Boala obrajilor pălmuiți, cunoscută și sub numele de boala a cincea a copilăriei, reprezintă o provocare pentru multe familii la începutul primăverii.
De ce boala a cincea? Pentru că a fost așezată în lista bolilor eruptive ale copilăriei, alături de rujeolă, rubeolă, varicelă și Roseola infantum.
Boala obrajilor pălmuiți este de fapt o afecțiune eruptivă infecțioasă, cauzată de infecția cu virusul parvovirus B19, un agent patogen care cel mai frecvent afectează copiii de vârstă preșcolară și școlară. Caracteristică bolii este apariția unui eritem facial, ce conferă aspectul tipic de obraji pălmuiți, de unde și numele afecțiunii. Această erupție poate fi însoțită de elemente eruptive pe trunchi și pe membre și de simptome precum febră ușoară, rinoree, dureri de gât, dureri de cap sau oboseală. Erupția poate să apară și să dispară timp aproximativ trei săptămâni, fiind mai vizibilă atunci când persoana este expusă la soare, aleargă sau face o baie cu apă caldă.
Deși este mai puțin frecventă în rândul adulților, infecția poate fi făcută totuși și de către adulți, aceștia fiind în majoritatea cazurilor asimptomatici. Adulții care vor dezvolta simptome, vor putea prezenta elementele eruptive specifice, sindrom pseudo-gripal cu subfebrilități sau febră moderată, dureri articulare. Cele mai afectate articulații în acest caz sunt cele de la nivelul mâinii, pumnilor, genunchilor și gleznelor. Durerile articulare sunt mai frecvente la femei și pot avea o durată de la câteva zile-săptămâni până la câteva luni-un an, această durată extinsă de timp putând aduce în discuție diagnostice diferențiale precum artrita reumatoidă, fapt pentru care este importantă consultarea unui medic pentru stabilirea unui diagnostic corect. De cele mai multe ori însă acești adulți au în familie un membru copil care face infecția cu simptomele tipice și astfel se face legătura cu simptomele adultului. Articulațiile se vor vindeca complet, fără sechele.
Majoritatea cazurilor au o evoluție ușoară și se vindecă fără tratament specific, însă trebuie să știm că virusul poate provoca complicații în cazul anumitor categorii de persoane, precum femeile însărcinate ori persoanele cu sistem imunitar slăbit.
Parvovirusul uman B19 este un patogen specific speciei noastre și nu trebuie confundat cu parvovirusurile care afectează animalele de companie, cum ar fi câinii și pisicile. Contrar credințelor populare, eritemul infecțios dat de parvovirus B19 nu poate fi transmis de la om la animalele de companie sau invers. Parvovirusul uman B19 nu poate infecta și nu poate supraviețui în organismele animalelor de companie, iar parvovirusurile care afectează aceste animale nu pot afecta oamenii. Prin urmare, dacă aveți un animal de companie care a fost diagnosticat cu parvoviroză, nu trebuie să vă faceți griji că vă puteți îmbolnăvi de la acesta, și nici nu trebuie să vă temeți pentru sănătatea lui dacă un membru al familiei dezvoltă boala obrajilor pălmuiți.
Transmiterea parvovirusului B19 se face, așadar, doar de la om la om, cel mai frecvent prin picături de salivă, atunci când o persoană infectată tușește sau strănută, sau prin contact direct cu secreții nazale ale unei persoane infectate. De asemenea, virusul mai poate fi transmis și prin sânge, în cazul transfuziilor sau în timpul sarcinii de la mamă la făt.
Perioada de incubație a bolii este în general de 4-14 zile. Este important de menționat faptul că boala obrajilor pălmuiți este contagioasă înainte de apariția simptomelor vizibile, ceea ce face astfel dificilă prevenirea răspândirii virusului. Copiii cu simptome trebuie să rămână acasă și să evite contactul cu alte persoane până când febra dispare și erupția cutanată începe să se atenueze.
fotografii din cazuistica personală
Odată pătruns în organism, virusul se multiplică inițial la nivelul căilor respiratorii superioare și apoi se fixează la nivelul măduvei osoase deoarece se poate multiplica eficient numai în celulele precursoare eritropoietice de aici. Astfel, producerea de eritrocite este temporar oprită pentru câteva zile, fapt care asupra unei persoane anterior sănătoase nu va avea răsunet, dar va afecta persoanele cu afecțiuni hematologice (anemie hemolitică cronică, talasemie, siclemie). Același fenomen s-a constatat în rare cazuri și în ceea ce privește producția de leucocite sau trombocite.
Diagnosticul este de obicei bazat pe simptomele clinice ale pacientului, dar se pot efectua analize de laborator care să confirme infecția precum anticorpii anti-parvovirus B19 IgM și IgG. Anticorpii de tip IgM apar la aproximativ 10-12 zile de la contactul infectant, în timp ce anticorpii de tip IgG la aproximativ 2 săptămâni de la infectare. Anticorpii de tip IgM persistă în organism timp de câteva luni, în timp ce cei de tip IgG pot circula în serul pacienților toată viața, conferind o imunitate durabilă față de parvovirus B19.
În ceea ce privește tratamentul, acesta este în principal simptomatic, vizând febra sau durerile. Repausul, hidratarea adecvată și administrarea de antipiretice sau analgezice pot ajuta în gestionarea simptomelor.
Fitoterapia poate constitui o metodă alternativă de tratament, recomandările fiind individualizate în funcție de simptomele fiecărui pacient în parte.
În cazuri rare, boala progresează către complicații, precum ar fi anemia, trombocitopenia sau artrita, și atunci este necesară intervenția medicală specifică.
Nu există un vaccin pentru prevenirea bolii obrajilor pălmuiți, singura prevenție o putem realiza printr-o bună igienă personală și evitarea contactului cu persoanele infectate, putând reduce în acest mod riscul de transmitere a virusului. În școli și alte colectivități, curățarea și dezinfectarea periodică a suprafețelor care sunt atinse frecvent poate ajuta, de asemenea, la limitarea răspândirii parvovirusului B19.
Acest material are caracter strict informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.
Fotografiile din cazuistica personală sunt postate cu acordul pacienților. Ele nu au fost realizate pentru a fi postate, neavând o calitate deosebită, dar am ales să le public, considerând că sunt destul de relevante în prezentarea patologiei.
dr. Cristina Munteanu