Tag Archive stres

Bydr. Cristina Munteanu

7 Motive pentru care se tot îmbolnăvesc copiii

Fotografie de Myriams Fotos pe Pexels.com

Nici nu a trecut bine de ultima răceală, că iar tușește!

Nici nu ne-am revenit bine, că iar este cu mucișori!

Abia am terminat antibioticul și iar a făcut febră!

Dacă aceste rânduri vă par familiare, atunci ele vă sunt adresate.

Situația aceasta este frecventă în special în cazul copiilor mici și de obicei în primele luni de frecventare a colectivității (creșă, grădiniță).

Un număr de aproximativ 5 răceli pe sezon rece sau pe an este considerat normal. Dar sunt copii care răcesc și de 8-10 ori. Dacă luăm în calcul multitudinea de agenți microbieni (câteva sute) atunci acest lucru parcă nu mai este așa înfiorător.

Răcelile repetate nu înseamnă neapărat o imunitate slabă. Luăm în calcul acest lucru dacă aceste răceli sunt de fiecare dată infecții severe, precum otite, pneumonii sau meningite, care necesită tratament antibiotic (documentat prin analize și antibiogramă) și internare în spital.

Copiii se tot îmbolnăvesc și pentru că se întâlnesc cu un microb nou. Așa își formează imunitatea. Schimbările bruște de temperatură, umiditatea, locurile aglomerate și neaerisite favorizează infecțiile respiratorii.

În sezonul rece infecțiile respiratorii sunt mai frecvente din mai multe motive:

– petrecem mai mult timp în spații închise și neaerisite corespunzător

– consumăm mai puține fructe și legume proaspete (ca să nu mai spunem că sunt copii care nu consumă aproape deloc aceste alimente în nici o perioadă a anului).

Revin la un aspect pe care doresc să îl subliniez de fiecare dată:

Nu dăm antibiotic la orice răceală!

Îi curge nasul – antibiotic. Tușește – antibiotic. Face temperatură 37,5 °C (subfebrilitate, nu febră!) – antibiotic…

Un alt aspect de care este bine să ținem seama este faptul că stresul slăbește sistemul imunitar. Nu toți copiii se adaptează ușor la începerea creșei sau grădiniței, la contactul cu un mediu nou, cu persoane noi. Pe fondul unor experiențe stresante, repetate și prelungite, organismul secretă anumite substanțe în exces (cortizol), fapt care poate slăbi imunitatea copilului.

Pe scurt, cele 7 motive pentru care se tot îmbolnăvesc copiii sunt:

1. Copilul a intrat în contact cu un alt microb (virus, bacterie).

2. Copilul petrece foarte mult timp în spații închise, neaerisite, în care răspândirea microbilor este mai facilă.

3. Copilul a fost dus prea repede din nou în colectivitate, organismul fiind încă în convalescență.

4. Copilul nu consumă fructe și legume din care să își asigure necesarul de vitamine și minerale.

5. Copilul este supus unui stres repetat și prelungit.

6. Copilul nu se odihnește corespunzător și petrece prea mult timp în fața dispozitivelor electronice.

7. Administrăm copilului medicamente din proprie inițiativă, fără a ne consulta cu medicul, de obicei antibiotice (de cele mai multe ori în infecții virale sau în infecții bacteriene fără a avea o antibiogramă).

Nu, nu îi îndopăm pe copii cu imunostimulente, fie ele și din plante!

Da, este mai simplu să îi lăsăm tot anul să mănânce toate prostiile și să îi îndopăm apoi cu siropele când se îmbolnăvesc, sperând miracole în câteva ore sau zile! Dar nu aceasta este soluția. Sănătatea se construiește zi de zi prin obiceiuri sănătoase practicate de întreaga familie!

Dr Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Mâncatul emoțional

Tot mai mult se vorbește în ultimul timp despre mâncatul emoțional sau compulsiv.

Ce este acest mâncat emoțional?

Fotografie de Olya Kobruseva pe Pexels.com

Este mâncatul ca răspuns la un stimul emoțional:

  • stres
  • supărare
  • tristețe
  • anxietate
  • agitație
  • furie
  • plictiseală
  • bucurie (mai rar).

Mâncarea în aceste condiții nu ne este prieten, ci dușman. Nu mâncăm pentru că ne este foame. Mâncăm de nervi, de supărare, de  tristețe, de orice altceva, dar nu de foame.

Cum deosebim mâncatul emoțional de mâncatul de foame?

Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

O modalitate de a diferenția mâncatul emoțional de mâncatul de foame este senzația de sațietate. Atunci când mâncăm pentru că ne este foame apare această senzație. Acest lucru nu se întâmplă în cazul mâncatului emoțional.

Dacă te simți sătul, înseamnă că ai mâncat pentru că îți era foame și astfel ai oprit senzația de foame. Dacă te simți vinovat înseamnă că ai mâncat ca și consolare/recompensă pentru ceva …

Ce consecințe are mâncatul emoțional?

Dacă ajungem să consumăm mai mult dulciuri (ciocolată, prăjituri, înghețată), snaks-uri  (chipsuri, grisine) sau fast-food avem într-adevăr o problemă mare.

Carbohidrații și grăsimile stimulează creierul să producă serotonină, care este responsabilă de starea noastră de bine (din acest motiv serotonina mai este numită și hormonul fericirii). Dar în același timp carbohidrații au un indice glicemic mare și calorii multe și se depun sub formă de țesut adipos.

Putem mânca emoțional în diferite feluri: mai mult, mai des, mai repede.

Toate tipurile ne vor da o stare de disconfort ulterior și câteva kilograme în plus, care se vor tot acumula dacă nu vom lua atitudine. Iar kilogramele acumulate sunt ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogolește și devine tot mai mare, deoarece aduc cu ele și alte probleme de sănătate precum diabet, hipertensiune, colesterol, artropatii etc.  

Mâncatul emoțional este o problemă atât psihică, cât și fizică. Este o supapă, un mod de apărare.

Un gol emoțional nu va putea fi niciodată umplut cu ceva fizic. Da, ne va umple de țesut adipos, de remușcări, dar toate acestea nu vor rezolva problema. Nici măcar pe termen scurt nu putem spune că ne aduce o mare satisfacție întrucât remușcările apar curând. Capcana plăcerii de moment este aceea a surplusului ponderal ulterior.

Există soluții?

Da!

Conștientizarea problemei: Te simți sătul sau vinovat după ce ai mâncat?

În primul rând să ne dăm seama că acest mâncat dirijat de emoții nu este firesc și nici folositor. Încearcă să identifici emoțiile care declanșează mâncatul  compulsiv.

Ia atitudine!

  • Stabilește-ți un orar al meselor și încearcă să respecți mesele și gustările la ore fixe. Evită ronțăielile între acestea! Nu sări peste mese!

Dacă acest lucru este foarte greu de realizat, încearcă în primă fază să înlocuiești toate ciugulelile compulsive cu gustări sănătoase (bucăți de fructe, felii de legume, nuci, migdale). Caută să înlocuiești nevoia de carbohidrați cu alimente ce conțin carbohidrați sănătoși (de exemplu cereale integrale precum fulgii de ovăz).  

  • Hidratează-te corespunzător!
  • Mergi la cumpărături cu o listă atent întocmită și nu mai pune alimente nesănătoase pe listă și în coșul de cumpărături!
  • Nu merge la cumpărături flămând!
  • Ține un jurnal alimentar! Notează aici și emoțiile încercate pe parcursul zilei respective! La sfârșitul zilei analizează-ți comportamentul alimentar și vezi dacă există corelații cu stările tale sufletești. Învață din greșeli. Mâine va fi o zi mai bună!
Fotografie de Tirachard Kumtanom pe Pexels.com
  • Găsește-ți un hobby! Sau dacă ai deja unul (sau mai multe), preocupă-te de el.
  • Alege hrană pentru suflet! Încearcă să umpli golul care a creat acest vârtej comportamental! Ascultă muzică, citește o carte, bea un ceai, vizionează un film, desenează, dansează, sună un prieten, ieși în natură, fă o baie relaxantă, fă o faptă bună …

Cere ajutor de specialitate!

Dacă nu reușești să depășești de unul singur problema mâncatului emoțional și simți că situația se înrăutățește, devii depresiv, kilogramele se adună… poți cere ajutorul unui psihoterapeut. Acesta te va ajuta să descoperi problema care a declanșat mâncatul emoțional, să o înțelegi și să iei măsuri eficiente în schimbarea comportamentului alimentar și emoțional.

Unele carențe de minerale pot interfera cu apetitul. Suplimentele pe bază de crom ajută la scăderea apetitului pentru dulciuri.

Apelează la ajutorul plantelor!

Fotografie de Teejay pe Pexels.com
  • guarana – reduce apetitul
  • Garcinia cambogia – contribuie la creșterea nivelului de serotonina, ceea ce duce la scăderea consumului de alimente în urma unui trigger emoțional
  • menta
  • valeriana
  • socul
  • ceaiul verde
  • Gymnema sylvestre
  • mate

Aromaterapie

  • uleiurile esențiale de mentă, bergamotă, grapefruit, portocală, lămâie, scorțișoară, ghimbir, rozmarin, lavandă sunt doar câteva din uleiurile ce ne ajută în lupta cu emoțiile și mâncatul compulsiv. Le putem folosi în difuzor, în amestecuri de masaj, baie.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Albăstrea (Centaurea cyanus)

foto: pixabay.com

Albăstreaua este o plantă medicinală anuală, spontană (dar poate fi și cultivată), originară din Europa, întâlnită și admirată în zone de deal și câmpie la marginile lanurilor de cereale, din acest motiv mai fiind numită și floarea grâului.

Se utilizează în scop medicinal florile de albăstrea, care conțin substanțe active precum: tanini, centaurină, cianină, cianidină, cicorină, pelargonină, mucilagii, săruri de potasiu și mangan ș.a.

Datorită fitocompușilor săi, albăstreaua are efect diuretic ușor, tonic-astringent, emolient, antibacterian, antifungic și antiinflamator.

Este indicată în inflamații oculare (conjunctivite, orjelet), afecțiuni dermatologice, afecțiuni ale aparatului urinar, afecțiuni digestive ș.a.

În cosmetică se recomandă comprese cu infuzie de albăstrele pentru hidratarea și calmarea tenului în diverse iritații ale pielii după expunere la soare sau alergice, ten cuperotic, ochi obosiți și iritați, umflați, cu cearcăne, riduri etc. Se recomandă, de asemenea, în probleme ale scalpului, părului și unghiilor (mătreață, eczeme, unghii fragile).

De asemenea, există ape tonice pe bază de albăstrele utilizate în același scop dermato-cosmetic.

Prin presare la rece se poate obține ulei de albăstrele, cu aceleași proprietăți terapeutice.

Mierea de albăstrele este o miere mai specială și mai rară, cu efect calmant asupra sistemului nervos (anxietate, stres, depresie), recomandată în afecțiunile renale și hepatice, reumatism; are acțiune regenerantă asupra tenului.

foto: pixabay.com

Albăstrelele sunt recomandate în:

  • conjunctivite
  • orjelet (urcior)
  • cearcăne
  • afecțiuni gastro-intestinale (diaree, constipație, flatulență)
  • afecțiuni urinare
  • afecțiuni dermatologice
  • tonic al sistemului nervos.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.

2. Mihaela Temelie, Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Rovimed Publishers, 2017.

3. Akihisa Takahashi, Kosaku Takeda, Takeo Ohnishi, Light-Induced Anthocyanin Reduces the Extent of Damage to DNA in UV-Irradiated Centaurea cyanus Cells in Culture, Plant and Cell Physiology, Volume 32, Issue 4, June 1991, Pages 541–547, https://doi.org/10.1093/oxfordjournals.pcp.a078113

4. Haziri A, Faiku F, Rudhani I, Mehmeti I, Motori D. Antibacterial Activity of Different Extracts of Centaurea Cyanus (L.) Growing Wild in Kosovo. Orient J Chem 2017;33(4). http://dx.doi.org/10.13005/ojc/330406

5. Nancy Garbackia, Vincent Gloaguenb, Jacques Damasc, Patricia Bodarta, Monique Titsa, Luc Angenota, Anti-inflammatory and immunological effects of Centaurea cyanus flower-heads. Journal of Ethnopharmacology, Volume 68, Issues 1–3, 15 December 1999, Pages 235-241. https://doi.org/10.1016/S0378-8741(99)00112-9