Așadar, ce este dieta alcalină?
Sau … poate întâi ar trebui să clarificăm ce este pH-ul, pentru ca mai apoi să definim ce este un pH alcalin sau acid.
pH-ul este o scară care măsoară cât de acid sau alcalin (bazic) este un lichid, pe o scară de la 0 la 14:
– un pH 7 este considerat neutru
– valorile sub 7 sunt acide
– valorile peste 7 sunt alcaline
Nu putem vorbi de pH al corpului la modul general deoarece fiecare parte a corpului are un pH specific, optim pentru funcționarea sa. Pe lângă pH-ul sângelui, în organism mai putem vorbi de pH-ul stomacului, al urinei, al colonului sau al pielii, care au valori mult diferite de cele ale pH-ului sanguin și sunt în general acide. PH-ul intestinului subțire, pe de altă parte, este unul alcalin (7,5). La fel cel al salivei (6,2-7,3).
Faptul că organismul nostru reușește să funcționeze în acest mod este unul care ne arată cât de inteligent am fost creați și cum fiecare parte a corpului are rolul său, cum nivelul diferit al pH-ului în diverse sectoare contribuie la activarea diverselor enzime necesare derulării proceselor normale în organism.
Corpul nostru este construit astfel incredibil de inteligent pentru a menține un echilibru stabil, în ciuda variațiilor din exterior.
pH-ul sângelui
Un punct esențial în discuția despre aciditate și alcalinitate este pH-ul sângelui, care este în mod normal în jur de 7,35-7,45 – ușor alcalin în mod natural. Corpul nostru are mecanisme extrem de sofisticate, precum așa-numitul sistem de tampon eritrocitar, pentru a menține acest pH într-un interval îngust în mod constant. Aceste mecanisme includ organe importante precum:
- rinichii, care elimină acizii în exces
- plămânii, care elimină dioxidul de carbon, care contribuie la aciditate.
Eritrocitele (globulele roșii) joacă un rol cheie în menținerea echilibrului pH-ului sângelui prin transportul dioxidului de carbon (CO₂) de la celule către plămâni. În eritrocite, dioxidul de carbon este transformat în acid carbonic (H₂CO₃) cu ajutorul unei enzime numite anhidrază carbonică. Acidul carbonic se disociază în ioni de bicarbonat (HCO₃⁻) și ioni de hidrogen (H⁺).
Ionii de bicarbonat (HCO₃⁻) acționează ca un tampon, neutralizând acizii din sânge.
Ionii de hidrogen (H⁺) sunt gestionați prin alte mecanisme, pentru a preveni scăderea pH-ului sângelui.
Acest sistem de tamponare este esențial pentru menținerea unui pH sanguin stabil între 7,35 și 7,45.
pH-ul urinei
În mod normal, pH-ul urinei variază între 4,5 și 8, cu o medie de aproximativ 6. Această variație este influențată de dietă și de procesele metabolice ale organismului.
O dietă bogată în proteine animale poate scădea pH-ul urinar, deoarece organismul elimină acești acizi prin urină, făcând urina mai acidă.
O dietă bazată pe fructe și legume poate face urina mai alcalină, deoarece surplusul de bicarbonat se elimină prin urină, crescând pH-ul acesteia.
pH-ul urinei poate varia semnificativ în funcție de alimentele consumate și de necesitățile organismului de a elimina excesul de acizi sau baze din corp. Rinichii joacă un rol esențial în reglarea pH-ului, eliminând excesul de acizi (cum ar fi ionii de hidrogen) sau excesul de bicarbonat, în funcție de nevoile organismului.
Pe scurt, pH-ul urinei reflectă de fapt mecanismele prin care organismul reglează echilibrul acido-bazic, și nu pH-ul sângelui, care rămâne constant datorită acestor sistemelor de tamponare.
Mai mult, un pH urinar care este ușor acid ne poate oferi și o protecție naturală împotriva infecțiilor urinare, deoarece bacteriile care cauzează infecții urinare se dezvoltă mai bine într-un mediu neutru sau ușor alcalin.
pH-ul stomacului
Stomacul, în schimb, are un mediu extrem de acid, cu un pH între 1,5 și 3,5, necesar pentru a contribui la digestia alimentelor și a ucide bacteriile. Este important să reținem că stomacul trebuie să aibă un pH acid pentru a-și putea îndeplini funcția.
Deci, chiar dacă mâncăm alimente mai alcaline, pH-ul stomacului nu se va schimba semnificativ. Și nici pH-ul sângelui, care rămâne aproape constant.
Dacă pH-ul sângelui scădea sub 7,35 (acidoză) sau ar crește peste 7,45 (alcaloză), ar apărea probleme serioase de sănătate și chiar decesul.
Ce este dieta alcalină?
Dieta alcalină este o dietă bazată pe ideea că anumite alimente pot influența pH-ul corpului și că un mediu mai alcalin este benefic pentru sănătate, în special în prevenirea și tratamentul bolilor cronice precum cancerul sau bolile autoimune. Se sugerează că alimentele acide, precum carnea, lactatele și toate alimentele intens procesate, ar trebui evitate, iar cele alcaline, cum ar fi legumele, fructele și semințele, ar trebui consumate în cantități mari.
Poate dieta să schimbe pH-ul sângelui?
Deși dieta poate influența pH-ul urinei, care este eliminată din corp, pH-ul sângelui rămâne constant datorită mecanismelor de reglare interne.
Consumul de alimente „alcaline” nu va modifica astfel pH-ul sângelui în mod semnificativ.
Cu toate acestea, o dietă bazată pe alimente naturale și bogate în nutrienți, cum este cea alcalină, poate aduce beneficii prin reducerea inflamației, îmbunătățirea sănătății generale și susținerea funcțiilor imune.
Apa alcalină – benefică sau nu?
În ultimii ani, a apărut un interes crescut pentru apa alcalină, care are un pH mai mare decât apa obișnuită, de obicei în jur de 8 sau 9. Susținătorii consumului acestei ape consideră că un consum zilnic al acesteia poate ajuta la neutralizarea acidității din corp, oferind beneficii precum îmbunătățirea digestiei, reducerea refluxului gastric sau chiar prevenirea anumitor boli.
Un aspect esențial de reținut este că pH-ul stomacului trebuie să fie extrem de acid (în jur de 1,5-3,5) pentru a digera corect alimentele și a ucide bacteriile. Consumul de apă alcalină, care este mai bazică, poate temporar să neutralizeze aciditatea stomacului, forțând organismul să producă mai mult acid gastric pentru a restabili echilibrul necesar digestiei optime. În acest caz, mecanismele compensatorii ale organismului intră în acțiune pentru a restabili pH-ul optim, ceea ce poate duce, pe termen lung, la suprasolicitarea stomacului și la potențiale dezechilibre.
Reține: stomacul nu doar „neutralizează” apa alcalină, ci acționează rapid prin producerea de acid clorhidric (HCl) pentru a restabili pH-ul acid necesar digestiei. Acest proces este atât de eficient încât, indiferent de cât de alcalină este apa sau alimentele, stomacul revine repede la pH-ul optim pentru digestie.
Pe lângă acest efort suplimentar al organismului de a menține aciditatea stomacului, există și riscul de pierdere de minerale esențiale din corp, care sunt folosite în aceste procese compensatorii.
Apa potabilă are un pH neutru, iar apele îmbuteliate, datorită mineralelor pe care le conțin, se îndreaptă spre un pH ușor alcalin. Apa alcalină obținută prin aparatele speciale de alcalinizare, sau prin adăugarea de bicarbonat de sodiu în apa potabilă, nu sunt însă mai bogate în minerale, deoarece nu acesta este mecanismul de alcalinizare al acestei ape…
Din punct de vedere științific, nu există dovezi solide care să susțină ideea că apa alcalină poate modifica semnificativ pH-ul sângelui sau poate aduce beneficii terapeutice majore pentru sănătate. Așa cum am menționat, corpul nostru reglează foarte eficient pH-ul sângelui (fenomen numit homeostazie), iar consumul de apă alcalină nu va avea un impact semnificativ asupra acestuia. În schimb, poate influența temporar pH-ul urinei, dar aceasta nu este o măsură directă asupra sănătății generale.
Deși apa alcalină nu este dăunătoare în cantități moderate, este important de înțeles că nu aduce beneficii semnificative pentru sănătate și că, pe termen lung, consumul acesteia poate contribui la dezechilibre serioase în organism.
Cum se reflectă dietele alcaline în bolile autoimune și cancer?
Deși nu există dovezi solide care să susțină că dieta alcalină poate vindeca cancerul sau bolile autoimune, s-a demonstrat că un regim alimentar sănătos, bazat pe plante, poate ajuta la reducerea inflamației și poate susține sistemul imunitar. Aceste boli sunt influențate de multiple mecanisme, iar o alimentație corectă este doar unul dintre ele.
Rețineți faptul că pH-ul organismului, al sângelui, este unul oricum ușor alcalin.
Ideea legăturii dintre aciditate și cancer provine din anumite observații făcute în cadrul unor studii, care au evidențiat un mediu acid în jurul celulelor tumorale. Totuși, această aciditate este un fenomen local, care apare în microambientul tumorii, și nu reflectă o aciditate generalizată în tot organismul sau în sânge.
Cum apare aciditatea locală în jurul celulelor tumorale?
Celulele tumorale au un metabolism modificat comparativ cu celulele normale. Ele folosesc adesea o cale metabolică numită glicoliză anaerobă, chiar și în prezența oxigenului, pentru a-și obține energia (fenomen cunoscut sub numele de efectul Warburg). Acest tip de metabolism produce o cantitate mare de acid lactic, care se acumulează în spațiul dintre celulele tumorale și creează un mediu acid în jurul acestora.
Acest mediu acid apare din cauza mai multor factori:
- Creșterea rapidă a celulelor tumorale: pe măsură ce tumorile cresc, consumul de oxigen nu poate ține pasul, ceea ce face ca celulele să recurgă la glicoliză anaerobă pentru a obține energie
- Acumularea de acid lactic: acest produs este unul secundar glicolizei anaerobe, el nu poate fi eliminat suficient de rapid și astfel se acumulează în microambientul tumorii
- Hipoxia (lipsa de oxigen): în multe tumori, vasele de sânge nu reușesc să furnizeze suficient oxigen, iar acest lucru intensifică și mai mult glicoliza anaerobă
Aciditatea locală și progresia tumorii
Această aciditate locală are mai multe efecte asupra comportamentului tumorii:
- Promovează creșterea și invazia tumorii: mediul acid favorizează migrarea celulelor tumorale, contribuind la invazia țesuturilor sănătoase din jur
- Favorizează rezistența la tratament: mediul acid poate contribui la rezistența tumorilor la anumite tratamente
- Afectează funcționarea sistemului imunitar: aciditatea din jurul tumorii poate afecta negativ celulele imunitare, făcând mai dificilă atacarea celulelor canceroase
Astfel încât se ridică întrebarea: este aciditatea un mecanism cauzator sau un rezultat al cancerului?
Această aciditate locală nu reflectă aciditatea generală a corpului. Potrivit studiilor, această aciditate locală nu este o cauză a cancerului, ci mai degrabă un efect al metabolismului alterat al celulelor tumorale. Nu aciditatea preexistentă a dus la apariția celulelor tumorale, ci celulele tumorale au produs aciditatea. În acest context, ideea că dieta sau consumul de alimente „alcaline” ar putea influența sau inversa aciditatea din jurul tumorii nu are un suport științific. Dieta nu poate modifica semnificativ pH-ul sângelui sau mediul local acid produs de tumori.
De ce nu putem schimba aciditatea din jurul tumorilor prin dietă?
Sistemele de reglare ale pH-ului în organism, cum ar fi rinichii și plămânii, sunt extrem de eficiente în menținerea unui pH stabil în sânge, prin mecanisme descrise anterior. Dieta poate influența ușor pH-ul urinei, dar nu are capacitatea de a modifica pH-ul microambientului din jurul celulelor tumorale. Aciditatea din jurul tumorii este rezultatul proceselor metabolice ale tumorii și nu este influențată direct de ceea ce mâncăm. Inflamația cronică joacă un rol important atât în bolile autoimune, cât și în cancer, iar dieta bazată pe alimente bogate în antioxidanți, poate contribui la reducerea inflamației. Așadar, consumând predominant fructe și legume proaspete și reducând consumul de alimente procesate, putem reduce inflamația în organism, fapt care va avea efecte benefice pe termen lung, atât în ceea ce privește organismele sănătoase, cât și în ceea ce privește organismele afectate de boli precum cancerul.
Concluzie
Pe scurt, corpul nostru reglează pH-ul sângelui prin mecanisme complexe și acest pH nu poate fi modificat semnificativ doar prin dietă. Cu toate acestea, alimentele pe care le consumăm pot avea efecte importante asupra sănătății generale. O dietă echilibrată, bazată pe alimente naturale, poate ajuta la prevenirea inflamației și susține un stil de viață sănătos.
Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic, nu încurajează autodiagnosticul și automedicația.
dr. Cristina Munteanu
Bibliografie selectivă:
Kroemer G, Pouyssegur J. Tumor cell metabolism: cancer’s Achilles’ heel. Cancer Cell. 2008 Jun;13(6):472-82. doi: 10.1016/j.ccr.2008.05.005. PMID: 18538731.