Tag Archive tristețe

Bydr. Cristina Munteanu

Umbre pe zâmbetul copilului: Cum recunoaștem și abordăm anxietatea și depresia la vârste mici?

foto: istockphoto

Viața emoțională a copiilor și adolescenților este complexă, anxietatea și depresia putând lua uneori forma unor umbre care le fură zâmbetul și bucuria.

Ca părinți sau specialiști, avem responsabilitatea de a identifica semnele timpurii ale acestor tulburări și de a interveni pentru a le oferi suportul de care au nevoie.

Diferențe între copii și adolescenți

La adolescenți, manifestările anxietății și depresiei sunt mai apropiate de cele ale adulților, ceea ce le face uneori mai ușor de recunoscut și diagnosticat. Pe de altă parte, la copii, simptomele sunt adesea mascate în spatele unor comportamente sau manifestări fizice, ceea ce face diagnosticul mai dificil.

foto: istockphoto

Un adolescent care petrece ore întregi în camera sa, refuză să vorbească sau pare să fi pierdut bucuria din ochi poate trăi o furtună emoțională de fapt.

La copii, semnele pot include schimbări inexplicabile în comportament, refuzul de a se despărți de părinți sau manifestări somatice precum durerile de burtă sau de cap fără cauze medicale.

Cum recunoaștem anxietatea și depresia?

Copiii nu exprimă întotdeauna ce simt prin cuvinte. În schimb, comportamentele lor sunt adesea indicii puternice ale stării lor emoționale.

Semne frecvente la copii:

foto: istockphoto
  1. Tulburări somatice:
    • dureri de burtă sau de cap repetate, greață, vărsături – fără o cauză medicală evidentă
    • oboseală persistentă
  2. Probleme de somn:
    • dificultăți în a adormi, treziri frecvente sau coșmaruri
  3. Schimbări de comportament:
    • pierderea interesului pentru activități preferate
    • copilul refuză să încerce lucruri noi
    • accese de furie inexplicabile, tantrumuri sau schimbări bruște de dispoziție
    • sensibilitate crescută la interacțiunile sociale
    • conflicte frecvente cu frații sau la școală
  4. Atașament excesiv:
    • refuzul de a rămâne singur
    • teama de a se despărți de părinți
    • teama constantă de abandon, cereri constante de reasigurare („Mă iubești?”, „Fac bine?”, „Ți-e dor de mine?”)
  5. Comportamente repetitive:
    • rosul unghiilor, rosul părului, mușcatul buzelor/obrajilor, zgâriatul pielii sau alte ticuri
  6. Schimbări în apetit:
    • lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, mâncat excesiv

Semne frecvente la adolescenți:

  1. Izolare socială:
    • refuzul de a petrece timp cu prietenii sau familia
  2. Probleme școlare:
    • scăderea performanțelor școlare, dificultăți de concentrare, absențe frecvente
  3. Gânduri de inutilitate sau devalorizare:
    • sentimente persistente de vinovăție, inutilitate sau lipsă de speranță
  4. Comportamente auto-vătămătoare:
    • tăieturi, zgârieturi sau alte gesturi care indică un strigăt de ajutor
  5. Lipsa bucuriei:
    • absența entuziasmului față de activități care în trecut le aduceau plăcere
  6. Atacuri de panică
foto: istockphoto


Toate aceste semne pot varia în intensitate și frecvență, dar sunt un semnal de alarmă atunci când persistă o perioadă mai lungă de timp.

Cum abordăm aceste tulburări?

Abordarea anxietății și depresiei la copii și adolescenți necesită empatie, răbdare și colaborare între părinți, medici și psihoterapeuți.

Rolul părinților:

  1. Ascultarea activă:
    • ascultați nu doar cu urechile, ci și cu inima: copiii vorbesc adesea prin gesturi, diferite comportamente și ne ,,vorbesc” chiar prin tăcere
  1. Acordarea de timp:
    • cele mai mari conversații pot porni din momentele mici: o plimbare, o îmbrățișare, un „Sunt aici pentru tine.”
  2. Crearea unei rutine:
    • un program regulat de somn, o alimentație sănătoasă și activități în aer liber pot face minuni pentru echilibrul emoțional
  3. Cererea de ajutor:
    • a cere sprijinul unui specialist nu este un semn de slăbiciune, ci un act de iubire

Rolul specialiștilor:

Medicul pediatru ascultă cu atenție părintele și copilul și exclude eventualele cauze fizice ale acestor stări.

În continuare, psihoterapia este o cale esențială pentru a ajuta copiii să înceapă să-și înțeleagă emoțiile.

Printre metodele utilizate frecvent în psihoterapie se numără:

foto: istockphoto
  • Terapia prin desen: copiii își pot exprima emoțiile prin culori și imagini, creând un spațiu de siguranță pentru a discuta teme dificile
  • Modelajul cu lut: această metodă le permite celor mici să dea o formă concretă sentimentelor lor, reducând tensiunea emoțională și stimulând creativitatea
  • Sandplay therapy (jocul în lădița cu nisip): copiii creează lumi miniaturale în lădița cu nisip, explorând simboluri și povești care reflectă starea lor interioară
  • Jocuri de rol și teatru terapeutic: aceste activități îi ajută să exerseze soluții pentru situațiile care îi neliniștesc, într-un mod interactiv și non-invaziv
  • Tehnici de relaxare: exercițiile de respirație și meditația ghidată pot contribui la reducerea anxietății și la îmbunătățirea concentrării

Aceste tehnici creative și expresive le oferă copiilor un mediu sigur în care să își exprime emoțiile și să exploreze soluții pentru provocările cu care se confruntă. Ele sunt adaptabile și pot fi integrate în planuri terapeutice personalizate, în funcție de nevoile fiecărui copil.

Anxietatea și depresia nu sunt doar cuvinte mari, ci realități care pot fi depășite. Cu dragoste, răbdare și ajutorul potrivit, copiii și adolescenții pot reveni la un echilibru emoțional și se pot bucura de copilărie și adolescență. Ei au nevoie de noi – nu doar de lucruri materiale, ci de prezența noastră autentică, de căldura și sprijinul nostru necondiționat.

Semnalele nu trebuie ignorate. Fiecare gest, fiecare tăcere sau schimbare de comportament poate fi un strigăt de ajutor.

Ascultați-i, fiți alături de ei în momentele dificile și, atunci când este necesar, apelați cu încredere la specialiști.

Vindecarea este posibilă, iar împreună putem transforma umbrele în zâmbete și lacrimile în râsete.

dr. Cristina Munteanu

medic specialist pediatru

psihoterapeut



Bydr. Cristina Munteanu

Mâncatul emoțional

Tot mai mult se vorbește în ultimul timp despre mâncatul emoțional sau compulsiv.

Ce este acest mâncat emoțional?

Fotografie de Olya Kobruseva pe Pexels.com

Este mâncatul ca răspuns la un stimul emoțional:

  • stres
  • supărare
  • tristețe
  • anxietate
  • agitație
  • furie
  • plictiseală
  • bucurie (mai rar).

Mâncarea în aceste condiții nu ne este prieten, ci dușman. Nu mâncăm pentru că ne este foame. Mâncăm de nervi, de supărare, de  tristețe, de orice altceva, dar nu de foame.

Cum deosebim mâncatul emoțional de mâncatul de foame?

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

O modalitate de a diferenția mâncatul emoțional de mâncatul de foame este senzația de sațietate. Atunci când mâncăm pentru că ne este foame apare această senzație. Acest lucru nu se întâmplă în cazul mâncatului emoțional.

Dacă te simți sătul, înseamnă că ai mâncat pentru că îți era foame și astfel ai oprit senzația de foame. Dacă te simți vinovat înseamnă că ai mâncat ca și consolare/recompensă pentru ceva …

Ce consecințe are mâncatul emoțional?

Dacă ajungem să consumăm mai mult dulciuri (ciocolată, prăjituri, înghețată), snaks-uri  (chipsuri, grisine) sau fast-food avem într-adevăr o problemă mare.

Carbohidrații și grăsimile stimulează creierul să producă serotonină, care este responsabilă de starea noastră de bine (din acest motiv serotonina mai este numită și hormonul fericirii). Dar în același timp carbohidrații au un indice glicemic mare și calorii multe și se depun sub formă de țesut adipos.

Putem mânca emoțional în diferite feluri: mai mult, mai des, mai repede.

Toate tipurile ne vor da o stare de disconfort ulterior și câteva kilograme în plus, care se vor tot acumula dacă nu vom lua atitudine. Iar kilogramele acumulate sunt ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește și devine tot mai mare, deoarece aduc cu ele și alte probleme de sănătate precum diabet, hipertensiune, colesterol, artropatii etc.  

Mâncatul emoțional este o problemă atât psihică, cât și fizică. Este o supapă, un mod de apărare.

Un gol emoțional nu va putea fi niciodată umplut cu ceva fizic. Da, ne va umple de țesut adipos, de remușcări, dar toate acestea nu vor rezolva problema. Nici măcar pe termen scurt nu putem spune că ne aduce o mare satisfacție întrucât remușcările apar curând. Capcana plăcerii de moment este aceea a surplusului ponderal ulterior.

Există soluții?

Da!

Conștientizarea problemei: Te simți sătul sau vinovat după ce ai mâncat?

În primul rând să ne dăm seama că acest mâncat dirijat de emoții nu este firesc și nici folositor. Încearcă să identifici emoțiile care declanșează mâncatul  compulsiv.

Ia atitudine!

  • Stabilește-ți un orar al meselor și încearcă să respecți mesele și gustările la ore fixe. Evită ronțăielile între acestea! Nu sări peste mese!

Dacă acest lucru este foarte greu de realizat, încearcă în primă fază să înlocuiești toate ciugulelile compulsive cu gustări sănătoase (bucăți de fructe, felii de legume, nuci, migdale). Caută să înlocuiești nevoia de carbohidrați cu alimente ce conțin carbohidrați sănătoși (de exemplu cereale integrale precum fulgii de ovăz).  

  • Hidratează-te corespunzător!
  • Mergi la cumpărături cu o listă atent întocmită și nu mai pune alimente nesănătoase pe listă și în coșul de cumpărături!
  • Nu merge la cumpărături flămând!
  • Ține un jurnal alimentar! Notează aici și emoțiile încercate pe parcursul zilei respective! La sfârșitul zilei analizează-ți comportamentul alimentar și vezi dacă există corelații cu stările tale sufletești. Învață din greșeli. Mâine va fi o zi mai bună!
Fotografie de Tirachard Kumtanom pe Pexels.com
  • Găsește-ți un hobby! Sau dacă ai deja unul (sau mai multe), preocupă-te de el.
  • Alege hrană pentru suflet! Încearcă să umpli golul care a creat acest vârtej comportamental! Ascultă muzică, citește o carte, bea un ceai, vizionează un film, desenează, dansează, sună un prieten, ieși în natură, fă o baie relaxantă, fă o faptă bună …

Cere ajutor de specialitate!

Dacă nu reușești să depășești de unul singur problema mâncatului emoțional și simți că situația se înrăutățește, devii depresiv, kilogramele se adună… poți cere ajutorul unui psihoterapeut. Acesta te va ajuta să descoperi problema care a declanșat mâncatul emoțional, să o înțelegi și să iei măsuri eficiente în schimbarea comportamentului alimentar și emoțional.

Unele carențe de minerale pot interfera cu apetitul. Suplimentele pe bază de crom ajută la scăderea apetitului pentru dulciuri.

Apelează la ajutorul plantelor!

Fotografie de Teejay pe Pexels.com
  • guarana – reduce apetitul
  • Garcinia cambogia – contribuie la creșterea nivelului de serotonina, ceea ce duce la scăderea consumului de alimente în urma unui trigger emoțional
  • menta
  • valeriana
  • socul
  • ceaiul verde
  • Gymnema sylvestre
  • mate

Aromaterapie

  • uleiurile esențiale de mentă, bergamotă, grapefruit, portocală, lămâie, scorțișoară, ghimbir, rozmarin, lavandă sunt doar câteva din uleiurile ce ne ajută în lupta cu emoțiile și mâncatul compulsiv. Le putem folosi în difuzor, în amestecuri de masaj, baie.

dr. Cristina Munteanu