Arinul negru (sau aninul negru) este una dintre cele mai răspândite specii de arin. Acest arbore crește în zone mai umede, lemnul acestuia fiind de altfel foarte rezistent la apă și fiind folosit mult în construcții.
Din punct de vedere medical ne interesează compoziția sa chimică: alnulină, tanini, săruri minerale etc.
Ce este specific acestui arbore sunt rădăcinile sale, care prezintă un fel de noduri (asemănătoare unor mărgele), de culoare portocalie, care formează simbioze cu bacterii fixatoare de azot.
De la arborele de arin negru se utilizează în scop medicinal scoarța, frunzele și mugurii.
Mugurii de arin negru au o bună acțiune terapeutică asupra vaselor de sânge, în special asupra arterelor cerebrale și coronare; au, de asemenea, rol antitrombotic.
Scoarța este recunoscută pentru acțiunea sa astringentă, febrifugă și antireumatică.
Frunzele au rol diuretic, cicatrizant și antiinflamator.
Arinul negru se poate consuma sub formă de infuzie, cataplasme, pulbere măcinată, tinctură sau extracte în
gastroenterite
ulcer gastro-duodenal
troboflebite
cefalee
îmbunătățirea circulației cerebrale
sinuzită
astm alergic
traheo-bronșite
cistite.
ATENȚIE!
Preparatele pe bază de arin negru nu sunt recomandate femeilor însărcinate sau celor care alăptează.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.
2. Acero N, Muñoz-Mingarro D. Effect on tumor necrosis factor-α production and antioxidant ability of black alder, as factors related to its anti-inflammatory properties. J Med Food. 2012 Jun;15(6):542-8. doi: 10.1089/jmf.2011.0281. Epub 2012 Mar 16. PMID: 22424456; PMCID: PMC3359632.
3. Altınyay Ç, Süntar I, Altun L, Keleş H, Küpeli Akkol E. Phytochemical and biological studies on Alnus glutinosa subsp. glutinosa, A. orientalis var. orientalis and A. orientalis var. pubescens leaves. J Ethnopharmacol. 2016 Nov 4;192:148-160. doi: 10.1016/j.jep.2016.07.007. Epub 2016 Jul 2. PMID: 27381042.3.
Arinul alb (sau aninul alb) este un arbore ce crește în zone precum Europa Centrală și Nordică sau America de Nord, atingând înălțimi de până la 20-25 m. Crește și la noi în țară pe culmile Carpaților Orientali sau la poalele versanților Meridionali.
De la arborele de arin alb se utilizează în scop medicinal scoarța, frunzele, mugurii și mlădițele. Acestea sunt bogate în principii active precum alnulină, taninuri, săruri minerale ș.a.
Scoarța are rol febrifug și astringent, fiind utilizată în afecțiuni reumatice, malarie, diaree.
Frunzele au rol diuretic, astringent și antalgic; încă din vechime erau utilizate pentru diminuarea transpirației piciorului sau ca hemostatic și cicatrizant în cazul rănilor.
foto: pixabay.com
Mugurii sunt indicați cu predilecție în afecțiuni ale aparatului genital feminin și ale glandelor mamare, dar nu numai; sunt indicați în menținerea sănătății aparatului osteo-articular prin favorizarea procesului de mineralizare osoasă; intervin în menținerea concentrației normale a albuminelor și gamaglobulinelor.
Arinul alb se poate consuma sub formă de infuzie, pulbele măcinată, tinctură sau extracte în
fibrom uterin
mastită
mastoză fibrochistică
osteoporoză
artrită
ulcer varicos
hiperhidroză
oprirea secreției lactate.
ATENȚIE!
Produsele pe bază de arin alb nu sunt indicate mamelor care alăptează – are efect de diminuare a secreției lactate (galactofug).
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
1. Stević T, Savikin K, Zdunić G, Stanojković T, Juranić Z, Janković T, Menković N. Antioxidant, cytotoxic, and antimicrobial activity of Alnus incana (L.) ssp. incana Moench and A. viridis (Chaix) DC ssp. viridis extracts. J Med Food. 2010 Jun;13(3):700-4. doi: 10.1089/jmf.2009.0111. PMID: 20438323.
Halena sau halitoza reprezintă o respirație cu miros neplăcut, care deranjează persoana în cauză și persoanele din anturajul acesteia.
Acest aspect poate influența relațiile interumane și reprezintă un motiv pentru care oamenii se prezintă la medic.
Putem vorbi de o halenă ocazională sau cronică. De asemenea, putem discuta de o halenă orală sau extraorală.
Cauze
Halena reprezintă în majoritatea situațiilor o afecţiune limitată la cavitatea orală, cauzată de activitatea microflorei de la acest nivel, în special a germenilor patogeni anaerobi. Ea este consecința degradării proteinelor, urmată de eliberarea aminoacizilor şi apariţia compuşilor volatili sulfuraţi.
După ce mâncăm, resturile alimentare rămase în cavitatea bucală (datorită lipsei periajului sau a periajului necorespunzător) sunt prelucrate de bacterii, încep să fermenteze şi astfel să emane un miros neplăcut.
Există însă numeroase cauze ale halitozei, de o mare diversitate, ce pot determina un miros neplăcut al respirației unei persoane.
Foto: internet
Vom încerca să le enumerăm în cele ce urmează pe cele mai frecvente:
igiena
Când igiena cavității bucale nu este realizată corespunzător, persistența resturilor alimentare în cavitatea bucală duce la fermentarea acestora și la eliberarea compușilor volatili sulfurați.
Fenilcetonuria este o boală genetică, în care este afectată gena implicată în producerea enzimei necesare pentru a descompune fenilalanina. Organismul nu poate astfel metaboliza fenilalanina, care se acumulează în țesuturi și determină un miros specific – de șoarece, mucegai – al respirației și urinei. Fenilcetonuria este o boală pentru care se efectuează screening la nou-născuți.
diabet zaharat
Persoanele cu diabet se pot afla în cetoacidoză diabetică, perioadă în care organismul nu produce (sau nu primește) suficientă insulină pentru a face glucoza disponibilă celulelor. În consecință, organismul începe să descompună grăsimi pentru a avea energie. Acest proces duce la o acumulare de acizi în sânge, numiți cetone sau corpi cetonici, ceea ce face ca respirația acestor persoane să prezinte un miros specific de mere acre/acetonă.
Acest lucru se poate întâmpla și în curele drastice de slăbire sau în stări de inaniție.
insuficiența și ciroza hepatică
La aceste persoane respirația are un miros specific de amoniac, așa numitul foetor hepatic.
insuficiența renală
La persoanele cu insuficiență renală respirația miroase a amoniac, asemănător mirosului de urină, fapt cauzat de nivelul crescut al ureei în sânge.
afecțiuni digestive (stenoze, diverticuli, hernie hiatală, reflux gastro-esofagian, ocluzii intestinale, infecția cu Helicobacter pylori, cancere în sfera digestivă, constipație cronică)
intoxicaţii
În anumite intoxicații respirația emană un miros specific de usturoi (intoxicația cu fosfor) sau migdale (intoxicația cu cianură de potasiu).
deshidratarea
O hidratare necorespunzătoare poate determina uscăciunea mucoaselor și favoriza apariția halenei. Această deshidratare poate apărea și în cazul anumitor tratamente medicamentoase (antihipertensive, antihistaminice, antidepresive ș.a.), al consumului exagerat de alcool sau cafea. Un anumit grad de deshidratare poate apărea în decursul nopții prin scăderea fiziologică a secreției de salivă în această perioadă (corelată cu un miros mai pregnant al respirației dimineața, la trezire).
carențe vitaminice
Anumite carențe vitaminice pot favoriza apariția unor afecțiuni care se manifestă și prin respirație urât mirositoare: gingivite (carența vitaminei C), tartru (carența vitaminei A).
alimentația
Consumul frecvent de alimente procesate (mezeluri, carne, dulciuri) în detrimentul fructelor și legumelor poate genera un miros neplăcut al respirației.
parazitoze intestinale
Diagnostic
De obicei pacientul se prezintă la medic deoarece mirosul respirației este deranjant, puternic, constant și îi afectează viața socială și familială.
Pe lângă constatarea organoleptică a acestui miros (la o distanță de 10 cm), există anumite metode de determinare a compușilor sulfurați în aerul expirat, dar acestea nu sunt foarte utilizate în practică:
halimetria – determină hidrogenul sulfurat din aerul expirat
cromatografia gazoasă (determină prezența compușilor cu sulf în aerul expirat).
Tratament
Pentru a efectua un tratament eficient trebuie să determinăm cauza. Dacă sunt afecțiuni medicale, orale sau extraorale, acestea se vor trata corespunzător.
În cele ce urmează ne vom referi la măsurile de igienă, cele ce țin de viața noastră de zi cu zi și alimentație.
igiena cavității bucale (periajul corespunzător al dinților și al limbii după fiecare masă, folosirea aței dentare, a irigatorului bucal și a apei de gură), schimbarea periodică a periuței dentare și controlul stomatologic periodic
hidratare corespunzătoare
evitarea consumului exagerat de alcool, cafea și a fumatului
alimentație echilibrată și diversificată, bogată în fructe și legume (fibre)
Soluții naturale în combaterea halenei
Legat de această afecțiune vă voi prezenta în cele ce urmează câteva soluții naturale ce pot contribui la menținerea sănătății cavității bucale și prevenirea respirațiilor cu miros neplăcut.
Tehnica de oil pulling sau “clătirea” gurii cu ulei
Este o tehnică străveche, tot mai des folosită în ultimul timp, care prezintă anumite beneficii privind sănătatea cavității bucale.
În ce constă această tehnică?
În plimbarea prin gură dimineața, timp de câteva minute (aprox. 10), a unei cantități de ulei (o lingură). Practic, vorbim de o “clătire” a cavității bucale cu ulei. Această operațiune se efectuează utilizând un ulei nerafinat, de preferință presat la rece (măsline, cocos, susan), care nu se înghite după. Ulterior se recomandă clătirea gurii cu apă cu sare, după care se efectuează periajul normal al dinților și al limbii.
Avantajele acestei tehnici rezidă în faptul că uleiul folosit nu distruge echilibrul florei microbiene din cavitatea bucală. Chiar dacă mecanismele nu sunt pe deplin înțelese, există mai multe ipoteze ale oamenilor de știință conform cărora pelicula de ulei formată la suprafața dinților și a gingiei reduce adeziunea bacteriană. În plus, uleiul de cocos, de exemplu, are efect antimicrobian pe Helicobacter pylori, Staphylococcus aureus, Candida albicans sau Streptococcus mutans.
Studiile științifice au demonstrat că utilizarea acestei tehnici contribuie la reducerea gingivitei, a plăcii bacteriene și a altor afecțiuni.
Efectele acestei tehnici nu se observă imediat, ci după câteva săptămâni.
Gargară cu “apă de gură” preparată în casă
apă cu bicarbonat (benefică în cazul candidozelor)
apă în care punem câteva picături de ulei de mentă/scorțișoară/ fenicul / oregano/ arbore de ceai / smirnă / tămâie / citrice
apă cu tinctură de propolis
Periajul cu bicarbonat, argilă, cărbune vegetal, diverse pulberi din plante special concepute pentru periaj (conțin mentă, scorțișoară ș.a.).
Mestecarea frunzelor proaspete de pătrunjel, mentă sau rozmarin, a semințelor de anason ori fenicul poate contribui, de asemenea, la îmbunătățirea mirosului respirației, mai ales după consumul de usturoi sau ceapă.
Scopul stabilirii și celebrării acestei zile la nivel mondial este de a conștientiza problemele de sănătate ce apar concomitent cu kilogramele în plus.
Potrivit statisticilor Organizației Mondiale a Sănătății prevalența mondială a obezității s-a triplat din anul 1975.
Supraponderabilitatea și obezitatea sunt cuantificate luând în considerare mai multe aspecte, între care și indicele de masă corporală (IMC). Acesta reprezintă raportarea greutăţii în Kg la pătratul înălţimii în metri:
supraponderalitatea: IMC ≥ 25 kg/m2
obezitatea: IMC ≥ 30 kg/m2.
La copiii cu vârsta mai mare de 6 ani se mai utilizează indicele obținut prin raportarea circumferinţei abdominale în cm la înălțimea în cm.
Cauze ale obezității
Nu putem spune că există o singură cauză a obezității, de obicei vorbim de cumularea mai multor factori:
hormonali
comportamentali și de mediu
genetici
Obezitatea este o boală cronică și determină apariția a numeroase complicații:
cardiovasculare: hipertensiune arterială, risc crescut de infarct miocardic acut și accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, hipercolesterolemie
metabolice: diabet zaharat, gută
respiratorii: apnee de somn, risc crescut de astm, embolie pulmonară
musculo-scheletale: dureri la nivelul coloanei vertebrale, risc crescut de fracturi, osteoartrită, osteoporoză
genitale: sindromul ovarelor polichistice, risc de infertilitate, complicații în timpul sarcinii
psihice: stimă de sine scăzută, izolare socială, anxietate, depresie.
Obezitatea la copii
În prezent asistăm la o tendință ascendentă a numărului de persoane obeze. Mai îngrijorător este faptul că vorbim de scăderea vârstei la care obezitatea este diagnosticată.
Sunt tot mai mulți copii supraponderali și obezi și numărul lor este în continuă creștere. Din nefericire, pandemia actuală a încurajat acest ,,trend” prin favorizarea sedentarismului: restricționarea ieșirilor în aer liber, introducerea învățământului on line etc.
Moștenirea genetică este cea care predispune la apariția obezității, însă factorii de mediu și comportamentali (alimentația, sedentarismul, orele de somn) sunt cei care au rolul decisiv în viitoarea greutate a copilului.
Cu alte cuvinte, un copil care provine dintr-o familie cu unul sau ambii părinți obezi are șanse duble să devină și el obez, dar acest lucru nu este obligatoriu. El poate fi prevenit.
Prevenția acestei obezități a copilului și adolescentului începe după ultimele studii încă din perioada intrauterină (subnutriția sau supraalimentația mamei, diabetul zaharat al mamei ș.a.).
Această prevenție continuă apoi din primele zile de viață prin:
Schimbările de anotimpuri presupun de obicei modificarea mai mult sau mai puțin bruscă a condițiilor de mediu: temperatură, umiditate, presiune atmosferică, lumină etc.
Cu alte cuvinte bioritmul naturii influențează bioritmul ființei umane.
Acest fapt poate avea o influență asupra stării psihice și fizice a anumitor persoane.
Sunt afectate în special persoanele mai sensibile, vârstele extreme (copiii mici și vârstnicii) și bolnavii cronici.
Pentru că suntem în prag de primăvară, ne vom opri atenția la schimbările din această perioadă a anului.
Serotonina
Conform anumitor studii, în lunile de toamnă şi iarnă organismul produce mai puţină serotonină – hormonul care contribuie la reglarea stărilor noastre de bine și fericire.
Melatonina
Melatonina, supranumită și hormonul somnului, pregătește organismul pentru noapte prin inducerea stării de somn. Secreția de melatonină este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. Astfel, nivelul de melatonină este mai mare noaptea și începe să crească de la apusul soarelui și scade spre dimineață. Toamna și iarna nivelul secreţiei de melatonină este mai ridicat. Primăvara, ziua începe să crească și noaptea să scadă, ceea ce duce și la scăderea nivelului de melatonină.
Un alt aspect este faptul că melatonina în procesul de secreție are ca precursor serotonina. Un nivel mic de serotonină va afecta secreția de melatonină.
Cortizolul
Numit și hormonul stresului, cortizolul are un efect de inhibare a secreției de melatonină. Fiziologic, cortizolul produs în mod normal de organism spre dimineață are rolul de a inhiba secreția de melatonină. Dar stresul eliberează nivele mari de cortizol, astfel încât un nivel de cortizol crescut va perturba secreția de melatonină.
Alimentația
Foto: pixabay.com
Din iarnă se intră în primăvară cu anumite carențe vitaminice și minerale și deseori cu surplus ponderal. Neexistând fructe și legume de sezon, cele existente sunt de import și deseori prea scumpe pentru anumite persoane care aleg să se alimenteze preponderent cu alimente precum orez, cartofi, fasole, varză, pâine, carne, conserve, asigurându-și un aport caloric suficient, dar o hrană săracă în vitamine și minerale.
Vitamina D
În timpul iernii expunerea la soare este mult redusă, ceea ce poate determina un deficit de vitamina D. Vitamina D este implicată nu numai în metabolismul osos, ci are legătură și cu sistemul imunitar, endocrin și psihic.
Diferențele de temperatură
Primăvara este un anotimp destul de capricios, cu alternanța unor zile cu diferențe mari de temperatură de la o zi la alta sau de la zi la noapte. Acest fapt poate crea probleme adaptării organismului uman. Organismul are nevoie de o perioadă de aproximativ 7-14 zile pentru a se acomoda la diferențe de temperatură mai mari.
Astenie de primăvară?
foto: istockphoto.com
Multe persoane pot avea în această perioadă simptome precum:
oboseală
amețeli
cefalee
somnolență
stări de tristețe
insomnie
iritabilitate
anxietate
tulburări de atenție
tulburări de memorie
Persoanele care suferă de afecțiuni precum astm sau reumatism pot resimți în această perioadă exacerbări ale problemelor lor de sănătate. De asemenea, persoanele cu afecțiuni cardiace pot înregistra fluctuații tensionale și palpitații.
Persoanele mai sensibile pot să se confrunte cu dureri de cap, stări de iritabilitate, anxietate, melancolie sau chiar depresie.
O atenție deosebită trebuie acordată astfel în această perioadă bolnavilor cunoscuți cu afecțiuni psihice, cardiace, pulmonare sau oncologice.
Putem preveni astenia de primăvară?
Da!
Putem să ne facem ordine în alimentație și să introducem încă de la finele toamnei alimente bogate în vitamine și minerale: fructe, legume, diferite nuci și semințe.
În prag de primăvară să profităm de oferta ce ne-o face natura prin bogăția de alimente precum: urzici, spanac, leurdă, lobodă, ștevie, ridichi, salată, ceapă și usturoi verde ș.a.
Să ne hidratăm corespunzător.
Să acordăm atenție odihnei din timpul nopții. Și timpului pe care îl rezervăm pentru somn. Un somn de calitate înseamnă un somn de aproximativ 8 ore, începând de la ora 22, pentru copii chiar și mai repede.
Să reducem timpul petrecut în ecrane și la lumină artificială.
Să profităm de apariția zilelor mai călduroase, a soarelui, a copacilor înfloriți și să petrecem mai mult timp în natură: plimbări, grădinărit.
Astenia de primăvară nu este o boală! Este efortul de adaptare al organismului nostru. De noi depinde dacă această adaptare se realizează armonios sau zgomotos și cu efecte asupra sănătății.
Plantele, regăsite sub diverse forme (gemoterapice, ceaiuri, uleiuri esențiale), precum și produsele apicole ne pot fi de ajutor în depășirea efortului de adaptare la schimbările dintre anotimpuri.
Gemoterapia
Foto: internet
Gemoterapia poate fi utilă în sprijinirea unei treceri armonioase a organismului de la iarnă la primăvară.
Extract din sevă de mesteacăn (Betula linfa)
Extract din muguri de porumbar (Prunus spinosa)
Extract din muguri de coacăz negru (Ribes nigrum)
Extract din muguri de stejar (Quercus pedunculata)
Aromaterapia
Foto: internet
Uleiul esențial de mentă
Uleiul esențial de pin
Uleiul esențial de ylang-ylang
Uleiurile esențiale de citrice (lămâie, portocală, bergamot, grapefruit etc.)
ATENȚIE!
