecții parazitare: Giardia lamblia, Ascaris lumbricoides ș.a.
- Factori alimentari: alimente și apa contaminate
Factori predispozanți
- Imunitatea scăzută (în special în convalescența unor boli precum gripa, varicela etc.)
- Frecventarea grădinițelor, școlilor, locurilor aglomerate, unde riscul de contaminare este crescut
Prevenție: Cum ne putem proteja de gastroenterocolite și enteroviroze?
Igiena
- Spălarea mâinilor cu apă și săpun înainte de mese și după folosirea toaletei
- Igiena riguroasă a suprafețelor și a obiectelor utilizate frecvent
Alimentație sigură
- Evitarea consumului alimentelor crude, din surse nesigure sau insuficient preparate
- Evitarea consumului apei care nu provine din surse verificate
Educație
- Învățarea copiilor să nu-și pună mâinile murdare în gură și să nu mănânce fără să se spele înainte pe mâini, să nu bea/mănânce după alte persoane, să respecte ideea obiectelor personale de îngrijire
Simptomele gastroenterocolitelor și enterovirozelor
Aceste afecțiuni au un impact semnificativ asupra tractului digestiv și, uneori, asupra stării generale a copilului. Gastroenterocolita și enterovirozele debutează, de obicei, brusc, în plină stare de sănătate, iar simptomele pot varia de la forme ușoare, care se rezolvă cu regim igieno-dietetic, până la manifestări severe, care necesită intervenție medicală.
Simptome frecvente:
- Diaree:
- De obicei apoasă, frecvent asociată cu prezența mucusului în scaun
- În cazul infecțiilor bacteriene, poate apărea sânge în scaun
- Vărsături:
- Sunt un simptom comun, mai ales la debutul bolii
- Pot fi frecvente și pot contribui la deshidratarea organismului
- Dureri abdominale:
- Crampele abdominale pot fi moderate sau severe și pot însoți episoadele de vărsături sau diaree
- Febră:
- Apare de obicei în infecțiile virale sau bacteriene și poate fi însoțită de frisoane
- Lipsa poftei de mâncare:
- Copilul poate refuza alimentele și chiar lichidele, ceea ce crește riscul de deshidratare
- Stare generală alterată:
- iritabilitatea, oboseala excesivă sau letargia sunt frecvent întâlnite, mai ales la copiii mici
- dureri de cap, dureri musculare
- Semne de deshidratare ușoară:
- Sete crescută, buze ușor uscate, urină mai puțină decât de obicei (copilul udă mai puține scutece sau merge mai rar la toaletă pentru a urina)
Semnele de gravitate sau când să ne îngrijorăm
Există câteva semne clare care indică faptul că boala nu poate trece de la sine și necesită consult medical imediat:
- Deshidratare severă:
- Gura și buzele foarte uscate, absența lacrimilor la plâns, piele rece sau lipsită de elasticitate, urinare extrem de redusă sau absentă (mai puțin de o dată la 8 ore) și urină închisă la culoare
- la sugari: deprimarea fontanelei
- Febră mare și persistentă:
- Temperatură mai mare de 39°C, care nu cedează sau cedează foarte greu la antitermice
- Scaune cu sânge sau puroi:
- Sugerează o posibilă infecție bacteriană cu Salmonella sau Shigella, de exemplu
- Letargie extremă:
- Copilul este somnolent, greu de trezit sau refuză complet să bea lichide
- Episoade de vărsături constante:
- Mai mult de 10 episoade de vărsături într-o zi, care împiedică administrarea oricărui lichid
- Convulsii:
- Pot apărea în caz de febră foarte mare sau deshidratare severă
- Durere abdominală intensă:
- Dacă este localizată și persistentă, ar putea indica complicații, precum apendicita sau ocluziile intestinale
Aceste semne indică necesitatea unei evaluări medicale rapide, mai ales la copiii mici, unde deshidratarea poate surveni rapid și poate deveni periculoasă.
Tratamente și remedii
Tratamentul clasic include administrarea sărurilor de rehidratare, a medicamentelor simptomatice (antivomitive, antidiareice, antitermice), probioticelor și, uneori, administrarea de antibiotice pentru infecțiile bacteriene dovedite. Însă, tot mai mulți părinți optează pentru soluții naturale, mai blânde pentru organism.
Repausul digestiv
Prima și cea mai importantă măsură în cazul apariției vărsăturilor este repausul digestiv.
Dacă copilul a vomitat, nu îi dăm nimic să bea sau să mănânce în următoarea oră. Este cea mai importantă măsură! Se creează altfel un reflex de vomă care va fi oprit foarte greu.
Administrarea raționalizată a sărurilor de rehidratare sau a apei
După repausul de 1 oră vom începe să administrăm copilului apă sau săruri de rehidratare, în cantitate mică, la interval de 5-10 minute.
Putem administra lichidele, în funcție de vârstă, cu lingurița, seringa, biberonul, cană cu pai, cană normală. Este important să dăm cu guri mici și să nu lăsăm copilul să bea o cantitate mare de lichid o dată.
Dacă am avut un singur episod de vărsătură putem administra apă sau ceai. Dacă însă vorbim de mai multe episoade de vărsătură și de pericolul deshidratării, vom începe cu sărurile de rehidratare.
Reluarea alimentației solide
Dacă se tolerează lichidele și după 2-3 ore de administrare raționalizată a acestora copilul nu a mai vărsat, putem începe cu administrarea de mâncare. De principiu vom administra întâi lucruri uscate, să absoarbă acidul gastric din stomac: pâine prăjită, grisine, biscuiți (simpli, fără cremă). Dacă le tolerează și copilul dorește, cere, putem da mâncare de regim, adică alimente ușor de digerat, fierte, coapte sau preparate la abur. De regulă se preferă așa-numita dietă BRAT: banane, orez, mere și pâine prăjită, pentru a stabiliza tractul digestiv.
Nu vom administra legume și fructe proaspete, alimente grase, condimentate, prăjeli, creme, fast-food.
Dacă nu există vărsături, ci doar scaune diareice, vom administra aceleași alimente, doar că nu mai este necesar repausul digestiv, raționalizarea lichidelor și reluarea treptată a alimentației.
Copiii alimentați la sân vor fi alăptați în continuare. În cazul celor alimentați cu formule de lapte praf se recomandă continuarea alimentării cu formula respectivă, ținând cont de regulile de mai sus. Schimbarea formulei de lapte cu o formulă fără lactoză nu este indicată de rutină, ci doar în cazurile severe.
Tratamentul clasic presupune:
- Rehidratare orală: Săruri de rehidratare (ORS)
- Medicamente simptomatice: Antiemetice, antidiareice, antitermice (la recomandarea medicului), antispastice
- Antibiotice: Doar pentru infecțiile bacteriene confirmate
La acestea putem adăuga administrarea de probiotice pentru refacerea florei intestinale.
Tratamente alternative
Pe lângă tratamentul clasic este bine de știut că avem la îndemână o serie de tratamente alternative sau complementare.
Fitoterapia, gemoterapia și aromoterapia în tulburările gastro-intestinale
Mușețel
Mușețelul are proprietăți antiinflamatoare, calmante și antispasmodice, fiind eficient în reducerea durerilor abdominale și a inflamației tractului digestiv.
Poate fi folosit sub formă de infuzie, care este ușor acceptată de către copii și adulți și poate fi îndulcită cu puțină miere pentru cei mai mari de 1 an.
Pentru calmarea crampelor abdominale puteți amesteca câteva picături de ulei volatil de mușețel cu ulei de măsline sau cocos și masa ușor abdomenul.
Mentă
Menta este recunoscută din vechime pentru faptul că intervine în calmarea spasmelor intestinale, și reducerea senzației de greață.
La fel ca și mușețelul, poate fi folosită intern sub formă de infuzie sau extern, sub formă de masaj cu ulei volatil diluat într-un alt ulei vegetal.
Ghimbir
Ghimbirul este renumit pentru proprietățile sale antiemetice și antiinflamatoare. Ajută la reducerea balonării, grețurilor, vărsăturilor și stimulează digestia.
Ghimbirul poate fi consumat intern sub formă de infuzie, limonadă, ras și amestecat cu miere sau, extern, se poate apela la masajul abdominal cu ulei volatil.
Proprietățile sale au început să fie explorate de industria farmaceutică, astfel încât există numeroase picături, siropuri, acadele sau plasturi pe bază de ghimbir care pot fi utilizate cu succes în astfel de situații.
Afin
Afinele proaspete sau uscate, compotul și ceaiul de afine au proprietăți astringente și ajută la reducerea episoadelor de diaree. De asemenea, conțin antioxidanți care susțin recuperarea.
În episoadele de diaree, afinele consumate împreună cu iaurt sau kefir pot fi o gustare vindecătoare, combinând proprietățile dezinfectante și astringente ale afinelor cu conținutul în probiotice al iaurtului sau kefirului.
De asemenea, se găsesc în drogherii și farmacii siropuri, tincturi, gemoderivate, comprimate sau capsule cu extract de afine, extrem de benefice în afecțiunile ce presupun alterarea tranzitului intestinal.
Ananas
Ananasul conține bromelaină, o enzimă care susține digestia proteinelor și reduce inflamația tractului digestiv. De asemenea, ajută la hidratare datorită conținutului ridicat de apă. Poate fi consumat sub formă de suc proaspăt (diluat), compot sau bucățele mici. Există și comprimate digestive pe bază de extract de ananas și papaya, un alt fruct bogat în enzime digestive (papaină), contribuind la calmarea mucoasei intestinale inflamate și favorizând recuperarea organismului.
Ghindă
Ghinda este un remediu tradițional cu proprietăți astringente, eficientă pentru reducerea diareei și calmarea mucoasei intestinale. Se regăsește în numeroase preparate destinate enterocolitelor, de regulă în combinație cu cărbune medicinal, mentă, afin etc.
Băuturile tip Cola
Deși consumul de băuturi tip cola în gastroenterocolite este controversat, unele studii sugerează că acestea pot avea efecte benefice datorită conținutului de acid fosforic, care poate acționa ca antibacterian și antivomitiv. În cantități mici, băuturile tip cola pot reduce senzația de greață și pot contribui la rehidratare. Totuși, nivelul ridicat de zahăr poate agrava diareea, iar conținutul de cofeină nu este potrivit pentru copii mici. Utilizarea lor trebuie să fie o măsură de urgență, în cazurile în care alte soluții de rehidratare sau tratamente nu sunt disponibile.
Homeopatia în gastroenterocolite
Homeopatia oferă o abordare blândă și personalizată, adaptată fiecărui copil. Câteva din remediile frecvent utilizate în tulburările digestive includ:
- Arsenicum album: recomandat în diaree apoasă asociată cu greață și/sau vărsături, scaune cu senzație de arsură, stare de slăbiciune
- Nux vomica: indicat în cazul durerilor abdominale și senzației de greață și/sau vărsături după excese alimentare, diaree cu scaune apoase, nu foarte abundente
- Podophyllum: eficient pentru diareea apoasă, explozivă, în jet, însoțită de crampe abdominale și gaze
- Veratrum album: diaree apoasă, abundentă și explozivă cu crampe abdominale puternice; vărsături frecvente, cu deshidratare rapidă și senzație intensă de slăbiciune, paloare, transpirație rece
- China: diaree cu scaune lichide ce nu miros neplăcut, care pot conține resturi nedigerate; gazele emise sunt în schimb urât mirositoare; balonare severă; stare de slăbiciune marcată
- Ipeca: util în vărsături persistente, fără ameliorare după vărsătură
- Phosphorus: vărsături incoercibile, sete de apă rece, care este însă vomitată imediat ce se încălzește în stomac
Este important ca administrarea remediilor homeopate să fie făcută personalizat și la recomandarea unui medic.
Sprijinul emoțional
Un aspect adesea neglijat în gestionarea bolilor la copii este sprijinul emoțional. Părinții pot contribui semnificativ la recuperarea celor mici prin menținerea unui mediu calm și plin de înțelegere. Stresul și anxietatea părinților pot fi resimțite de copii, accentuând disconfortul acestora. Este important ca părinții să rămână răbdători, să ofere afecțiune și să fie alături de copil în timpul bolii. Activități liniștitoare, precum cititul unei povești sau simpla ținere în brațe, pot crea o atmosferă de siguranță, ajutând copilul să depășească mai ușor momentul dificil al unei gastroenterocolite.
Gastroenterocolita și enterovirozele sunt, așadar, afecțiuni frecvente în cazul tuturor categoriilor de vârstă, dar cu un tablou mai zgomotos atunci când este vorba de copii, și care pot fi gestionate eficient prin metode clasice de tratament, prin abordarea unor soluții naturale sau prin combinarea acestora.
Cu o igienă corespunzătoare și o atenție sporită la simptome, părinții pot reduce considerabil riscul complicațiilor și pot sprijini recuperarea rapidă a celor mici.
Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.
dr. Cristina Munteanu