Frenul este un țesut subțire, dar esențial, care poate influența dezvoltarea orală, hrănirea și chiar vorbirea copilului.
Există două tipuri principale de frenuri:
🔹 Frenul lingual – leagă limba de baza gurii.
🔹 Frenul labial – leagă buza superioară de gingia maxilarului.
Cel mai frecvent, problemele apar din cauza unui fren lingual scurt (anchiloglosie), care limitează mișcarea limbii și afectează funcții esențiale precum suptul, vorbirea, masticația, respirația sau igiena orală.
Frenul lingual începe să se formeze în viața intrauterină, în primele săptămâni de dezvoltare fetală, când țesuturile limbii și planșeului bucal se diferențiază. Normal, pe măsură ce dezvoltarea continuă, frenul se subțiază pentru a permite mobilitatea limbii. În unele cazuri însă, frenul rămâne prea scurt sau prea gros, ceea ce poate restricționa mobilitatea limbii.
Cum se recunoaște un fren lingual scurt?
La un bebeluș, diagnosticul unui fren lingual scurt este mai dificil de realizat decât la un copil mai mare, pentru că bebelușul nu poate colabora activ, iar semnele sunt mai subtile.
Totuși, există câteva semne care pot sugera prezența unui fren scurt:
- Limba are formă de inimă sau bifurcată la vârf când bebelușul plânge sau scoate limba
- Limitarea mișcării limbii: limba nu poate fi scoasă din gură sau nu atinge palatul (cerul gurii)
- Limba pare „lipită” de baza gurii — nu se ridică liber
- Dificultăți în mișcarea laterală a limbii, observabile în timpul plânsului sau examinării
- Sunete ciudate în timpul suptului (click-uri)
- Semne de frustrare la hrănire, agitație sau oboseală la supt
La copilul mai mare, care colaborează cu examinatorul, un fren lingual scurt poate fi identificat prin următoarele semne:
- Imposibilitatea de a scoate limba dincolo de dinții incisivi inferiori
- Limba nu se poate ridica spre cerul gurii
- Limba nu se poate mișca lateral
Ce simptome pot indica o problemă legată de fren?
Atunci când aceste frenuri sunt prea scurte, groase sau tensionate, pot apărea anumite simptome.
Simptomele sunt și ele diferite în funcție de tipul frenului, de severitatea limitării și de vârsta copilului:
La bebeluși, încă din primele zile de viață:
- Dificultăți la alăptare: suptul este ineficient, bebelușul obosește repede, scapă sânul frecvent, se atașează dificil, refuză/se enervează la sân sau la biberon, obosește repede la supt, nu ia bine în greutate, formarea unei „bătături” pe buza bebelușului
- Ingestia excesivă de aer în timpul suptului – faptul că bebelușul înghite mult aer în timpul mesei poate duce la: colici, gaze, reflux gastroesofagian, sughiț frecvent și agitație. Mulți bebeluși sunt tratați pentru „probleme digestive” fără a ne gândi că frenurile și poziția limbii pot avea un rol în aceste probleme!
- Dureri pentru mamă în timpul alăptării – bebelușul are „probleme de atașare la sân”, ceea ce îi creează mamei răni (ragade) sau bebelușul face uneori acea bubiță tip bătătură pe buza superioară
- Somn agitat, hrăniri frecvente și nesatisfăcătoare
La copilul mai mare:
- Dificultăți la vorbire: frenul lingual scurt poate afecta mai târziu pronunția și articularea anumitor sunete, în special consoane
- Dificultăți în igiena bucală: limba nu curăță eficient cavitatea bucală, favorizând apariția cariilor
- Probleme dentare – diasteme (strungărețe) între incisivii centrali superiori, mușcătură incorectă (malocluzie) sau dezvoltare asimetrică a maxilarelor
- Masticație și deglutiție deficitare, uneori asociate cu respirație orală
- Alte probleme: respiratorii și tulburări de somn (sforăit, obstrucție respiratorie, apnee)
Evaluarea timpurie înseamnă prevenție eficientă
Este important să consultați un medic pediatru, ORL sau un stomatolog dacă suspectați că copilul dumneavoastră are fren lingual scurt.
Astăzi, tot mai mulți specialiști recomandă evaluarea frenurilor imediat după naștere sau în primele săptămâni de viață, mai ales în prezența unor dificultăți de hrănire.
Cu o diagnosticare corectă în primele zile sau săptămâni după naștere se pot preveni complicațiile pe termen lung.
Tratament
Tratamentul frenului lingual scurt se realizează printr-o procedură chirurgicală simplă, numită frenectomie. Aceasta presupune îndepărtarea frenului lingual scurt, ceea ce permite limbii să se miște liber. În timpul procedurii, sângerarea este minimă, de obicei doar câteva picături, care se opresc spontan sau prin aplicarea unei presiuni ușoare, de scurtă durată. Bebelușii pot fi alăptați imediat după intervenție, fără probleme.
Pe lângă frenectomie, mai există și procedura numită frenoplastie (frenuloplastie), o intervenție chirurgicală mai complexă, recomandată în cazul în care limba este fixată strâns de planșeul bucal.
dr. Cristina Munteanu