Tag Archive bicarbonat de sodiu

Bydr. Cristina Munteanu

STOP pesticidelor!

foto: istockphoto

În ultima vreme, tot mai des apar știri îngrijorătoare despre alimente contaminate cu pesticide. Aceste substanțe chimice sunt folosite pentru a proteja culturile agricole de dăunători, dar pot avea efecte negative asupra sănătății noastre. Este important să fim conștienți de riscurile asociate consumului de alimente tratate cu pesticide și să încercăm să alegem produse cât mai naturale și sigure pentru noi și familia noastră.

Din categoria pesticidelor fac parte insecticidele, fungicidele și alte substanțe care pot influența calitatea și siguranța alimentelor. Utilizarea excesivă a pesticidelor poate duce la contaminarea solului, apei și aerului, afectând biodiversitatea și provocând numeroase probleme de sănătate.

foto: istockphoto

Este important să se găsească un echilibru între protejarea culturilor și reducerea impactului negativ al pesticidelor pe termen lung asupra noastră și a mediului. La nivel de agricultură practicată în gospodăriile mici este mai ușor de gestionat această problemă prin utilizare diverselor soluții mai naturale de protejare a plantelor, însă la nivel macro, unde se mizează pe obținerea unor producții de amploare și a unor produse aspectuoase din punct de vedere estetic, este mai greu.

Potrivit studiilor și statisticilor, fructele și legumele cu cantitățile cele mai mari de pesticide ar fi: merele, căpșunile, strugurii, pepenii verzi, caisele, perele, spanacul, salata, nectarinele, fasolea verde, cireșele etc. La polul opus, fructele și legumele cu cele mai scăzute niveluri de pesticide sunt: mazărea, conopida, avocado, porumbul dulce, ananasul, kiwi.

Ce putem face noi pentru a ne proteja?

Pentru a ne proteja, putem opta pentru produse a căror sursă de proveniență o cunoaștem și pentru produse certificate bio. Sau…dacă avem posibilitatea…ne putem cultiva singuri fructele și legumele.

În plus, există câteva trucuri la care putem apela în bucătărie pentru a reduce din contaminarea cu pesticide.

Unul dintre acestea este spălarea fructelor și legumelor sub jet de apă, fiind prima modalitate de a elimina pesticidele. Această simplă acțiune poate îndepărta până la 80% din reziduurile de pesticide ce se regăsesc pe coaja fructelor și legumelor.

foto: istockphoto

O altă soluție pentru a elimina reziduurile de pesticide ar fi să lăsăm fructele și legumele în apă cu bicarbonat de sodiu sau apă cu suc de lămâie sau oțet pentru 15-30 minute înainte de a le folosi. Proporțiile ar fi o treime suc de lămâie sau oțet și 2 treimi apă sau 1 lingură bicarbonat de sodiu la 1 litru apă. Am întâlnit și varianta de a combina ulei esențial de lămâie cu apă. Această soluție contribuie la îndepărtarea pesticidelor într-un procent de până la 98%.

Aceste trucuri nu sunt doar mituri sau leacuri băbești, există studii care au urmărit modificarea nivelului de pesticide prin punerea în contact cu diverse soluții. Un astfel de studiu a fost publicat în ,,Journal of Agricultural and Food Chemistry”, potrivit căruia folosirea bicarbonatului de sodiu este de fapt cea mai bună metodă de a scăpa de pesticidele aflate pe coaja fructelor și legumelor pe care le consumăm. În acest studiu merele care au fost puse într-o soluție de 1% bicarbonat de sodiu și apă pentru 8 minute, au avut după aceea în mod semnificativ mai puține pesticide pe suprafața lor, comparativ cu merele care au fost lăsate în apă simplă sau în apă cu înălbitor. După 12-15 minute de stat în apa cu bicarbonat, aproape toate urmele de pesticide au dispărut de pe fructe.

Un lucru la care trebuie să fim atenți este acela că păstrarea fructelor și legumelor în apa cu bicarbonat poate duce la modificări în conținutul în minerale al acestora, în special în ceea ce privește potasiul. Pacienților care suferă de boli de rinichi și au hiperpotasemie, de exemplu, li se recomandă să țină înainte de consum fructele și legumele (preferabil decojite și tăiate) jumătate de oră în apă sau apă cu bicarbonat.

De asemenea, există fructe care nu pot fi păstrate în apă atât de mult timp, precum căpșunile sau zmeura, în acest caz fiind recomandată doar trecerea sub jet de apă de mai multe ori sau spălarea cu apă în combinație cu bicarbonat de sodiu sau suc de lămâie.

Pentru cantitățile de pesticide rămase în fructe și legume, care vor ajunge prin consum în organismul nostru și ne vor putea afecta pe termen lung sănătatea, este bine să știm că putem apela la o serie de metode naturale de detoxifiere,

Pentru a ne proteja organismul împotriva efectelor nocive ale pesticidelor din fructe și legume, putem integra în dieta noastră zilnică alimente care au proprietăți detoxifiante: ceai de coriandru, fructe bogate în pectină, turmeric sau alge precum chlorella și spirulina. Aceste alimente au capacitatea de a ajuta organismul să elimine metalele grele și alte toxine, inclusiv pesticide, contribuind astfel la menținerea unei stări de sănătate optime.

foto: istockphoto

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Chung RT. Detoxification effects of phytonutrients against environmental toxicants and sharing of clinical experience on practical applications. Environ Sci Pollut Res Int. 2017 Apr;24(10):8946-8956. doi: 10.1007/s11356-015-5263-3. Epub 2015 Aug 28. PMID: 26310706.

2. Tianxi Yang, Jeffery Doherty, Bin Zhao, Amanda J. Kinchla, John M. Clark and Lili He. Effectiveness of Commercial and Homemade Washing Agents in Removing Pesticide Residues on and in Apples. Journal of Agricultural and Food Chemistry 2017 65 (44), 9744-9752. DOI: 10.1021/acs.jafc.7b03118

Bydr. Cristina Munteanu

Sindromul bradului de Crăciun sau alergiile în perioada sărbătorilor de iarnă

Ieri am primit o Poinsettia / Crăciuniță superbă și mi-am amintit că pentru unele persoane alergiile pot fi o problemă și în perioada sărbătorilor de iarnă și pot umbri bucuria acestor sărbători.

Da … există persoane alergice la brad sau la Crăciuniță. La aceste persoane se remarcă manifestări alergice odată cu prezența acestor plante în locuință sau la împodobirea bradului.

foto: arhiva personală

Alergia la brad

Alergia la brad poate fi cauzată de polen, mucegaiuri, rășină sau praf – aduse în case odată cu pomul de Crăciun.

Polenul se poate lipi de seva bradului primăvara și poate fi adus astfel în casă de sărbători, particulele de polen fiind eliberate după tăierea bradului. Persoanele alergice la polenul de brad vor prezenta astfel manifestări alergice specifice.

Bradul poate conține mai multe tipuri de mucegai, în funcție de condițiile în care s-a dezvoltat și de starea sa de sănătate. Mucegaiurile pot fi aduse în interior prin intermediul crenguțelor sau tulpinii de brad. În mediul extern al bradului, la temperaturile scăzute de afară, mucegaiurile se află în perioadă de latență, însă, odată cu aducerea bradului în interiorul casei, la căldură, sporii se pot activa, determinând simptome de alergie la persoanele alergice.

Un studiu efectuat în anul 2007 (Kurlandsky & colab., 2011) a măsurat cantitatea de spori de mucegaiuri dintr-o cameră în care se afla un brad natural. În primele trei zile numărul de spori de mucegai din aer a rămas relativ constant la aproximativ 800 de spori în aer pe metru cub. Începând din a patra zi, numărul de spori de mucegai a început să crească ajungând în două săptămâni la 5 000 de spori de mucegai pe metru cub. Precizăm faptul că o cantitate mai mare de 700 de spori de mucegai pe metru cub reprezintă un indiciu că în acel mediu are loc o creștere a mucegaiului. Dintre tipurile de mucegai potențial alergene identificate pe conifere, menționăm: Aspergillus, Penicillium, Cladosporium și Alternaria.

Rășina de brad, intens mirositoare, poate provoca dificultăți de respirație și tuse persoanelor astmatice.

Praful este un alt alergen asociat frecvent cu alergia la bradul de Crăciun. Iar pentru persoanele alergice la praf, atât bradul natural, cât și cel artificial pot reprezenta o sursă de alergie.

Dintre simptomele alergice ce pot apărea menționăm: strănut, congestie nazală, rinoree apoasă, senzație de mâncărime la nivelul nasului și al gâtului, lăcrimare a ochilor, conjunctivite, piele uscată, erupții pe piele, respirație dificilă, tuse.

Soluții în cazul alergiilor la brad

Persoanele cu alergie la polenul de brad, pot înlocui bradul natural cu unul artificial sau cu pin.

Celor alergici la praf li se recomandă spălarea bradului sub jet de apă și apoi uscare înainte de împodobire. După despodobire ar fi indicat să se spele bradul din nou, să se usuce și să se depoziteze în cutie ermetică până la Crăciunul următor.

În cazul alergiei la mucegai, bradul se scutură foarte bine înainte de a fi adus în interior. De asemenea, el poate fi stropit cu un dezinfectant ușor care să stopeze activarea sporilor de mucegai. Soluțiile clasice presupun pulverizarea bradului cu o soluție fungicidă pe bază de apă și clor, după care bradul se lasă să se usuce înainte de a fi adus în locuință. Alternative naturale pentru soluția fungicidă sunt:

– infuzie preparată din frunze de soc (Tsioutsiou & colab., 2022)

– apă cu pulbere de neem / ulei de neem (Wylie & Merrell, 2022)

– apă cu bicarbonat de sodiu (Guo & colab., 2023)

– amestecuri de uleiuri volatile: oregano, melaleuca, cimbru, cuișoare, usturoi (Bautista-Hernández & colab., 2021; Silva & colab., 2021).

Persoanelor cu alergii cutanate la brad și care nu doresc să renunțe la împodobirea unui pom natural, li se recomandă să folosească mănuși atunci îl când împodobesc, pentru a evita contactul direct și atingerea excesivă a acestuia.

Poinsettia roșie – Crăciunița

Poinsettia roșie este una dintre cele mai răspândite și comercializate plante în perioada sărbătorilor de iarnă, alături de brad.

Puțini dintre noi cunosc faptul că această plantă este producătoare de latex. Latexul se găsește în sistemul de circulație al plantei și este eliberat doar atunci când planta se rupe, fie că vorbim de o simplă frunză sau de tulpină. Substanța albă eliminată poate determina reacții alergice la persoanele cunoscute cu alergie la latex dacă aceste persoane intră în contact direct cu această substanță. Dintre cele mai frecvente simptome apărute la contactul cu planta ruptă menționăm reacțiile apărute pe piele, de la simpla înroșire până la erupțiile severe. Dacă persoana respectivă a dus mâna apoi în alte zone ale corpului, pot apărea simptome alergice în zonele respective: conjunctivite, strănut, rinoree, tuse, criză de astm bronșic. Simptome de tip anafilactic au fost raportate extrem de rar la contactul cu Poinsettia.

Recomandarea pentru persoanele cunoscute ca fiind alergice la latex este să nu atingă această plantă fără a purta mănuși (mănușile, de asemenea, nu vor fi din latex!).

Alte plante cu potențial alergic în perioada sărbătorilor de iarnă – vâscul și tisa

foto: istockphoto (vâsc)

Alte plante cu potențial alergic și toxic, utilizate în această perioadă îndeosebi în realizarea decorațiunilor de masă și a coronițelor, sunt vâscul (Viscum album) și tisa (Taxus baccata).

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

Bautista-Hernández I, Aguilar CN, Martínez-Ávila GCG, Torres-León C, Ilina A, Flores-Gallegos AC, Kumar Verma D, Chávez-González ML (2021). Mexican Oregano (Lippia graveolens Kunth) as Source of Bioactive Compounds: A Review. Molecules. 2021 Aug 25;26(17):5156. doi: 10.3390/molecules26175156. PMID: 34500592; PMCID: PMC8434378.

Guo TR, Zeng Q, Yang G, Ye SS, Chen ZY, Xie SY, Wang H, Mo YW (2023). Isolation, identification, biological characteristics, and antifungal efficacy of sodium bicarbonate combined with natamycin on Aspergillus niger from Shengzhou nane (Prunus salicina var. taoxingli) fruit. Front Microbiol. 2023 Jan 12;13:1075033. doi: 10.3389/fmicb.2022.1075033.

Kurlandsky LE, Przepiora J, Riddell SW & Kiska DL. (2011). Identification of mold on seasonal indoor coniferous trees. Annals of Allergy, Asthma & Immunology, 106(6), 543–544. doi:10.1016/j.anai.2011.03.003

Silva RAD, Antonieti FMPM, Röder DVDB, Pedroso RDS (2021). Essential Oils of Melaleuca, Citrus, Cupressus, and Litsea for the Management of Infections Caused by Candida Species: A Systematic Review. Pharmaceutics. 2021 Oct 15;13(10):1700. doi: 10.3390/pharmaceutics13101700. PMID: 34683994; PMCID: PMC8540016.

Tsioutsiou EE, Amountzias V, Vontzalidou A, Dina E, Stevanović ZD, Cheilari A, Aligiannis N (2022). Medicinal Plants Used Traditionally for Skin Related Problems in the South Balkan and East Mediterranean Region-A Review. Front Pharmacol. 2022 Jul 5;13:936047. doi: 10.3389/fphar.2022.936047. PMID: 35865952; PMCID: PMC9294246.

Wylie MR, Merrell DS (2022). The Antimicrobial Potential of the Neem Tree Azadirachta indica. Front Pharmacol. 2022 May 30;13:891535. doi: 10.3389/fphar.2022.891535. PMID: 35712721; PMCID: PMC9195866.

Bydr. Cristina Munteanu

Deodorant cremă homemade

foto: istockphoto.com
Made from coconut oil, sodium bicarbonate, starch and essential oil

Ingrediente:

  • 3 linguri ulei de cocos (aproximativ 70 g)
  • 2 linguri bicarbonat de sodiu (aproximativ 20 g)
  • 2 linguri amidon din porumb (aproximativ 20 g)
  • 10 picături ulei esențial de arbore de ceai (sau salvie)
  • 10 picături ulei esențial de bergamotă (sau un alt ulei la alegere)

Mod de preparare:

Bicarbonatul de sodiu și amidonul de porumb se pun într-un vas de sticlă și se amestecă bine, apoi se toarnă peste amestec uleiul de cocos topit în prealabil pe bain-marie și amestecăm până obținem o pastă de consistență groasă. La sfârșit adăugați uleiurile esențiale și mai amestecați puțin, apoi turnați amestecul într-un recipient de sticlă cu capac. Deodorantul obținut este de fapt o cremă-deodorant. Dacă amestecul obținut este prea sfărâmicios, mai adăugați puțin ulei de cocos. Dacă amestecul este prea lichid, mai adăugați puțin amidon.

Deodorantul se aplică pe pielea subrațului prin masaj ușor. Unele persoane la început poate se vor simți ciudat să aplice astfel deodorantul. Se pot prepara și deodorante mai solide (acestea conțin ceară de albine și unt de shea) sau lichide, dar rețetele sunt puțin mai elaborate.

Avantajul acestui deodorant este în primul rând cel al obținerii unui produs fără aluminiu. Un alt avantaj este cel al preparării unui deodorant economic, din ingrediente simple, care nu pătează hainele și care are în plus un efect antimicrobian.

Efectul antimicrobian este dat de uleiul de cocos și cel de arbore de ceai (tea tree) sau salvie, dar și de bicarbonatul de sodiu. Amidonul de porumb din compoziție are rolul de a absorbi din umezeala transpirației. Bicarbonatul de sodiu, pe lângă efectul predominant antifungic, neutralizează mirosurile neplăcute.

Ca și parfumant se poate alege un ulei esențial în funcție de mirosul preferat de fiecare: lavandă (are în plus și efect antiinflamator), bergamotă, lămâie, portocală, trandafir, iasomie, ylang-ylang, vanilie etc.

foto: istockphoto.com

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Varicela sau vărsatul de vânt

foto: istockphoto.com

Varicela este una dintre cele mai cunoscute boli infecto-contagioase ale copilăriei. Ea este cauzată de virusul varicelo-zosterian, același virus care determină zona zoster la pacienții adulți. De obicei boala apare în mici epidemii, în colectivitățile de preșcolari și școlari, în perioada toamnă-primăvară. Sugarii sunt de obicei protejați în primele luni de viață (4-6) prin anticorpii transmiși transplacentar de la mamă sau prin alăptare.

Virusul varicelo-zosterian (care este un virus herpetic) pătrunde în organism pe cale aerogenă, respiratorie, prin inspirarea particulelor virale răspândite de o persoană contagioasă sau prin atingerea obiectelor contaminate cu secreții de la o persoană contagioasă (salivă, lichid din vezicule).

Odată pătruns în organism, virusul începe să se multiplice la nivelul mucoasei respiratorii, generând mai multe valuri de viremie (eliberarea virusului în sânge) care se manifestă prin pusee de febră, urmate de erupții la nivelul pielii și mucoaselor. Există și forme care evoluează fără febră sau doar cu subfebrilități.

Varicela este manifestarea unei prime infecții cu virusul varicelo-zosterian, virusul rămânând însă cantonat în ganglionii radiculari ai nervilor senzitivi pe toată durata vieții. În anumite condiții de scădere a rezistenței organismului, infecția latentă se poate reactiva, cu apariția unei erupții pe jumătate de corp (mai exact, pe dermatoamele nervului afectat), caracteristică pentru zona zoster.

Varicela cuprinde mai multe etape: incubația, perioada preeruptivă și perioada de erupție propriu-zisă.

foto: istockphoto.com

Incubația

Incubația în cazul varicelei durează între 10-21 zile. Contagiozitatea începe aproximativ din ultimele 5 zile ale incubației și se menține până când toate veziculele au ajuns la stadiul de cruste. Astfel, copiii răspândesc cu foarte mare ușurință virusul în ultimele zile ale incubației, când părinții nu știu că al lor copil urmează să facă varicelă.

Perioada preeruptivă

Debutul varicelei are loc cu simptome nespecifice precum: febră, lipsa poftei de mâncare, apatie, secreții nazale, dureri de gât, cap sau dureri musculare. În funcție de vârstă și de statusul imunitar al copilului, această perioadă poate lipsi sau poate dura între 1 și 7 zile.

Perioada eruptivă

Erupția apare în valuri, de obicei precedată de pusee febrile (generate de viremie), mai întâi pe trunchi, apoi pe membre și pe zona feței. De asemenea, erupția apare și pe pielea păroasă a capului, pe mucoase (buco-faringiană, conjunctivală, ano-genitală) și, în formele severe, pe organele interne.

Children hands with chicken pox, rash and blisters. foto: istockphoto.com

La momentul eruperii, pe piele apar mici pete roșii (macule) rotunde sau ovale, inegale, cu o dimensiune aproximativă de 2-5 mm. Ulterior, în următoarele câteva ore (6-12) petele roșii devin mai ieșite în relief (papule) și în alte câteva ore se transformă în mici beșicuțe cu lichid clar (vezicule), înconjurate de o zonă roșiatică. În următoarele zile, lichidul din vezicule începe să se resoarbă și are un aspect mai tulbure. Vezicula se deprimă treptat și se formează în 3-5 zile crusta. Crustele se detașează în aproximativ 7-10 zile, pielea din zona crustelor rămânând ușor depigmentată.

Erupția în valuri succesive determină astfel un caracter foarte variat al erupției, fapt care face ca pe corp să se găsească în același timp ,,bubițe” în diverse stadii de evoluție (de la macule, la papule, vezicule sau cruste).

Starea generală a copiilor este în general bună. În primele zile predomină disconfortul dat de tabloul febril, iar mai apoi caracterul pruriginos al erupției. În cazul erupției la nivelul mucoasei buco-faringiene, veziculele se sparg cu ușurință și ulcerează, fiind foarte dureroase și determinând copilul să refuze alimentația. În plus, acestea se pot suprainfecta cu ușurință.

Evoluția varicelei este în general bună, cu vindecare și dobândirea unei imunități durabile, uneori pentru toată viața. Un număr mic de pacienți pot face totuși complicații grave precum encefalită sau pneumonie. Din acest motiv este recomandat să păstrați legătura cu medicul copilului și să vă prezentați la consult dacă febra înaltă persistă mai mult de 3 zile, copilul are dureri puternice de cap, redoare de ceafă, îl deranjează lumina, varsă, are tulburări de limbaj sau de mers. Un alt motiv pentru consultul medical îl reprezintă răspândirea erupției în zona ochilor, modificarea aspectului veziculelor, lichidul din interior devenind purulent, veziculele crescând în volum sau unindu-se.

Tratament

Pacienții cu varicelă se izolează la domiciliu pentru o perioadă de aproximativ 2 săptămâni. În general, la copiii fără alte probleme de sănătate, nu este necesară spitalizarea.

Alimentația va fi una ușoară, constând din alimente moi, pasate, pireuri, iaurturi, pentru a putea fi consumate în cazul ulcerațiilor bucale. Aport lichidian corespunzător: supe, ciorbe, supe cremă, ceaiuri, limonadă, sucuri din fructe și legume proaspete.

În caz de febră cu stare generală proastă se pot administra antitermice. Se vor evita aspirina la copii (risc de sindrom Reye) și, de asemenea, ibuprofenul. Ibuprofenul poate duce la complicații supurative sau necrotice severe ale pielii și ale țesutului celular subcutanat (să nu uităm de erupțiile de pe mucoase!).

Calmarea mâncărimilor provocate de erupții se face prin administrare de antihistaminice și aplicarea locală a unor creme sau loțiuni calmante. Unghiile vor fi tăiate scurt pentru a evita leziunile produse prin scărpinare (leziuni de grataj) și infectarea lor.

Tratamentul antiviral este indicat doar pacienților cu imunodeficiențe sau forme severe.

Profilaxia se poate realiza prin intermediul vaccinului antivirus varicelo-zosterian.

Remedii naturale

O serie de remedii naturale pot fi folosite pentru a trece cu ușurință peste infecția cu virusul varicelo-zosterian:

– extractul din muguri de coacăz negru are efect antiinflamator și calmează erupția și mâncărimile provocate de aceasta

– extractul din mlădițe de lemn câinesc are un efect antiinflamator pe mucoase și contribuie la regenerarea acestora

Pentru erupțiile de pe piele:

– băi scurte în apă în care se adaugă infuzie de gălbenele, infuzie de salvie, bicarbonat de sodiu sau făină din fulgi de ovăz: bicarbonatul și fulgii contribuie la calmarea mâncărimilor, iar infuziile au efect reepitelizant, antiviral și antibacterian

foto: istockphoto.com

– spray cu gel de aloe vera, apă termală sau extract hidrogliceric de propolis (fără alcool)

– putem aplica pe zonele de erupție un unguent preparat din ulei de cocos, bicarbonat de sodiu și o picătură de ulei esențial de mentă

– un alt unguent se poate prepara din ulei de cocos, pudră de argilă și o picătură de ulei din arbore de ceai

Pentru erupțiile de pe mucoase:

– gargară cu apă cu bicarbonat de sodiu

– gargară cu un amestec din ceai de gălbenele, salvie, levănțică și nalbă

– infuzia din plantele amintite poate fi turnată într-un recipient tip spray cu care se pulverizează periodic mucoasa bucală

– spray cu extract hidrogliceric de propolis (fără alcool)

– în cazul leziunilor apărute pe mucoasa ano-genitală se pot face băi de șezut cu infuzie călduță din plantele amintite, în care putem adăuga și bicarbonat de sodiu

Mituri sau de la pacienți adunate….

foto: istockphoto.com

Spălarea copilului este contraindicată!

Dimpotrivă, igiena previne suprainfectarea veziculelor. Trebuie doar evitate băile prelungite și frecarea corpului cu prosopul după spălare, pentru a nu rupe veziculele. De aceea, sunt mai recomandate dușurile scurte și uscarea corpului prin tamponare ușoară cu prosopul.

Purtarea de haine roșii grăbește vindecarea!

Potrivit cromoterapiei, culoarea roșie contribuie la îmbunătățirea stării generale, dar este contraindicată în febră și erupții deoarece stimulează creșterea temperaturii corpului.

Deci nu contează în ce culoare îi îmbrăcați pe copii, este important ca hainele să fie comode, din fibre naturale, pentru a lăsa pielea să respire și să nu se supraîncălzească.

Copilul nu are voie să iasă deloc afară

Izolarea la domiciliu se recomandă pentru limitarea răspândirii bolii și în principal pentru evitarea contactului cu femeile însărcinate (care nu au avut varicelă și nu sunt vaccinate), cu sugarii mici neimunizați sau cu persoane ce suferă de imunodeficiențe. Copilul poate fi scos însă afară în curte să se joace dacă nu intră în contact cu alți copii/persoane. Reținem: restricția ieșirii se face pentru a nu răspândi infecția și a nu infecta alte persoane, în special grupele cu risc. Virusul este puțin rezistent în mediul înconjurător.

Varicela se face o singură dată în viață

Există situații când imunitatea lăsată de varicelă nu este pe viață și adulții (sau copiii mai mari) pot face din nou varicelă, deși au avut în copilărie. Cel mai frecvent însă, adulții care au avut varicelă fac zona zoster.

Vaccinul te scapă de varicelă

Vaccinarea nu oferă protecție 100%. Ajută organismul să facă o formă mai ușoară de varicelă, fără complicații.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă

1. Alexandru Crișan (coord.), Curs de boli infecțioase, Ed. de Vest, Timișoara, 2015, p. 51-55.

2. Doina Anca Pleşca (coord.), Tratat de pediatrie, Ed. MEDICHUB MEDIA, București, 2021, p.788-789.

3. Nelson, Textbook of Pediatrics,18th edition, p. 1366-1372.

4. Mikaeloff Y, Kezouh A, Suissa S. Nonsteroidal anti-inflammatory drug use and the risk of severe skin and soft tissue complications in patients with varicella or zoster disease. Br J Clin Pharmacol. 2008 Feb;65(2):203-9. doi: 10.1111/j.1365-2125.2007.02997.x. Erratum in: Br J Clin Pharmacol. 2010 Jun;69(6):722. PMID: 18251759; PMCID: PMC2291221.

Bydr. Cristina Munteanu

Îngrijirea și sănătatea orală și dentară

Fotografie de Shiny Diamond pe Pexels.com

Un zâmbet frumos presupune și o dantură îngrijită.

Sănătatea dinților și a gingiilor, a cavității bucale în general, are nevoie de respectarea unor măsuri de igienă și îngrijire zilnică. Când ? Chiar înainte de apariția primilor dințișori și cu atât mai mult după ce ei au început să apară.

Îngrijirea cavității bucale la nou născuți

Aceasta este importantă deoarece sistemul lor imunitar este în formare și nu are capacitatea de a lupta cu microbii. Cu toții știm că cei mici sunt mai mereu cu mânuțele în gură. În plus, la noi există obiceiul nesănătos de a săruta copiii pe mânuțe sau pe gură, fără a ne gândi la faptul că le transmitem astfel din flora noastră microbiană. De asemenea, un obicei de evitat este acela al umezirii suzetei sau tetinei sugarului cu gura adultului, reprezentând un mod de transfer al bacteriilor. Înainte de a ne apropia de copil trebuie să ne spălăm pe mâini, la fel și persoanele care vin în vizită.

Toaleta gurii nou-născutului se face o dată pe zi, preferabil dimineața, prin ștergerea gingiilor, a părții interne a obrajilor și a limbii cu compresă sterilă și glicerină (simplă) sau compresă sterilă cu ser fiziologic. Se mai pot utiliza periuțe tip degetar din silicon moale.

După apariția primilor dințișori toaleta gurii se va face de două ori pe zi. Ulterior se trece la periuțe cu peri moi și paste de dinți adecvate vârstei. În primii ani periajul copilului va fi efectuat de un adult.

Fotografie de Mikhail Nilov pe Pexels.com

Scopul acestui material nu este a insista pe metodele clasice de îngrijire a cavității bucale, ci de a aduce în atenția dumneavostră metode suplimentare din plante, care pot fi utile în diferite situații sau afecțiuni.

Un produs de mare ajutor în special în cazul inflamațiilor gingivale, aftelor sau stomatitelor, atât pentru copii, cât și pentru adulți, este un produs românesc numit Plantagingival.

Acesta conține extracte vegetale din gălbenele (Calendula officinalis), revent (Rheum palmatum) și tătăneasă (Symphytum officinale) în glicerină farmaceutică. Produsul conține 6% v/v alcool etilic din extractele de plante. Dopul are atașat o pensulă cu ajutorul căreia se aplică produsul pe zonele dorite, perie care se spală cu apă fierbinte după fiecare utilizare.

Un alt produs românesc este Polygemma Nr.21 (Dinți și Gingii), destinat administrării interne, care conține extracte din  din muguri de brad, mesteacăn pufos, stejar și o sare Schüssler – Calcarea phosphorica D6. Se recomandă copiilor peste 2 ani ca remineralizant, reglator al metabolismului fosfo-calcic, antiinflamator, antiseptic și cicatrizant. Ajută la dezvoltarea unei danturi sănătoase. În cazul adulților poate fi de ajutor în cazul parodontozei.

O metodă cu numeroase beneficii pentru sănătatea cavității bucale este ,,clătirea” gurii cu ulei – tehnica de oil pulling.

Despre tehnica de oil pulling și mirosul neplăcut al gurii am vorbit mai detaliat aici:

https://fitoclinicdrm.ro/2021/03/12/halena-sau-halitoza/

Copiii mari și adulți pot face periodic gargară cu ceai concentrat de salvie, mentă, gălbenele, ceai verde, rozmarin sau cu apă în care se pun câteva picături de tinctură de propolis sau ulei esențial de mentă sau scorțișoară, fenicul, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, citrice.

În cazul candidozelor este utilă folosirea bicarbonatului de sodiu la periaj și dizovat în apă pentru gargară. Uleiurile esențiale enumerate mai sus și tinctura de propolis au și ele efecte antibacteriene, antivirale și antifungice fiind utile în cazul gingivitelor, aftelor, stomatitelor.

Uleiul de cuișoare – uleiul Zânei măseluță

În cazul durerilor cauzate de erupții sau abcese dentare se poate folosi cu succes uleiul de cuișoare. Dar și în cazul herpesului, candidozei sau aftelor.

Fotografie de Afif Kusuma pe Pexels.com

El are o acțiune analgezică, dar și puternic antibacteriană, pe germeni precum Staphylococcus aureus, Helicobacter pylori, Escherichia Coli, Listeria, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, S.typhi, bacterii periodontogene (Fusobacterium nucleatum, Porphyromonas intermedia, P. gingivalis, Streptococcus mutans). Fiind lipofil, acest ulei penetrează membrana bacteriilor acidofile. Are acțiune antifungică pe Candida albicans și antivirală pe virusul Herpes simplex.

Este un ulei puternic și nu este recomandată aplicarea sa nediluată. Se diluează într-un ulei vegetal precum cel de susan, cocos, avocado, măsline ș.a: 1 picătură de ulei de cuișoare la 2 picături de ulei vegetal.

Modalități de utilizare ale uleiului de cuișoare:

  • gargară (2-3 picături în 50-60 ml apă)
  • aplicat direct pe dintele dureros și gingia aferentă (1-2 picături diluate cum am menționat mai sus, aplicate cu ajutorul unui bețișor de urechi; sau se aplică o compresă sterilă pe care s-a picurat uleiul diluat)
Parodontoza

Nu putem încheia această incursiune fără a spune câteva cuvinte și despre parodontoză. Aceasta este o afecțiune pentru care, din nefericire încă nu s-a găsit un tratament eficient. Există însă, și în cazul parodontozei câteva remedii din plante ce pot ameliora problemele.

Dintre remediile fitoterapice amintim:

  • oil pulling cu ulei de susan
  • masaj al gingiilor după periajul de seară cu un amestec realizat din pulbere de cuișoare, mentă, gălbenele, salvie, cimbru, pelin, bicarbonat de sodiu, sare de Himalaya și argilă
  • masaj al gingiilor cu uleiuri esențiale de mentă, scorțișoară, fenicul, mușețel, oregano, arbore de ceai, smirnă, tămâie, cuișoare diluate cu ulei de susan sau cocos
  • masaj și gargară cu tinctură de propolis

Un produs eficient este Parodont oil, care conține extracte de Babool (Acacia Arabica), cuișoare, rădăcină de lemn dulce, turmeric,  scorțișoară, nucșoară  și cardamom.  Se poate aplica local (2-3 picături pe zonele afectate) sau se utilizează sub formă de gargară.

dr. Cristina Munteanu