De data aceasta mă voi abate de la materialele despre tratamentele naturiste pentru a clarifica niște aspecte legate de un dispozitiv medical frecvent utilizat la domiciliu de 2 ani încoace: pulsoximetrul pentru deget.

Aceasta, deoarece am constatat că mulți dintre noi încă nu îl folosim corect și intrăm în panică atunci când aparatul arată măsurători sub limita considerată normală.

Mă voi referi în special la pulsoximetrul pentru deget, dar informațiile sunt valabile și pentru aplicațiile care pot măsura saturația în oxigen cu ajutorul senzorului aflat lângă camera foto a telefonului mobil sau pentru smartwatch-uri.

Ce este pulsoximetrul?

Pulsoximetrul este un dispozitiv medical care înregistrează nivelul de oxigen din sânge/saturația de oxigen (SpO2) și pulsul (frecvența cardiacă). Majoritatea dispozitivelor mai indică un parametru, numit indice de perfuzie (IP) sau indice de modulație a pulsului (PMI). Aparatele mai performante pot măsura și alți parametri.

Pulsoximetria este procedura prin care se determină acești parametri cu ajutorul unui pulsoximetru. Saturația arterială a oxigenului măsoară de fapt cantitatea de oxigen transportată de hemoglobină. Oxigenul care pătrunde în plămâni atunci când respirăm este transportat în cea mai mare parte prin sânge cu ajutorul hemoglobinei (o proteină din globulele roșii).

Pulsoximetria folosește lumina pentru a determina saturația de oxigen, mai precis, se bazează pe caracteristica hemoglobinei de absorbție a luminii.

Astfel, pulsoximetrul este dotat cu o sursă de lumină, un detector de lumină și un microprocesor care efectuează calculele necesare. Lumina este emisă de fapt de 2 surse care traversează sonda și ajunge la detectorul de lumină. Doar una dintre surse este vizibilă (cu lungime de undă pentru lumină roșie), în timp ce cealaltă sursă este invizibilă (în spectrul infraroșu). Sursele de lumină și senzorul sunt montate într-un cuplu ce se atașează la pulpa degetului. Absorbția radiației luminoase de către sângele venos, piele și țesut subcutanat sunt de obicei constante, singura variabilă fiind cantitatea de hemoglobină (unda pulsatorie) din patul vascular. Măsurarea saturației se face în vârful undei pulsatile, pentru a izola semnalul arterial. Microprocesorul măsoară diferențele de absorbție date de pulsul arterial față de cele două surse de lumină utilizate.

Așadar, cu ajutorul pulsoximetrului putem evalua cât de bine distribuie organismul oxigenul din plămâni către sânge și celule. Valorile normale ale saturației în oxigen sunt cuprinse de obicei între 95-100%. O valoare sub 93-92% se numește hipoxemie și necesită adresarea către medic.

Saturația în oxigen are, așadar, o singură valoare, care ar trebui să fie cuprinsă între 95-100%. Nu avem două valori, ca la tensiune. Cealaltă valoare indicată este pulsul. Atunci când efectuăm o măsurătoare, în dreptul saturației apare SpO2, iar în dreptul pulsului apare PRbpm (PR= puls rate; bpm= beats per minute/bătăi pe minut).

Unele aparate oferă un alt treilea parametru: IP, indicele de perfuzie, care reprezintă valoarea rezistenței pulsului la locul senzorului. Indicele de perfuzie variază în funcție de pacienți, de condițiile fiziologice și de zonele de monitorizare.

Putem avea erori de măsurătoare?

Da, putem avea erori care țin de aparatul în sine, de tehnica de măsurare sau de anumite condiții fiziologice sau patologice.

Legat de aparat, este bine să știm că nu toate pulsoximetrele comercializate sunt dispozitive avizate de Ministerul Sănătății, ceea ce face ca unele dintre ele, deși apropiate ca măsurători, să dea totuși erori.

Nu se recomandă folosirea pulsoximetrului imediat după ce aparatul a fost mutat dintr-un mediu rece într-un loc cald, umed sau invers. De asemenea, nu se recomandă utilizarea sa dacă există surse de radiații electromagnetice în vecinătate.

Legat de tehnica în sine, trebuie să ne asigurăm că degetul pătrunde cu ușurință în dispozitiv și nu este presat. De asemenea, trebuie să așteptăm puțin pentru ca aparatul să facă măsurătoarea. Unele pulsoximetre au plasată sub cifre o undă (pletismogramă, care apreciază  variațiile pulsului)– aceasta trebuie să fie simetrică pentru a avea o măsurătoare corectă. De obicei o undă simetrică apare în decurs de 8-10 secunde dacă nu se mișcă degetul.

Cele mai frecvente cauze care pot determina valori eronate ale măsurătorilor sunt cele legate de utilizarea unui dispozitiv necorespunzător (cel de adult pentru copil) sau mișcarea degetului în timpul măsurătorii (în special la copii), aspectul și condiția degetelor și a unghiilor. Astfel, nu se vor introduce în dispozitiv:

– degete ale căror unghii sunt făcute cu lac (îndeosebi cele cu gel influențează măsurătoarea) sau degete care au aplicate unghii false

– degete cu cicatrici sau edeme

-degete/unghii umede sau murdare

– degete foarte reci.

Afecțiuni care pot influența valorile sunt:

– anemia

– hipotensiunea

– hipotermia sau hipertermia (febra)

– boli pulmonare acute și cronice

– afecțiuni cardiace (malformații congenitale, insuficiență cardiacă).

Saturația de oxigen depinde de:

– oxigenul disponibil din aerul atmosferic (pe care îl respirăm)

– concentrația de hemoglobină din celulele roșii

–  schimbul de gaze realizat în plămâni: oxigenul trebuie să ajungă la alveole și să treacă prin pereții alveolari pentru a ajunge la celulele roșii.

Atunci când avem extremitățile reci, avem o vasoconstricție locală și deci o hipoperfuzie cu sânge a degetelor. Acest fapt se va răsfrânge într-o valoare mai mică a saturației.

Calitatea aerului pe care îl respirăm este importantă, deoarece există substanțe care se leagă mai puternic de hemoglobină decât oxigenul, precum  monoxidul de carbon, caz în care apare intoxicația cu monoxid de carbon.    

În anemie avem de obicei o cantitate de hemoglobină redusă, fapt care determină un nivel scăzut de oxigen în sânge.

În bolile pulmonare cronice avem o afectare a schimbului de gaze la nivel pulmonar. Acești pacienți au de fond saturații mai scăzute și folosesc medicație bronhodilatatoare sau oxigenoterapie.

Pacienții care suferă de boli pulmonare acute (pneumonii, bronșite, crize de astm bronșic) înregistrează valori scăzute ale saturației în oxigen pe fondul inflamației și alterării schimburilor gazoase la nivelul membranei alveolo-capilare.

Pacienții care suferă de afecțiuni cardiace au un flux sanguin insuficient, care afectează cantitatea de oxigen din sânge și, deci, valoarea saturației în oxigen.

Valorile măsurate de pulsoximetru pot fi modificate la altitudini peste 2000m, unde concentrația de oxigen din aerul atmosferic este scăzută.

O saturație mică, sub 92%, este însoțită de dificultăți de respirație. Aceste dificultăți sunt mai evidente pentru o afecțiune care a debutat recent (acută) și sunt mai puțin evidente în cazul afecțiunilor mai vechi (cronice).

Dacă saturația este mică, dar persoana căreia îi monitorizați saturația nu are nici un semn sau simptom de greutate în respirație (respirații scurte, rapide, dureri în piept), cel mai probabil avem o eroare de măsurare. În acest caz, se recomandă repetarea măsurătorii peste câteva minute. Dacă saturația mică este însoțită de dificultăți de respirație, stări de confuzie, amețeală, dureri de cap, puls rapid, unghii și buze albăstrii, atunci este momentul să vă adresați medicului.

Un aspect important (mai ales acum, în pandemia generată de noul coronavirus) îl constituie asocierea semnelor și simptomelor de mai sus cu un atac de panică. Diferențierea poate fi făcută însă tot de către un cadru medical. De obicei însă, în atacurile de panică saturația se menține la valori normale și manifestările atacului de panică se diminuează după aplicare unor tehnici de respirație și relaxare.

Atunci când achiziționați un pulsoximetru rugați medicul sau farmacistul să vă explice cum se efectuează corect măsurătorile. De asemenea, citiți cu atenție prospectul produsului.

Pulsoximetrul constituie un dispozitiv medical care, utilizat corect, ne poate ajuta să evaluăm cantitatea de oxigen din sângele nostru și să solicităm ajutor medical într-un timp adecvat atunci când este necesar.

dr. Cristina Munteanu