În ultima vreme, interesul pentru soluții terapeutice bazate pe remedii naturale a crescut semnificativ. Au devenit astfel tot mai populare expresii precum medicină neconvențională, medicină holistică, medicină alternativă, medicină complementară, medicină personalizată sau medicină integrativă.
Sunt acești termeni sinonimi?
Nu, deși sunt termeni aparent asemănători, aceștia definesc concepte distincte și abordări diferite în ceea ce privește tratamentul și îngrijirea pacienților.
Voi încerca să explic mai detaliat în continuare diferențele dintre acești termeni.
Medicina neconvențională
Medicina neconvențională reprezintă un concept larg, care cuprinde mai multe abordări terapeutice în tratarea și prevenirea bolilor care pot completa sau înlocui tratamentele convenționale. Pentru a fi mai clari, vom defini și conceptul de medicină convențională.
Medicina convențională, clasică sau alopată, se referă la o serie de standarde medicale acceptate la nivel global, bazate pe cercetare și dovezi științifice. Medicina convențională are la bază consultul medical, diagnosticarea și tratamentul bolilor folosind metode și tehnologii medicale moderne: analize, intervenții chirurgicale, medicamente.
În medicina convențională unei boli sau unui simptom îi corespunde de regulă în mod standard un medicament. De exemplu, toate persoanele care fac febră vor primi în mod clasic un preparat pe bază de ibuprofen, paracetamol sau algocalmin.
Medicina neconvențională nu respinge informațiile primite din cadrul explorărilor clinice și paraclinice ale medicinei clasice, ci se poate baza pe ele în stabilirea recomandărilor terapeutice. De asemenea, medicina neconvențională se bazează la rândul ei din ce în ce mai mult pe cercetări științifice, pentru a-și confirma metodele și terapiile și propunând remedii standardizate și sigure.
Din cadrul medicinei neconvenționale fac parte terapii naturale precum acupunctura, homeopatia, fitoterapia, aromaterapia, medicina tradițională chineză, chiropractica, meditația etc.
Medicina holistică
Medicina holistică este un termen folosit pentru a desemna practicile terapeutice care se adresează persoanei privite ca un întreg indivizibil – corp, minte şi suflet.
Medicina alternativă
Acest termen se referă la practicile medicale și terapiile neconvenționale, care nu sunt considerate parte a medicinei clasice, alopate și care sunt folosite ca alternative la tratamentele convenționale. Adică dacă de exemplu pe o persoană o doare capul, în mod clasic va lua un medicament antalgic. Dacă dorește să folosească o alternativă la acest tratament, atunci această persoană nu își va administra medicamentul clasic pentru durere de cap, ci va încerca în locul acestuia să practice tehnici de relaxare, să se hidrateze sau să consume plante cu efect antalgic precum scoarța de salcie sau roinița.
Medicina complementară
Termenul de medicină complementară se referă la terapiile și tratamentele neconvenționale care sunt folosite împreună cu tratamentele recomandate în medicina clasică, pentru a completa și a spori eficacitatea tratamentului. Cu alte cuvinte, medicina complementară combină terapiile clasice cu cele neconvenționale. De exemplu, aceeași persoană prezentată anterior ca având durerea de cap, alege în această situație, să ia medicamentul antalgic clasic, dar, în plus, și să completeze tratamentul cu tehnici de relaxare sau cu un preparat din plante.
Medicina integrativă
Termenul de medicină integrativă descrie acel tip de medicină care îmbină practicile medicale clasice cu terapiile complementare și alternative, punând accent pe abordarea holistică a pacientului. Medicina integrativă presupune astfel o abordare multidisciplinară și alegerea celor mai bune soluții terapeutice pentru pacient, punând accent pe tratamentul recomandat pacientului ca întreg, luând în considerare atât aspectele fizice, cât și cele psiho-emoționale și mintale.
Practicienii medicinei neconvenționale, alternative sau complementare, de cele mai multe ori sunt medici ca formare de bază, care au ales să își completeze studiile obținând o calificare suplimentară în fitoterapie, homeopatie, acupunctură etc. Aceste specializări sunt cursuri acreditate de Ministerul Sănătății, ceea ce ar trebui să elimine etichetele acordate acestor practicieni (de multe ori chiar de către colegii lor) de vraci sau alți termeni depreciativi înrudiți. Da, cu siguranță există și practicieni care nu sunt medici, ci sunt afiliați Ordinului Practicienilor de Medicină Alternativă, aceștia nefiind absolvenți de medicină, dar urmând în cadrul cursurilor efectuate și însușirea noțiunilor de anatomie umană, fiziologie și fiziopatologie. În această situație, nefiind medici, ei nu au capacitatea de a solicita investigații și de a pune un diagnostic, bazându-se doar pe diagnosticele puse în prealabil de un medic specialist.
Dacă medicina clasică abordează în general sănătatea ca fiind absenţa bolii, în medicina neconvențională accentul este pus pe modificări ce pot apărea înainte de a fi evidente simptomele unei afecțiuni și pe prevenție.
Sănătatea este de cele mai multe ori o reflecție a stilului nostru de viață și a alegerilor zilnice, iar boala este astfel mai mult decât un simptom izolat, căci ea începe cu mult înainte ca noi să simțim fizic semnele ei. Boala este rezultatul unui dezechilibru care s-a acumulat în timp (luni sau ani), iar simptomele sunt adesea semnale tardive, un fel de strigăte de ajutor ale unui organism deja afectat și un semnal că ceva nu funcționează cum trebuie.
Abordarea holistică și integrativă este astfel, din punctul meu de vedere, cheia spre o vindecare deplină, spre o experiență în care mintea, corpul și sufletul nu mai funcționează separat, ci ca un tot unitar, în deplină armonie.
foto: istockphoto
În concluzie, pe scurt:
terapiile integrative abordează pacientul în mod holistic, combinând practicile medicale convenționale cu terapiile neconvenționale
tratamentele alternative sunt folosite în locul tratamentelor convenționale
tratamentele complementare sunt utilizate în paralel cu tratamentele convenționale.
Stima de sine este un concept psihologic care a apărut la începutul secolului XX, fiind strâns legată de lucrările și teoriile unor psihologi renumiţi precum William James și Charles Cooley. Stima de sine este astfel termenul utilizat pentru a descrie sentimentele unei persoane despre sine însăși și despre propria valoare. Ea reprezintă un aspect fundamental al sănătății noastre mintale și poate influența numeroase domenii ale vieții, de la bunăstarea generală la relațiile personale și profesionale.
Cel mai adesea auzim vorbindu-se despre o stimă de sine scăzută. Dar pentru a vorbi de o stimă de sine scăzută trebuie să știm care este nivelul normal al stimei de sine. Deci, ce înseamnă o stimă de sine normală, sănătoasă?
Pentru a răspunde, trebuie să subliniem că stima de sine este sentimentul valorii personale, respectul pe care ni-l acordăm fiecare în parte. Pe de o parte, aceasta se poate manifesta printr-o încredere sănătoasă în propriile abilități și o acceptare realistă a limitelor personale. Pe de altă parte, nivelul normal al stimei de sine nu înseamnă a te considera superior altora sau fără cusur. Este un echilibru care se reflectă în capacitatea noastră de a face față eșecurilor și criticilor fără a lăsa ca acestea să ne afecteze simțul propriei valori, fără a fi paralizați de frica eșecului sau de judecata celorlalți. Un nivel normal al stimei de sine presupune capacitatea de a ne recunoaște realizările personale și calitățile, dar și conștientizarea și acceptarea minusurilor pe care le avem, fără a ne face o auto-judecată aspră. Un nivel normal al stimei de sine promovează reziliența (capacitatea de adaptare) și flexibilitatea, permițându-ne astfel să ne adaptăm la schimbări cu o atitudine pozitivă.
În concluzie, stima de sine normală este acea stare de echilibru care îți permite să te simți confortabil în pielea ta, fără te subestima și fără a te supraevalua. De obicei pentru stima de sine adecvată, aflată în limite normale, se folosește termenul de stimă de sine crescută sau înaltă.
După ce am clarificat ce este stima de sine normală, cumva se subînțelege ce înseamnă stima de sine scăzută. Dar de ce acordăm acestui subiect atât de multă atenție?
Acordăm atenție acestui subiect deoarece nivelurile reduse de încredere în sine pot influența negativ calitatea vieții persoanei respective, relațiile sociale, succesul profesional și sănătatea mintală. Conștientizarea și abordarea stimei de sine scăzute este importantă pentru dezvoltarea personală și pentru a trăi o viață împlinită. Prin înțelegerea factorilor care contribuie la stima de sine scăzută, putem identifica metode de intervenție și sprijin pentru persoanele afectate.
Fără o stimă de sine adecvată, oamenii pot deveni vulnerabili la diverse forme de presiune, se pot simți triști sau nefolositori. În acest context ei pot să facă alegeri nepotrivite, să dezvolte comportamente autodistructive, să intre în relații toxice sau să nu reușească să-și atingă întregul potențial.
Dacă un nivel sănătos al stimei de sine ne permite să ne confruntăm cu provocările vieții cu încredere și reziliență, o stimă de sine scăzută poate duce la probleme precum anxietatea și depresia.
Factori cheie pentru o stimă de sine adecvată
Stima de sine este puternic modelată de experiențele timpurii pe care le avem în copilărie. Modul în care părinții sau îngrijitorii răspund nevoilor copiilor contribuie semnificativ la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase. Pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor și dezvoltarea unei stime de sine normale este important modul în care copiii sunt încurajați și validați, fără a fi supra-protejați, dar nici expuși unor așteptări nerealiste.
foto: istockphoto
Un alt factor cheie în dezvoltarea și menținerea stimei de sine este auto-acceptarea. Învățarea de a ne recunoaște și a ne accepta propriile calități și imperfecțiuni poate duce la o mai mare compasiune față de sine și la o rezistență îmbunătățită în fața criticilor sau eșecurilor. Prin auto-acceptare, ne oferim șansa de a ne împăca cu trecutul, de a ne îmbrățișa prezentul și de a privi cu încredere spre viitor. Auto-acceptarea este un proces dinamic, continuu, care necesită practică și răbdare, dar care ne ajută să ne valorizăm unicitatea și să ne gestionăm așteptările, ceea ce ne conduce către o stare de bine și echilibru interior. Procesul de auto-acceptare poate fi unul extrem de provocator, deoarece adesea ne confruntăm nu doar cu o critică interioară mai aspră în cazul unei stime de sine scăzute, ci și cu standarde sociale nerealiste. Succesul în zilele noastre este strâns legat de prezența în social media, unde numărul de like-uri, comentarii și urmăritori poate deveni un aparat de măsurat valoarea de sine.
foto: istockphoto
Este important însă să ne dăm seama că de cele mai multe ori realitatea prezentată în media este intens cosmetizată, prezentând doar crâmpeie nerealiste și exagerat perfecte, departe însă de realitatea zilnică a tuturor, transformând viața noastră într-o adevărată cursă după aprobarea unor persoane pe care de multe ori nici nu le cunoaștem personal. În ciuda like-urilor și aplauzelor virtuale, adevărata auto-acceptare vine din interior și nu este condiționată de standarde externe sau de aprobarea celorlalți. Învățând să ne acceptăm așa cum suntem, vom găsi libertatea de a trăi autentic și de a ne bucura de viață în toată complexitatea și frumusețea ei.
10 pași pentru a ne îmbunătăți stima de sine
Îmbunătățirea stimei de sine este un proces, o călătorie interioară, care se va desfășura cu pași mici. Acești pași trebuie să fie însă unii fermi, hotărâți. Călătoria aceasta nu este una tip sprint, ci mai degrabă un maraton, care necesită antrenamente zilnice, răbdare și perseverență. Obiectivele stabilite trebuie să fie unele realiste, tangibile, pentru a le putea parcurge și a ne motiva să mergem mai departe. Astfel, fiecare mic pas făcut ne va crește încrederea în sine.
1. Conștientizarea
Un prim pas esențial este conștientizarea.În cadrul acestui exercițiu de conștientizare începeți prin a observa gândurile negative pe care le aveți despre propria persoană și momentele când acestea apar. Este posibil să descoperiți faptul că aceste gânduri sunt bazate pe frici nerealiste sau pe experiențe negative din trecut: un eșec, o critică a unui părinte etc. Analizați-le atent, pe rând și întrebați-vă: Este acest gând o realitate absolută? Sau este doar percepția mea subiectivă? Acest fenomen se numește pattern de gândire și, prin exercițiu, poate fi modificat.
2. Înlocuirea gândurilor negative
foto: istockphoto
După ce ați identificat anumite gânduri negative, încercați să le înlocuiți cu unele pozitive. Înlocuirea gândurilor negative cu afirmații pozitive transformă treptat percepția despre sine și consolidează încrederea. De exemplu, în loc să vă spuneți ,,Nu sunt bun la nimic”, puteți înlocui acest gând cu ,,Am abilități/sunt creativ în domeniul cutare” (alegeți un domeniu în care aveți reușite și cu siguranță este ceva în care chiar vă descurcați bine, fie sunteți creativ în bucătărie, fie aveți un talent literar etc.). Sau un alt exemplu: în loc de ,,Dau greș tot timpul”, puteți alege să vă spuneți ,,Învăț din fiecare experiență”.
Acest exercițiu de înlocuire a gândurilor negative cu cele pozitive nu este doar o practică de moment, ci reprezintă o schimbare de perspectivă importantă, menită a vă ajuta să construiți o imagine de sine realistă și sănătoasă care să vă conducă spre creșterea personală. Pe măsură ce perseverați, veți observa că atitudinea față de provocări se schimbă și reziliența (capacitatea de adaptare) se construiește. Aceste schimbări mici, dar semnificative, vă vor ajuta să vă vedeți într-o lumină mai echilibrată și optimistă și vor consolida fundamentul pentru o creștere personală durabilă.
3. Recunoașterea realizărilor noastre
Recunoașterea realizărilor noastre este un alt pas esențial. Este important să ne amintim succesul și progresul, oricât de mic ar părea. Fiecare realizare, fie că este legată de carieră, relații sau dezvoltare personală, trebuie să fie consemnată și apreciată. În acest fel, încurajăm o mentalitate pozitivă și construim un fundament solid pentru succesul de mâine.
4. Sărbătorirea realizărilor noastre
Sărbătorirea realizărilor noastre, indiferent cât de mici, ne motivează să continuăm pe drumul dezvoltării personale, ne ajută să construim o imagine pozitivă despre noi înșine și să consolidăm credința că suntem capabili. Putem astfel să ne oferim un moment pentru a savura succesul, fapt demonstrat a avea un impact semnificativ asupra stimei de sine.
5. Relații sănătoase
Relațiile sănătoase sunt fundamentale pentru o stimă de sine solidă. Acestea sunt o sursă de suport emoțional, încurajare și înțelegere reciprocă, care ne valorizează și ne susțin creșterea personală. Pe de altă parte, relațiile toxice pot avea un impact negativ asupra noastră, subminându-ne încrederea în sine și lăsându-ne epuizați emoțional. Este important astfel să recunoaștem semnele unei relații toxice, care cel mai frecvent includ: lipsa respectului, comunicarea negativă constantă și manipularea emoțională. Renunțarea la legături toxice poate fi dificilă, dar este un pas necesar pentru a proteja și a cultiva propria noastră bunăstare emoțională și mintală. În final, alegerea de a ne înconjura cu persoane care ne împărtășesc valorile și ne susțin în evoluția personală este un act de autorespect și o investiție în propria noastră fericire.
6. Meditația sau rugăciunea
Meditația sau rugăciuneasunt practici carecontribuie la obținerea și păstrarea echilibrului interior și a liniștii sufletești. În funcție de credințele sau convingerile noastre, putem alege o tehnică potrivită, care să ne confere momente de introspecție prin care să ne reconectăm cu sinele nostru, să ne clarificăm gândurile și să ne întărim rezistența emoțională în fața provocărilor cotidiene. Practicate cu regularitate, meditația și rugăciunea sunt resurse de putere interioară și stabilitate. Fiecare persoană este unică și astfel răspunde la stresul și agitația lumii moderne în mod diferit. De aceea este esențial să găsim fiecare acea practică personală care rezonează cu ființa noastră. Această practică poate fi pentru unii o rugăciune, în timp ce pentru alții poate fi o plimbare contemplativă în natură. Oricare ar fi metoda de relaxare aleasă, aceasta ne va oferi o oază de calm în tumultul vieții cotidiene și ne va întări capacitatea de a ne păstra echilibrul interior.
7. Exerciții fizice
Exercițiile fizice nu sunt doar un mod eficient de a ne menține sănătatea fizică, ci și un instrument puternic pentru îmbunătățirea stimei de sine. Prin dedicarea timpului pentru activitatea fizică, ne antrenăm mintea să recunoască și să valorifice fiecare mic progres, fie că este vorba de alergarea a câțiva metri în plus sau de ridicarea unei greutăți mai mari. Aceste realizări, chiar și cele aparent nesemnificative, contribuie la construirea unei imagini de sine pozitive și la creșterea încrederii în propriile forțe. Acest sentiment de autoeficiență se întărește cu fiecare nouă provocare depășită, cu fiecare nouă limită personală atinsă. În plus, endorfinele eliberate în timpul exercițiilor fizice pot îmbunătăți starea de spirit generală, ceea ce, la rândul său, poate influența pozitiv percepția de sine.
8. Dietă
foto: istockphoto
O alimentație sănătoasă și echilibrată poate avea și ea efecte benefice asupra stimei de sine. Pe lângă faptul că ne ajută să ne simțim mai bine în pielea noastră prin îmbunătățirea aspectului fizic, alimentația corectă influențează și nivelurile de energie și starea generală de bine. Pe lângă beneficiile vizibile pentru sănătatea fizică, o dietă echilibrată poate contribui semnificativ la menținerea sănătății mintale, menționând aici nutrienții esențiali, precum acizii grași omega, magneziul și vitaminele din complexul B, recunoscute pentru rolul lor în funcționarea normală a sistemului nervos și astfel în stabilitatea emoțională.
9. Odihnă, somn
Odihna și somnul suficient sunt vitale pentru menținerea clarității mentale și a unei dispoziții pozitive. Insuficiența odihnei poate avea consecințe nefavorabile asupra auto-percepției și ne poate afecta capacitatea de a face față stresului. Asigurându-ne că avem un somn de calitate, ne îmbunătățim starea de spirit și funcționarea cognitivă.
10. Psihoterapie
Psihoterapia poate fi un instrument extrem de valoros în călătoria de îmbunătățire a stimei de sine. Prin lucrul cu un profesionist în acest domeniu, putem descoperi rădăcinile problemelor noastre și învăța strategii eficiente pentru a ne construi o imagine de sine pozitivă și durabilă.
foto: istockphoto
În acest sens, terapia cognitiv-comportamentală și alte forme de psihoterapie pot fi foarte eficiente în cultivarea unei stime de sine pozitive.
În concluzie, putem afirma faptul că stima de sine nu este un concept static, ea putând fluctua pe parcursul vieții unei persoane, fiind influențată de o multitudine de factori, cum ar fi realizările personale, relațiile sociale, starea de sănătate și chiar cultura în care trăim. Dezvoltarea stimei de sine este o călătorie continuă, care presupune introspecție, auto-evaluare și auto-îmbunătățire. Prin aplicarea acestor pași, ne putem transforma percepția despre noi înșine și ne putem îmbogăți viața cu o încredere autentică în propriile forțe. Este important să ne amintim că orice efort, cât de mic, contează și de aceea este util să ne stabilim obiective mici și pe termen scurt, care să ne conducă spre o imagine de sine pozitivă. Recunoașterea valorii personale și acceptarea unicității noastre sunt astfel esențiale în construirea unei stime de sine sănătoase.
