Ce sunt vitaminele?
Vitaminele reprezintă substanțe de care organismul nostru are nevoie pentru a putea funcționa. Pentru unele vitamine organismul poate crea anumite rezerve, în timp ce pentru altele nu. Lipsa vitaminelor – aport insuficient sau deloc – poate duce la apariția unor probleme mai mult sau mai puțin grave de sănătate. În cazuri mai rare putem vorbi de hipervitaminoze, când avem un aport excesiv.
Există vitamine
- hidrosolubile (B1 – tiamina, B2 – riboflavina, B3 – niacina, B5 – acidul pantotenic, B6 – piridoxina, B7 – biotina, B9 – acidul folic, B12 – cobalamina, C)
- liposolubile (A, D, E , K).
Vitamina D
Vitamina D este un nume generic pentru mai multe tipuri de vitamină D (D1-D5). În plus, cercetările au descoperit că nu este doar o simplă vitamină, ci are și rol de hormon.
Această vitamină este produsă în organismul nostru din colesterol (compusul 7,8-dehidrocolesterol care este depozitat în piele), sub acțiunea razelor ultraviolete, prin expunerea organismului la soare (conversie fotochimică).
În afara acestei producții interne, vitamina D poate fi asigurată prin aport extern, din anumite alimente.
Alimentele de origine vegetală conțin de fapt o provitamină D (D2=ergocalciferol) în cantități relativ mici (anumite ciuperci, drojdie, alge ș.a.).
În schimb, provitamina D3 (colecalciferol) se găsește în cantități mari în produsele de origine animală (ficat, gălbenuș de ou, pește, ulei de pește, lapte, unt etc.).
Vitamina D sintetizată la nivelul pielii suferă două transformări în organism, una la nivelul ficatului (transformarea în calcidiol) și cealaltă la nivelul rinichilor (transformarea în calcitriol – forma activă de vitamină D).
Vitamina D adusă în organism prin aport alimentar este absorbită în intestinul subțire și transportată apoi spre ficat.Vitamina D este una dintre vitaminele pentru care organismul poate crea depozite în organe precum ficat, rinichi, plămâni, piele.
Doza zilnică de vitamină D este în medie de 400-500 UI (cu variații în funcție de vârstă și de anumite situații fiziologice asupra cărora nu insistăm acum).
Pentru a sintetiza cantitatea necesară de vitamina D, este necesară expunerea la soare timp de 10-15 minute a treisfert din suprafața corporală de 2-3 ori pe săptămână. Dacă suprafața corporală expusă este mai mică, trebuie crescută durata și frecvența expunerii. Acest lucru este mai ușor de realizat când este cald și mai dificil în lunile friguroase.
Producția de vitamină D prin expunerea la razele UV este influențată de folosirea cremelor de protecție UV și de pigmentul pielii (persoanele cu pielea mai închisă având o capacitate de sintetizare mai scăzută) și de vârstă (capacitatea de producție scade pe măsură ce înaintăm în vârstă).
Rolul vitaminei D
Vitamina D are rol în asimilarea calciului și a fosforului și în fixarea acestor minerale la nivelul oaselor și dinților. Tot vitamina D blochează eliberarea hormonului paratiroidian (parathormonul), care resoarbe țesutul osos, fapt ce poate duce la osteoporoză și la creșterea riscului de fracturi.
Vitamina D are rol și în funcționarea bună a glandei tiroide și a sistemului imunitar. Ea contribuie la prevenirea unor boli autoimune: tiroidita autoimună, artrita reumatoidă, scleroza în plăci, bolile inflamatorii intestinale. Studii recente indică un rol protectiv al acestei vitamine în diverse forme de cancer, Alzheimer, tulburări depresive, diabet, boli cardiovasculare ș.a.
Deficitul de vitamină D interferă cu metabolismul calciului și fosforului și duce la tulburări de mineralizare a țesutului osos (rahitismul la copii, osteoporoza la adulți).
Există anumite boli care determină o absorbție deficitară a acestei vitamine, între care menționăm fibroza chistică, boala celiacă, boala Crohn, obezitatea (adipocitele sechestrează vitamina D care astfel nu mai poate fi eliberată organismului), sindromul de intestin scurt, anumite boli hepatice și renale, anumite medicamente (anticonvulsivante).
Dietele restrictive (cele vegane și vegetariene) pot conduce la deficit de vitamina D. Există studii care spun că vitamina D3 (cea de origine animală) este mai eficientă decât vitamina D2 (cea de origine vegetală). În aceste cazuri de diete restrictive este necesară suplimentarea cu vitamină D.
Surse de vitamina D pentru vegani și vegetarieni
Exces de vitamină D?
În cazul unui exces de vitamină D, prin aport exagerat, vorbim de hipervitaminoză D.
Ce înseamnă un aport exagerat?
Doze de 2000-3000 UI administrate zilnic și pentru perioade lungi de timp.
Acest fapt se manifestă diferit la copil și la adult.
La copil pot apărea stări de greață, vărsături, stări confuzionale și chiar insuficiență renală – în primă fază cu urinat excesiv (poliurie), ca apoi să se instaleze lipsa urinării (anurie).
La adult apare hipercalcemie și hiperfosfatemie, cu consecința unor calcificări extraosoase, de exemplu la nivel renal (nefrocalcinoza – cu potențial fatal).
În contextul actualei pandemii se recomandă numeroase suplimente vitaminice și nu numai, inclusiv suplimentare de vitamina D. Este important ca aceste suplimente de vitamina D să fie luate la sfatul medicului și, dacă este posibil, cu dozarea prealabilă a rezervei de vitamina D din organism (25-OH-vitamina D).
Un nivel mai mic de 20 ng/ml de 25(OH)D indică un deficit de vitamină D.
Revin asupra aspectului că, printr-o viață echilibrată, atât în ceea ce privește regimul alimentar, cât și în ceea ce privește mișcarea în aer liber (expunerea la razele UV), putem să ne asigurăm un nivel optim de vitamină D.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23717318/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27570765/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32195696/
https://www.mdpi.com/2072-6643/12/7/2097/htm
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32666762/
https://www.mdpi.com/1422-0067/18/9/1949/htm
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23377209/