Tag Archive inflamație cronică

Bydr. Cristina Munteanu

Pot stresul, blocajele emoționale sau depresia influența fertilitatea în cuplurile sănătoase?

foto: istockphoto

Infertilitatea poate fi o experiență extrem de dificilă pentru un cuplu care își dorește un copil, mai ales atunci când toate testele medicale indică faptul că ambii parteneri sunt sănătoși din punct de vedere fizic. Cu toate acestea, multe cupluri se confruntă cu dificultăți în a concepe, chiar dacă nu există o cauză medicală evidentă.

Cercetările sugerează că infertilitatea nu este doar o problemă fizică, ci poate fi influențată și întreținută de factori psihologici precum stresul, blocajele emoționale sau depresia.

Blocajele emoționale – cauze ascunse ale infertilității

Blocajele emoționale sunt reacții psihologice care pot avea un impact profund asupra corpului și care apar în urma unor evenimente stresante, traume sau chiar a unor experiențe de viață neîncheiate. Acestea pot fi rezultatul unor emoții negative sau dificile pe care nu am reușit să le procesăm corespunzător sau pe care le-am reprimat, precum frica, vinovăția, anxietatea etc. În cazul fertilității, blocajele emoționale pot influența capacitatea de concepție în moduri subtile și ele pot fi legate de:

Frica de eșec – teama de a nu fi părinți buni sau de a nu reuși să facă față responsabilităților.

Dorința puternică de a deveni părinți poate fi însoțită de frica subconștientă de a nu reuși sau de a nu fi părinți „perfecți”. Această presiune poate duce la un auto-sabotaj inconștient, influențând corpul să „blocheze” procesul natural de concepție.

Presiunea socială – așteptările venite din partea familiei sau societății.

Așteptările venite din partea familiei, prietenilor sau societății, care fac din maternitate sau paternitate un „obiectiv obligatoriu”, pot adăuga stres suplimentar și pot genera sentimente de frustrare, insuficiență sau rușine. Întrebări de tipul „Când faci și tu un copil?“, ,,Voi când aveți de gând să faceți un copil?”, „Ce mai așteptați? Ar trebui să faceți un copil cât sunteți încă tineri”, „Cum de nu aveți încă un copil?” sau remarci precum ,,Alții la vârsta voastră au deja copii” nu fac decât să accentueze presiunea și stresul.

Traume trecute – experiențe traumatizante din copilărie sau adolescență pot genera stres inconștient în timpul încercărilor de a concepe.

Evenimente traumatizante din trecut, cum ar fi abuzul, pierderi importante sau evenimente stresante majore, pot crea un stres cronic care afectează organismul pe termen lung, putând afecta inclusiv fertilitatea.

Stresul cronic – un inamic ascuns al fertilității

foto: istockphoto

Stresul este unul dintre factorii psihologici cel mai frecvent implicat în probleme de infertilitate. Răspunsul la stres afectează întregul organism și poate perturba funcțiile reproductive. Când suntem stresați pe termen lung, stresul devine cronic, organismul eliberează hormoni precum cortizolul și adrenalina, care afectează diferite funcții fiziologice și influențează în mod direct și sistemul reproducător.

Stresul poate afecta fertilitatea prin mai multe mecanisme:

Influența asupra hormonilor: stresul cronic poate perturba echilibrul hormonal necesar pentru ovulație la femei și producția de spermă la bărbați. Hormonii de stres, precum cortizolul, pot inhiba hormonii reproductivi, perturbând ovulația și ciclurile menstruale. Cortizolul inhibă producția de GnRH (hormonul de eliberare a gonadotropinelor), care este responsabil pentru declanșarea ovulației la femei și producerea spermei la bărbați. Acest dezechilibru poate afecta astfel ciclul menstrual, ovulația și calitatea spermatozoizilor.

Întârzierea ovulației și cicluri neregulate: în cazul femeilor, stresul poate provoca dereglări menstruale, asociate deseori cu dificultăți în a determina perioadele fertile, fapt care face mai dificilă concepția.

Impactul asupra libidoului: stresul poate reduce dorința sexuală, influențând negativ frecvența și calitatea actului sexual, ceea ce scade șansele de a concepe.

Tensiunea din cuplu: stresul legat de încercările nereușite de a concepe poate afecta dinamica relației de cuplu, creând un cerc vicios de tensiune emoțională care face concepția și mai dificilă.

Blocajele emoționale și impactul lor asupra fertilității

foto: istockphoto

Pe lângă stresul direct, blocajele emoționale pot crea bariere psihologice care împiedică concepția. Deși aceste bariere nu sunt vizibile la nivel fizic, ele pot avea un impact profund asupra corpului.

Tensiunea psihologică se poate manifesta prin rigiditate fizică sau oboseală, perturbând echilibrul general al corpului.

Frustrarea și sentimentele de vinovăție pot duce la un autocontrol excesiv sau o „luptă” constantă pentru a face totul „perfect”, ceea ce poate amplifica stresul.

Depresia și infertilitatea – o legătură bidirecțională

Depresia este o afecțiune psihică serioasă care afectează milioane de oameni și poate avea un impact semnificativ inclusiv asupra fertilității. Deși stresul și depresia sunt adesea interconectate, depresia aduce cu sine un set de provocări suplimentare, deoarece afectează profund starea generală de bine a persoanei, inclusiv capacitatea acesteia de a concepe.

Cum contribuie depresia la infertilitate

Dezechilibre hormonale: Similar stresului, depresia afectează axa hipotalamo-hipofizo-adrenală, care joacă un rol important în reglarea hormonilor reproductivi. Persoanele cu depresie pot avea niveluri ridicate de cortizol și prolactină, care interferează cu ovulația și calitatea spermei.

Afectarea sistemului imunitar: Depresia cronică poate slăbi sistemul imunitar și poate crește nivelul inflamației în corp. Inflamația cronică poate afecta funcția reproductivă și calitatea celulelor reproductive.

Comportamente negative asociate cu depresia: Depresia aduce deseori obiceiuri care afectează sănătatea, cum ar fi alimentația nesănătoasă, lipsa exercițiilor fizice sau chiar evitarea actului sexual, toate acestea reducând șansele de a concepe.

Impactul psihologic al depresiei: Pe termen lung, persoanele care suferă de stări depresive pot pierde motivația de a încerca să conceapă și pot simți o neputință profundă, ceea ce contribuie la întârzierea concepției. De asemenea, depresia generează intrarea într-un cerc vicios, în care dificultatea de a concepe poate agrava simptomele depresiei, făcându-le mai greu de gestionat.

Alte aspecte importante demne de luat în considerare în problemele de infertilitate sunt: suprasolicitarea fizică sau un regim de viață dezechilibrat (alimente procesate, nerespectarea orelor de somn). Acestea pot afecta funcționarea normală a organismului și pot duce la perturbări ale ciclului menstrual, de exemplu.

Cum pot fi abordate blocajele emoționale, stresul și depresia pentru a sprijini fertilitatea?

foto: istockphoto

Există mai multe modalități prin care cuplurile pot aborda stresul, blocajele emoționale sau stările depresive pentru a îmbunătăți șansele de a concepe:

Terapie psihologică și consiliere: discutarea problemelor emoționale cu un specialist poate ajuta cuplul să descopere și să proceseze blocajele ascunse. Terapia de cuplu sau consilierea individuală pot fi extrem de benefice pentru a rezolva conflictele interne și pentru a reduce tensiunea emoțională.

Tehnici de relaxare: respirația profundă, plimbările în natură și alte tehnici de relaxare pot reprezenta activități care contribuie la reducerea nivelului de cortizol.

Terapie prin artă sau exprimare creativă: arta poate oferi o modalitate de a elibera emoțiile reprimate și de a înțelege mai bine blocajele interioare.

Susținere socială: este important ca ambii parteneri să aibă un cerc de sprijin format din prieteni și familie.

Adoptarea unui stil de viață sănătos: Un stil de viață echilibrat, care include o alimentație sănătoasă, activitate fizică regulată și somn adecvat, poate susține sănătatea mintală și funcționarea optimă a organismului, inclusiv fertilitatea.

Schimbarea perspectivelor: uneori, presiunea de a concepe devine atât de mare încât afectează procesul în sine. Învățarea de a lăsa lucrurile să vină natural, fără a fi fixat pe rezultat, poate reduce semnificativ stresul.

Suportul medicinei alternative în echilibrarea emoțională și sprijinirea fertilității

foto: istockphoto

Pe lângă terapiile convenționale și abordările psihologice, medicina alternativă poate oferi un sprijin valoros în echilibrarea emoțională și susținerea funcției reproductive.

Fitoterapia poate ajuta prin diverse combinații de plante medicinale la reglarea sistemului hormonal și la reducerea stresului. De exemplu, plante precum sunătoarea, passiflora, levănțica sau valeriana sunt cunoscute pentru proprietățile lor calmante și echilibrante. Vitex agnus-castus (mielărea), cunoscută și sub numele de fructul castității, contribuie la reglarea ciclului menstrual și stimulează producerea de progesteron, fiind utilă în cazurile în care există dezechilibru hormonal și sindrom premenstrual.

Gemoterapia, care folosește extracte din muguri și lăstari tineri, este utilă pentru detoxifierea organismului și stimularea regenerării celulare, fiind considerată un adjuvant în echilibrarea sistemului nervos. Gemoderivatele din mlădițe de zmeur și cele din muguri de măr pădureț reprezintă în acest sens două dintre cele mai valoroase preparate gemoterapice utilizate pentru susținerea aparatului reproducător feminin. Gemoderivatul din mlădițe de sequoia este recomandat pentru îmbunătățirea funcției sexuale și reproductive la bărbați.

Aromaterapia, prin utilizarea uleiurilor esențiale de trandafir, iasomie, mușețel, lavandă, bergamotă, portocală, geranium sau ylang-ylang, poate induce stări de relaxare profundă și reduce anxietatea, facilitând astfel un mediu psihologic mai propice concepției.

De asemenea, homeopatia poate aborda aspectele emoționale profunde care stau la baza infertilității, prin remedii specifice care susțin reechilibrarea întregului organism.

foto: istockphoto

Acupunctura reprezintă și ea o terapie complementară cunoscută, care poate sprijini fertilitatea prin echilibrarea fluxului energetic în corp și reducerea stresului. Aplicarea acelor în puncte specifice stimulează circulația sângelui în zona pelvină, îmbunătățind funcția organelor reproducătoare și favorizând ovulația la femei sau spermatogeneza la bărbați. De asemenea, acupunctura poate contribui la reducerea anxietății și depresiei.

Integrarea acestor terapii complementare în rutina zilnică a cuplurilor care se confruntă cu infertilitate poate contribui la reducerea stresului, la crearea unui echilibru interior și la susținerea procesului natural de concepție.

foto: istockphoto

Infertilitatea cauzată de factori emoționali, stres sau depresie nu este așadar o simplă problemă fizică, ci una mult mai complexă, în care mintea și corpul se influențează reciproc. Cuplurile care se confruntă cu această problemă, deși aparent sănătoase din punct de vedere fizic, ar putea beneficia enorm de pe urma abordării implicării aspectelor emoționale și a reducerii stresului. Înțelegerea și abordarea acestor factori psihologici poate face diferența în călătoria spre conceperea unui copil. Prin conștientizare, terapie adecvată, schimbarea stilului de viață și susținere reciprocă, cuplurile pot reduce impactul stresului și depresiei asupra fertilității, crescând astfel șansele pentru conceperea unui copil.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Dieta alcalină: o soluție reală sau doar un mit?

foto: istockphoto

Așadar, ce este dieta alcalină?

Sau … poate întâi ar trebui să clarificăm ce este pH-ul, pentru ca mai apoi să definim ce este un pH alcalin sau acid.

pH-ul este o scară care măsoară cât de acid sau alcalin (bazic) este un lichid, pe o scară de la 0 la 14:

– un pH 7 este considerat neutru

– valorile sub 7 sunt acide

– valorile peste 7 sunt alcaline

foto: istockphoto

Nu putem vorbi de pH al corpului la modul general deoarece fiecare parte a corpului are un pH specific, optim pentru funcționarea sa. Pe lângă pH-ul sângelui, în organism mai putem vorbi de pH-ul stomacului, al urinei, al colonului sau al pielii, care au valori mult diferite de cele ale pH-ului sanguin și sunt în general acide. PH-ul intestinului subțire, pe de altă parte, este unul alcalin (7,5). La fel cel al salivei (6,2-7,3).

Faptul că organismul nostru reușește să funcționeze în acest mod este unul care ne arată cât de inteligent am fost creați și cum fiecare parte a corpului are rolul său, cum nivelul diferit al pH-ului în diverse sectoare contribuie la activarea diverselor enzime necesare derulării proceselor normale în organism.

Corpul nostru este construit astfel incredibil de inteligent pentru a menține un echilibru stabil, în ciuda variațiilor din exterior.

pH-ul sângelui

Un punct esențial în discuția despre aciditate și alcalinitate este pH-ul sângelui, care este în mod normal în jur de 7,35-7,45 – ușor alcalin în mod natural. Corpul nostru are mecanisme extrem de sofisticate, precum așa-numitul sistem de tampon eritrocitar, pentru a menține acest pH într-un interval îngust în mod constant. Aceste mecanisme includ organe importante precum:

  • rinichii, care elimină acizii în exces
  • plămânii, care elimină dioxidul de carbon, care contribuie la aciditate.

Eritrocitele (globulele roșii) joacă un rol cheie în menținerea echilibrului pH-ului sângelui prin transportul dioxidului de carbon (CO₂) de la celule către plămâni. În eritrocite, dioxidul de carbon este transformat în acid carbonic (H₂CO₃) cu ajutorul unei enzime numite anhidrază carbonică. Acidul carbonic se disociază în ioni de bicarbonat (HCO₃⁻) și ioni de hidrogen (H⁺).

Ionii de bicarbonat (HCO₃⁻) acționează ca un tampon, neutralizând acizii din sânge.

Ionii de hidrogen (H⁺) sunt gestionați prin alte mecanisme, pentru a preveni scăderea pH-ului sângelui.

Acest sistem de tamponare este esențial pentru menținerea unui pH sanguin stabil între 7,35 și 7,45.

pH-ul urinei

În mod normal, pH-ul urinei variază între 4,5 și 8, cu o medie de aproximativ 6. Această variație este influențată de dietă și de procesele metabolice ale organismului.

O dietă bogată în proteine animale poate scădea pH-ul urinar, deoarece organismul elimină acești acizi prin urină, făcând urina mai acidă.

O dietă bazată pe fructe și legume poate face urina mai alcalină, deoarece surplusul de bicarbonat se elimină prin urină, crescând pH-ul acesteia.

pH-ul urinei poate varia semnificativ în funcție de alimentele consumate și de necesitățile organismului de a elimina excesul de acizi sau baze din corp. Rinichii joacă un rol esențial în reglarea pH-ului, eliminând excesul de acizi (cum ar fi ionii de hidrogen) sau excesul de bicarbonat, în funcție de nevoile organismului.

foto: istockphoto

Pe scurt, pH-ul urinei reflectă de fapt mecanismele prin care organismul reglează echilibrul acido-bazic, și nu pH-ul sângelui, care rămâne constant datorită acestor sistemelor de tamponare.

Mai mult, un pH urinar care este ușor acid ne poate oferi și o protecție naturală împotriva infecțiilor urinare, deoarece bacteriile care cauzează infecții urinare se dezvoltă mai bine într-un mediu neutru sau ușor alcalin.

pH-ul stomacului

Stomacul, în schimb, are un mediu extrem de acid, cu un pH între 1,5 și 3,5, necesar pentru a contribui la digestia alimentelor și a ucide bacteriile. Este important să reținem că stomacul trebuie să aibă un pH acid pentru a-și putea îndeplini funcția.

Deci, chiar dacă mâncăm alimente mai alcaline, pH-ul stomacului nu se va schimba semnificativ. Și nici pH-ul sângelui, care rămâne aproape constant.

Dacă pH-ul sângelui scădea sub 7,35 (acidoză) sau ar crește peste 7,45 (alcaloză), ar apărea probleme serioase de sănătate și chiar decesul.

Ce este dieta alcalină?

Dieta alcalină este o dietă bazată pe ideea că anumite alimente pot influența pH-ul corpului și că un mediu mai alcalin este benefic pentru sănătate, în special în prevenirea și tratamentul bolilor cronice precum cancerul sau bolile autoimune. Se sugerează că alimentele acide, precum carnea, lactatele și toate alimentele intens procesate, ar trebui evitate, iar cele alcaline, cum ar fi legumele, fructele și semințele, ar trebui consumate în cantități mari.

Poate dieta să schimbe pH-ul sângelui?

Deși dieta poate influența pH-ul urinei, care este eliminată din corp, pH-ul sângelui rămâne constant datorită mecanismelor de reglare interne.

Consumul de alimente „alcaline” nu va modifica astfel pH-ul sângelui în mod semnificativ.

Cu toate acestea, o dietă bazată pe alimente naturale și bogate în nutrienți, cum este cea alcalină, poate aduce beneficii prin reducerea inflamației, îmbunătățirea sănătății generale și susținerea funcțiilor imune.

Apa alcalină – benefică sau nu?

În ultimii ani, a apărut un interes crescut pentru apa alcalină, care are un pH mai mare decât apa obișnuită, de obicei în jur de 8 sau 9. Susținătorii consumului acestei ape consideră că un consum zilnic al acesteia poate ajuta la neutralizarea acidității din corp, oferind beneficii precum îmbunătățirea digestiei, reducerea refluxului gastric sau chiar prevenirea anumitor boli.

Un aspect esențial de reținut este că pH-ul stomacului trebuie să fie extrem de acid (în jur de 1,5-3,5) pentru a digera corect alimentele și a ucide bacteriile. Consumul de apă alcalină, care este mai bazică, poate temporar să neutralizeze aciditatea stomacului, forțând organismul să producă mai mult acid gastric pentru a restabili echilibrul necesar digestiei optime. În acest caz, mecanismele compensatorii ale organismului intră în acțiune pentru a restabili pH-ul optim, ceea ce poate duce, pe termen lung, la suprasolicitarea stomacului și la potențiale dezechilibre.

Reține: stomacul nu doar „neutralizează” apa alcalină, ci acționează rapid prin producerea de acid clorhidric (HCl) pentru a restabili pH-ul acid necesar digestiei. Acest proces este atât de eficient încât, indiferent de cât de alcalină este apa sau alimentele, stomacul revine repede la pH-ul optim pentru digestie.

Pe lângă acest efort suplimentar al organismului de a menține aciditatea stomacului, există și riscul de pierdere de minerale esențiale din corp, care sunt folosite în aceste procese compensatorii.

Apa potabilă are un pH neutru, iar apele îmbuteliate, datorită mineralelor pe care le conțin, se îndreaptă spre un pH ușor alcalin. Apa alcalină obținută prin aparatele speciale de alcalinizare, sau prin adăugarea de bicarbonat de sodiu în apa potabilă, nu sunt însă mai bogate în minerale, deoarece nu acesta este mecanismul de alcalinizare al acestei ape…

Din punct de vedere științific, nu există dovezi solide care să susțină ideea că apa alcalină poate modifica semnificativ pH-ul sângelui sau poate aduce beneficii terapeutice majore pentru sănătate. Așa cum am menționat, corpul nostru reglează foarte eficient pH-ul sângelui (fenomen numit homeostazie), iar consumul de apă alcalină nu va avea un impact semnificativ asupra acestuia. În schimb, poate influența temporar pH-ul urinei, dar aceasta nu este o măsură directă asupra sănătății generale.

Deși apa alcalină nu este dăunătoare în cantități moderate, este important de înțeles că nu aduce beneficii semnificative pentru sănătate și că, pe termen lung, consumul acesteia poate contribui la dezechilibre serioase în organism.

Cum se reflectă dietele alcaline în bolile autoimune și cancer?

Deși nu există dovezi solide care să susțină că dieta alcalină poate vindeca cancerul sau bolile autoimune, s-a demonstrat că un regim alimentar sănătos, bazat pe plante, poate ajuta la reducerea inflamației și poate susține sistemul imunitar. Aceste boli sunt influențate de multiple mecanisme, iar o alimentație corectă este doar unul dintre ele.

Rețineți faptul că pH-ul organismului, al sângelui, este unul oricum ușor alcalin.

Ideea legăturii dintre aciditate și cancer provine din anumite observații făcute în cadrul unor studii, care au evidențiat un mediu acid în jurul celulelor tumorale. Totuși, această aciditate este un fenomen local, care apare în microambientul tumorii, și nu reflectă o aciditate generalizată în tot organismul sau în sânge.

Cum apare aciditatea locală în jurul celulelor tumorale?

Celulele tumorale au un metabolism modificat comparativ cu celulele normale. Ele folosesc adesea o cale metabolică numită glicoliză anaerobă, chiar și în prezența oxigenului, pentru a-și obține energia (fenomen cunoscut sub numele de efectul Warburg). Acest tip de metabolism produce o cantitate mare de acid lactic, care se acumulează în spațiul dintre celulele tumorale și creează un mediu acid în jurul acestora.

foto: istockphoto

Acest mediu acid apare din cauza mai multor factori:

  • Creșterea rapidă a celulelor tumorale: pe măsură ce tumorile cresc, consumul de oxigen nu poate ține pasul, ceea ce face ca celulele să recurgă la glicoliză anaerobă pentru a obține energie
  • Acumularea de acid lactic: acest produs este unul secundar glicolizei anaerobe, el nu poate fi eliminat suficient de rapid și astfel se acumulează în microambientul tumorii
  • Hipoxia (lipsa de oxigen): în multe tumori, vasele de sânge nu reușesc să furnizeze suficient oxigen, iar acest lucru intensifică și mai mult glicoliza anaerobă

Aciditatea locală și progresia tumorii

Această aciditate locală are mai multe efecte asupra comportamentului tumorii:

  • Promovează creșterea și invazia tumorii: mediul acid favorizează migrarea celulelor tumorale, contribuind la invazia țesuturilor sănătoase din jur
  • Favorizează rezistența la tratament: mediul acid poate contribui la rezistența tumorilor la anumite tratamente
  • Afectează funcționarea sistemului imunitar: aciditatea din jurul tumorii poate afecta negativ celulele imunitare, făcând mai dificilă atacarea celulelor canceroase

Astfel încât se ridică întrebarea: este aciditatea un mecanism cauzator sau un rezultat al cancerului?

Această aciditate locală nu reflectă aciditatea generală a corpului. Potrivit studiilor, această aciditate locală nu este o cauză a cancerului, ci mai degrabă un efect al metabolismului alterat al celulelor tumorale. Nu aciditatea preexistentă a dus la apariția celulelor tumorale, ci celulele tumorale au produs aciditatea. În acest context, ideea că dieta sau consumul de alimente „alcaline” ar putea influența sau inversa aciditatea din jurul tumorii nu are un suport științific. Dieta nu poate modifica semnificativ pH-ul sângelui sau mediul local acid produs de tumori.

De ce nu putem schimba aciditatea din jurul tumorilor prin dietă?

Sistemele de reglare ale pH-ului în organism, cum ar fi rinichii și plămânii, sunt extrem de eficiente în menținerea unui pH stabil în sânge, prin mecanisme descrise anterior. Dieta poate influența ușor pH-ul urinei, dar nu are capacitatea de a modifica pH-ul microambientului din jurul celulelor tumorale. Aciditatea din jurul tumorii este rezultatul proceselor metabolice ale tumorii și nu este influențată direct de ceea ce mâncăm. Inflamația cronică joacă un rol important atât în bolile autoimune, cât și în cancer, iar dieta bazată pe alimente bogate în antioxidanți, poate contribui la reducerea inflamației. Așadar, consumând predominant fructe și legume proaspete și reducând consumul de alimente procesate, putem reduce inflamația în organism, fapt care va avea efecte benefice pe termen lung, atât în ceea ce privește organismele sănătoase, cât și în ceea ce privește organismele afectate de boli precum cancerul.

Concluzie

Pe scurt, corpul nostru reglează pH-ul sângelui prin mecanisme complexe și acest pH nu poate fi modificat semnificativ doar prin dietă. Cu toate acestea, alimentele pe care le consumăm pot avea efecte importante asupra sănătății generale. O dietă echilibrată, bazată pe alimente naturale, poate ajuta la prevenirea inflamației și susține un stil de viață sănătos.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

Kroemer G, Pouyssegur J. Tumor cell metabolism: cancer’s Achilles’ heel. Cancer Cell. 2008 Jun;13(6):472-82. doi: 10.1016/j.ccr.2008.05.005. PMID: 18538731.