dr. Cristina Munteanu – Page 4

Hipertensiunea arterială – remedii naturale

Tensiunea arterială reprezintă presiunea care există în interiorul arterelor organismului. Hipertensiunea arterială reprezintă o creștere a acestei presiuni peste valorile acceptate ca fiind normale. Astfel, pentru a defini corect o valoare tensională, trebuie să ținem cont de doi parametri: tensiunea sistolică și cea diastolică. Tensiunea arterială sistolică reprezintă valoarea măsurată în timpul contracției inimii. Tensiunea arterială diastolică reprezintă valoarea măsurată în timpul timpul relaxării inimii. Acesta este motivul pentru care atunci când ne măsurăm tensiunea avem două valori. Dintre cele două valori, tensiunea sistolică este prima valoare indicată și cea mai mare.

Există, în funcție de vârstă, anumite valori considerate normale, la copii aceste valori depinzând de vârstă, sex și greutate; din acest motiv, s-au realizat normograme care țin cont de acești parametri și valorile tensionale se interpretează în funcție de acestea.

Ceea ce trebuie să reținem este că la vârsta adultă o tensiune arterială normală ar trebui să aibă valori cuprinse între 120/70 mmHg-130/85 mmHg. O depășire a acestor cifre necesită investigații suplimentare, creșterea valorilor tensionale peste 140/90 mmHg fiind considerată hipertensiune.

Hipertensiunea poate fi clasificată ca fiind primară/esențială (fără a identifica o cauză a ei) sau secundară (când există anumite afecțiuni care au declanșat-o).

În primul rând, de ce ne preocupăm să scădem o tensiune crescută? Pentru că valorile tensionale mari presupun niște riscuri – pe termen scurt și lung – pentru sănătatea persoanei care suferă de hipertensiune. Printre acestea menționăm:

infarct

accident vascular cerebral

anevrism arterial

insuficiență cardiacă

insuficiență renală cronică.

Ce semne și simptome pot prezenta persoanele cu hipertensiune?

dureri de cap (cefalee)

palpitații

dureri precordiale

respirație greoaie, dificilă

amețeală (vertij)

tulburări de vedere

sângerare nazală (epistaxis)

Nu voi insista în acest material asupra medicației clasice indicate în tratamentul hipertensiunii. Voi încerca să mă rezum la partea de prevenție și, mai ales, la alternativele naturale pe care le avem în controlul valorilor tensionale.

Preventiv, ceea ce putem face este să ducem un mod de viață echilibrat, cu evitarea sedentarismului și să alegem o alimentație variată, bogată în fructe și legume proaspete.

O persoană hipertensivă va trebui să ajungă la o greutate corporală normală dacă prezintă un exces ponderal și va trebui să reducă la minimum consumul grăsimilor, al alimentelor procesate, afumate și sărate.

Omega 3

Acizii grași tip omega 3 sunt suplimente nutritive care pot ajuta la prevenirea afecțiunilor cardiovasculare, reducând nivelul trigliceridelor și riscul dezvoltării plăcilor de aterom.

Nu doar peștii (hering, somon) conțin omega 3, ci și nucile, avocado ori plante precum inul sau cânepa. Din acest motiv se recomandă introducerea lor în alimentația tuturor persoanelor și cu atât mai mult în dieta celor care au hipertensiune, trigliceride sau colesterol crescut.

Spirulina este o algă marină, care, pe lângă complexul de vitamine și minerale, conține și o cantitate însemnată de omega 3.

Usturoi

Usturoiul este unul dintre cele mai cunoscute remedii tradiționale indicate în tratarea hipertensiunii și a hipercolesterolemiei. Acest fapt se explică mai ales prin acțiunea ingredientului numit alicină, care are acțiune vasodilatatoare și de inhibare a angiotensinei II (substanță implicată în organism în mecanismul creșterii tensiunii arteriale).

Leurda, supranumită și usturoi sălbatic, conține și ea alicină.

Păducel

Păducelul mai este numit și planta inimii. Din motive bine meritate, deoarece este o plantă medicinală cu proprietăți dovedite în problemele cardio-vasculare, mai ales cele care au la bază un substrat nervos. Acțiunea păducelului este asupra centrilor nervoși vasculari, a vaselor de sânge și asupra miocardului, el fiind mai degrabă un normotensor, un reglator de tensiune.

Talpa gâștei

Talpa gâștei este o altă plantă medicinală utilă în hipertensiunea cauzată de stres și anxietate. Datorită rolului său protector la nivelul miocardului, talpa gâștei este un remediu util în aritmii. De asemenea, este folosită cu succes în palpitațiile asociate menopauzei.

Vâsc

Vâscul, dincolo de obiceiurile și tradițiile cunoscute, este o plantă medicinală recomandată în hipertensiune arterială, tahicardie și aritmii. Vâscul este însă o plantă cu potențial toxic, de aceea este recomandat a se administra doar la indicațiile medicului și în doze bine stabilite. Trebuie avută o grijă deosebită și la modul de preparare al acestei plante: vâscul se macerează obligatoriu la rece.

De asemenea, în ultimul timp proprietățile sale terapeutice sunt explorate tot mai mult în afecțiunile maligne, vâscul având un efect pe reducerea efectului nociv al radicalilor liberi și în oprirea multiplicării celulare de natură tumorală.

Ginkgo biloba

Ginkgo biloba este un arbore utilizat în medicina tradițională chineză din vechime, care a pătruns în ultimii ani tot mai mult și în practica fitoterapeutică românească. Pe lângă efectul său antioxidant remarcabil, Ginkgo biloba are proprietăți benefice la nivelul circulației sanguine, în special al celei cerebrale, dar și la nivel cardiovascular.

În hipertensiunea indusă de stres, deosebit de utile sunt levănțica, roinița și valeriana.

Alte plante medicinale care pot fi utilizate în scăderea tensiunii arteriale sunt:

– busuioc

– gheara mâței

– ghimbir

– hibiscus

– scorțișoară

– turmeric

– semințele de țelină.

Măslin

Deoarece persoanele care suferă de obicei de valori tensionale mari înregistrează și valori crescute ale colesterolului, pe lângă omega 3 și usturoi, o plantă de mare ajutor în acest sens este măslinul și în special extractul din mlădițe de măslin, care contribuie la scăderea nivelului colesterolului și al trigliceridelor și la creșterea elasticității arterelor.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Ovidiu Bojor, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ed. Fiat Lux, București, 2003

2. Ovidiu Bojor, Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București, 2003

3. Fernando Pitera, Compendiu de Gemoterapie clinică, Ed. a treia revăzută și corectată, 2000

4. Jean Valnet, Fitoterapia. Tratamentul bolilor cu plante, Ed. Garamond, București, 2003

5. Halver J, Wenzel K, Sendker J et al, Crataegus Extract WS®1442 Stimulates Cardiomyogenesis and Angiogenesis From Stem Cells: A Possible New Pharmacology for Hawthorn?, Front Pharmacol. 2019 Nov 27;10:1357 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31849643)

6. Matsutomo T. Potential benefits of garlic and other dietary supplements for the management of hypertension. Exp Ther Med. 2020 Feb;19(2):1479-1484. doi: 10.3892/etm.2019.8375. Epub 2019 Dec 27. PMID: 32010326; PMCID: PMC6966105.

7. Schandry R, Lindauer D, Mauz M, Blood Pressure and Cognitive Performance After a Single Administration of a Camphor-Crataegus Combination in Adolescents with Low Blood Pressure, Planta Med. 2018 Nov;84(17):1249-1254 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29913528)

8. Shaito A, Thuan DTB, Phu HT, Nguyen THD, Hasan H, Halabi S, Abdelhady S, Nasrallah GK, Eid AH, Pintus G. Herbal Medicine for Cardiovascular Diseases: Efficacy, Mechanisms, and Safety. Front Pharmacol. 2020 Apr 7;11:422. doi: 10.3389/fphar.2020.00422. PMID: 32317975; PMCID: PMC7155419.

9. Yoo JH, Liu Y, Kim HS, Hawthorn Fruit Extract Elevates Expression of Nrf2/HO-1 and Improves Lipid Profiles in Ovariectomized Rats, Nutrients. 2016;13;8(5)

(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27187458)

10. Younis W, Alamgeer, Schini-Kerth VB et al, Role of the NO/cGMP pathway and renin-angiotensin system in the hypotensive and diuretic effects of aqueous soluble fraction from Crataegus songarica K. Koch, J Ethnopharmacol. 2020 Mar 1; 249:112400 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31739101)

11. Xu H, Xu HE, Ryan D, A study of the comparative effects of hawthorn fruit compound and simvastatin on lowering blood lipid levels, The Amercian Journal of Chinese Medicine. 2009;37(5):903-8. Phttps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19885950)

Bydr. Cristina Munteanu

Allium ursinum, colesterol, depresie, fitoterapie, hipertensiune, insomnie, leurdă, minerale, parazitoze intestinale, plante medicinale, reumatism, usturoi sălbatic, vitamine

Darurile primăverii – leurda

Leurda este o plantă ce crește în flora spontană în zonele de deal și munte, în păduri, pe solurile umede, fertile. Dar ea poate fi cultivată și în grădină, nefiind o plantă pretențioasă, alegând totuși zone mai umbroase.

De la leurdă se folosesc îndeosebi frunzele, culese începând cu lunile martie-aprilie, preferabil înainte de înflorire, aceasta fiind perioada în care ele sunt mai bogate în principii active.

Leurda mai este numită și usturoi sălbatic sau usturoiul urșilor (Allium ursinum), deoarece tradiția ne relatează că frunzele de leurdă erau printre primele consumate de urși la ieșirea din hibernare.

Apelativul de usturoi sălbatic se datorează mirosului și gustului leurdei care este foarte apropiat de cel al usturoiului. Această proprietate se datorează unei substanțe din compoziția sa, numită aliină, care se transformă în bisulfură de alil.

Frunzele de leurdă se consumă cel mai frecvent crude, adăugate în salate, sosuri, ciorbe. Dar, se pot folosi și sub formă de infuzie, tinctură sau cataplasme. O variantă foarte apreciată în gastronomie este sosul pesto de leurdă.

Rețetă Pesto de leurdă vezi aici:

Pesto de leurdă

Leurda este foarte apreciată în special pentru proprietățile sale vitaminizante (vitamine A, B, C) și mineralizante (calciu, cupru, fier, magneziu), fiind un bun depurativ și detoxifiant, dar și pentru proprietățile antivirale, antibacteriene și antifungice.

Se recomandă pentru proprietățile sale medicinale consumul intern de frunze proaspete, infuzie sau tinctură

în curele de detoxifiere

ca remineralizant și vitaminizant

în stări de convalescență

în hipertensiune

în hipercolesterolemie

în insomnie

în stări depresive

în parazitoze intestinale

în stări infecțioase

Extern, frunzele de leurdă se utilizează sub formă de infuzie sau cataplasme în

reumatism

eczeme

furunculoze

Atenție!

Persoanele care efectuează drumeții și doresc să culeagă singuri leurdă trebuie să fie atenți să nu confunde leurda cu alte plante care seamănă destul de bine, dar au un potențial toxic. Principalul aspect care le diferențiază este mirosul tipic de usturoi al leurdei, dar este recomandat ca prima dată să culegeți leurdă împreună cu un cunoscător.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

leurdă, pesto

Pesto de leurdă

Ingrediente:

200 de grame de frunze de leurdă (1 legătură bogată)

100 de grame nuci de caju (se pot folosi și semințe de floarea soarelui, migdale, pin – prăjite etc.)

sare și piper după gust

100-120 de ml ulei de măsline extravirgin

Opțional:

1-2 roșii uscate

50-75 de grame de parmezan fin răzuit (sau 1-2 linguri fulgi de drojdie inactivă pentru persoanele vegane sau care țin post)

Mod de preparare:

Frunzele de leurdă se aleg și se spală frunză cu frunză în apă rece, lăsându-le să se scurgă într-o strecurătoare. Apoi se pun pe un prosop curat de bumbac și se lasă să se zvânte.

Într-un mărunțitor (chopper/blender) se pun nucile, sarea, piperul și leurda, aceasta adăugându-se progresiv (opțional se adaugă parmezanul/fulgii de drojdie, roșiile uscate). După ce toate ingredientele s-au mărunțit și omogenizat, adăugăm progresiv și amestecând continuu (ca la maioneză) uleiul.

Putem alege să consumăm sosul pesto imediat, caz în care putem adăuga și puțină zeamă de lămâie sau îl putem păstra la frigider. Dacă alegem să îl păstrăm, va trebui să îl punem în borcane mici de sticlă, deasupra sosului turnându-se puțin ulei astfel încât să se creeze un fel de peliculă protectoare. Depozitat astfel, pesto-ul poate fi păstrat la frigider pentru aproximativ 6 săptămâni. O altă modalitate de păstrare este prin congelare.

Acest sos pesto de leurdă poate fi folosit la paste, bruschete, omletă, lângă friptură sau garnituri. În servirea imediată poate fi combinat și cu smântână sau iaurt.

Bydr. Cristina Munteanu

medic bun, medic rău, second opinion

Medic bun vs medic rău

Astăzi vreau să vorbim despre un subiect pe care doresc să îl abordez de mult timp: importanța evaluării în evoluție a unui pacient de către același medic.

Este acest lucru cu adevărat important?

Este doar un moft al medicului? Sau poate chiar un orgoliu al medicului?

Eu consider că este un lucru deosebit de important, mai ales în cazul copiilor mici unde semnele și simptomele unei boli se modifică uneori de la o oră la alta și cu siguranță de la o zi la alta. Este important și în cazul adultului, dar nu atât de pregnant ca la vârstele mici.

Pentru a înțelege mai bine ce vreau să vă transmit, voi exemplifica.

Tabloul I

Avem un copil care vine medic în consult. Mama observă că este mai plângăcios, parcă nu mai mănâncă așa bine de o zi-două, îi curge puțin apos nasul. Medicul îl consultă și totul este în parametri normali, cu excepția unui gât puțin roșu. Diagnosticul medicului va fi de Rinofaringită acută și va recomanda cel mai probabil un antiinflamator și ceva spray local.

O zi parcă copilul este ceva mai bine, cu excepția secrețiilor din nas care devin mai vâscoase și mai gălbui. Apoi începe să facă febră… mama se adresează de data aceasta unui alt medic. Medicul consultă copilul și îi spune mamei că gâtul copilului este extrem de roșu, amigdalele mari și cu puncte de puroi și are și timpanele inflamate. Diagnostic: Amigdalită acută pultacee și Otită congestivă bilaterală. La tratament medicul va adăuga și antibiotic.

Mama va spune tuturor prietenilor și pe grupurile din care face parte că primul medic nu este bun, nu a consultat bine copilul, nu a văzut amigdalele mari și puroiul…

Tabloul II

Copil care tușește când sec când productiv de câteva zile este adus de mamă la medic. Mama îi spune medicului că de o săptămână copilul e mai agitat noaptea și sforăie mai urât decât de obicei. Medicul îl consultă și observă copilul că respiră pe gură și că prezintă secreții purulente care se preling din nas în spatele gâtului (medical: pe peretele posterior al faringelui). Ascultă copilul cu stetoscopul, plămânii sunt în regulă. Diagnosticul va fi unul de Rinoadenoidită cronică acutizată și tratamentul, pe lângă antibiotic, va urmări toaletarea corespunzătoare a nasului, picături nazale care să reducă inflamația locală, vasoconstrictoare și dezinfectante nazale. Mama nu reușește să îi administreze copilului antibioticul deoarece copilul refuză să îl ia și, în plus, vecina i-a zis că nu are nevoie copilul de antibiotic dacă nu face febră, mai bine să îi facă niște aerosoli (copiilor ei mereu le fac bine aerosolii). În evoluție copilul însă începe să tușească tot mai rău, cu secreții multe… bunica îi recomandă mamei să îi dea și niște sirop care să oprească tusea… Copilul însă se simte tot mai rău, nu mai poate respira cum trebuie și a început să facă și febră. Mama merge din nou la medic (altul, pentru că tratamentul recomandat de primul nu a avut nici un efect) și diagnosticul este de pneumonie (confirmat pe radiografie).

Aceste două tablouri sunt poate cele mai frecvente întâlnite în practică. Sunt doar niște exemple aleatorii și succinte și din ele se pot face multe combinații. Dar nu acesta este scopul meu. De altfel, nu am dat nici nume de medicamente pentru a nu da nimănui idei de automedicație.

A greșit primul medic? A greșit al doilea? Trebuia să meargă la un al treilea?

Nu am nimic împotriva a ceea ce se numește second opinion, chiar și ,,n” opinion. Eu însămi am cerut mai multe păreri la mai mulți medici diferiți atunci când am întâmpinat probleme într-o anumită situație de sănătate cu anumiți membri ai familiei. Trăim într-o lume presupus liberă și democratică și avem acest drept. Și, da, putem recunoaște că unii medici sunt mai bine pregătiți sau au mai multă experiență clinică decât alții.

Deci, care medic a greșit sau care a avut dreptate?

Nu a greșit niciunul, și cel mai probabil dacă părintele păstra legătura cu primul medic și administra corespunzător tratamentul indicat nu s-ar fi ajuns la evoluția spre agravare. Medicul pune diagnosticul pe semnele și simptomele pe care le prezintă copilul în momentul când vine la consult, dar acestea se pot schimba în câteva ore sau în câteva zile…

Nu sunt rare situațiile în care părinții administrează copilului un tratament primit de la medicul anterior și nu spun medicului la care se prezintă după aceea că îi dau copilului acel tratament. Și medicul care consultă a doua oară copilul înmânează părintelui rețeta lui. Medicamentul recomandat de al doilea medic este, de exemplu, unul cu efect expectorant. Primul medic indicase un medicament antitusiv, care să oprească tusea. Mama se gândește că nu are ce să îi facă rău copilului dacă le dă pe amândouă, fără să știe că cele două medicamente se bat cap în cap, ca să mă exprim așa …

Apoi mai sunt o mulțime de mici detalii importante pe care părinții adesea uită mai mult sau mai puțin intenționat să le spună medicului…

Și cum afinitățile mele sunt spre medicina alternativă, nu pot să nu amintesc de tratamentele naturiste și cele homeopate…

Există părinți care fac efectiv o salată de tratamente și combină de la ei putere medicamente clasice, cu ceaiuri, cu homeopate. Fără a cunoaște anumite reguli, anumite compatibilități sau incompatibilități între acestea. Și copilul continuă să prezinte noi și noi simptome de boală. Dar părintele nu spune medicului despre ele…

Din experiența mea, copiii care primesc foarte multe medicamente, fie ele și naturiste sau homeopate, merg cel mai prost. Copiii ai căror părinți nu reușesc să rămână pe recomandările unui medic și combină tot felul de tratamente de la medici cu principii diferite, de pe grupuri sau de la prieteni, vecini, bunici etc., evoluează cel mai nefavorabil. Și nu, nu putem da nici produsele din plante sau homeopate oricui și oricum!!! Pe principiul că nu are ce să îi facă rău. Ba da! Pentru că produsele din plante conțin și ele niște principii active și au un mod de acțiune. Iar cele homeopate funcționează puțin diferit de medicamentele clasice.

Știu că orice părinte vrea binele copilului său și tocmai de aceea am îndrăznit să scriu până la urmă aceste rânduri. Doar că uneori din dorința de a face bine, putem face și rău…Și aici mă adresez atât părinților care au copiii bolnăviori și cer sfaturi pe la prieteni sau pe grupuri, cât și celor care cu atâta ușurință oferă recomandări de tratamente care i-au ajutat pe ei. Gândiți-vă de două ori înainte de a recomanda cuiva un tratament!!! …și la nevoie și de trei… Nu putem da copilului nostru ce i-a dat vecina copilului ei la aparent aceleași simptome. Pentru că uneori pare că seamănă, dar boala poate fi alta. Și ce l-a ajutat pe copilul vecinei îi poate face rău copilului meu…

Ca să concluzionez, puteți cere câte opinii medicale doriți. Este dreptul vostru. Dar întotdeauna fiți sinceri și spuneți-i medicului la care vă prezentați tot tratamentul primit de copil. Căutați însă acel medic în care să aveți încredere și cu care să rezonați. Nu uitați că medicul este și el om, are zile mai bune și zile mai proaste, are și el familie, are nevoie de timp pentru a învăța și a putea fi la curent cu noutățile din medicină și are nevoie și de odihnă, tocmai pentru a putea decide corect în ceea ce privește sănătatea pacienților săi.

Și nu în ultimul rând, relația medic-pacient trebuie clădită pe încredere reciprocă.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

Convulsiile. Cauze. Manifestare. Prim ajutor. Convulsiile febrile la copil

În primul rând, ce sunt convulsiile?

Convulsiile sunt contracții musculare generalizate, involuntare, care sunt cauzate de o descărcare electrică anormală ce are loc la nivelul neuronilor sistemului nervos central. Ele sunt asociate cu pierderea stării de conștiență și a capacității persoanei de a-și menține tonusul postural. Există însă și convulsii în care tonusul postural nu este pierdut, cum este cazul convulsiilor de tip absență; în această situație, persoana respectivă nu cade, dar nu răspunde la stimuli externi și rămâne cu privirea într-un punct fix (privește ,,în gol”).

De ce apar convulsiile?

Cauze de apariție a convulsiilor pot fi:

hipoglicemia (glicemie < 40mg%)

hipocalcemia

hipomagneziemia

hiponatremia

deficiența de piridoxină / piridoxindependenţa (deficienţă în sinteza neurotransmiţătorului inhibitor GABA care necesită ca și cofactor piridoxina)

febra

infecțiile respiratorii sau de altă natură care evoluează cu febră mare (rujeola, roseola infantum, amigdalita etc.)

infecții sau inflamații ale sistemului nervos central (meningite, encefalite)

hemoragii intracraniene (îndeosebi la prematuri)

afecțiuni precum: scleroza multiplă, fenilcetonuria ș.a.

traumatisme craniene

tumori intracraniene

malformații cerebrale

intoxicații medicamentoase

Convulsiile pot fi de mai multe feluri:

– clonice (mișcări ritmice, clonii; pot fi localizate pe o parte a corpului sau pot migra de la un membru la altul)

– tonice (extensia, încordarea membrelor)

– tonico-clonice (combinație între cele două de mai sus)

– mioclonice (flexia membrelor)

– atone (pierderea tonusului muscular)

– tip absență (privire ,,în gol”)

– apnee-cianoză și bradicardie (la nou-născuți)

– mişcări atipice precum: protruzia limbii, sucţiune, masticaţie, hipersalivaţie, privire fixă, clipit, devierea privirii, pedalat etc. (la nou-născuți)

De obicei convulsiile se opresc de la sine, dar este important ca aceste persoane să nu se lovească prin cădere sau prin contracturile violente ale musculaturii. Dacă ne aflăm în fața unei persoane care convulsionează, indiferent că este copil sau adult, trebuie să îndepărtăm obiectele din jur de care se poate lovi, să o așezăm pe un plan drept, în poziție laterală, pentru a nu se îneca. Nu introducem nimic în gura unei persoane care convulsionează și renunțăm la orice manipulare.

De asemenea, dacă putem, este important să cronometrăm pe ceas durata convulsiei (uneori, deși trec doar câteva secunde aparținătorii au impresia că a trecut o veșnicie) și să sunăm la ambulanță dacă ea depășește 5 minute.

Convulsiile febrile

Cel mai frecvent întâlnite în viața de zi cu zi sunt poate convulsiile febrile, care constituie subiectul materialului de față.

Acestea, așa cum le spune și numele, apar în asociere cu febra la copiii cu vârste cuprinse de regulă între 3 luni și 5 ani și nu sunt asociate cu infecții acute ale sistemului nervos central sau alte cauze demonstrabile metabolice ce pot provoca convulsii (vezi mai sus).

Este important de menționat faptul că aceste convulsii febrile nu sunt și nu ar trebui diagnosticate ca epilepsie: epilepsia presupune existența unor convulsii recurente în stare de afebrilitate. Ele apar de obicei în prima zi a unei infecții acute virale cel mai frecvent și uneori reprezintă primul semn de manifestare al bolii. De cele mai multe ori asociază o predispoziție genetică, acești copii având în familie părinți sau frați care au avut în mica copilărie convulsii febrile.

Primul lucru care trebuie făcut în această situație este administrarea unui antitermic. Nu vom ține copilul în brațe pentru a nu favoriza creșterea temperaturii, ci îl vom așeza pe un plan drept, în poziție laterală, pentru a nu se îneca cu salivă în cursul episodului convulsiv sau a nu aspira secrețiile (mai ales dacă prezintă și o vărsătură concomitent).

Dacă există posibilitatea și sunt și alte persoane în apropiere, se poate înregistra video convulsia și cronometra.

Majoritatea convulsiilor febrile apar la o valoare a temperaturii peste 38°C și sunt datorate unei vulnerabilități ridicate la febră a creierului care se află în dezvoltare și scăderii pragului convulsivant. La vârste mici, creierul este imatur, iar mecanismele excitatorii cerebrale (neurotransmițătorul excitator glutamat) predomină în detrimentul celor inhibitorii (neurotransmițătorul inhibitor GABA). În timpul febrei apare o alcaloză secundară hipervențilației care accentuează excitabilitatea neuronală. La aceasta se poate adăuga și acțiunea factorilor pirogeni.

Puteți citi mai multe despre mecanismul de producere al febrei aici:

Febra la copii: Bau-bau sau zână bună?

Convulsiile febrile pot fi simple sau complexe.

Convulsiile febrile simple au o durată mai scurtă, sub 10-15 minute (de obicei sub 1-2 minute) și nu se repetă pe parcursul următoarelor 24 de ore. De regulă au caracter bilateral, generalizat, adică se manifestă pe ambele părți ale corpului. Din punct de vedere medical, convulsiile febrile simple sunt considerate benigne și nu necesită tratament anticonvulsivant. Dar ele reprezintă o întâmplare cu un mare impact psiho-emoțional, care sperie părinții sau aparținătorii.

Convulsiile febrile complexe apar mai rar, durează mai mult (peste 15 minute) și de obicei sunt specifice copiilor care sunt diagnosticați cu afecțiuni neurologice sau prematurilor. De regulă au caracter unilateral. Copiii care prezintă acest tip de convulsii prezintă un risc mai mare de a dezvolta ulterior epilepsie.

Cum se manifestă convulsia febrilă?

Convulsia febrilă poate să apară când sugarul/copilul este treaz sau poate apărea în timpul somnului (putând fi mai greu de identificat dacă copilul este lăsat nesupravegheat). Acesta devine inconștient, nu răspunde dacă este strigat, în timp ce mâinile și/sau picioarele încep să zvâcnească într-un mod ritmic, necontrolat. Uneori este prezent doar un tremor la nivelul capului sau zvâcnituri, spasme ale ochilor. Copiii pot prezenta gemete și emisii spontane de urină sau materii fecale (greu de cuantificat la copiii mici, care nu au dobândit încă un control sfincterian și poartă scutec).

În timpul unei convulsii putem observa modificări ale respirației persoanei respective, care poate fi mai accelerată sau mai zgomotoasă. După încetarea crizei convulsive respirația revine la normal și în general copiii sunt obosiți și somnolenți. Acei copii care după o criză convulsivă prezintă un deficit motor sau neurologic trebuie investigați.

Convulsiile febrile pot fi confundate cu frisoanele. Însă atunci când un copil mic prezintă un frison, el își păstrează starea de conștiență. Mai mult, de obicei după un frison urmează o creștere a temperaturii.

O altă entitate ce poate fi confundată cu convulsia la copilul mic este spasmul hohotului de plâns. Acesta apare însă în afebrilitate, se asociază cu paloare sau cianoză, plâns în hohote și o scurtă perioadă de pierdere a stării de conștiență după episodul de plâns.

Când mergem la medic?

Orice convulsie trebuie adusă la cunoștința medicului. Copilul trebuie consultat de către medicul curant sau specialist pentru a vedea dacă sunt semne și simptome ale unei infecții și a primi tratament corespunzător.

Se merge de urgență la spital:

în cazul unei convulsii care durează mai mult de 3-5 minute, cu caracter de convulsie febrilă complexă (vezi mai sus)
în cazul unor convulsii care se repetă în decurs de 24 de ore
dacă sugarul / copilul prezintă deficit motor sau neurologic după criza convulsivă
dacă sugarul / copilul prezintă o fontanelă care bombează, vomită în jet sau este letargic.

În cazul unui copil care a prezentat o convulsie febrilă complexă se recomandă efectuarea unei electroencefalograme (EEG).

Se recomandă, de asemenea, efectuarea unor analize de laborator care pot elucida etiologia infecțioasă sau metabolică.

Puncția lombară se recomandă doar în cazuri selecționate, când se suspectează o meningită sau encefalită.

Tomografia computerizată a craniului se recomandă atunci când se suspectează hemoragii, procese tumorale sau malformații cerebrale.

Convulsiile febrile simple nu sunt asociate cu riscul de a dezvolta modificări ale structurii cerebrale, deficite cognitive sau comportamentale ulterioare.

Convulsiile febrile simple nu necesită tratament anticonvulsivant!

Părinții trebuie să fie informați și pregătiți asupra posibilității repetării convulsiei în cadrul unui alt episod febril.

De aceea, ei vor trebui să intervină prompt pentru scăderea febrei în cazul afecțiunilor acute viitoare, pentru a evita o posibilă convulsie febrilă.

Există o reticență destul de răspândită în ultimii ani de a nu administra antitermice copiilor de teama toxicității hepatice a paracetamolului sau a tulburărilor gastrice ce pot fi determinate de ibuprofen. Într-adevăr, recomandarea generală este de a nu administra antitermic la un copil cu stare generală bună la primele semne de creștere a temperaturii. Febra are efecte benefice prin stimularea sistemului imunitar și a producției de anticorpi și, de asemenea, prin împiedicarea multiplicării microbilor. Putem apela la metode de scădere a temperaturii prin scăderea temperaturii mediului ambiant, prin termoliză fizică, creșterea consumului de lichide etc. Dar uneori aceste măsuri acționează mult prea lent în comparație cu ascensiunea temperaturii. Ele pot fi de mare ajutor în cazul copiilor care nu prezintă un prag convulsivant scăzut, dar întârzierea scăderii febrei poate reprezenta un pericol pentru apariția unei convulsii febrile la un copil cu antecedente de convulsii febrile sau cu o sensibilitate în acest sens.

Este bine de știut, că, pe lângă tratamentele clasice, ne putem ajuta în scăderea temperaturii de metode complementare precum fitoterapia sau homeopatia. Aceste tratamente sunt individualizate și recomandate de medicul specialist în funcție de particularitățile fiecărui copil în parte.

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie orientativă:

1. American Academy of Pediatrics – Subcommittee on Febrile Seizures. Neurodiagnostic evaluation of the child with a simple febrile seizure. Pediatrics 2011; 127:389-94.

2. Febrile seizures: clinical practice guideline for the long-term management of the child with simple febrile seizures. Pediatrics 2008; 121:1281-6.Natsume J., Hamano S.-I., Iyoda K., et al.

3. New guidelines for management of febrile seizures in Japan. Brain Dev 2017; 39:2-9.

4. Offringa M., Newton R., Cozijnsen M.A., Nevitt S.J. Prophylactic drug management for febrile seizures in children. Cochrane Database Syst Rev 2017; 2:CD003031.

5. Wilmshurst J.M., Gaillard W.D., Vinayan K.P., et al. Summary of recommendations for the management of infantile seizures: Task Force Report for the ILAE Commission of Pediatrics. Epilepsia 2015; 56:1185-97.

Bydr. Cristina Munteanu

deodorant fără aluminiu

Deodorant vs antiperspirant

Majoritatea antiperspirantelor au ca substanță de bază sărurile de aluminiu (clorura de aluminiu – AlCl₃ sau clorhidratul de aluminiu – Al₂Cl(OH)₅). În momentul aplicării antiperspirantului, sărurile de aluminiu se dizolvă în transpirația sau umezeala axilei. Substanța dizolvată formează un gel, care creeză un fel de „dop” temporar în glanda sudoripară, reducând cantitatea de transpirație care ajunge la suprafața pielii. Sărurile de aluminiu sunt agenți antimicrobieni, controlând bacteriile de pe piele și reducând mirosurile neplăcute.

Nu s-a reușit încă să se demonstreze o legătură directă între aluminiul din antiperspirante și cancerul de sân, dar există tot mai multe voci care atrag atenția în acest sens și asupra acumulării acestei substanțe în țesutul mamar. În plus, vorbim de o incidență mare a cancerului de sân localizat în cadranul exterior superior al sânului, zonă situată în imediata vecinătate a axilei, fapt care ar putea fi corelat cu expunerea frecventă la sărurile de aluminiu din antiperspirante, cu atât mai mult cu cât aluminiul acționează ca un metaloestrogen.

Homemade deodorant made from coconut oil, sodium bicarbonate and peppermint oil
foto: istockphoto.com

Studii efectuate pe țesut mamar sănătos și pe țesut mamar afectat de cancer au descoperit că în țesutul afectat de cancerul de sân concentrația de aluminiu era mai ridicată decât în țesutul sănătos.

Alte studii au demonstrat faptul că, în prezența aluminiului, celulele mamare suferă mutații ireversibile și că celulele mamare cultivate în laborator în prezența clorurii de aluminiu formează tumori mari și metastazează.

Piatra de alaun a fost intens mediatizată în ultimul timp și este recomandată ca înlocuitor natural al antiperspirantelor care conțin aluminiu, ca atare sau sub formă de pulbere în deodorantele homemade. Dar, piatra de alaun este de fapt același lucru, un antiperspirant pe bază de aluminiu, pentru că ea este o sare combinată de aluminiu și potasiu cu formula chimică KAl(SO₄)₂.

Alegeți deodorante cât mai naturale și fără aluminiu!

dr. Cristina Munteanu

O rețetă de deodorant natural, fără aluminiu, puteți găsi aici:

Deodorant cremă homemade

Bibliografie selectivă:

1. Darbre PD. Aluminium, antiperspirants and breast cancer. J Inorg Biochem. 2005 Sep;99(9):1912-9. doi: 10.1016/j.jinorgbio.2005.06.001. PMID: 16045991.

2. Exley C, Charles LM, Barr L et al. Aluminium in human breast tissue. J Inorg Biochem. 2007 Sep;101(9):1344-6. doi: 10.1016/j.jinorgbio.2007.06.005. Epub 2007 Jun 12. PMID: 17629949.

3. Mandriota SJ, Tenan M, Ferrari P, Sappino AP. Aluminium chloride promotes tumorigenesis and metastasis in normal murine mammary gland epithelial cells. Int J Cancer. 2016 Dec 15;139(12):2781-2790. doi: 10.1002/ijc.30393. Epub 2016 Sep 7. PMID: 27541736; PMCID: PMC5095782.

4. Mannello F, Tonti GA, Darbre PD. Concentration of aluminium in breast cyst fluids collected from women affected by gross cystic breast disease. J Appl Toxicol. 2009 Jan;29(1):1-6. doi: 10.1002/jat.1384. PMID: 18785682.

5. Romanowicz-Makowska H, Forma E, Bryś M et al. Concentration of cadmium, nickel and aluminium in female breast cancer. Pol J Pathol. 2011 Dec;62(4):257-61. PMID: 22246912.

6. Sappino AP, Buser R, Lesne L et al. Aluminium chloride promotes anchorage-independent growth in human mammary epithelial cells. J Appl Toxicol. 2012 Mar;32(3):233-43. doi: 10.1002/jat.1793. Epub 2012 Jan 6. PMID: 22223356.

Bydr. Cristina Munteanu

aluminium free, amidon din porumb, antifungic, antimicrobian, arbore de ceai, bergamotă, bicarbonat de sodiu, deodorant, iasomie, lămâie, lavandă, portocală, trandafir, vanilie, ylang-ylang

Deodorant cremă homemade

foto: istockphoto.com
Made from coconut oil, sodium bicarbonate, starch and essential oil

Ingrediente:

3 linguri ulei de cocos (aproximativ 70 g)

2 linguri bicarbonat de sodiu (aproximativ 20 g)

2 linguri amidon din porumb (aproximativ 20 g)

10 picături ulei esențial de arbore de ceai (sau salvie)

10 picături ulei esențial de bergamotă (sau un alt ulei la alegere)

Mod de preparare:

Bicarbonatul de sodiu și amidonul de porumb se pun într-un vas de sticlă și se amestecă bine, apoi se toarnă peste amestec uleiul de cocos topit în prealabil pe bain-marie și amestecăm până obținem o pastă de consistență groasă. La sfârșit adăugați uleiurile esențiale și mai amestecați puțin, apoi turnați amestecul într-un recipient de sticlă cu capac. Deodorantul obținut este de fapt o cremă-deodorant. Dacă amestecul obținut este prea sfărâmicios, mai adăugați puțin ulei de cocos. Dacă amestecul este prea lichid, mai adăugați puțin amidon.

Deodorantul se aplică pe pielea subrațului prin masaj ușor. Unele persoane la început poate se vor simți ciudat să aplice astfel deodorantul. Se pot prepara și deodorante mai solide (acestea conțin ceară de albine și unt de shea) sau lichide, dar rețetele sunt puțin mai elaborate.

Avantajul acestui deodorant este în primul rând cel al obținerii unui produs fără aluminiu. Un alt avantaj este cel al preparării unui deodorant economic, din ingrediente simple, care nu pătează hainele și care are în plus un efect antimicrobian.

Efectul antimicrobian este dat de uleiul de cocos și cel de arbore de ceai (tea tree) sau salvie, dar și de bicarbonatul de sodiu. Amidonul de porumb din compoziție are rolul de a absorbi din umezeala transpirației. Bicarbonatul de sodiu, pe lângă efectul predominant antifungic, neutralizează mirosurile neplăcute.

Ca și parfumant se poate alege un ulei esențial în funcție de mirosul preferat de fiecare: lavandă (are în plus și efect antiinflamator), bergamotă, lămâie, portocală, trandafir, iasomie, ylang-ylang, vanilie etc.

dr. Cristina Munteanu

Bydr. Cristina Munteanu

bicarbonat de sodiu, chickenpox, coacăz negru, extract de lemn câinesc, fitoterapie, plante medicinale, varicela, vărsat de vânt, virus varicelo-zosterian

Varicela sau vărsatul de vânt

Varicela este una dintre cele mai cunoscute boli infecto-contagioase ale copilăriei. Ea este cauzată de virusul varicelo-zosterian, același virus care determină zona zoster la pacienții adulți. De obicei boala apare în mici epidemii, în colectivitățile de preșcolari și școlari, în perioada toamnă-primăvară. Sugarii sunt de obicei protejați în primele luni de viață (4-6) prin anticorpii transmiși transplacentar de la mamă sau prin alăptare.

Virusul varicelo-zosterian (care este un virus herpetic) pătrunde în organism pe cale aerogenă, respiratorie, prin inspirarea particulelor virale răspândite de o persoană contagioasă sau prin atingerea obiectelor contaminate cu secreții de la o persoană contagioasă (salivă, lichid din vezicule).

Odată pătruns în organism, virusul începe să se multiplice la nivelul mucoasei respiratorii, generând mai multe valuri de viremie (eliberarea virusului în sânge) care se manifestă prin pusee de febră, urmate de erupții la nivelul pielii și mucoaselor. Există și forme care evoluează fără febră sau doar cu subfebrilități.

Varicela este manifestarea unei prime infecții cu virusul varicelo-zosterian, virusul rămânând însă cantonat în ganglionii radiculari ai nervilor senzitivi pe toată durata vieții. În anumite condiții de scădere a rezistenței organismului, infecția latentă se poate reactiva, cu apariția unei erupții pe jumătate de corp (mai exact, pe dermatoamele nervului afectat), caracteristică pentru zona zoster.

Varicela cuprinde mai multe etape: incubația, perioada preeruptivă și perioada de erupție propriu-zisă.

Incubația

Incubația în cazul varicelei durează între 10-21 zile. Contagiozitatea începe aproximativ din ultimele 5 zile ale incubației și se menține până când toate veziculele au ajuns la stadiul de cruste. Astfel, copiii răspândesc cu foarte mare ușurință virusul în ultimele zile ale incubației, când părinții nu știu că al lor copil urmează să facă varicelă.

Perioada preeruptivă

Debutul varicelei are loc cu simptome nespecifice precum: febră, lipsa poftei de mâncare, apatie, secreții nazale, dureri de gât, cap sau dureri musculare. În funcție de vârstă și de statusul imunitar al copilului, această perioadă poate lipsi sau poate dura între 1 și 7 zile.

Perioada eruptivă

Erupția apare în valuri, de obicei precedată de pusee febrile (generate de viremie), mai întâi pe trunchi, apoi pe membre și pe zona feței. De asemenea, erupția apare și pe pielea păroasă a capului, pe mucoase (buco-faringiană, conjunctivală, ano-genitală) și, în formele severe, pe organele interne.

Children hands with chicken pox, rash and blisters. foto: istockphoto.com

La momentul eruperii, pe piele apar mici pete roșii (macule) rotunde sau ovale, inegale, cu o dimensiune aproximativă de 2-5 mm. Ulterior, în următoarele câteva ore (6-12) petele roșii devin mai ieșite în relief (papule) și în alte câteva ore se transformă în mici beșicuțe cu lichid clar (vezicule), înconjurate de o zonă roșiatică. În următoarele zile, lichidul din vezicule începe să se resoarbă și are un aspect mai tulbure. Vezicula se deprimă treptat și se formează în 3-5 zile crusta. Crustele se detașează în aproximativ 7-10 zile, pielea din zona crustelor rămânând ușor depigmentată.

Erupția în valuri succesive determină astfel un caracter foarte variat al erupției, fapt care face ca pe corp să se găsească în același timp ,,bubițe” în diverse stadii de evoluție (de la macule, la papule, vezicule sau cruste).

Starea generală a copiilor este în general bună. În primele zile predomină disconfortul dat de tabloul febril, iar mai apoi caracterul pruriginos al erupției. În cazul erupției la nivelul mucoasei buco-faringiene, veziculele se sparg cu ușurință și ulcerează, fiind foarte dureroase și determinând copilul să refuze alimentația. În plus, acestea se pot suprainfecta cu ușurință.

Evoluția varicelei este în general bună, cu vindecare și dobândirea unei imunități durabile, uneori pentru toată viața. Un număr mic de pacienți pot face totuși complicații grave precum encefalită sau pneumonie. Din acest motiv este recomandat să păstrați legătura cu medicul copilului și să vă prezentați la consult dacă febra înaltă persistă mai mult de 3 zile, copilul are dureri puternice de cap, redoare de ceafă, îl deranjează lumina, varsă, are tulburări de limbaj sau de mers. Un alt motiv pentru consultul medical îl reprezintă răspândirea erupției în zona ochilor, modificarea aspectului veziculelor, lichidul din interior devenind purulent, veziculele crescând în volum sau unindu-se.

Tratament

Pacienții cu varicelă se izolează la domiciliu pentru o perioadă de aproximativ 2 săptămâni. În general, la copiii fără alte probleme de sănătate, nu este necesară spitalizarea.

Alimentația va fi una ușoară, constând din alimente moi, pasate, pireuri, iaurturi, pentru a putea fi consumate în cazul ulcerațiilor bucale. Aport lichidian corespunzător: supe, ciorbe, supe cremă, ceaiuri, limonadă, sucuri din fructe și legume proaspete.

În caz de febră cu stare generală proastă se pot administra antitermice. Se vor evita aspirina la copii (risc de sindrom Reye) și, de asemenea, ibuprofenul. Ibuprofenul poate duce la complicații supurative sau necrotice severe ale pielii și ale țesutului celular subcutanat (să nu uităm de erupțiile de pe mucoase!).

Calmarea mâncărimilor provocate de erupții se face prin administrare de antihistaminice și aplicarea locală a unor creme sau loțiuni calmante. Unghiile vor fi tăiate scurt pentru a evita leziunile produse prin scărpinare (leziuni de grataj) și infectarea lor.

Tratamentul antiviral este indicat doar pacienților cu imunodeficiențe sau forme severe.

Profilaxia se poate realiza prin intermediul vaccinului antivirus varicelo-zosterian.

Remedii naturale

O serie de remedii naturale pot fi folosite pentru a trece cu ușurință peste infecția cu virusul varicelo-zosterian:

– extractul din muguri de coacăz negru are efect antiinflamator și calmează erupția și mâncărimile provocate de aceasta

– extractul din mlădițe de lemn câinesc are un efect antiinflamator pe mucoase și contribuie la regenerarea acestora

Pentru erupțiile de pe piele:

– băi scurte în apă în care se adaugă infuzie de gălbenele, infuzie de salvie, bicarbonat de sodiu sau făină din fulgi de ovăz: bicarbonatul și fulgii contribuie la calmarea mâncărimilor, iar infuziile au efect reepitelizant, antiviral și antibacterian

– spray cu gel de aloe vera, apă termală sau extract hidrogliceric de propolis (fără alcool)

– putem aplica pe zonele de erupție un unguent preparat din ulei de cocos, bicarbonat de sodiu și o picătură de ulei esențial de mentă

– un alt unguent se poate prepara din ulei de cocos, pudră de argilă și o picătură de ulei din arbore de ceai

Pentru erupțiile de pe mucoase:

– gargară cu apă cu bicarbonat de sodiu

– gargară cu un amestec din ceai de gălbenele, salvie, levănțică și nalbă

– infuzia din plantele amintite poate fi turnată într-un recipient tip spray cu care se pulverizează periodic mucoasa bucală

– spray cu extract hidrogliceric de propolis (fără alcool)

– în cazul leziunilor apărute pe mucoasa ano-genitală se pot face băi de șezut cu infuzie călduță din plantele amintite, în care putem adăuga și bicarbonat de sodiu

Mituri sau de la pacienți adunate….

Spălarea copilului este contraindicată!

Dimpotrivă, igiena previne suprainfectarea veziculelor. Trebuie doar evitate băile prelungite și frecarea corpului cu prosopul după spălare, pentru a nu rupe veziculele. De aceea, sunt mai recomandate dușurile scurte și uscarea corpului prin tamponare ușoară cu prosopul.

Purtarea de haine roșii grăbește vindecarea!

Potrivit cromoterapiei, culoarea roșie contribuie la îmbunătățirea stării generale, dar este contraindicată în febră și erupții deoarece stimulează creșterea temperaturii corpului.

Deci nu contează în ce culoare îi îmbrăcați pe copii, este important ca hainele să fie comode, din fibre naturale, pentru a lăsa pielea să respire și să nu se supraîncălzească.

Copilul nu are voie să iasă deloc afară

Izolarea la domiciliu se recomandă pentru limitarea răspândirii bolii și în principal pentru evitarea contactului cu femeile însărcinate (care nu au avut varicelă și nu sunt vaccinate), cu sugarii mici neimunizați sau cu persoane ce suferă de imunodeficiențe. Copilul poate fi scos însă afară în curte să se joace dacă nu intră în contact cu alți copii/persoane. Reținem: restricția ieșirii se face pentru a nu răspândi infecția și a nu infecta alte persoane, în special grupele cu risc. Virusul este puțin rezistent în mediul înconjurător.

Varicela se face o singură dată în viață

Există situații când imunitatea lăsată de varicelă nu este pe viață și adulții (sau copiii mai mari) pot face din nou varicelă, deși au avut în copilărie. Cel mai frecvent însă, adulții care au avut varicelă fac zona zoster.

Vaccinul te scapă de varicelă

Vaccinarea nu oferă protecție 100%. Ajută organismul să facă o formă mai ușoară de varicelă, fără complicații.

Acest material are caracter informativ, nu înlocuiește prezentarea la medic și nu încurajează automedicația.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă

1. Alexandru Crișan (coord.), Curs de boli infecțioase, Ed. de Vest, Timișoara, 2015, p. 51-55.

2. Doina Anca Pleşca (coord.), Tratat de pediatrie, Ed. MEDICHUB MEDIA, București, 2021, p.788-789.

3. Nelson, Textbook of Pediatrics,18th edition, p. 1366-1372.

4. Mikaeloff Y, Kezouh A, Suissa S. Nonsteroidal anti-inflammatory drug use and the risk of severe skin and soft tissue complications in patients with varicella or zoster disease. Br J Clin Pharmacol. 2008 Feb;65(2):203-9. doi: 10.1111/j.1365-2125.2007.02997.x. Erratum in: Br J Clin Pharmacol. 2010 Jun;69(6):722. PMID: 18251759; PMCID: PMC2291221.

Bydr. Cristina Munteanu

Constipația la copii. Cauze și tratament

Caucasian Three years old sitting in his potty expressing constipation. foto: istockphoto.com

Ce este constipația?

Este o tulburare a tranzitului intestinal care dă bătăi de cap multor părinți în primii ani de viață ai copiilor și reprezintă deseori un motiv de prezentare la medic.

Cum se manifestă constipația?

scaune tari și dificil de evacuat

mai puțin de 2 scaune pe săptămână

dureri de burtă

impactare fecală

scaune cu diametru mare, care blochează vasul de toaletă

eliminarea scaunelor în locuri nepotrivite (incontinență fecală/encoprezis).

Puteți citi mai multe despre encoprezis aici:

Encoprezisul sau incontinența fecală

Cauze ale constipației:

alimentație săracă în fibre

trecerea de la un tip de alimentație la altul (de la lapte matern la lapte praf, diversificarea, introducerea laptelui de vacă)

hidratare necorespunzătoare (consum insuficient de lichide mai ales pe perioada verii, febră)

anumite medicamente (calciu, fier, vitamina D, anticonvulsivante, antiacide)

stres, tulburări emoționale

încercarea de a forma reflexul de defecare (trecerea de la scutec la oliță)

anumite afecțiuni (diabet, hipotiroidism, malformații ano-rectale).

Constipația poate fi:

– ocazională sau cronică

– funcțională sau organică.

Constipația organică apare ca urmare a unor afecțiuni de organ:

hipotiroidism

boala Hirschprung (megacolon congenital)

malformații la nivel anal sau rectal (stenoze, stricturi)

afecțiuni la nivel anal sau rectal (abcese, fisuri)

traumatisme ale coloanei

leziuni medulare, spina bifida

anomalii la nivelul mușchilor abdominali

alergie la proteinele laptelui de vacă

neurofibromatoză ș.a.

Constipația funcțională nu are legătură cu afectarea vreunui organ, ea poate fi legată de:

administrare insuficientă de lichide

schimbarea mediului copilului sau a persoanei care se ocupă de acesta

anumite tulburări emoționale

sedentarism

dietă restrictivă în cazul unor boli (enterocolite)

deprinderea utilizării oliței/toaletei

reținerea materiilor fecale la grădiniță/școală/alt mediu decât cel de acasă.

Constipația ocazională presupune eliminarea unui scaun tare întâmplător, în timp ce constipația cronică presupune persistența scaunelor tari (mai puțin de 2 pe săptămână) și a celorlalte semne enumerate mai sus pe o perioadă mai mare de 4 săptămâni.

În constipația cu afectare organică, deși se intervine pentru corecția dietei și a factorilor emoționali, scaunele tari și dificil de eliminat persistă.

În încercarea de a ușura clasificarea scaunelor și a tipurilor de constipație există câteva criterii și scale specifice pe care le utilizează medicii pediatri și pediatrii gastroenterologi, și anume: criteriile ROMA IV și Scala formei scaunului Bristol.

Bristol stool chart with medicine description of human excrement at health stomach and diseases of digestion. foto: istockphoto.com

Complicații

Evacuarea dificilă și prelungită a scaunelor tari duce în timp la apariția unor complicații:

hemoroizi

fisuri anale

hemoragii

prolaps rectal

hernie abdominală

incontinența fecală.

Nu tratăm efectul! Trebuie descoperită cauza!

Stimularea în exces prin supozitoare, microclisme, administrare de laxative va contribui în final la apariția sindromului colonului leneș. Organismul nu va mai funcționa optim de unul singur, ci va aștepta să fie ,,ajutat”, reflexul de defecație poate dispărea. Deci, încercând să rezolvăm problema, nu vom face altceva decât să o agravăm. Din acest motiv, se recomandă prezentarea la medic pentru depistarea cauzei constipației și tratarea ei corespunzătoare.

Pe de altă parte, atunci când avem un copil care reține materiile fecale, mucoasa colonului absoarbe apa din materiile fecale, acestea devenind și mai tari și mai greu și dureros de evacuat. Se creează astfel un cerc vicios, copilul refuzând să evacueze materiile fecale din cauza durerii, iar reținându-le vor fi și mai greu de evacuat. Acumularea materiilor fecale în rect va determina în plus scăderea motilității intestinale.

Nu stimulăm defecarea cu ajutorul termometrului!

O practică destul de mult folosită în cazul bebelușilor, din categoria sfaturilor ,,băbești”, este stimularea defecației cu ajutorul termometrului. Mamele se sperie dacă sugarul nu face scaun 1 sau 2 zile și apelează deseori la această metodă. Sau au impresia că prin urgentarea scaunului se diminuează colicile copilului.

Din nefericire, această sugestie de ,,tratament” este prezentată și pe unele site-uri cu tentă medicală…cu precizarea a nu se folosi des…

De ce să nu folosim această metodă?

Din cel puțin 3 motive:

1. Stimularea defecației prin această metodă va duce în timp la pierderea sau diminuarea reflexului de defecație. Deci nu vom rezolva constipația, dimpotrivă.

2. Există riscul spargerii termometrului în anusul copilului, cu posibilitatea lezării grave a mucoasei ano-rectale.

3. Copilul poate prezenta ca și cauză a constipației (încă nediagnosticată) o malformație, fistulă sau abces la nivel ano-rectal și putem crea prin introducerea termometrului leziuni ce vor determina complicații.

În primul rând trebuie să vedem dacă este vorba de constipație: la ce interval sunt eliminate scaunele și care este consistența scaunelor evacuate. Dacă sunt tari, atunci va trebui sa investigăm diferit în funcție de modul de alimentare al sugarului: lapte matern, lapte praf, mixt, diversificare.

Ne interesează așadar, de cât timp a apărut constipația, care este consistența scaunelor (mai sus avem scala Bristol care ne arată tipurile de scaune), la cât timp face scaun (scaunul poate fi tare, dar zilnic). Apoi, trebuie urmărit dacă scaunul este cu sânge sau nu. Investigăm dacă ne aflăm în perioada de renunțare la scutec, dacă micul pacient tocmai a început grădinița sau școala. Ne interesează de fapt, orice schimbare s-a produs în alimentația copilului sau în modul lui de viață în perioada în care s-a instalat constipația.

Soluții:

– corectarea greșelilor alimentare

– tratament medicamentos (indicat de medicul pediatru/gastroenterolog pediatru)

– reeducarea reflexului de defecație.

Copilul alăptat exclusiv

În cazul copiilor alăptați exclusiv putem avea scaun la fiecare masă sau o dată pe săptămână, fără a fi considerat patologic dacă scaunele au aspect normal și copilul pune în greutate. Mama trebuie să se asigure că mănâncă variat, nu alimente care constipă și, de asemenea, să consume lichide suficiente. Trebuie investigat dacă mama a început să ia recent suplimente pe bază de calciu, fier sau orice alt tip de supliment alimentar.

Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului) va stimula peristaltismul intestinal al bebelușului. De asemenea, se recomandă efectuarea exercițiilor fizice tip ,,bicicletă”.

O baie caldă poate fi și ea benefică.

Copilul alimentat cu formulă de lapte praf

Trebuie verificat dacă laptele praf se prepară corespunzător și se respectă măsura de lapte praf la cantitatea de apă. Se va utiliza cupa pentru măsurarea laptelui praf aflată în cutia de lapte, nu cupa unei alte mărci. Laptele praf pus în cupa respectivă se nivelează doar, nu se presează pentru a intra mai multă pudră în cupă.

De asemenea, trebuie verificat conținutul în minerale al apei cu care se prepară laptele praf. Dacă este o apă bogată în săruri de calciu, aceasta ar putea constitui o cauză favorizantă.

Suplimentarea între mese cu puțină apă (la recomandarea pediatrului) ar putea fi de ajutor.

Schimbarea formulei de lapte praf se va iniția doar după consultarea cu medicul pediatru.

Masajul pe burtică în sensul acelor de ceas (al evacuării intestinului), exercițiile fizice tip ,,bicicletă” și băița caldă sunt eficiente și în cazul sugarilor alimentați cu lapte praf și va stimula peristaltismul intestinal.

Copilul la care s-a inițiat diversificarea

Trebuie urmărite alimentele care s-au introdus și verificat dacă aportul de lichide este suficient.

Se poate completa alimentația cu supă de zarzavat, supe cremă, aport de apă, ceai sau suc natural de fructe (cantitate limitată, la recomandarea pediatrului).

Masajul, băița și evitarea sedentarismului pot contribui la obținerea unui tranzit normal.

Copilul la care se încearcă învățarea reflexului de defecație

Trebuie să ținem cont de faptul că reflexul gastro-colic reprezintă răspunsul colonic la ingestia de alimente și se declanșează după mese. Din acest motiv, se recomandă ca mesele să fie servite pe cât posibil la ore fixe, iar copilul va fi pus pe oliță sau pe toaletă (cu reductor) după mesele principale, câte 10 minute. Nu vom forța copilul.

În cazul copiilor mai mari, care refuză să mănânce fructe și legume

încercați să le oferiți sub forme atractive

încercați să le ascundeți în supe cremă sau piureuri

nu oferiți mâncare între mese

Există copii care toată ziua ciugulesc: iau câte o gură de biscuit, un pufulete, o pătrățică de ciocolată, o bomboană, o gură de banană, oferite bineînțeles tot de părinți sau bunici și apoi aceștia se miră când copilul nu mănâncă la mesele principale.

nu oferiți sucuri sau lapte între mese

Un copil mai leneș va prefera alimentele lichide și va refuza mesele solide.

De asemenea, este important și exemplul părinților. Dacă aceștia nu consumă fructe și legume, nu putem avea pretenția de la copii să o facă.

Alimente recomandate în constipație:

fructe proaspete sub formă de piure sau bucățele (în funcție de vârstă): pere, mere, prune, kiwi, portocale, struguri, piersici, caise, avocado, smochine, mango, papaya (copiii mai mari pot primi și fructe uscate)

fructe sub formă de compot: mere, pere, prune, piersici, caise

fructe sub formă de dulceață: prune, piersici, caise (1-2 lingurițe)

legume: cartof dulce, broccoli, castravete, spanac, roșii

iaurt și kefir preferabil preparate în casă (surse de probiotice).

Alimente pe care le vom utiliza mai rar în cazul unui copil cu constipație:

morcov fiert

orez (vom alege orezul integral)

banane (vom alege banane mai verzi deoarece acestea au un conținut mai ridicat în fibre)

pudră de roșcove

lapte de vacă (la copilul peste 2 ani, o cantitate de maximum 500 ml/zi)

ceaiul de mentă

Menta poate fi consumată ocazional de copilul cu constipație dacă acestuia îi face plăcere: favorizează digestia și evacuarea gazelor intestinale, având acțiune calmantă în durerile abdominale. O vom evita însă în constipațiile cronice.

Remedii din plante pe care le putem utiliza în cazul constipației:

uleiuri vegetale cu rol de lubrifiere a materiilor fecale (ulei de in, ulei de măsline, ulei de ricin)

senna (ceai, sirop – la copiii mai mari de un an)

semințe de in măcinate fin sau ulei de in adăugate în iaurt, piure

sirop de curmale

miere de albine (la copii mai mari de un an)

crușin (adolescenți și adulți)

tinctură din fructe de soc (adolescenți și adulți)

gel de aloe vera (1-2 lingurițe cu puțină apă în cazul copiilor peste 3 ani)

fenicul (ceai)

ghimbir (ceai)

mușețel (ceai)

frasin frunze (ceai)

lemn dulce (ceai – copii peste 6 luni, tinctură – copii peste 3 ani)

fructe de pădure (ceai)

masaj pe burtică cu uleiuri esențiale (ghimbir, mentă, coriandru, cimbru)

Uleiurile vor fi diluate corespunzător în funcție de vârsta copilului într-un ulei vegetal (măsline, cocos, avocado).

Atenție!

Nu dăm laxative la un copil care nu a avut scaun de mai multe zile fără a avea indicația medicului. Dacă avem mase fecale care se întăresc în intestin (fecaloame) există risc de ocluzie și perforație intestinală!

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical. Diagnosticul de constipație trebuie pus de medic și conduita terapeutică stabilită de acesta, în funcție de cauză și de vârsta pacientului.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

Wegh CAM, Baaleman DF, Tabbers MM, Smidt H, Benninga MA. Nonpharmacologic Treatment for Children with Functional Constipation: A Systematic Review and Meta-analysis. J Pediatr. 2022 Jan;240:136-149.e5. doi: 10.1016/j.jpeds.2021.09.010. Epub 2021 Sep 16. PMID: 34536492.

Bydr. Cristina Munteanu

colici, simeticonă

Colicile bebelușilor

Colicile bebelușului NU sunt o boală, ele reprezintă o modalitate de adaptare a organismului, respectiv a sistemului digestiv, la noul mod de alimentație. Unii copii manifestă o sensibilitate la durere mai mare decât alții, fapt care are legătură cu dezvoltarea diferită a sistemului lor nervos. Pe de altă parte, anxietatea maternă sau depresia poate determina o percepție exagerată a colicilor.

Așadar, ce sunt colicile?

Colicile reprezintă durerea de burtică provocată de distensia intestinală dată de gaze. Bebelușii resimt această durere ca pe o crampă. Perioada în care apar colicile este situată undeva în jurul vârstei de 2-3 săptămâni și este legată de procesul de adaptare al sistemului digestiv la noul tip de alimentație. Ele dispar apoi în jurul vârstei de 4-6 luni.

Dar dumneavoastră nu vă veți liniști pentru că vor începe să erupă dințișorii și așa mai departe.

Cum recunoaștem colicile?

Bebelușul este de obicei

mai agitat

se înroșește la față

prezintă un plâns puternic, neconsolat, pentru perioade mai lungi de timp (minimum 3 ore pe zi, minimum 3 zile pe săptămână, cel puțin 3 săptămâni consecutiv) – așa numita regulă a lui 3

ține genunchii strânși la piept (poziție de ghemuire)

își freacă piciorușele în timpul plânsului

ține pumni încleștați

burtica este tare și balonată

scoate multe „vânturi”

Toate aceste stări au o predominanță în a doua parte a zilei.

Soluții care ar putea calma colicile bebelușilor

Deoarece colicile sunt determinate de acumularea excesivă de gaze în intestinele bebelușilor, o primă recomandare este încercarea de a evita acumularea suplimentară de aer în tractul digestiv. Atunci când copilul nu are o poziție corespunzătoare în timpul mesei (fie că este alăptat, fie că este hrănit cu biberonul) sau când este hrănit doar când este foarte flămând și plânge de foame, probabilitatea să înghită o cantitate mai mare de aer împreună cu laptele este crescută. De aceea se recomandă în cazul nou-născuților alimentați natural verificarea atașării corecte la sân și poziționarea la 45° în timpul hrănirii (nu la orizontală). Sugarii alimentați cu biberonul, vor fi, de asemenea ținuți la 45° în timpul hrănirii și nu vor fi lăsați singuri cu biberonul sprijinit de un prosop sau jucărie.

Pentru eliminarea aerului acumulat în timpul mesei în stomac, bebelușul trebuie poziționat după fiecare masă la verticală și bătut ușor și scurt pe spate.

Utile sunt și tetinele anti-colici în cazul sugarilor hrăniți la biberon.

Masajul pe burtică în cercuri concentrice în sensul acelor de ceas favorizează tranzitul intestinal și eliminarea gazelor.

Alte practici la care putem apela în încercarea de a calma durerile sunt:

– contactul mamă-copil piele pe piele

– gimnastica (exerciții tip „bicicleta”)

– înfășatul

– legănatul

– o băiță

– o plimbare cu căruciorul/mașina

– sistemele de babywearing

– poziționarea sugarului astfel încât să se exercite o ușoară presiune pe burtică: pe umărul sau antebrațului părintelui (așa-numita poziție tigru în copac)

– aplicarea pe burtică a unor săculeți cu sâmburi de cireșe/struguri (se încălzesc)

– aplicarea unei centuri anti-colici (cu sâmburi/gel)

– muzică, sunete albe.

Pe lângă soluțiile enumerate mai sus, este posibil să fie necesară susținerea formării florei intestinale prin administrarea unui probiotic (prin consultare cu pediatrul copilului dumneavoastră). Alături de probiotic, tot la recomandarea medicului, sugarului îi pot fi administrate picături anti-colici pe bază de substanțe care dispersează bulele de gaz din intestin (simeticonă) sau plante medicinale. Este important de ținut minte că, odată începută administrarea unor picături anti-colici, acestea nu se schimbă după câteva administrări. Nu de puține ori în practică am întâlnit bebeluși de câteva săptămâni care au schimbat deja câteva mărci de picături anti-colici, unele având de fapt aceeași substanță activă și doar altă denumire comercială, mamele afirmând că niciunele nu și-au făcut efectul.

De asemenea, nu este necesară trecerea de la alăptat la formulă de lapte praf. Nu este demonstrat faptul că sugarii alăptați ar avea colici mai puternice decât cei alimentați cu lapte praf.

Mai mult, nu este recomandată schimbarea formulei de lapte praf în situația copiilor alimentați artificial! La fel ca în cazul picăturilor anti-colici, există deja un obicei din a schimba uneori săptămânal formulele de lapte praf, fapt care dereglează și mai mult sistemul digestiv al sugarilor. Formulele de lapte praf este preferabil să fie recomandate de către medicii neonatologi sau pediatri și schimbate tot de aceștia. Dacă există și alte simptome asociate colicilor, sugarul nu pune corespunzător în greutate sau prezintă scaune modificate, cu mucus sau striuri de sânge, se recomandă un consult de gastroenterologie pediatrică. Dacă se dovedește (prin analize!) că este vorba de o intoleranță sau alergie, doar atunci se justifică schimbarea formulei de lapte cu una adaptată problemei specifice copilului dumneavoastră și nu pe încercate și ghicite.

Mamele care alăptează pot consuma ceai anti-colici, prin aceasta ele putând transmite bebelușilor prin lapte substanțele active. În principiu, nu se recomandă administrarea de ceai, nici chiar anti-colici sugarilor. Chiar dacă administrarea de ceai a fost o practică mult folosită în trecut, nu înseamnă că este cea mai bună metodă. Administrarea de ceai poate interfera cu absorbția anumitor minerale, de exemplu a fierului. În plus, poate tăia pofta de mâncare a bebelușilor, care astfel nu își vor lua din laptele administrat nutrienții necesari și nu vor pune corespunzător în greutate.

Mamele care alăptează vor evita consumul alimentelor care balonează, al celor greu digerabile (grăsimi, prăjeli), condimentate sau picante. De asemenea, vor evita băuturile carbogazoase și cu cofeină.

Anxietatea sau starea depresivă a mamei poate influența percepția asupra colicilor bebelușului. De asemenea, se discută tot mai mult de somatizarea de către nou-născut a fricilor mamei și de faptul că suferințele copilului care nu sunt justificate medical reprezintă de fapt o afectare a relației emoționale mamă-copil.

În cazul în care mama suferă de stări depresive sau de anxietate, colicile bebelușului vor agrava simptomele mamei, iar starea emoțională a mamei se va răsfrânge asupra copilului amplificându-i acestuia suferințele. În această situație un rol important îl are restul familiei care ar trebui să ofere sprijin atât în ceea ce privește preluarea din sarcinile mamei pentru a reuși să se odihnească, cât și adresarea ei către un medic specialist psihiatru sau psihoterapeut dacă simptomele sunt severe.

Suprastimularea nou-născutului poate și ea amplifica colicile. Astfel, este recomandată reducerea vizitelor persoanelor străine acasă sau expunerea bebelușilor în spații aglomerate și cu mult zgomot.

De evitat sunt și jucăriile care scot zgomote foarte puternice sau au jocuri de lumini, precum și ecranele TV sau ale telefoanelor mobile în câmpul vizual al acestora.

V-am prezentat în acest material câteva sfaturi și recomandări pentru a face față mai ușor acestei perioade. Majoritatea recomandărilor nu vor fi însă un praf magic, nu vor face să dispară colicile, dar vor contribui la rărirea episoadelor și la o mai bună toleranță a durerii.

Acest articol are caracter informativ, nu încurajează automedicația și nu înlocuiește consultul medical.

dr. Cristina Munteanu

Bibliografie selectivă:

1. Akman I, Kusçu K, Ozdemir N, Yurdakul Z, Solakoglu M, Orhan L, Karabekiroglu A, Ozek E. Mothers’ postpartum psychological adjustment and infantile colic. Arch Dis Child. 2006 May;91(5):417-9. doi: 10.1136/adc.2005.083790. Epub 2006 Feb 1. PMID: 16452109; PMCID: PMC2082735.

2. Daelemans S, Peeters L, Hauser B, Vandenplas Y. Recent advances in understanding and managing infantile colic. F1000Res. 2018 Sep 7;7:F1000 Faculty Rev-1426. doi: 10.12688/f1000research.14940.1. PMID: 30271572; PMCID: PMC6134333.

3. Hurrell RF, Reddy M, Cook JD. Inhibition of non-haem iron absorption in man by polyphenolic-containing beverages. Br J Nutr. 1999 Apr;81(4):289-95. PMID: 10999016.

Author Archive dr. Cristina Munteanu

Omega 3

Usturoi

Păducel

Talpa gâștei

Vâsc

Ginkgo biloba

Măslin

În primul rând, ce sunt convulsiile?

De ce apar convulsiile?

Convulsiile febrile

Cum se manifestă convulsia febrilă?

Când mergem la medic?

Convulsiile febrile simple nu necesită tratament anticonvulsivant!

Tratament

Remedii naturale

Mituri sau de la pacienți adunate….

Ce este constipația?

Cum se manifestă constipația?

Cauze ale constipației:

Complicații

Nu tratăm efectul! Trebuie descoperită cauza!

Alimente recomandate în constipație:

Remedii din plante pe care le putem utiliza în cazul constipației:

Atenție!

Soluții care ar putea calma colicile bebelușilor

Căutare

Categorii

Etichete

Arhivă

Menu

Categorii

Informații legale