Tag Archive castan sălbatic

Bydr. Cristina Munteanu

EPISTAXISUL SAU SÂNGERAREA NAZALĂ – REMEDII NATURISTE

Epistaxisul reprezintă o sângerare (hemoragie) nazală, foarte frecventă la copii, dar care poate fi întâlnită și la alte grupe de vârstă.

Cauzele

Fotografie de MART PRODUCTION pe Pexels.com

Cauzele diferă foarte mult în funcție de vârstă și de probleme de sănătate asociate.

Cauzele la copii

Cea mai frecventă cauză a epistaxisului o constituie sângerarea din pata vasculară a lui Kiesselbach. Această pată vasculară reprezintă o zonă bogat vascularizată, situată în zona anterioară a septului nazal. În acest caz vorbim de epistaxis anterior. Există situații în care vorbim de o sângerare dintr-o zonă mai înaltă, caz în care epistaxisul este numit posterior.

O altă cauză a sângerărilor nazale poate fi traumatismul local prin lovire, accidente sau introducerea de diferite obiecte (jucării mici, piese lego, semințe, sâmburi) în nas. Consultul ORL poate detecta motivul sângerării și îndepărta, dacă e cazul, corpul străin. Tot în această categorie putem include și copiii care obișnuiesc să își introducă degetul în nas pentru a-și îndepărta mucozitățile sau crustele.

Fragilizarea vaselor de sânge din zona petei vasculare a lui Kiesselbach poate apărea și în cadrul unor infecții virale sau în cazul utilizării excesive a decongestionantelor nazale.

Cauzele la adulți

La adulți, pe lângă cauzele enumerate la copil, poate fi incriminată și hipertensiunea, diabetul zaharat, anumite probleme de coagulare, doze neadaptate de anticoagulant la persoanele care iau acest tip de medicament (supradozare), număr scăzut de trombocite, reacții la anumite pulberi iritante (praf, ciment, diverse chimicale, ș.a.) etc.

Ce trebuie să facem în situația unei sângerări nazale?

Primul lucru pe care îl facem în situația unei sângerări este să încercăm să o oprim. Contrar a ceea ce știm de la bunici, nu punem persoana care sângerează să stea întinsă pe spate. De ce? Deoarece dacă sângerarea este mai abundentă sau nu se oprește, face ca sângele să se prelingă pe peretele posterior al faringelui. Un copil mic poate avea dificultăți în a înghiți acest sânge și se poate îneca. Sau sângele înghițit poate irita căile digestive și provoca vărsături. Persoana care are sângerare nazală se așează pe un scaun sau la marginea patului, cu capul ușor aplecat în față și se face o compresiune a nărilor care se menține continuu 5-10 minute (fără a îndepărta mâinile sau șervețelul la fiecare 10 secunde și a ne uita dacă s-a oprit sângerarea). În acest timp pacientul respiră pe gură. Dacă se adună sânge în gură, acesta va fi scuipat.

Se evită suflarea nasului 12-24 de ore după sângerare și a efortului fizic în zilele următoare. De asemenea, se recomandă evitarea inhalațiilor cu aburi, a băilor și a dușurilor fierbinți.

Dacă sângerarea nu se oprește, obligatoriu de adresăm medicului.

Există remedii naturiste care pot preveni epistaxisul?

Da, există câteva remedii din plante la care putem apela pentru a preveni episoadele recurente de sângerări nazale cauzate de fragilitatea petei vasculare.

Extractul din muguri de castan sălbatic

Fotografie de Elviss Railijs Bitu0101ns pe Pexels.com

Unul dintre acestea este extractul din muguri de castan sălbatic, care are o acțiune vasoprotectoare. Părțile componente ale castanului, în special mugurii și scoarța, conțin, între alte substanțe, vitamina C și vitamina K1, flavonoide (saponină, escină), taninuri. Vitamina K1 este implicată în procesele fiziologice de coagulare. Carența de vitamina K poate determina o sinteză hepatică necorespunzătoare a factorilor de coagulare și astfel poate favoriza apariția hemoragiilor, inclusiv a celor nazale. Escina și saponina au proprietăți vasoconstrictoare, antiinflamatoare și astingente.

Extractul din muguri de carpen

Un alt preparat cu proprietăți antihemoragice și cicatrizante, care poate fi folosit în epistaxis, este extractul din muguri de carpen.  

Crețișoara și traista ciobanului

Ceaiul ori tinctura de crețișoară sau traista ciobanului sunt și ele remedii naturale care conțin taninuri, fiind recomandate persoanelor care au probleme cu sângerările nazale frecvente. Trebuie folosite la recomandarea medicului și cu prudență de către persoanele care au probleme de coagulare.

Uleiul de cătină

Fotografie de Henrikas Mackevicius pe Pexels.com

Aplicarea pe mucoasa nazală a uleiului de cătină, bogat în vitaminele A, C, E, P și K, constituie o soluție locală eficientă, care ajută la refacerea mucoasei și la îmbunătățirea rezistenței vaselor de sânge.

Acest material nu înlocuiește consultul medical și nu încurajează automedicația, ci are un caracter informativ-educativ. Cauzele sângerării nazale pot fi, după cum am văzut, multiple. În cazul în care epistaxisul este cauzat de o afecțiune, acea afecțiune trebuie tratată de către medicul specialist.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Castan sălbatic (Aesculus hippocastanum)

Castanul sălbatic este, asemeni celui comestibil, un arbore ce poate ajunge la înălțimi de 30m.

foto: Cristina Munteanu

În fitoterapie se utilizează scoarța, frunzele, florile, fructele și mugurii de castan sălbatic.

Compoziția chimică a castanului sălbatic diferă în funcție de părțile arborelui.

Astfel, frunzele conțin în principal taninuri, derivați flavonici, saponozide, vitamina C.

Scoarța castanului sălbatic conține derivați cumarinici (esculina, esculetina, fraxetina și fraxina), saponozide ș.a.

Semințele și cotiledoanele conțin vitamina K1.

Cotiledoanele, în plus, mai conțin hipocastanină (o globulină), antociani, provitamina D etc.

Florile sunt bogate în derivați flavonici.

Dintre acțiunile terapeutice menționăm efectul său cu predilecție în tulburările venoase, castanul sălbatic fiind un bun antiinflamator, antiedematos, vasoprotector, vasoconstrictor.

Se poate utiliza atât intern, cât și extern.

foto: pixabay.com

Se folosește sub formă de infuzie, decoct, tinctură, sirop, pulbere măcinată, capsule, comprimate, supozitoare, diverse loțiuni și unguente pentru uz extern.

Extractul gemoterapic din muguri de castan sălbatic se recomandă intern în caz de varice, tromboflebite, hemoroizi, lombalgie, fragilitate capilară.

Pulberea din semințe de castan se comercializează sub formă de capsule, fiind recomandată în artroze, spondiloze, artrite, entorse, contuzii, tendinite, fracturi, nevralgii, mialgii, afecțiuni ale aparatului genito-urinar (prostatite, adenom de prostată), remineralizant.

Siropul din fructe de castan se recomandă intern în anemii și ca remineralizant.

Tot intern se mai recomandă vinul medicinal din castane, recomandat în afecțiuni varicoase, artrite, reumatism.

Infuzia sau tinctura din flori de castan sălbatic se recomandă intern în diaree, tuse, nevralgii, gută, reumatism, menoragii, varice, insomnii.

Decoctul din coaja fructelor sau din scoarța ramurilor tinere se recomandă extern, sub formă de comprese în varice, tromboflebite sau hemoroizi.

Tot extern se utilizează sub formă de creme și unguente (simplu sau în combinații) indicate în varice și hemoroizi.

Extractul hidro-glicerinic din castan sălbatic se recomandă extern în celulită, cuperoză, tulburări venoase periferice.

Maceratul uleios de castan sălbatic este utilizat extern în diminuarea durerilor reumatice, ca tonic venos și în grăbirea vindecării rănilor inflamate.

Intră, alături de alte plante, în compoziția a numeroase supozitoare indicate în tratamentul hemoroizilor.

Băile cu infuzie din coaja fructelor de castan sălbatic sunt recomandate în afecțiuni articulare, spondiloză, reumatism.

ATENȚIE!

❗Castanele sălbatice nu sunt comestibile! Consumul acestora poate provoca intoxicație!

❗Se recomandă utilizarea preparatelor din magazinele tip plafar sau farmacii.

❗Nu se recomandă consumul intern al infuziei copiilor mici, femeilor însărcinate sau care alăptează.

Persoanele care iau antiagregante plachetare sau anticoagulante (aspirină, clopidogrel ș.a.) nu au voie să consume concomitent produse din castan sălbatic.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, 2003.