Majoritatea antiperspirantelor au ca substanță de bază sărurile de aluminiu (clorura de aluminiu – AlCl3 sau clorhidratul de aluminiu – Al2Cl(OH)5). În momentul aplicării antiperspirantului, sărurile de aluminiu se dizolvă în transpirația sau umezeala axilei. Substanța dizolvată formează un gel, care creeză un fel de „dop” temporar în glanda sudoripară, reducând cantitatea de transpirație care ajunge la suprafața pielii. Sărurile de aluminiu sunt agenți antimicrobieni, controlând bacteriile de pe piele și reducând mirosurile neplăcute.
Nu s-a reușit încă să se demonstreze o legătură directă între aluminiul din antiperspirante și cancerul de sân, dar există tot mai multe voci care atrag atenția în acest sens și asupra acumulării acestei substanțe în țesutul mamar. În plus, vorbim de o incidență mare a cancerului de sân localizat în cadranul exterior superior al sânului, zonă situată în imediata vecinătate a axilei, fapt care ar putea fi corelat cu expunerea frecventă la sărurile de aluminiu din antiperspirante, cu atât mai mult cu cât aluminiul acționează ca un metaloestrogen.
Homemade deodorant made from coconut oil, sodium bicarbonate and peppermint oil foto: istockphoto.com
Studii efectuate pe țesut mamar sănătos și pe țesut mamar afectat de cancer au descoperit că în țesutul afectat de cancerul de sân concentrația de aluminiu era mai ridicată decât în țesutul sănătos.
Alte studii au demonstrat faptul că, în prezența aluminiului, celulele mamare suferă mutații ireversibile și că celulele mamare cultivate în laborator în prezența clorurii de aluminiu formează tumori mari și metastazează.
Piatra de alaun a fost intens mediatizată în ultimul timp și este recomandată ca înlocuitor natural al antiperspirantelor care conțin aluminiu, ca atare sau sub formă de pulbere în deodorantele homemade. Dar, piatra de alaun este de fapt același lucru, un antiperspirant pe bază de aluminiu, pentru că ea este o sare combinată de aluminiu și potasiu cu formula chimică KAl(SO₄)₂.
Alegeți deodorante cât mai naturale și fără aluminiu!
dr. Cristina Munteanu
O rețetă de deodorant natural, fără aluminiu, puteți găsi aici:
1. Darbre PD. Aluminium, antiperspirants and breast cancer. J Inorg Biochem. 2005 Sep;99(9):1912-9. doi: 10.1016/j.jinorgbio.2005.06.001. PMID: 16045991.
2. Exley C, Charles LM, Barr L et al. Aluminium in human breast tissue. J Inorg Biochem. 2007 Sep;101(9):1344-6. doi: 10.1016/j.jinorgbio.2007.06.005. Epub 2007 Jun 12. PMID: 17629949.
3. Mandriota SJ, Tenan M, Ferrari P, Sappino AP. Aluminium chloride promotes tumorigenesis and metastasis in normal murine mammary gland epithelial cells. Int J Cancer. 2016 Dec 15;139(12):2781-2790. doi: 10.1002/ijc.30393. Epub 2016 Sep 7. PMID: 27541736; PMCID: PMC5095782.
4. Mannello F, Tonti GA, Darbre PD. Concentration of aluminium in breast cyst fluids collected from women affected by gross cystic breast disease. J Appl Toxicol. 2009 Jan;29(1):1-6. doi: 10.1002/jat.1384. PMID: 18785682.
5. Romanowicz-Makowska H, Forma E, Bryś M et al. Concentration of cadmium, nickel and aluminium in female breast cancer. Pol J Pathol. 2011 Dec;62(4):257-61. PMID: 22246912.
6. Sappino AP, Buser R, Lesne L et al. Aluminium chloride promotes anchorage-independent growth in human mammary epithelial cells. J Appl Toxicol. 2012 Mar;32(3):233-43. doi: 10.1002/jat.1793. Epub 2012 Jan 6. PMID: 22223356.
foto: istockphoto.com Made from coconut oil, sodium bicarbonate, starch and essential oil
Ingrediente:
3 linguri ulei de cocos (aproximativ 70 g)
2 linguri bicarbonat de sodiu (aproximativ 20 g)
2 linguri amidon din porumb (aproximativ 20 g)
10 picături ulei esențial de arbore de ceai (sau salvie)
10 picături ulei esențial de bergamotă (sau un alt ulei la alegere)
Mod de preparare:
Bicarbonatul de sodiu și amidonul de porumb se pun într-un vas de sticlă și se amestecă bine, apoi se toarnă peste amestec uleiul de cocos topit în prealabil pe bain-marie și amestecăm până obținem o pastă de consistență groasă. La sfârșit adăugați uleiurile esențiale și mai amestecați puțin, apoi turnați amestecul într-un recipient de sticlă cu capac. Deodorantul obținut este de fapt o cremă-deodorant. Dacă amestecul obținut este prea sfărâmicios, mai adăugați puțin ulei de cocos. Dacă amestecul este prea lichid, mai adăugați puțin amidon.
Deodorantul se aplică pe pielea subrațului prin masaj ușor. Unele persoane la început poate se vor simți ciudat să aplice astfel deodorantul. Se pot prepara și deodorante mai solide (acestea conțin ceară de albine și unt de shea) sau lichide, dar rețetele sunt puțin mai elaborate.
Avantajul acestui deodorant este în primul rând cel al obținerii unui produs fără aluminiu. Un alt avantaj este cel al preparării unui deodorant economic, din ingrediente simple, care nu pătează hainele și care are în plus un efect antimicrobian.
Efectul antimicrobian este dat de uleiul de cocos și cel de arbore de ceai (tea tree) sau salvie, dar și de bicarbonatul de sodiu. Amidonul de porumb din compoziție are rolul de a absorbi din umezeala transpirației. Bicarbonatul de sodiu, pe lângă efectul predominant antifungic, neutralizează mirosurile neplăcute.
Ca și parfumant se poate alege un ulei esențial în funcție de mirosul preferat de fiecare: lavandă (are în plus și efect antiinflamator), bergamotă, lămâie, portocală, trandafir, iasomie, ylang-ylang, vanilie etc.
Varicela este una dintre cele mai cunoscute boli infecto-contagioase ale copilăriei. Ea este cauzată de virusul varicelo-zosterian, același virus care determină zona zoster la pacienții adulți. De obicei boala apare în mici epidemii, în colectivitățile de preșcolari și școlari, în perioada toamnă-primăvară. Sugarii sunt de obicei protejați în primele luni de viață (4-6) prin anticorpii transmiși transplacentar de la mamă sau prin alăptare.
Virusul varicelo-zosterian (care este un virus herpetic) pătrunde în organism pe cale aerogenă, respiratorie, prin inspirarea particulelor virale răspândite de o persoană contagioasă sau prin atingerea obiectelor contaminate cu secreții de la o persoană contagioasă (salivă, lichid din vezicule).
Odată pătruns în organism, virusul începe să se multiplice la nivelul mucoasei respiratorii, generând mai multe valuri de viremie (eliberarea virusului în sânge) care se manifestă prin pusee de febră, urmate de erupții la nivelul pielii și mucoaselor. Există și forme care evoluează fără febră sau doar cu subfebrilități.
Varicela este manifestarea unei prime infecții cu virusul varicelo-zosterian, virusul rămânând însă cantonat în ganglionii radiculari ai nervilor senzitivi pe toată durata vieții. În anumite condiții de scădere a rezistenței organismului, infecția latentă se poate reactiva, cu apariția unei erupții pe jumătate de corp (mai exact, pe dermatoamele nervului afectat), caracteristică pentru zona zoster.
Varicela cuprinde mai multe etape: incubația, perioada preeruptivă și perioada de erupție propriu-zisă.
foto: istockphoto.com
Incubația
Incubația în cazul varicelei durează între 10-21 zile. Contagiozitatea începe aproximativ din ultimele 5 zile ale incubației și se menține până când toate veziculele au ajuns la stadiul de cruste. Astfel, copiii răspândesc cu foarte mare ușurință virusul în ultimele zile ale incubației, când părinții nu știu că al lor copil urmează să facă varicelă.
Perioada preeruptivă
Debutul varicelei are loc cu simptome nespecifice precum: febră, lipsa poftei de mâncare, apatie, secreții nazale, dureri de gât, cap sau dureri musculare. În funcție de vârstă și de statusul imunitar al copilului, această perioadă poate lipsi sau poate dura între 1 și 7 zile.
Perioada eruptivă
Erupția apare în valuri, de obicei precedată de pusee febrile (generate de viremie), mai întâi pe trunchi, apoi pe membre și pe zona feței. De asemenea, erupția apare și pe pielea păroasă a capului, pe mucoase (buco-faringiană, conjunctivală, ano-genitală) și, în formele severe, pe organele interne.
Children hands with chicken pox, rash and blisters. foto: istockphoto.com
La momentul eruperii, pe piele apar mici pete roșii (macule) rotunde sau ovale, inegale, cu o dimensiune aproximativă de 2-5 mm. Ulterior, în următoarele câteva ore (6-12) petele roșii devin mai ieșite în relief (papule) și în alte câteva ore se transformă în mici beșicuțe cu lichid clar (vezicule), înconjurate de o zonă roșiatică. În următoarele zile, lichidul din vezicule începe să se resoarbă și are un aspect mai tulbure. Vezicula se deprimă treptat și se formează în 3-5 zile crusta. Crustele se detașează în aproximativ 7-10 zile, pielea din zona crustelor rămânând ușor depigmentată.
Erupția în valuri succesive determină astfel un caracter foarte variat al erupției, fapt care face ca pe corp să se găsească în același timp ,,bubițe” în diverse stadii de evoluție (de la macule, la papule, vezicule sau cruste).
Starea generală a copiilor este în general bună. În primele zile predomină disconfortul dat de tabloul febril, iar mai apoi caracterul pruriginos al erupției. În cazul erupției la nivelul mucoasei buco-faringiene, veziculele se sparg cu ușurință și ulcerează, fiind foarte dureroase și determinând copilul să refuze alimentația. În plus, acestea se pot suprainfecta cu ușurință.
Evoluția varicelei este în general bună, cu vindecare și dobândirea unei imunități durabile, uneori pentru toată viața. Un număr mic de pacienți pot face totuși complicații grave precum encefalită sau pneumonie. Din acest motiv este recomandat să păstrați legătura cu medicul copilului și să vă prezentați la consult dacă febra înaltă persistă mai mult de 3 zile, copilul are dureri puternice de cap, redoare de ceafă, îl deranjează lumina, varsă, are tulburări de limbaj sau de mers. Un alt motiv pentru consultul medical îl reprezintă răspândirea erupției în zona ochilor, modificarea aspectului veziculelor, lichidul din interior devenind purulent, veziculele crescând în volum sau unindu-se.
Tratament
Pacienții cu varicelă se izolează la domiciliu pentru o perioadă de aproximativ 2 săptămâni. În general, la copiii fără alte probleme de sănătate, nu este necesară spitalizarea.
Alimentația va fi una ușoară, constând din alimente moi, pasate, pireuri, iaurturi, pentru a putea fi consumate în cazul ulcerațiilor bucale. Aport lichidian corespunzător: supe, ciorbe, supe cremă, ceaiuri, limonadă, sucuri din fructe și legume proaspete.
În caz de febră cu stare generală proastă se pot administra antitermice. Se vor evita aspirina la copii (risc de sindrom Reye) și, de asemenea, ibuprofenul. Ibuprofenul poate duce la complicații supurative sau necrotice severe ale pielii și ale țesutului celular subcutanat (să nu uităm de erupțiile de pe mucoase!).
Calmarea mâncărimilor provocate de erupții se face prin administrare de antihistaminice și aplicarea locală a unor creme sau loțiuni calmante. Unghiile vor fi tăiate scurt pentru a evita leziunile produse prin scărpinare (leziuni de grataj) și infectarea lor.
Tratamentul antiviral este indicat doar pacienților cu imunodeficiențe sau forme severe.
Profilaxia se poate realiza prin intermediul vaccinului antivirus varicelo-zosterian.
Remedii naturale
O serie de remedii naturale pot fi folosite pentru a trece cu ușurință peste infecția cu virusul varicelo-zosterian:
– extractul din muguri de coacăz negru are efect antiinflamator și calmează erupția și mâncărimile provocate de aceasta
– extractul din mlădițe de lemn câinesc are un efect antiinflamator pe mucoase și contribuie la regenerarea acestora
Pentru erupțiile de pe piele:
– băi scurte în apă în care se adaugă infuzie de gălbenele, infuzie de salvie, bicarbonat de sodiu sau făină din fulgi de ovăz: bicarbonatul și fulgii contribuie la calmarea mâncărimilor, iar infuziile au efect reepitelizant, antiviral și antibacterian
foto: istockphoto.com
– spray cu gel de aloe vera, apă termală sau extract hidrogliceric de propolis (fără alcool)
– putem aplica pe zonele de erupție un unguent preparat din ulei de cocos, bicarbonat de sodiu și o picătură de ulei esențial de mentă
– un alt unguent se poate prepara din ulei de cocos, pudră de argilă și o picătură de ulei din arbore de ceai
Pentru erupțiile de pe mucoase:
– gargară cu apă cu bicarbonat de sodiu
– gargară cu un amestec din ceai de gălbenele, salvie, levănțică și nalbă
– infuzia din plantele amintite poate fi turnată într-un recipient tip spray cu care se pulverizează periodic mucoasa bucală
– spray cu extract hidrogliceric de propolis (fără alcool)
– în cazul leziunilor apărute pe mucoasa ano-genitală se pot face băi de șezut cu infuzie călduță din plantele amintite, în care putem adăuga și bicarbonat de sodiu
Mituri sau de la pacienți adunate….
foto: istockphoto.com
Spălarea copilului este contraindicată!
Dimpotrivă, igiena previne suprainfectarea veziculelor. Trebuie doar evitate băile prelungite și frecarea corpului cu prosopul după spălare, pentru a nu rupe veziculele. De aceea, sunt mai recomandate dușurile scurte și uscarea corpului prin tamponare ușoară cu prosopul.
Purtarea de haine roșii grăbește vindecarea!
Potrivit cromoterapiei, culoarea roșie contribuie la îmbunătățirea stării generale, dar este contraindicată în febră și erupții deoarece stimulează creșterea temperaturii corpului.
Deci nu contează în ce culoare îi îmbrăcați pe copii, este important ca hainele să fie comode, din fibre naturale, pentru a lăsa pielea să respire și să nu se supraîncălzească.
Copilul nu are voie să iasă deloc afară
Izolarea la domiciliu se recomandă pentru limitarea răspândirii bolii și în principal pentru evitarea contactului cu femeile însărcinate (care nu au avut varicelă și nu sunt vaccinate), cu sugarii mici neimunizați sau cu persoane ce suferă de imunodeficiențe. Copilul poate fi scos însă afară în curte să se joace dacă nu intră în contact cu alți copii/persoane. Reținem: restricția ieșirii se face pentru a nu răspândi infecția și a nu infecta alte persoane, în special grupele cu risc. Virusul este puțin rezistent în mediul înconjurător.
Varicela se face o singură dată în viață
Există situații când imunitatea lăsată de varicelă nu este pe viață și adulții (sau copiii mai mari) pot face din nou varicelă, deși au avut în copilărie. Cel mai frecvent însă, adulții care au avut varicelă fac zona zoster.
Vaccinul te scapă de varicelă
Vaccinarea nu oferă protecție 100%. Ajută organismul să facă o formă mai ușoară de varicelă, fără complicații.
Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă
1. Alexandru Crișan (coord.), Curs de boli infecțioase, Ed. de Vest, Timișoara, 2015, p. 51-55.
2. Doina Anca Pleşca (coord.), Tratat de pediatrie, Ed. MEDICHUB MEDIA, București, 2021, p.788-789.
3. Nelson, Textbook of Pediatrics,18th edition, p. 1366-1372.
4. Mikaeloff Y, Kezouh A, Suissa S. Nonsteroidal anti-inflammatory drug use and the risk of severe skin and soft tissue complications in patients with varicella or zoster disease. Br J Clin Pharmacol. 2008 Feb;65(2):203-9. doi: 10.1111/j.1365-2125.2007.02997.x. Erratum in: Br J Clin Pharmacol. 2010 Jun;69(6):722. PMID: 18251759; PMCID: PMC2291221.
Caucasian Three years old sitting in his potty expressing constipation. foto: istockphoto.com
Ce este constipația?
Este o tulburare a tranzitului intestinal care dă bătăi de cap multor părinți în primii ani de viață ai copiilor și reprezintă deseori un motiv de prezentare la medic.
Cum se manifestă constipația?
scaune tari și dificil de evacuat
mai puțin de 2 scaune pe săptămână
dureri de burtă
impactare fecală
scaune cu diametru mare, care blochează vasul de toaletă
eliminarea scaunelor în locuri nepotrivite (incontinență fecală/encoprezis).
trecerea de la un tip de alimentație la altul (de la lapte matern la lapte praf, diversificarea, introducerea laptelui de vacă)
hidratare necorespunzătoare (consum insuficient de lichide mai ales pe perioada verii, febră)
anumite medicamente (calciu, fier, vitamina D, anticonvulsivante, antiacide)
stres, tulburări emoționale
încercarea de a forma reflexul de defecare (trecerea de la scutec la oliță)
anumite afecțiuni (diabet, hipotiroidism, malformații ano-rectale).
Constipația poate fi:
– ocazională sau cronică
– funcțională sau organică.
Constipația organică apare ca urmare a unor afecțiuni de organ:
hipotiroidism
boala Hirschprung (megacolon congenital)
malformații la nivel anal sau rectal (stenoze, stricturi)
afecțiuni la nivel anal sau rectal (abcese, fisuri)
traumatisme ale coloanei
leziuni medulare, spina bifida
anomalii la nivelul mușchilor abdominali
alergie la proteinele laptelui de vacă
neurofibromatoză ș.a.
Constipația funcțională nu are legătură cu afectarea vreunui organ, ea poate fi legată de:
administrare insuficientă de lichide
schimbarea mediului copilului sau a persoanei care se ocupă de acesta
anumite tulburări emoționale
sedentarism
dietă restrictivă în cazul unor boli (enterocolite)
deprinderea utilizării oliței/toaletei
reținerea materiilor fecale la grădiniță/școală/alt mediu decât cel de acasă.
Constipația ocazională presupune eliminarea unui scaun tare întâmplător, în timp ce constipația cronică presupune persistența scaunelor tari (mai puțin de 2 pe săptămână) și a celorlalte semne enumerate mai sus pe o perioadă mai mare de 4 săptămâni.
În constipația cu afectare organică, deși se intervine pentru corecția dietei și a factorilor emoționali, scaunele tari și dificil de eliminat persistă.
În încercarea de a ușura clasificarea scaunelor și a tipurilor de constipație există câteva criterii și scale specifice pe care le utilizează medicii pediatri și pediatrii gastroenterologi, și anume: criteriile ROMA IV și Scala formei scaunului Bristol.
Scala Bristol
Bristol stool chart with medicine description of human excrement at health stomach and diseases of digestion. foto: istockphoto.com
Criteriile ROMA IV
Complicații
Evacuarea dificilă și prelungită a scaunelor tari duce în timp la apariția unor complicații:
hemoroizi
fisuri anale
hemoragii
prolaps rectal
hernie abdominală
incontinența fecală.
Nu tratăm efectul! Trebuie descoperită cauza!
foto: istockphoto.com
Stimularea în exces prin supozitoare, microclisme, administrare de laxative va contribui în final la apariția sindromului colonului leneș. Organismul nu va mai funcționa optim de unul singur, ci va aștepta să fie ,,ajutat”, reflexul de defecație poate dispărea. Deci, încercând să rezolvăm problema, nu vom face altceva decât să o agravăm. Din acest motiv, se recomandă prezentarea la medic pentru depistarea cauzei constipației și tratarea ei corespunzătoare.
Pe de altă parte, atunci când avem un copil care reține materiile fecale, mucoasa colonului absoarbe apa din materiile fecale, acestea devenind și mai tari și mai greu și dureros de evacuat. Se creează astfel un cerc vicios, copilul refuzând să evacueze materiile fecale din cauza durerii, iar reținându-le vor fi și mai greu de evacuat. Acumularea materiilor fecale în rect va determina în plus scăderea motilității intestinale.
Nu stimulăm defecarea cu ajutorul termometrului!
O practică destul de mult folosită în cazul bebelușilor, din categoria sfaturilor ,,băbești”, este stimularea defecației cu ajutorul termometrului. Mamele se sperie dacă sugarul nu face scaun 1 sau 2 zile și apelează deseori la această metodă. Sau au impresia că prin urgentarea scaunului se diminuează colicile copilului.
Din nefericire, această sugestie de ,,tratament” este prezentată și pe unele site-uri cu tentă medicală…cu precizarea a nu se folosi des…
De ce să nu folosim această metodă?
foto: istockphoto.com
Din cel puțin 3 motive:
1. Stimularea defecației prin această metodă va duce în timp la pierderea sau diminuarea reflexului de defecație. Deci nu vom rezolva constipația, dimpotrivă.
2. Există riscul spargerii termometrului în anusul copilului, cu posibilitatea lezării grave a mucoasei ano-rectale.
3. Copilul poate prezenta ca și cauză a constipației (încă nediagnosticată) o malformație, fistulă sau abces la nivel ano-rectal și putem crea prin introducerea termometrului leziuni ce vor determina complicații.
În primul rând trebuie să vedem dacă este vorba de constipație: la ce interval sunt eliminate scaunele și care este consistența scaunelor evacuate. Dacă sunt tari, atunci va trebui sa investigăm diferit în funcție de modul de alimentare al sugarului: lapte matern, lapte praf, mixt, diversificare.
Ne interesează așadar, de cât timp a apărut constipația, care este consistența scaunelor (mai sus avem scala Bristol care ne arată tipurile de scaune), la cât timp face scaun (scaunul poate fi tare, dar zilnic). Apoi, trebuie urmărit dacă scaunul este cu sânge sau nu. Investigăm dacă ne aflăm în perioada de renunțare la scutec, dacă micul pacient tocmai a început grădinița sau școala. Ne interesează de fapt, orice schimbare s-a produs în alimentația copilului sau în modul lui de viață în perioada în care s-a instalat constipația.
Soluții:
– corectarea greșelilor alimentare
– tratament medicamentos (indicat de medicul pediatru/gastroenterolog pediatru)
– reeducarea reflexului de defecație.
Copilul alăptat exclusiv
În cazul copiilor alăptați exclusiv putem avea scaun la fiecare masă sau o dată pe săptămână, fără a fi considerat patologic dacă scaunele au aspect normal și copilul pune în greutate. Mama trebuie să se asigure că mănâncă variat, nu alimente care constipă și, de asemenea, să consume lichide suficiente. Trebuie investigat dacă mama a început să ia recent suplimente pe bază de calciu, fier sau orice alt tip de supliment alimentar.
Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului) va stimula peristaltismul intestinal al bebelușului. De asemenea, se recomandă efectuarea exercițiilor fizice tip ,,bicicletă”.
O baie caldă poate fi și ea benefică.
Copilul alimentat cu formulă de lapte praf
Trebuie verificat dacă laptele praf se prepară corespunzător și se respectă măsura de lapte praf la cantitatea de apă. Se va utiliza cupa pentru măsurarea laptelui praf aflată în cutia de lapte, nu cupa unei alte mărci. Laptele praf pus în cupa respectivă se nivelează doar, nu se presează pentru a intra mai multă pudră în cupă.
De asemenea, trebuie verificat conținutul în minerale al apei cu care se prepară laptele praf. Dacă este o apă bogată în săruri de calciu, aceasta ar putea constitui o cauză favorizantă.
Suplimentarea între mese cu puțină apă (la recomandarea pediatrului) ar putea fi de ajutor.
Schimbarea formulei de lapte praf se va iniția doar după consultarea cu medicul pediatru.
Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului), exercițiile fizice tip ,,bicicletă” și băița caldă sunt eficiente și în cazul sugarilor alimentați cu lapte praf și va stimula peristaltismul intestinal.
Copilul la care s-a inițiat diversificarea
Trebuie urmărite alimentele care s-au introdus și verificat dacă aportul de lichide este suficient.
Se poate completa alimentația cu supă de zarzavat, supe cremă, aport de apă, ceai sau suc natural de fructe (cantitate limitată, la recomandarea pediatrului).
Masajul, băița și evitarea sedentarismului pot contribui la obținerea unui tranzit normal.
Copilul la care se încearcă învățarea reflexului de defecație
Trebuie să ținem cont de faptul că reflexul gastro-colic reprezintă răspunsul colonic la ingestia de alimente și se declanșează după mese. Din acest motiv, se recomandă ca mesele să fie servite pe cât posibil la ore fixe, iar copilul va fi pus pe oliță sau pe toaletă (cu reductor) după mesele principale, câte 10 minute. Nu vom forța copilul.
foto: istockphoto.com
În cazul copiilor mai mari, care refuză să mănânce fructe și legume
încercați să le oferiți sub forme atractive
încercați să le ascundeți în supe cremă sau piureuri
nu oferiți mâncare între mese
Există copii care toată ziua ciugulesc: iau câte o gură de biscuit, un pufulete, o pătrățică de ciocolată, o bomboană, o gură de banană, oferite bineînțeles tot de părinți sau bunici și apoi aceștia se miră când copilul nu mănâncă la mesele principale.
nu oferiți sucuri sau lapte între mese
Un copil mai leneș va prefera alimentele lichide și va refuza mesele solide.
De asemenea, este important și exemplul părinților. Dacă aceștia nu consumă fructe și legume, nu putem avea pretenția de la copii să o facă.
Alimente recomandate în constipație:
foto: istockphoto.com
fructeproaspete sub formă de piure sau bucățele (în funcție de vârstă): pere, mere, prune, kiwi, portocale, struguri, piersici, caise, avocado, smochine, mango, papaya (copiii mai mari pot primi și fructe uscate)
fructe sub formă de compot: mere, pere, prune, piersici, caise
fructe sub formă de dulceață: prune, piersici, caise (1-2 lingurițe)
iaurt și kefir preferabil preparate în casă (surse de probiotice).
Alimente pe care le vom utiliza mai rar în cazul unui copil cu constipație:
morcov fiert
orez (vom alege orezul integral)
banane (vom alege banane mai verzi deoarece acestea au un conținut mai ridicat în fibre)
pudră de roșcove
lapte de vacă (la copilul peste 2 ani, o cantitate de maximum 500 ml/zi)
ceaiul de mentă
Menta poate fi consumată ocazional de copilul cu constipație dacă acestuia îi face plăcere: favorizează digestia și evacuarea gazelor intestinale, având acțiune calmantă în durerile abdominale. O vom evita însă în constipațiile cronice.
Remedii din plante pe care le putem utiliza în cazul constipației:
foto: istockphoto.com
uleiuri vegetale cu rol de lubrifiere a materiilor fecale (ulei de in, ulei de măsline, ulei de ricin)
senna (ceai, sirop – la copiii mai mari de un an)
semințe de in măcinate fin sau ulei de in adăugate în iaurt, piure
sirop de curmale
miere de albine (la copii mai mari de un an)
crușin (adolescenți și adulți)
tinctură din fructe de soc (adolescenți și adulți)
gel de aloe vera (1-2 lingurițe cu puțină apă în cazul copiilor peste 3 ani)
fenicul (ceai)
ghimbir (ceai)
foto: istockphoto.com
mușețel (ceai)
frasin frunze (ceai)
lemn dulce (ceai – copii peste 6 luni, tinctură – copii peste 3 ani)
fructe de pădure (ceai)
masaj pe burtică cu uleiuri esențiale (ghimbir, mentă, coriandru, cimbru)
Uleiurile vor fi diluate corespunzător în funcție de vârsta copilului într-un ulei vegetal (măsline, cocos, avocado).
Atenție!
Nu dăm laxative la un copil care nu a avut scaun de mai multe zile fără a avea indicația medicului. Dacă avem mase fecale care se întăresc în intestin (fecaloame) există risc de ocluzie și perforație intestinală!
Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical. Diagnosticul de constipație trebuie pus de medic și conduita terapeutică stabilită de acesta, în funcție de cauză și de vârsta pacientului.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
Wegh CAM, Baaleman DF, Tabbers MM, Smidt H, Benninga MA. Nonpharmacologic Treatment for Children with Functional Constipation: A Systematic Review and Meta-analysis. J Pediatr. 2022 Jan;240:136-149.e5. doi: 10.1016/j.jpeds.2021.09.010. Epub 2021 Sep 16. PMID: 34536492.
Colicile bebelușului NU sunt o boală, ele reprezintă o modalitate de adaptare a organismului, respectiv a sistemului digestiv, la noul mod de alimentație. Unii copii manifestă o sensibilitate la durere mai mare decât alții, fapt care are legătură cu dezvoltarea diferită a sistemului lor nervos. Pe de altă parte, anxietatea maternă sau depresia poate determina o percepție exagerată a colicilor.
Așadar, ce sunt colicile?
Colicile reprezintă durerea de burtică provocată de distensia intestinală dată de gaze. Bebelușii resimt această durere ca pe o crampă. Perioada în care apar colicile este situată undeva în jurul vârstei de 2-3 săptămâni și este legată de procesul de adaptare al sistemului digestiv la noul tip de alimentație. Ele dispar apoi în jurul vârstei de 4-6 luni.
Dar dumneavoastră nu vă veți liniști pentru că vor începe să erupă dințișorii și așa mai departe.
Cum recunoaștem colicile?
foto: istockphoto.com
Bebelușul este de obicei
mai agitat
se înroșește la față
prezintă un plâns puternic, neconsolat, pentru perioade mai lungi de timp (minimum 3 ore pe zi, minimum 3 zile pe săptămână, cel puțin 3 săptămâni consecutiv) – așa numita regulă a lui 3
ține genunchii strânși la piept (poziție de ghemuire)
își freacă piciorușele în timpul plânsului
ține pumni încleștați
burtica este tare și balonată
scoate multe „vânturi”
Toate aceste stări au o predominanță în a doua parte a zilei.
Soluții care ar putea calma colicile bebelușilor
foto: istockphoto.com
Deoarece colicile sunt determinate de acumularea excesivă de gaze în intestinele bebelușilor, o primă recomandare este încercarea de a evita acumularea suplimentară de aer în tractul digestiv. Atunci când copilul nu are o poziție corespunzătoare în timpul mesei (fie că este alăptat, fie că este hrănit cu biberonul) sau când este hrănit doar când este foarte flămând și plânge de foame, probabilitatea să înghită o cantitate mai mare de aer împreună cu laptele este crescută. De aceea se recomandă în cazul nou-născuților alimentați natural verificarea atașării corecte la sân și poziționarea la 45° în timpul hrănirii (nu la orizontală). Sugarii alimentați cu biberonul, vor fi, de asemenea ținuți la 45° în timpul hrănirii și nu vor fi lăsați singuri cu biberonul sprijinit de un prosop sau jucărie.
foto: istockphoto.com
Pentru eliminarea aerului acumulat în timpul mesei în stomac, bebelușul trebuie poziționat după fiecare masă la verticală și bătut ușor și scurt pe spate.
Utile sunt și tetinele anti-colici în cazul sugarilor hrăniți la biberon.
Masajul pe burtică în cercuri concentrice în sensul acelor de ceas favorizează tranzitul intestinal și eliminarea gazelor.
Alte practici la care putem apela în încercarea de a calma durerile sunt:
foto: istockphoto.com
– contactul mamă-copil piele pe piele
– gimnastica (exerciții tip „bicicleta”)
– înfășatul
– legănatul
– o băiță
– o plimbare cu căruciorul/mașina
– sistemele de babywearing
– poziționarea sugarului astfel încât să se exercite o ușoară presiune pe burtică: pe umărul sau antebrațului părintelui (așa-numita poziție tigru în copac)
– aplicarea pe burtică a unor săculeți cu sâmburi de cireșe/struguri (se încălzesc)
– aplicarea unei centuri anti-colici (cu sâmburi/gel)
– muzică, sunete albe.
Pe lângă soluțiile enumerate mai sus, este posibil să fie necesară susținerea formării florei intestinale prin administrarea unui probiotic (prin consultare cu pediatrul copilului dumneavoastră). Alături de probiotic, tot la recomandarea medicului, sugarului îi pot fi administrate picături anti-colici pe bază de substanțe care dispersează bulele de gaz din intestin (simeticonă) sau plante medicinale. Este important de ținut minte că, odată începută administrarea unor picături anti-colici, acestea nu se schimbă după câteva administrări. Nu de puține ori în practică am întâlnit bebeluși de câteva săptămâni care au schimbat deja câteva mărci de picături anti-colici, unele având de fapt aceeași substanță activă și doar altă denumire comercială, mamele afirmând că niciunele nu și-au făcut efectul.
De asemenea, nu este necesară trecerea de la alăptat la formulă de lapte praf. Nu este demonstrat faptul că sugarii alăptați ar avea colici mai puternice decât cei alimentați cu lapte praf.
Mai mult, nu este recomandată schimbarea formulei de lapte praf în situația copiilor alimentați artificial! La fel ca în cazul picăturilor anti-colici, există deja un obicei din a schimba uneori săptămânal formulele de lapte praf, fapt care dereglează și mai mult sistemul digestiv al sugarilor. Formulele de lapte praf este preferabil să fie recomandate de către medicii neonatologi sau pediatri și schimbate tot de aceștia. Dacă există și alte simptome asociate colicilor, sugarul nu pune corespunzător în greutate sau prezintă scaune modificate, cu mucus sau striuri de sânge, se recomandă un consult de gastroenterologie pediatrică. Dacă se dovedește (prin analize!) că este vorba de o intoleranță sau alergie, doar atunci se justifică schimbarea formulei de lapte cu una adaptată problemei specifice copilului dumneavoastră și nu pe încercate și ghicite.
Mamele care alăptează pot consuma ceai anti-colici, prin aceasta ele putând transmite bebelușilor prin lapte substanțele active. În principiu, nu se recomandă administrarea de ceai, nici chiar anti-colici sugarilor. Chiar dacă administrarea de ceai a fost o practică mult folosită în trecut, nu înseamnă că este cea mai bună metodă. Administrarea de ceai poate interfera cu absorbția anumitor minerale, de exemplu a fierului. În plus, poate tăia pofta de mâncare a bebelușilor, care astfel nu își vor lua din laptele administrat nutrienții necesari și nu vor pune corespunzător în greutate.
Mamele care alăptează vor evita consumul alimentelor care balonează, al celor greu digerabile (grăsimi, prăjeli), condimentate sau picante. De asemenea, vor evita băuturile carbogazoase și cu cofeină.
foto: istockphoto.com
Anxietatea sau starea depresivă a mamei poate influența percepția asupra colicilor bebelușului. De asemenea, se discută tot mai mult de somatizarea de către nou-născut a fricilor mamei și de faptul că suferințele copilului care nu sunt justificate medical reprezintă de fapt o afectare a relației emoționale mamă-copil.
În cazul în care mama suferă de stări depresive sau de anxietate, colicile bebelușului vor agrava simptomele mamei, iar starea emoțională a mamei se va răsfrânge asupra copilului amplificându-i acestuia suferințele. În această situație un rol important îl are restul familiei care ar trebui să ofere sprijin atât în ceea ce privește preluarea din sarcinile mamei pentru a reuși să se odihnească, cât și adresarea ei către un medic specialist psihiatru sau psihoterapeut dacă simptomele sunt severe.
Suprastimularea nou-născutului poate și ea amplifica colicile. Astfel, este recomandată reducerea vizitelor persoanelor străine acasă sau expunerea bebelușilor în spații aglomerate și cu mult zgomot.
De evitat sunt și jucăriile care scot zgomote foarte puternice sau au jocuri de lumini, precum și ecranele TV sau ale telefoanelor mobile în câmpul vizual al acestora.
V-am prezentat în acest material câteva sfaturi și recomandări pentru a face față mai ușor acestei perioade. Majoritatea recomandărilor nu vor fi însă un praf magic, nu vor face să dispară colicile, dar vor contribui la rărirea episoadelor și la o mai bună toleranță a durerii.
Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Akman I, Kusçu K, Ozdemir N, Yurdakul Z, Solakoglu M, Orhan L, Karabekiroglu A, Ozek E. Mothers’ postpartum psychological adjustment and infantile colic. Arch Dis Child. 2006 May;91(5):417-9. doi: 10.1136/adc.2005.083790. Epub 2006 Feb 1. PMID: 16452109; PMCID: PMC2082735.
2. Daelemans S, Peeters L, Hauser B, Vandenplas Y. Recent advances in understanding and managing infantile colic. F1000Res. 2018 Sep 7;7:F1000 Faculty Rev-1426. doi: 10.12688/f1000research.14940.1. PMID: 30271572; PMCID: PMC6134333.
3. Hurrell RF, Reddy M, Cook JD. Inhibition of non-haem iron absorption in man by polyphenolic-containing beverages. Br J Nutr. 1999 Apr;81(4):289-95. PMID: 10999016.
Laringita este o afecțiune mai frecventă în rândul copiilor mici, cu vârste cuprinse între 6 luni și 3 ani.
Infecțiile virale determină inflamația mucoasei faringiene și, în cazul laringitelor, și a laringelui, fapt care duce la îngustarea lumenului laringelui. Acest fapt are consecințe imediate în ceea ce privește calitatea respirației: aerul pătrunde mai greu în căile respiratorii și apare așa-numita dispnee inspiratorie, cu senzație de respirație dificilă și lipsă de aer.
Laringele nu este numai parte a căilor aeriene superioare în organism, ci reprezintă și organul principal al fonaţiei, al vorbirii, la acest nivel aflându-se corzile vocale. Din acest motiv, pe lângă dispnee, afectarea inflamatorie a laringelui și a corzilor vocale determină și afectarea vocii, cu modificarea sunetelor emise, apariția răgușelii (disfonie) sau chiar pierderea completă a vocii (afonie).
Laringitele ușoare prezintă de obicei doar răgușeală, senzație de gât uscat, iritat, durere, usturime și tuse seacă, iritativă, bitonală (,,lătrătoare”). Datorită senzațiilor neplăcute de la nivelul gâtului, cel mai adesea copiii mici refuză alimentația, apărând în plus pericolul deshidratării și al hipoglicemiei.
Laringitele în formele mai severe asociază, pe lângă cele enumerate mai sus, și probleme de respirație.
Dacă urmărim cu atenție copilul vom putea observa anumite semne și simptome ale dificultății în respirație:
scoaterea unui sunet atipic în timpul respirației, de obicei în inspir, asemănător unui șuierat sau sforăit mai subțire (stridor laringian: sunet produs de trecerea aerului prin lumenul laringian îngustat); dacă sunetul se aude și în expir înseamnă că inflamația a coborât pe căile respiratorii și cuprinde și traheea
retracția părților moi ale cutiei toracice în inspir (tiraj: acesta poate fi localizat în laringite supraclavicular, cu aspirarea și înfundarea zonei situate deasupra claviculelor, suprasternal sau intercostal – vedem cum în inspir porțiunea de piele dintre coaste se înfundă)
în timpul respirației burta copilului se trage în interior, ca și cum ar ,,respira” cu abdomenul (balans toraco-abdominal)
bătăi ale aripilor nasului
geamăt în timpul respirației
pauze în respirație (apnee)
paloare sau cianoză
agitație.
Aceste semne descrise mai sus reprezintă motiv de prezentare urgentă cu copilul la medic, arătând o laringită care evoluează cu insuficiență respiratorie.
De ce laringitele sunt mai periculoase în cazul copiilor?
foto: istockphoto.com
Sau de ce evoluează cu un tablou clinic mai zgomotos, care sperie de cele mai multe ori aparținătorii?
Deoarece laringele unui copil este îngust, mult mai îngust decât al unui adult. Iar atunci când se produce inflamația, chiar dacă este vorba de o inflamație, de exemplu, de 1 mm a mucoasei, contează enorm dacă acel 1 mm îngustează circumferențial un tub cu diametrul de 5-10 mm (sugar, copil mic) sau 3-4 cm (adult). Inflamația mucoasei lasă un spațiu de trecere al aerului foarte mic la copil, reducând circumferința laringelui cu aproximativ 75%. Pentru adult, aceeași inflamație va reduce relativ nesemnificativ circumferința laringelui.
Există așadar, mai multe forme de laringită. În primul rând, laringita poate fi acută sau cronică.
Laringitele acute pot fi la rândul lor simple sau complicate.
Consultul medical este necesar în toate formele de laringită, medicul fiind cel care poate aprecia cel mai corect în ce formă se încadrează laringita copilului și ce tratament este cel mai potrivit.
foto: istockphoto.com
1. Laringita acută simplă (catarală)
Este cea mai ușoară formă de laringită. Ea este determinată de o infecție virală și cel mai frecvent, cu 1-2 zile anterior debutului laringitei copilul prezintă simptome ale unei banale răceli: năsuc înfundat (obstrucție nazală), secreții nazale apoase (rinoree). Evoluția este de obicei fără febră (dar nu neapărat), asociind durere în gât (disfagie), greutate/durere la înghițire (odinofagie), răgușeală (disfonie) și tuse seacă, iritativă, ,,lătrătoare” (bitonală). Poate apărea, de asemenea, greutatea realizării inspirului și stridor.
Consultul medical este necesar, mai ales datorită posibilității evoluției uneori rapide spre insuficiență respiratorie, în special la copiii mici. Medicul, va decide care este tratamentul potrivit pentru copilul dumneavoastră și dacă este necesară internarea. De obicei laringitele acute simple se pot trata la domiciliu.
2. Laringita acută spastică (striduloasă)
Este o laringită care evoluează cu spasm și insuficiență respiratorie, cel mai frecvent la copii cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani. Debutul este în plină stare de sănătate, brusc și de obicei seara sau în timpul nopții, când copilul are accese de tuse: o tuse lătrătoare, răgușită, cu timbru metalic (bitonală); copilul respiră greu, prezintă stridor și celelalte semne de insuficiență respiratorie. Nu face de obicei febră. Manifestările sunt mai violente noaptea, pe timpul zilei copilul putând prezenta doar răgușeală și stridor. Simptomele se pot repeta mai multe nopți la rând. Cauza acestei laringite este cel mai frecvent alergică și implicând adeseori factori psihologici (un copil anxios).
Manifestările copilului se ameliorează dacă îl scoatem afară.
3. Laringita acută subglotică (edematoasă)
Este o laringită care apare de obicei după o infecție respiratorie, la copii cu vârste cuprinse între 6 luni și 3 ani.
Manifestările clinice cuprind inițial: stridorul inspirator acut, tusea cu timbru metalic și răguşeala. Apoi boala evoluează cu apariția stridorului și în expir și apariția unei senzații de sufocare. Apar tirajul, cianoza, transpirații și o stare marcată de anxietate/agitație datorată lipsei de aer. Ulterior copilul devine apatic, somnolent. Este o urgență medicală.
4. Laringita acută supraglotică (epiglotita)
Reprezintă inflamația de cauză bacteriană a zonei laringelui de deasupra corzilor vocale (epiglota este o formațiune cartilaginoasă, acoperită de o membrană, situată la baza limbii, care atunci când înghițim acoperă laringele pentru ca alimentele să nu pătrundă în căile respiratorii).
Epiglotita este întotdeauna o urgență medicală, putând duce la obstrucția totală a căilor respiratorii. Bacteriile care provoacă această afecțiune sunt cel mai frecvent: Haemophilus influenzae tip B, Streptococul beta hemolitic, Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus.
De obicei afectează copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, debutând brusc cu febră mare și stridor inspirator la copiii mici și cu febră, faringită și greutate la înghițit la copiii mai mari. Evoluția bolii este destul de rapidă, în decurs de câteva ore putându-se ajunge la obstrucţie laringiană aproape totală. Copilul cu epiglotită are o stare generală proastă, se sprijină în mâini (poziția trepiedului) și ține capul într-o manieră caracteristică (hiperextensie), pentru a-și ușura respirația: ține capul cu gâtul extins și gura deschisă, saliva prelingându-se din gură. Prezintă stridor, tiraj, disfonie, tuse.
Laringita cronică
Spunem despre o laringită că este cronică atunci când inflamația mucoasei laringelui persistă peste 2-3 săptămâni. Acest tip de laringită se datorează frecvent suprasolicitării vocii sau expunerii repetate a mucoasei laringiene la factori iritanți: sucul gastric (boala de reflux gastro-esofagian), fumul de țigară, alcool, vapori toxici etc. Eliminarea factorilor favorizanți determină de obicei diminuarea simptomelor și dispariția laringitei.
De reținut!
Doar medicul poate aprecia ce formă de laringită are copilul, dacă este necesară internarea și care este tratamentul cel mai potrivit pentru copil.
foto: istockphoto.com
Formele de laringită medii și severe necesită internare în spital și tratament cu aerosoli cu adrenalină, administrare de oxigen, la care se adaugă tratamentul celorlalte simptome (febră, durere, tuse).
Dacă copilul are o formă ușoară și medicul a decis că nu este necesară internarea, există câteva lucruri pe care e bine să le știm.
Plânsul şi agitaţia agravează simptomele laringitei, de aceea vom încerca să limităm manevrele care supără copilul, asigurându-i un mediu calm, liniștit. Repausul vocal este important, dar greu de realizat la bebeluși sau copiii mici.
Aerul din încăperea în care stă copilul trebuie să fie mai umed iar temperatura din cameră să fie de aproximativ 20-22°C. Putem în acest sens folosi un umidificator sau plasa pe calorifer un recipient cu apă sau un prosop umed.
Evităm expunerea copilului la aer rece, schimbări bruște de temperatură sau fum de țigară. Când aerisim încăperea în care stă de obicei copilul, îl mutăm în altă încăpere și îl readucem după ce temperatura mediului ambiant a ajuns la temperatura de 20-22°C.
foto: istockphoto.com
Alimentele oferite copilului vor fi de consistență moale și călduțe sau la temperatura camerei (nu fierbinți, nu reci!): supe cremă, piure de legume/fructe, carne mixată, iaurturi.
Avem grijă la hidratarea copilului: îi vom oferi apă (nu rece) des, cu guri mici, pentru a preveni deshidratarea și a umidifica mucoasele. Putem oferi copilului lichide călduțe: ceai, compot, supă.
Remedii naturale
Blackurrant flower on branch. foto: istockphoto.com
Coacăzul negru
Extractul din muguri de coacăz negru este un remediu natural care acționează similar cortizonului, deosebit de util în laringite deoarece reduce inflamația. De asemenea, este și un bun antialergic, folositor atunci când laringitele pot avea și o cauză alergică.
Teiul, nalba, mușețelul, pătlagina
Ceaiurile de tei, nalbă, mușețel sau pătlagină au efecte emoliente, deosebit de benefice pentru căile respiratorii inflamate. În cazul copiilor mai mari de un an, ceaiurile pot fi îndulcite cu miere.
Cimbrișorul, busuiocul, salvia
Ceaiurile de cimbrișor, busuioc și salvie au efect antiseptic, fiind eficiente în afecțiunile de etiologie microbiană.
Putem aplica pe zona gâtului comprese calde cu ceai de mușețel, cimbrișor, salvie.
Uleiuri esențiale
Difuzarea în aparatul de aromaterapie sau în umidificator a uleiului esențial de lavandă diminuează stările anxioase. Uleiurile de tămâie sau cimbru au efect antiinflamator, antiviral și antibacterian.
Uleiul esențial de mentă contribuie și el la decongestionarea căilor respiratorii și la ușurarea respirației. Masajul zonei gâtului cu ulei esențial de tămâie, copaiba sau lavandă diluate într-un ulei vegetal pot, de asemenea, diminua inflamația și simptomele laringitei.
Administrarea produselor din plante va fi personalizată la recomandarea unui medic fitoterapeut în funcție de vârstă și de alte simptome sau probleme de sănătate ale copilului.
Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.
Cătina albă (Hippophaë rhamnoides) este o plantă cu numeroase proprietăți medicale, cosmetice sau alimentare.
O cunoaștem cu toții sub forma acelor fructe rotund-ovale galben-portocalii cu gust acrișor care se comercializează toamna, despre care bătrânii ne spun că sunt foarte bune pentru sănătate. De fapt, cătina este un adevărat panaceu, motiv pentru care a fost supranumită planta de aur, iar uleiul de cătină aur lichid.
Care sunt motivele pentru care cătina este atât de benefică pentru sănătate, vă invit să le descoperiți în continuare.
1. Conținutul în vitamine
Cătina conține aproximativ 200 de substanțe active cunoscute, între care vitamine lipo și hidrosolubile, minerale, proteine, acizi grași esențiali.
Vitamina C
Fructele de cătină conțin de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și aproximativ de 10 ori mai multă decât citricele.
Mai mult, cercetările arată faptul că vitamina C din fructele de cătină este mai stabilă decât în alte fructe, păstrându-și proprietățile în caz de uscare sau fierbere.
Pe lângă vitamina C, cătina este bogată în vitaminele A și E, complexul de vitamine B (B1, B2, B6, B9), vitamina D, K și P (rutin).
2. Conținutul în minerale
Cătina este o sursă importantă de substanțe minerale precum: calciu, cupru, fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, sodiu, zinc.
3. Conținutul în acizi grași Omega
Cătina este probabil singura plantă care asigură toți acizii de tip Omega: Omega 3, Omega 6, Omega 7 și Omega 9.
Acizii grași de tip Omega 3 și 6 sunt grăsimi polinesaturate pe care organismul nostru nu le poate produce singur (din acest motiv sunt numite grăsimi esențiale) și pe care trebuie astfel să le obțină prin aport extern: alimente sau suplimente.
Acizii grași de tip Omega 7 și 9 sunt grăsimi mononesaturate, neesențiale, adică pe care organismul le poate produce.
Acizii grași de tip Omega au rol imunomodulator, neuroprotector și antiinflamator, contribuind la ameliorarea bolilor cronice, la buna funcționare a aparatului cardio-vascular, la susținerea funcției neuro-cognitive etc.
4. Conținutul în antioxidanți
Alături de vitaminele A, C, E cu rol antioxidant, cătina este bogată și în alte substanțe care reduc radicalii liberi din organism: flavonoide (quercetină, isorhamnetină), carotenoizi (licopen, luteină, zeaxantină, betacaroten), compuși fenolici (acid galic, acid cafeic), acizii grași Omega ș.a.
Antioxidanții, așa cum le spune și numele, împiedică oxidarea și degradarea celulară, ceea ce contribuie la încetinirea proceselor de îmbătrânire a organismului.
5. Conținutul în proteine și aminoacizi
Pe lângă toate substanțele enumerate anterior, trebuie să subliniem conținutul în proteine și aminoacizi al cătinei, fapt care o face benefică în susținerea sănătății organismului.
Cătina conține 18 aminoacizi, inclusiv toți aminoacizii esențiali (izoleucină, leucină, lizină, metionină, fenilalanină, treonină, triptofan, valină şi histidină).
Aminoacizii au un rol esențial în funcționarea organismului, fiind implicați în producerea hormonilor, buna funcționare a sistemului nervos, realizarea structurii musculare, producerea de anticorpi etc.
6. Conținutul în hormoni și precursori hormonali
Cătina, în special scoarța, are un conținut ridicat de serotonină și triptofan, care reprezintă un precursor pentru serotonină și melatonină. Iată de ce cătina este o resursă valoroasă în combaterea stresului, a stărilor depresive și a insomniei.
De asemenea, cătina se remarcă prin conținutul său în fitosteroli, mai ridicat decât în produsele pe bază de soia, cu rol în inhibarea absorbției colesterolului, efect cardioprotector și reglator al proceselor inflamatorii.
***
Datorită acestor asocieri de substanțe active, cătina este recomandată în diferite afecțiuni ale organismului.
foto: istockphoto.com
7. Afecțiuni hepatice
Conținutul în acizi grași esențiali (care sunt grăsimi sănătoase), dar și în carotenoizi și vitamina E protejează celulele hepatice și susțin regenerarea ficatului.
Cătina este recomandată astfel în:
hepatite acute și cronice
steatoză hepatică
ciroză hepatică.
Se recomandă consumul de cătină persoanelor care sunt nevoite să lucreze în medii toxice sau cărora li se administrează medicamente cu toxicitate hepatică.
8. Afecțiuni gastro-intestinale
Cătina, și în special uleiul de cătină, are rol protector și regenerator al mucoasei stomacului și intestinelor.
Conținutul în fibre al fructelor de cătină contribuie la reglarea florei intestinale și susține o digestie sănătoasă.
Astfel, cătina e recomandată în:
gastrită
ulcer gastro-duodenal (de stres sau cu Helicobacter pylori)
constipație
gastro-enterocolite.
9. Anemie
Datorită faptului că fructele de cătină sunt bogate în fier și vitamina C, consumul de cătină este recomandat persoanelor care suferă de anemie carențială.
10. Rahitism
Conținutul în vitamina D și calciu recomandă cătina ca adjuvant în rahitism, nivel insuficient de vitamina D și hipocalcemie.
11. Alte carențe minerale și vitaminice, stări de astenie, convalescență
Asocierea de minerale și polivitamine fac din cătină un aliment ce susține refacerea organismului în diferite carențe, în stări de astenie sau convalescență. De asemenea, consumul de cătină este recomandat sportivilor de performanță și persoanelor care depun efort fizic intens.
12. Infecții bacteriene, virale și fungice
Cătina posedă o activitate antivirală, antibacteriană și antifungică cu spectru larg. Studiile au demonstrat o activitate de inhibare a unor germeni precum: E. coli, Shigella dysenteriae, Yersinia enterocolitica, Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Streptococcus pneumoniae, Candida albicans ș.a.
Consumul de cătină poate susține astfel organismul în afecțiuni precum:
pneumonie
bronșită
sinuzită
otită
amigdalită
enterocolită
infecție urinară
ulcer cu Helicobacter pylori
candidoză.
13. Susținerea sistemului imunitar
foto: istockphoto.com
Cătina este un bun imunomodulator datorită conținutului bogat de vitamina C, flavonoide și alți antioxidanți. Conținutul în aminoacizi susține sistemul imunitar în producerea de anticorpi.
Se poate administra pentru susținerea sistemului imunitar în prevenirea și tratarea gripei, precum și a altor afecțiuni infecțioase.
14. Afecțiuni oculare
Datorită conținutului ridicat de carotenoizi, proantocianidine, antioxidanți și acizi Omega, cătina
îmbunătățește vederea
ameliorează sindromul ochiului uscat
reduce riscul de cataractă
previne bolile oculare
încetinește progresia miopiei.
15. Afecțiuni cardio-vasculare
foto: istockphoto.com
Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați echilibrează sinteza de prostaglandine cu rol reglator al tensiunii arteriale. Un alt component activ cu rol protectiv cardiovascular identificat în cătină este isorhamnetina.
16. Protector al vaselor sanguine. Coagulare
Consumul de cătină reduce fragilitatea vasculară datorită, între altele, conținutului în vitamina C și rutin.
De asemenea, fructele de cătină conțin vitamina K, care are un rol deosebit de important în coagularea sângelui și previne calcifierea vaselor de sânge (și, implicit, hipertensiunea arterială).
17. Reduce nivelul colesterolului
Conținutul în acizi grași esențiali polinesaturați contribuie, de asemenea, la scăderea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge și previne ateroscleroza.
Studii realizate pe șoareci obezi au demonstrat că un consum de infuzie din frunze de cătină reduce nivelul seric al colesterolului total și trigliceridelor, precum și grăsimea viscerală.
18. Acțiune antitumorală
Numeroși compuși regăsiți și în cătină sunt studiați ca având efecte antiproliferative tumorale sau de radioprotecție. Substanțe active precum kaempferol, quercetină și izorhamnetină, regăsite în cătină, protejează celulele de deteriorarea oxidativă care poate duce la mutații genetice și, în final, la cancer.
Consumul de cătină reduce riscul bolilor oncologice și susține organismul după chimio și radioterapie.
19. Ameliorează simptomele menopauzei
Consumul de cătină poate ameliora simptomele menopauzei. Fitohormonii conținuți în cătină susțin organismul femeilor postmenopauză și contribuie la scăderea riscului de osteoporoză și la reducerea atrofiei vaginale.
20. Susține fertilitatea
Prin conținutul său în vitamina E, cătina susține sistemul reproducător feminin și masculin, fiind recomandată în infertilitate.
21. Efect antiinflamator
Cătina este un bun antiinflamator, fapt care o recomandă în
parodontoză
gingivită
afecțiuni dermatologice
alergii
astm bronșic
reumatism.
foto: istockphoto.com
22. Afecțiuni ale pielii
Consumul de cătină are un efect protector asupra pielii împotriva efectelor nocive ale radiațiilor UVA și UVB și contribuie la regenerarea celulelor pielii prin refacerea barierei lipidice de la suprafața epidermei.
Uleiul de cătină aplicat extern
calmează iritațiile pielii
contribuie la vindecarea arsurilor solare sau postradioterapie
ajută la vindecarea rănilor și escarelor
previne și tratează acneea
are efect antirid
ameliorează psoriazisul
contribuie la vindecarea eczemelor
este benefic în dermatite.
23. Efect calmant
Conținutul în serotonină al cătinei, cunoscută drept ,,hormonul fericirii”, contribuie la îmbunătățirea stării psihice. În plus, cătina conține și aminoacidul esențial triptofan, folosit de organism pentru a produce serotonina și melatonina, consumul de alimente care conțin triptofan susținând acest proces. Complexul de vitamine B are, de asemenea, un rol important în buna funcționare a sistemului nervos.
foto: istockphoto.com
Cătina este recomandată astfel în:
stres
sindrom de burnout
anxietate
stări depresive
insomnie
stări de suprasolicitare intelectuală.
24. Neuroprotecție, îmbunătățirea memoriei și a cogniției
Unul din compușii flavonoizi conținuți în cătină – isorhamnetina – are efecte protectoare cerebrovasculare. Alături de isorhamnetină, vitaminele din grupul B care se regăsesc în cătină contribuie și ele la susținerea bunei funcționări a sistemului nervos.
Consumul de cătină este recomandat în
prevenirea bolilor neurodegenerative
Alzheimer
Parkinson
scleroză multiplă
îmbunătățirea memoriei.
25. Reumatism
Efectul antiinflamator al cătinei contribuie la diminuarea simptomelor din afecțiunile reumatice: reduce tumefierile articulare, diminuează durerile osteo-articulare și încetinește progresia bolii.
26. Obezitate
Conținutul în fibre și acizi grași polinesaturați contribuie la reglarea nivelului de grăsimi din sânge și la o bună funcționare a tractului digestiv, cu rol în menținerea unei greutăți corporale normale.
27. Diabet zaharat
Cătina conține substanțe cu efect hipoglicemiant, care o recomandă persoanelor ce suferă de diabet zaharat. Studiile efectuate au demonstrat că un consum regulat de cătină poate stabiliza hiperglicemia postprandială, combate hipoglicemia ulterioară și îmbunătăți profilul glicemic.
28. Alcoolism, tabagism
Cătina este recomandată persoanelor care consumă tutun și alcool, contribuind la diminuarea consecințelor negative ale intoxicării organismului cu aceste substanțe (prin conținutul său bogat în antioxidanți). Cătina diminuează toxicitatea hepatică a alcoolului și reprezintă o sursă de vitamine, minerale și aminoacizi, necesare organismelor care duc un mod de viață nesănătos.
29. Păr frumos
Bogăția de substanțe active prezente în cătină, în special mineralele, contribuie la aspectul sănătos al scalpului și al firului de păr.
Uleiul de cătină poate fi folosit și ca mască pentru păr, singur sau alături de alte ingrediente cosmetice.
30. Unghii sănătoase
Cătina este benefică și pentru unghii. Uleiul de cătină poate reprezenta un tratament pentru reducerea exfolierii unghiilor. Datorită proprietăților antifungice, contribuie la menținerea unui aspect sănătos al unghiilor și la prevenirea sau tratarea onicomicozelor.
***
Cum consumăm cătina?
foto: istockphoto.com Sea buckthorn frozen in pieces of ice, macro. Healthy organic food.
De la cătină se pot utiliza fructele, frunzele, mlădițele, semințele și scoarța.
Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate sub formă de ceai, suc, sirop, gem, vin, tinctură. Uscate, se pot măcina și consuma sub formă de pulbere. O altă modalitate de consum este prin adăugarea fructelor în fursecuri, prăjituri, smoothie, shake-uri, înghețată.
Uleiul de cătină poate fi preparat din fructe sau semințe.
Uleiul din semințe de cătină se folosește pentru uz extern, diluat cu alte uleiuri vegetale, ca hidratant și calmant în iritații ale pielii, acnee, cuperoză, răni, arsuri, ten ridat sau ca protector solar.
Uleiul din fructe de cătină se folosește atât pentru uz intern, cât și extern în afecțiunile enumerate.
Infuzia din frunze de cătină reprezintă o sursă de vitamine, antioxidanți, aminoacizi, acizi grași și minerale. Se consumă ca tonic general, pentru reglarea tensiunii arteriale, scăderea colesterolului, susținerea sistemului imunitar, în afecțiuni hepatice, anemie, stări alergice, afecțiuni ale pielii.
Tinctura de cătină se prepară prin macerarea alcoolică a fructelor, crenguțelor sau scoarței.
Extractul din muguri de cătină este recomandat în susținerea sistemului imunitar, anemie, anorexie, ca tonic al sistemului nervos, în situații de suprasolicitare fizică și psihică.
De asemenea, cătina se comercializează sub formă de capsule cu ulei sau pulbere din fructe, consumul fiind indicat în perioade de convalescență, astenie fizică și psihică, precum și în toate afecțiunile menționate mai sus.
Unguentul pe bază de cătină are acțiune emolientă, cicatrizantă, antiseptică și este recomandat în eczeme, acnee, arsuri, degerături, hemoroizi, psoriazis.
Administrarea produselor din cătină va fi personalizată la recomandarea unui medic fitoterapeut în funcție de vârstă și de afecțiunile existente.
Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.
2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
3. De Seta F, Caruso S, Di Lorenzo G, Romano F, Mirandola M, Nappi RE. Efficacy and safety of a new vaginal gel for the treatment of symptoms associated with vulvovaginal atrophy in postmenopausal women: A double-blind randomized placebo-controlled study. Maturitas. 2021 May;147:34-40. doi: 10.1016/j.maturitas.2021.03.002. Epub 2021 Mar 4. PMID: 33832645.
4. Dupak R, Hrnkova J, Simonova N, Kovac J, Ivanisova E, Kalafova A, Schneidgenova M, Prnova MS, Brindza J, Tokarova K, Capcarova M. The consumption of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) effectively alleviates type 2 diabetes symptoms in spontaneous diabetic rats. Res Vet Sci. 2022 Aug 31;152:261-269. doi: 10.1016/j.rvsc.2022.08.022. Epub ahead of print. PMID: 36063603.
5. Galitsyn, G. U., KreymeGalitsyn, G. U., Kreymer, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.r, V. K., Lomovsky, O. I., & Lomovsky, I. O. (2013). Seabuckthorn as a source of Serotonin. Cortex, 1, 3-6.
6. Gong G, Guan YY, Zhang ZL, Rahman K, Wang SJ, Zhou S, Luan X, Zhang H. Isorhamnetin: A review of pharmacological effects. Biomed Pharmacother. 2020 Aug;128:110301. doi: 10.1016/j.biopha.2020.110301. Epub 2020 Jun 2. PMID: 32502837.
7. Guo C, Han L, Li M, Yu L. Seabuckthorn (Hippophaë rhamnoides) Freeze-Dried Powder Protects against High-Fat Diet-Induced Obesity, Lipid Metabolism Disorders by Modulating the Gut Microbiota of Mice. Nutrients. 2020 Jan 20;12(1):265. doi: 10.3390/nu12010265. PMID: 31968607; PMCID: PMC7020008.
8. Janceva S, Andersone A, Lauberte L, Bikovens O, Nikolajeva V, Jashina L, … & Krasilnikova J (2022). Sea buckthorn (Hippophae rhamnoides) waste biomass after harvesting as a source of valuable biologically active compounds with nutraceutical and antibacterial potential. Plants, 11(5), 642.
9. Jaśniewska A, Diowksz A. Wide Spectrum of Active Compounds in Sea Buckthorn (Hippophae rhamnoides) for Disease Prevention and Food Production. Antioxidants (Basel). 2021 Aug 12;10(8):1279. doi: 10.3390/antiox10081279. PMID: 34439527; PMCID: PMC8389226.
10. Lee HI, Kim MS, Lee KM, Park SK, Seo KI, Kim HJ, Kim MJ, Choi MS, Lee MK. Anti-visceral obesity and antioxidant effects of powdered sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) leaf tea in diet-induced obese mice. Food Chem Toxicol. 2011 Sep;49(9):2370-6. doi: 10.1016/j.fct.2011.06.049. Epub 2011 Jun 23. PMID: 21723364.
11. Olas B, Skalski B, Ulanowska K. The Anticancer Activity of Sea Buckthorn [Elaeagnus rhamnoides (L.) A. Nelson]. Front Pharmacol. 2018 Mar 15;9:232. doi: 10.3389/fphar.2018.00232. PMID: 29593547; PMCID: PMC5861756.
12. Ren R, Li N, Su C, Wang Y, Zhao X, Yang L, Li Y, Zhang B, Chen J, Ma X. The bioactive components as well as the nutritional and health effects of sea buckthorn. RSC Adv. 2020 Dec 17;10(73):44654-44671. doi: 10.1039/d0ra06488b. PMID: 35516250; PMCID: PMC9058667.
13. Zielińska A, Nowak I. Abundance of active ingredients in sea-buckthorn oil. Lipids Health Dis. 2017 May 19;16(1):95. doi: 10.1186/s12944-017-0469-7. PMID: 28526097; PMCID: PMC5438513.
Uleiul rămas în gospodărie după gătit nu trebuie aruncat!
Aruncarea sa este nocivă pentru mediul înconjurător, 1 litru de ulei aruncat poluând un milion de litri de apă.
În prezent există numeroase campanii de colectare a uleiului uzat, în schimbul căruia puteți primi ulei proaspăt, apă sau detergent de vase.
De asemenea, există organizații care colectează uleiul uzat și confecționează lumânări din el, oferind astfel locuri de muncă pentru persoane vulnerabile.
Dar uleiul uzat poate fi refolosit și în propria gospodărie și transformat în lucruri frumoase și utile, precum săpun de casă sau lumânări.
Rețeta pentru lumânări din ulei uzat o găsiți aici:
În acest material vă prezint posibilitatea de transformare a uleiului uzat în săpun de casă.
Ingrediente și materiale necesare:
foto: istockphoto.com
1 litru apă
400 g sodă caustică (hidroxid de sodiu de puritate 98%)
3 litri ulei uzat
5 linguri bicarbonat de sodiu
+/- uleiuri esențiale
vas de fontă cu capacitate de 5 litri sau mai mult
mănuși de unică folosință
mască medicală
ochelari de protecție
halat cu mânecă lungă sau haine cu mâneci lungi și șorț de protecție
mixer vertical
termometru
castron
spatulă/lingură de lemn pentru amestecat
forme pentru turnarea săpunului
o cană cu oțet (pentru neutralizarea sodei în cazul unui accident)
Mod de preparare:
foto: istockphoto.com
Metoda aceasta de preparare a săpunului de casă este numită preparare la rece.
Înainte de a lucra cu soda caustică trebuie să știm că această acțiune trebuie să se desfășoare într-o cameră bine aerisită și cu multă prudență, acest proces presupunând degajare de vapori toxici și obținerea unui lichid fierbinte fără proces de fierbere, cu risc de arsuri. Din acest motiv, este recomandat să nu fie copii sau animale de companie prin preajmă în timpul preparării săpunului de casă. Și tot pentru protecție, mai ales în primele încercări, se recomandă folosirea mănușilor de protecție, a unui șorț sau halat cu mâneci lungi și chiar a unei măști și a ochelarilor.
Prepararea săpunului nu se va face în vase de plastic! Cele mai recomandate sunt vasele de fontă sau inox. Vasele emailate se pot fisura din cauza creșterii bruște a temperaturii în momentul dizolvării sodei. Vasele din plastic se pot topi. Este recomandat ca ustensilele folosite la prepararea săpunului să fie utilizate doar în acest scop.
Este bine să avem la îndemână pe parcursul acestui proces o cană cu oțet: în cazul unui accident, oțetul neutralizează soda caustică.
Într-un vas de inox sau fontă punem cantitatea necesară de apă, după care turnăm încet, amestecând continuu, fulgii de sodă caustică.
Întotdeauna turnăm soda în apă nu apa peste sodă!!!
În timp ce soda se topește lichidul obținut devine fierbinte. Amestecăm continuu, încet, până se topește toată soda. Așteptăm să se răcească puțin soda, apoi turnăm încet uleiul uzat peste soda topită și amestecăm ușor la început, pentru omogenizare. Uleiul trebuie să fie la temperatura camerei sau încălzit la aproximativ 40৹C. Apoi vom utiliza un mixer vertical, cu ajutorul căruia amestecăm 5-10 minute, până când compoziția noastră dobândește consistența unei smântâni subțiri sau a aluatului de clătite puțin mai gros. La final putem adăuga și bicarbonatul de sodiu care are rolul de a albi săpunul obținut. Tot acum putem adăuga și uleiul sau uleiurile esențiale. Procesul de amestecare este important pentru a omogeniza ingredientele și a obține un săpun cu consistență fermă.
Mai ales la început este posibil, din anumite motive, să nu ne reușească compoziția corectă și să obținem un săpun mai moale sau prea uscat. Avem câteva metode relativ ușoare de a ne verifica la finalul procesului și de a putea ajusta compoziția: luăm cu o lingură o picătură din compoziție și o aplicăm pe deget:
– dacă amestecul nostru dobândește consistența unei picături de ceară în timp ce se usucă pe deget, înseamnă că am obținut o compoziție corectă
– dacă amestecul se întărește imediat, dar dobândește un aspect ramificat, înseamnă că am pus în compoziție prea multă sodă și putem adăuga încă puțin ulei
– dacă amestecul lasă pe degetul nostru o urmă grasă, unsuroasă, înseamnă că am pus prea puțină sodă și mai trebuie completat cu sodă.
Compoziția obținută se toarnă apoi încet în forme de silicon pentru săpun sau în alte recipiente pe care le avem la îndemână: cutii de iaurt, înghețată etc.
Săpunul se lasă în aceste recipiente pentru o săptămână, după care se scoate, se feliază și se lasă în repaus timp de aproximativ o lună. Acest repaus este necesar pentru omogenizarea ingredientelor componente.
Spa concept with candle, rosemary, towels, soap, massage oilclose up of a group of handmade herbal white square soap blocks with jasmine essential oil in ceramic bowlOrganic Natural Soap BarsA woman makes handmade natural soap.The finished soap is cut into pieces using special machine. Home spa. Small business.Organic Natural Soap BarsDirectly above shot of large group of handmade soaps from natural oils
foto: istockphoto.com
Acest săpun poate fi folosit pentru spălarea rufelor. Pentru că majoritatea avem mașini de spălat rufe automate și nu mai spălăm de mână, din blocurile de săpun de casă putem prepara detergent lichid de rufe. Săpunul se rade pe răzătoare și se amestecă apoi cu apă, până obținem un lichid de consistență ușor vâscoasă. Detergentul astfel obținut îl turnăm în recipiente goale de detergent lichid sau în sticle și îl folosim la spălatul rufelor. Rufele nu vor avea un miros deosebit, vor mirosi doar a proaspăt, a curat. Dacă doriți un plus de parfum, puteți completa la fiecare spălare cu câteva picături de ulei esențial în compartimentul pentru balsam de rufe.
Dacă considerați utile informațiile din acest articol, puteți lăsa un comentariu, like sau puteți distribui mai departe conținutul către prietenii dumneavoastră.
Reusing old candles leftovers and making melting a new one: various ingredients on table: candle wicks, glass jar, old candles wax, aroma oil. New candle in glass in center. foto: istockphoto.com
Dacă obișnuiți să vă răsfățați cu lumânări parfumate, nu aruncați resturile de ceară care rămân după arderea lor. Aceste resturi de ceară le putem topi și crea noi acasă alte lumânări în culoarea, forma și cu mirosul pe care îl dorim. Este o activitate ușoară, care ne poate deconecta de la momentele stresante de peste zi, o activitate pe care o putem face împreună cu ceilalți membri ai familiei.
Ingrediente și materiale necesare
old candle pieces for making new ones as a recycling project theme. foto: istockphoto.com
Resturi de lumânări
fulgi de ceară de soia sau ceară de albine (doar dacă nu avem suficiente resturi de lumânări)
fitiluri
ulei esențial (opțional)
pigment colorant (opțional)
borcănașe/pahare de sticlă sau alte recipiente
Mod de preparare
Topim resturile de lumânări pe bain-marie, amestecând încet și extragem resturile de fitil sau capsele-suport. Dacă nu avem suficiente lumânări uzate, putem completa cu ceară de soia sau ceară de albine, pe care le adăugăm împreună cu resturile de ceară și amestecăm încet până se topește toată cantitatea.
După ce ceara s-a topit, oprim sursa de căldură și așteptăm să se răcească puțin (nu foarte mult, pentru că începe să se solidifice). Dacă avem posibilitatea să măsurăm temperatura pentru turnare, atunci aceasta trebuie să fie în jurul valorii de 60-70°C.
Cât timp așteptăm putem cerui fitilurile, dacă nu sunt ceruite.
Fitilurile
În ce privește fitilurile, există mai multe modalități de a le atașa lumânării, în funcție de timp, preferințe și aparatura disponibilă.
Fitilurile se pot cumpăra gata cerate sau le ceruim noi.
Dacă fitilul este neceruit, va trebui să ne ocupăm de acest aspect imediat după topirea cerii. Ceruirea unui fitil se face în modul următor: se înmoaie sfoara fitilului în fulgii de ceară topiți pe o dimensiune măsurată mai lungă decât înălțimea recipientului. Apoi fitilul se taie și se depune pe o suprafață plană (farfurie, tocător, hârtie de copt). Ceara se întărește imediat și fitilurile vor căpăta un aspect ferm, fără a se îndoi când sunt ținute la verticală. Vom repeta procedura pentru câte fitiluri sunt necesare. Atunci când tăiem fitilul, luăm în calcul faptul că acesta va fi cu jumătate de cm – 1 cm mai lung față de marginea superioară a cerii. Dacă achiziționăm fitil gata ceruit, nu vom avea de făcut decât să tăiem bucăți la dimensiunea corespunzătoare.
Există fitiluri de grosime diferită. Alegerea tipului de fitil se face în funcție de tipul de ceară folosit. Astfel, pentru lumânările din ceară naturală fitilul necesită o grosime mai mare decât pentru lumânările confecționate din parafină. Pentru a ne da seama de tipul de fitil necesar, după 24 de ore de la confecționarea lumânării, se realizează așa-numitul test de ardere. Un fitil prea gros va determina o ardere accelerată și va genera funingine, în timp ce un fitil prea subțire va genera o flacără slabă și, pe măsură ce lumânarea arde, se va afunda și se va stinge. Capsele-suport pentru fitil au orificiul cu diametre diferite, pentru fitilurile de diferite grosimi.
Există și fitiluri din lemn, cu lățimi diferite, adaptate diametrului recipientului folosit. Acestea se achiziționează cu suport special. Pentru o ardere mai bună, fitilurile din lemn pot fi înmuiate (înainte de plasarea în recipient) în ulei de măsline.
Bineînțeles, că nu veți ști de la început toate aceste lucruri și nu veți nimeri uneori din prima proporțiile. Dacă însă vă pasionează confecționarea lumânărilor, cu timpul vă veți familiariza cu procedura și veți ști când un fitil nu e potrivit.
A close up image of pouring melted candle wax into glass molds. foto: istockphoto.com
Achiziționarea fitilurilor se face din magazinele de profil concomitent cu niște capse-suport de metal. Fitilul se poziționează în capsă, iar capsa se atașează de fundul recipientului ales pentru noua lumânare. Pentru a fi siguri că rămâne centrată, putem lipi capsa cu un pistol cu silicon sau o putem fixa cu benzi dublu-adezive tip buline. O altă modalitate, puțin mai migăloasă, este picurarea de puțină ceară în interiorul recipientului și fixarea capsei prin întărirea cerii.
Fitilul se menține, până la întărirea cerii, centrat în recipient cu ajutorul unei cleme de rufe sau agrafe.
Uleiuri esențiale și pigment
După ceruirea fitilurilor, înainte de a turna ceara topită în recipiente, putem adăuga opțional uleiul/uleiurile esențiale alese. Adăugarea uleiului esențial pentru un miros plăcut al lumânărilor reprezintă însă și ea o mică provocare. Dacă se adaugă prea mult ulei esențial, va apărea ulterior după întărirea amestecului fenomenul de „transpirație”. Deci, este important să nu punem prea mult ulei esențial. Raportul ar trebui să fie cam de 5-10 % ulei esențial la cantitatea totală de ceară topită. De exemplu, la o cantitate de ceară de aproximativ 500 g, numărul maxim de picături de ulei esențial va fi 50.
Putem folosi ulei esențial de: lavandă, portocală, lămâie, arbore de ceai, tămâie, mentă, ylang-ylang sau orice alt ulei esențial dorim. Pentru sănătatea noastră, este important să alegem uleiuri esențiale de calitate, chiar dacă nu miros la fel de puternic ca parfumurile sau uleiurile parfumate sintetice.
Tot acum se poate adăuga și pigment mineral pentru colorarea cerii, dacă se dorește. Pentru o cantitate de aproximativ 500 g ceară avem nevoie de aproximativ 1 g pigment. Depinde însă și de intensitatea culorii pe care o dorim.
Unele persoane aleg pentru culoare să radă creioane cerate în ceară în timp ce se topește pe bain-marie. Personal, prefer să adaug pigmenți minerali naturali sau să nu adaug deloc, pentru că nu știu ce substanțe au fost adăugate la colorarea creioanelor și nu doresc să inhalez substanțe toxice.
Turnare
Handmade candle made with bees wax and lavender flower. foto: istockphoto.com
Amestecul astfel obținut se toarnă încet, de la o distanță mică, în recipientele pregătite în prealabil. Putem alege borcane sau pahare de diferite dimensiuni și modele sau culori, după preferințe. O alternativă este folosirea altor recipiente pe care le putem recicla: căni de cafea descompletate, bomboniere, jumătăți de nuci de cocos, forme de silicon pentru brioșe etc. Dacă această activitate devine una constantă, putem apela pentru un farmec în plus, la matrițele speciale din silicon pentru turnarea lumânărilor. Important este ca recipientele să fie curate și uscate atunci când turnăm amestecul în ele.
Lumânările vor fi lăsate să se răcească lent. Nu le vom pune, de exemplu la frigider. De ce? Pentru că o răcire rapidă va determina desprinderea lumânării de peretele recipientelor și apariția grunjilor.
Lumânările pot fi folosite de obicei după 24 ore. Totuși, pentru o mai bună încorporare a ingredientelor (maturare) și pentru un parfum mai pregnant, se recomandă aprinderea lor după aproximativ două săptămâni de la preparare. Dacă folosim borcane, acestea pot fi închise cu capac, pentru a nu se pierde din parfum.
Reciclează!
homemade scented multicoloured beige candle in mason jar with gray knit sweaters in a wooden box. Handmade craft organic gift. Monochrome product advertisementTrendy Soy Wax Cube Bubble Candle on light background, Interior object, HandmadeWooden table filled with essential oils bottles, aromatic herbs, scented spices, dried flowers, incense sticks, candles for aromatherapy, body care and well being. Natural eco home decor, succulent plant, candles, towels on table.Two organic wax candles in glass jar with dry purple flowers hand made on white background. Aroma candlesEcological and vegan handmade candle on a white background with dry flowers in a glass made of concrete. Soy or coconut candle with a wooden wick.“Three candles on table with flower, plants, and window.”Yellow and pink aroma candles with tulips in dark wooden oriental box.a pile of breakable and fragile pastel teacups balancing one on top of each other on top on a white table in front of a light blue backgroundClose-up cropped shot of unrecognizable female artisan taking beautiful white piece of author candle out of silicone mold. Process of making handmade natural candle at workshop.Soy candle handmade with flowers. Beautiful handmade candle. Relaxation atmosphere. Luxurious lifestyle. Selective focus
foto: istockphoto.com
Nu doar resturile de ceară le putem recicla.
Putem recicla și recipientele în care vom turna ceara: borcănașele de la iaurturi, sosuri sau piure de fructe pentru bebeluși ori pahare de la alte lumânări folosite. O altă sugestie este folosirea fie a ceștilor de cafea descompletate, fie a unor boluri, bomboniere, scrumiere ori a cojilor de nuci de cocos, a formelor de silicon pentru brioșe. Se pot folosi chiar cutii de conserve, pe care le putem decora. După arderea lumânărilor, toate recipientele pot fi refolosite.
Ateliere copii
Această activitate se poate realiza cu succes în familie sau în diverse întruniri cu copii cu vârste de la aproximativ 5 ani în sus. Recipientele sau lumânările pot fi decorate cu abțibilduri, condimente, flori sau frunze uscate, markere permanente, panglici de diverse culori, pentru a face activitatea cât mai atractivă și lumânările cât mai aspectuoase.
Feedback
Dacă îți place să faci lumânări sau alte lucruri home-made, te aștept în comentarii cu pozele reușitelor tale.
Handmade elegant candle in modern style, beautiful shape. Home decor. foto: istockphoto.com
Cu siguranță în fiecare gospodărie rămâne ulei după gătit. Chiar dacă mâncăm sănătos, măcar din când în când ne răsfățăm cu o porție de cartofi prăjiți. Majoritatea aruncăm uleiul după prăjit, dar acest gest este extrem de nociv pentru mediul înconjurător. 1 litru de ulei uzat aruncat poluează un milion de litri de apă!
În acest articol vă ofer o soluție practică de a recicla uleiul uzat, de a proteja mediul înconjurător, dar și de a confecționa ceva util și plăcut.
Ingrediente și materiale necesare:
Ingredients for homemade candle foto: istockphoto.com
400 ml ulei uzat
100 g fulgi de ceară de soia
25 g fulgi de ceară de albine (opțional)
5 fitiluri ceruite
30-50 picături ulei esențial (opțional)
1g pigment colorant (opțional)
5 borcănașe/pahare de sticlă cu capacitatea de aproximativ 100 ml
Mod de preparare:
Într-un recipient cu capacitate de 1-2 l turnăm uleiul folosit, strecurat în prealabil, pentru a nu avea impurități.
Woman working on Home Made Candle. foto: istockphoto.com
Fulgii de ceară se topesc pe bain-marie, amestecând încet.
Atenție! Dacă nu avem fitiluri ceruite, acesta este momentul în care trebuie să le ceruim. Găsiți informațiile necesare despre fitiluri mai jos.
După ce fulgii de ceară s-au topit, se așteaptă să se răcească puțin, amestecând din când în când, apoi se toarnă încet peste ulei, amestecând continuu câteva minute.
Timpul de așteptare pentru răcire nu va fi prea mare, deoarece compoziția va începe să se solidifice. Dacă avem posibilitatea să măsurăm temperatura pentru turnare, atunci aceasta trebuie să fie în jurul valorii de 60-70°C.
După omogenizare putem adăuga opțional uleiul/uleiurile esențiale alese. Adăugarea uleiului esențial pentru un miros plăcut al lumânărilor reprezintă însă și ea o mică provocare. Dacă se adaugă prea mult ulei esențial, va apărea ulterior după întărirea amestecului așa-numitul fenomen de „transpirație”. Deci, este important să nu punem prea mult ulei esențial. Raportul ar trebui să fie cam de 5-10 % ulei esențial la cantitatea totală de ceară topită. De exemplu, la amestecul nostru care are aproximativ 500 g, numărul maxim de picături de ulei esențial va fi 50.
Putem folosi ulei esențial de: lavandă, portocală, arbore de ceai, tămâie, mentă, ylang-ylang, geraniu, trandafir sau orice alt ulei esențial dorim. Pentru sănătatea noastră, este important să alegem uleiuri esențiale de calitate, chiar dacă nu miros la fel de puternic ca parfumurile sau uleiurile parfumate sintetice.
Se poate adăuga și pigment mineral pentru colorarea cerii, dacă se dorește. În activitățile cu copiii putem adăuga și puțin sclipici. Pigmentul și sclipiciul se vor adăuga tot acum, înainte de turnarea în recipiente. Pentru o cantitate de aproximativ 500 g ceară avem nevoie de aproximativ 1 g pigment. Depinde însă și de intensitatea culorii pe care o dorim.
După omogenizarea amestecului ne ocupăm de punerea fitilurilor în borcan.
Creative occupation of candle making showing the pouring of liquid wax into jars. foto: istockphoto.com
Apoi amestecul obținut se toarnă încet, de la o distanță mică, în borcănașele pregătite în prealabil (pentru a preveni apariția bulelor de aer și un aspect grunjos, nu tocmai plăcut al lumânării).
Putem alege borcane de diferite dimensiuni și modele sau culori, după preferințe. Important este ca recipientele să fie curate și uscate atunci când turnăm amestecul în ele.
Fitilurile
În ce privește fitilurile, există mai multe modalități de a le atașa lumânării, în funcție de timp, preferințe și aparatura disponibilă.
Fitilurile se pot cumpăra gata cerate sau le ceruim noi.
Dacă fitilul este neceruit, va trebui să ne ocupăm de acest aspect imediat după topirea fulgilor de ceară. Ceruirea unui fitil se face în modul următor: se înmoaie sfoara fitilului în fulgii de ceară topiți (înainte de a turna fulgii topiți în uleiul uzat!) pe o dimensiune măsurată mai lungă decât înălțimea borcanului. Apoi fitilul se taie și se depune pe o suprafață plană (farfurie, tocător, hârtie de copt). Ceara se întărește imediat și fitilurile vor căpăta un aspect ferm, fără a se îndoi când sunt ținute la verticală. Vom repeta procedura pentru câte fitiluri sunt necesare. Atunci când tăiem fitilul, luăm în calcul faptul că acesta va fi cu jumătate de cm – 1 cm mai lung față de marginea superioară a cerii.
Există fitiluri de grosime diferită. Alegerea tipului de fitil se face în funcție de tipul de ceară folosit. Astfel, pentru lumânările din ceară naturală fitilul necesită o grosime mai mare decât pentru lumânările confecționate din parafină. Pentru a ne da seama de tipul de fitil necesar, după 24 de ore de la confecționarea lumânării, se realizează așa-numitul test de ardere. Un fitil prea gros va determina o ardere accelerată și va genera funingine, în timp ce un fitil prea subțire va genera o flacără slabă și, pe măsură ce lumânarea arde, se va afunda și se va stinge. Capsele-suport pentru fitil au orificiul cu diametre diferite, pentru fitilurile de diferite grosimi.
Bineînțeles, că nu veți ști de la început toate aceste lucruri și nu veți nimeri uneori din prima proporțiile. Dacă însă vă pasionează confecționarea lumânărilor, cu timpul vă veți familiariza cu procedura și veți ști când un fitil nu e potrivit.
A close up image of pouring melted candle wax into glass molds. foto: istockphoto.com
Achiziționarea fitilurilor se face din magazinele de profil concomitent cu niște capse-suport de metal. Fitilul se poziționează în capsă, iar capsa se atașează de fundul borcanului de sticlă. Pentru a fi siguri că rămâne centrată, putem lipi capsa cu un pistol cu silicon sau o putem fixa cu benzi dublu-adezive tip buline. O altă modalitate, puțin mai migăloasă, este picurarea de puțină ceară în interiorul borcanului și fixarea capsei prin întărirea cerii.
Fitilul se menține, până la întărirea cerii, centrat în borcan cu ajutorul unei cleme de rufe sau agrafe.
Există și fitiluri din lemn, cu lățimi diferite, adaptate diametrului recipientului folosit. Acestea se achiziționează cu suport special. Pentru o ardere mai bună, fitilurile din lemn pot fi înmuiate (înainte de plasarea în recipient) în ulei de măsline.
Lumânările vor fi lăsate să se răcească lent. Nu le vom pune, de exemplu la frigider. De ce? Pentru că o răcire rapidă va determina desprinderea lumânării de peretele borcanelor și apariția grunjilor.
Lumânările pot fi folosite de obicei după 24 ore. Totuși, pentru o mai bună încorporare a ingredientelor (maturare) și pentru un parfum mai pregnant, se recomandă aprinderea lor după aproximativ două săptămâni de la preparare. Borcanele pot fi închise cu capac, pentru a nu se pierde din parfum.
Lumânările obținute din ulei uzat și fulgi de ceară vegetală conferă produsului finit o textură ușor cremoasă, spre deosebire de lumânările din parafină, care au o textură mai fermă.
Reciclează!
Se poate utiliza și ulei nefolosit, dar scopul acestui demers este de a recicla și de a proteja mediul: 1 litru de ulei uzat aruncat poluează un milion de litri de apă.
Dacă ai ulei uzat și nu dorești să confecționezi lumânări sau săpun de casă, îl poți preda în centrele care se ocupă cu colectarea lui sau în supermarketurile care oferă la schimb ulei proaspăt, detergent de vase sau apă îmbuteliată.
De asemenea, putem recicla borcănașele de la iaurturi sau piure de fructe pentru bebeluși ori pahare de la alte lumânări folosite. O altă sugestie este folosirea fie a cănilor de cafea descompletate, fie a unor castronașe sau bomboniere ori a cojilor de nuci de cocos. După arderea lumânărilor, toate recipientele pot fi refolosite.
Dacă avem prin casă lumânări vechi, după topirea lor, putem extrage fitilurile pe care le putem refolosi dacă au dimensiuni corespunzătoare.
Soy candle handmade with flowers. Beautiful handmade candle. Relaxation atmosphere. Luxurious lifestyle. Selective focusHandmade soy candles of unique design, with different colors, in the glass. Relaxation atmosphere. Luxurious lifestyle. Selective focusHandmade soy candles of unique design, with different colors, in the glass. Relaxation atmosphere. Luxurious lifestyle. Selective focus
foto: istockphoto.com
Ateliere copii
Această activitate se poate realiza cu succes în diverse întruniri cu copii cu vârste de la aproximativ 5 ani în sus. Borcănașele pot fi decorate cu abțibilduri, flori sau frunze uscate, markere permanente, panglici de diverse culori, pentru a face activitatea cât mai atractivă.
Feedback
Dacă îți place să faci lumânări sau alte lucruri home-made, te aștept în comentarii cu pozele reușitelor tale.
